Original subtitles

Aş dori să propun un toast!

Pentru încă patru ani!

Ce ziceţi de asta?

Încă patru ani!

Însă există o persoană căreia trebuie...

să-i mulţumesc, şi anume femeia pe care o vedeţi acolo.

Cea mai inteligentă şi mai frumoasă femeie din lume.

Noi doi am fost o echipă.

Aplauze furtunoase pentru Eva!

NU-MI SPUNE MAMĂ

Petter, tu ce părere ai?

Petter!

Ce părere ai?

- Despre carte? - Da.

Da... Cred că este... despre copilărie.

E despre copilărie.

- Copilărie? - Da. Şi despre...

Mamă. De care el s-a simţit ignorat toată viaţa.

E vorba de tatăl lui, nu de mamă.

Exact. Nu relaţia lui cu tatăl e cea esenţială?

- Am zis "mama"? - Da.

V-aţi prins că am vrut să zic "tatăl", nu? Toţi s-au prins.

Toţi cei care au citit cartea s-au prins.

Închipuie-ţi că ai fi citit cartea, Petter.

Am fi avut ceva de discutat. Ce interesant ar fi fost!

Cred că toate orele dv. sunt interesante, domnişoară.

Bine! Asta e tot pentru azi.

- Ce faci acum? - Mănânc de prânz.

Atunci îţi dau întâlnire în sala de mese.

Întâlnire?

- Ce zici de asta? - Sigur!

Sus!

- Ar trebui să fim plătiţi pentru asta. - Leneş mai eşti.

Se numeşte "voluntariat". Ai auzit de aşa ceva?

Puneţi-le în linie dreaptă.

Petter, Kari, gata cu flirtul!

Se poate şi mai repede. Mişcaţi-vă!

Bun. Puneţi-le pe alea acolo.

- Bună! - Bună.

Bună ziua. Mă auziţi?

Partidul Muncitoresc...

Bună! N-ar trebui să ajuţi la pregătirea sălii?

Te simţi bine?

Poate că un pic de "terapie prin expunere" îţi va face bine.

Drăcia dracului!

S-o omorâm?

- Nu m-ar deranja. - Vino, atunci.

- Am un ferăstrău în geantă. - Ai face asta pentru mine?

Vor veni mulţi solicitanţi de azil.

Toţi talentaţi şi educaţi, posibil adaos valoros la comunitatea noastră.

Vă îndemn pe toţi să aveţi o mentalitate pozitivă.

Toţi îi puteţi ajuta să se integreze şi să se simtă bineveniţi.

Gândiţi-vă astfel: aveţi vreo două ore libere?

Aţi putea duce un azilant la bowling sau la pescuit.

Sau aţi putea găti o masă pentru una dintre familiile cu copii.

Treceţi pe la întrunirea cu voluntarii,

miercuri, la centrul pentru refugiaţi. Sper să vă văd pe toţi acolo.

Putem face asta!

Mulţumesc, Irene...

Vă spun un lucru: dacă ar fi conservatorii la putere,

măcar IMDI ar şti ce părere au localnicii despre asta.

Din fericire, nu suntem în timpul campaniei electorale.

Dar noi, cei care am muncit aici de când ne ştim?

Inclusiv eu şi mulţi dintre prietenii mei.

Brusc, nu suntem o prioritate.

Tot ce vă pot spune este că asta se întâmplă.

Tot ce putem face e să luăm ce-i mai bun din situaţia asta.

Trebuie să fim uniţi şi să facem ce putem ca să ajutăm.

- Cine sunt donatorii anonimi? - Cei care n-au dat cine ştie ce.

- Serios, însă, ce curs a făcut Irene? - E bună.

"Cum să manipulezi spre binele tuturor."

Poţi să treci peste asta. Trebuie să te gândeşti la strângerea de fonduri.

Poţi să dai vina pe mine.

Nu ştiu ce curs "picant" ai făcut tu...

Dar are rezultate plăcute.

Nu pot.

Pur şi simplu nu pot.

Toată lumea se uită lung la mine.

Toată lumea ştie.

Da. Simt asta. O văd.

- E doar impresia ta. - Nu. O văd.

Nu ştiu ce se întâmplă, dar văd că asta te chinuie.

Îmi pare incredibil de rău.

Pentru ce am făcut.

Bună, Eva! Mă bucur să te văd! Bine ai venit.

Ce mai faci?

- Ea este Kennedy. - Bună! Eva.

Mă bucur să te cunosc.

Eva e profesoară, la liceu.

- Mă bucur tare mult. - Ce dulce eşti...

Bună!

Ea este Eva. Da.

- Mă bucur să te cunosc. - Este... măritată cu primarul.

Da. Şi primarul este... E adevărat!

Primarul e cel mai bun prieten al soţului meu.

Eu voi fi omul de legătură al lui Samuel.

Ce drăguţ.

E foarte dulce.

Mă gândesc să te duc la cinema într-o zi, să vedem un film drăguţ.

- Îmi poţi recomanda ceva? - Sunt multe filme drăguţe...

Iau eu asta.

Duc asta la bucătărie.

Daţi mai încet!

"Îţi place să dansezi?"

"Samuel e un nume foarte frumos."

Pot să împrumut o ţigară?

Ai o ţigară în plus?

O ţigară în plus?

Ţigară! Mai ai?

Glumesc.

Mulţumesc.

"Orăşelul Nucşoară". E o carte drăguţă.

Maira, de cinci ani, mi-a recomandat-o.

- De unde eşti? - Siria.

- Dar vorbeşti daneza? - Puţin.

Bine...

Ai trăit în Danemarca?

Am crezut că mă duc în Danemarca, aşa că am învăţat de pe YouTube.

YouTube! Impresionant.

- Norvegiana... daneza... Aşa? - Da.

Foarte asemănătoare.

Dar...

- "Vatman de tramvai". - Vatman de tramvai, da.

Cred că nu e cea mai elegantă limbă.

Dar eu o iubesc.

Da?

E simplă.

- E uşoară? - Citeşti aşa cum se scrie.

E o limbă sinceră.

Poate că ai dreptate.

"Vai de mine, vai de capul meu. Aş putea să plesnesc de supărare."

E un cântecel.

"Vai de mine, vai de capul meu. Viaţa nu-i uşoară."

"Totul e întors pe dos în orăşelul Nucşoară!"

- Ai cunoscut pe cineva? - Poftim?

- Îmi dau seama! - Nu poţi să întrebi asta!

Ba sigur că pot. Sunt mama ta.

Pot să te întreb ce vreau.

În plus, îmi dau seama doar uitându-mă la tine.

O să aduci vreun britanic acasă, cu tine?

"Da, bună! Numele meu e..."

O clipă, Maria, să mă spăl.

Îţi plac oamenii la care stai?

- Da, sunt grozavi. - Asta e bine.

Cum merg lucrurile acasă? Ţie cum îţi este?

Bine.

Ne-au venit mulţi sirieni.

La centrul pentru refugiaţi nu prea au personal, aşa că s-ar putea...

S-ar putea să ajut acolo puţin.

Poate.

Să nu-i laşi să te mănânce de vie.

Nu refugiaţii... ştii.

- Am înţeles asta. - Să nu-i laşi...

să te convingă să faci prea multe.

N-o să-i las.

Fac doar atât cât vreau.

Eu sunt Amir, am 18 ani, sunt din Siria.

Bună, Amir. Ne bucurăm să te cunoaştem.

Pe tine cum te cheamă?

Numele meu e Faven. Am 19 ani, sunt din Eritrea.

Bună, Faven. Ne bucurăm să te cunoaştem.

Ne pare bine. Şi pe tine cum te cheamă?

Osama.

Bună. Ne pare bine să te cunoaştem.

Ne pare bine de cunoştinţă.

M-am gândit să începem cu un text despre noi.

De exemplu:

"Numele meu este..." Şi poate, pe urmă...

Care e visul vostru. "Visez la..."

Şi puteţi scrie ceva despre... Da, Amir?

- Pot să... traduc? - Sigur.

- Dacă vreţi. - Da, te rog.

E în ordine? Mulţumesc. A fost o idee bună.

Dacă are cineva nevoie de ajutor, să-mi spuneţi.

De ce eşti atât de obosită?

Am luat MDMA ieri.

Ce ai spus?

Am luat MDMA ieri.

De ce ai făcut asta?

Ştiu că e o nebunie.

- Dar, ştii... - Ce s-a întâmplat?

Îl ştii pe Sigurd. A făcut asta tot timpul cât am locuit la Oslo.

Şi a găsit o cantitate, în weekend, şi a fost...

Aici nu prea ai ce face în weekend.

Aşa că ne-am zis să transformăm asta în "activitate de cuplu".

Iisuse!

Nu se poate să faci asta. Dacă se află?

- N-o să afle nimeni. - N-ai de unde şti.

Dar, ascultă... Sexul pe MDMA este cel mai tare lucru pe care l-am trăit.

A fost cu totul altceva, ca să spun doar atât.

Parcă eram în corpul meu şi în afara lui, în acelaşi timp.

Acum chiar că vorbeşti nebunii.

Simţeam că-mi atinge corpul înainte să-l atingă.

Atât a fost de intens!

- Mă duc la saună. Vii? - Ia ăştia. Mai fac câteva ture.

Rămâneţi în partea asta! Aici înoată oameni.

- E chiar atât de rău? - Scriu doar fiindcă sunt obligaţi.

Total pe lângă subiect.

- Refugiaţii? - Nu, copiii.

Vrei să încercăm să luăm MDMA?

Da.

Se pare că sexul e absolut sălbatic, cu asta.

Oamenii se simt mai conectaţi. Spun că e uluitor.

Deci vrei să ne ducem până la colţ şi să cumpărăm nişte MDMA?

- Drogul? - Da. E ceva destul de obişnuit.

Pentru oamenii obişnuiţi, plicticoşi.

Noi nu suntem oameni obişnuiţi, plicticoşi.

Spui că n-ai putea niciodată să cumperi?

Sau că n-ai încerca niciodată să vezi cum e?

Dacă vrei să mai condimentăm lucrurile...

Nu. Lasă.

Suntem bine aşa. Să continuăm aşa cum suntem.

- Acum eşti supărată. - Nu. N-am nimic.

Ne e bine. Totul e bine.

- Vino aici o clipă! - Mă duc să fac o baie.

Bună, Amir!

Ce faci aici?

Voiam să vă dau tema.

Dar avem oră marţi.

Mai e mult până marţi.

- Bine. - Eram nerăbdător.

S-o citiţi.

Mulţumesc! Abia aştept.

Mulţumesc.

Poţi să împrumuţi o carte, dacă vrei.

- Adevărat? - Desigur.

- Ce vrei să citeşti? - Ceva de dragoste.

Deci eşti gata să ieşi din "Orăşelul Nucşoară"?

Cred că sunt gata pentru pasul următor.

Bine. Să vedem...

Asta. E cea mai faimoasă poveste norvegiană de dragoste.

"Victoria". Hamsun.

Poate că e un pic cam avansată pentru tine, dar...

Poţi să încerci. Dacă nu-ţi place, e în ordine.

- Dumneavoastră vă place? - Da, îmi place.

Atunci îmi place şi mie.

O poţi lua pentru două săptămâni. Pot să-ţi fac un permis de bibliotecă.

Bine...

- Mulţumesc. - Cu plăcere. O să mă ocup.

- Bună! - Bună! El e Amir.

- Ingeborg. - E de la Centru.

Ingeborg e prietena mea cea mai bună. Şi colegă.

- A vrut să împrumute o carte. - Bun.

Bună alegere.

- Atunci ne vedem marţi. - Da.

Ieşirea e pe acolo.

- Mi-a părut bine să vă cunosc. - Asemenea.

Acum îmi dau seama de ce te oferi voluntar.

Are un corp uimitor! Fără discuţie.

"Inima mi se frânge în o mie de bucăţi

"în timp ce aştept noua mea viaţă, care s-ar putea să aducă bucurie,

"sau să fiu trimis înapoi în ţara mea natală.

"Inima mea nu-şi mai află locul de nelinişte şi teamă,

"care se manifestă, fiecare pe calea sa.

"Într-o încăpere plină de întuneric nu pătrunde nicio lumină,

"sau e doar mintea mea, care e oarbă.

"De ce e nevoie pentru o scânteie de speranţă?

"Am întrezărit doar zile mai bune,

"dar continui să lupt.

"Cine a spus că trandafirii nu pot creşte din beton?"

Visul meu este să fiu... bogat?

Eu vin din Siria.

Foarte bine. Mulţumesc. A fost foarte bine.

Faven, vrei să...

Vrei să ne citeşti?

- Bună! - Bună, Eva.

- Cum a fost la oră? Bine? - Absolut.

Speram să vorbesc cu Amir.

Tocmai a primit o veste proastă. Nu poate rămâne.

- Doar nu-l trimit înapoi? - Nu. În nordul Norvegiei.

Ne vin multe familii, aşa că bărbaţii tineri trebuie să plece mai departe.

Şi nu poţi să faci nimic?

- Nu de mine depinde. - Pot să ajut cu ceva?

- Învaţă-i pe cei care sunt aici. - Nu... Pentru Amir.

Are un adevărat talent.

A scris un text cum n-am mai văzut la niciun elev al meu.

Nu de mine depinde. Amir e puternic.

- O să se descurce. - Eşti sigură că nu e nimic...

Sunt sigură.

Trebuie să plec. Am o şedinţă.

Am fost avertizaţi de acest influx.

Şi am convenit toţi să facem compromisuri, o vreme.

- Un om în minus nu e un lucru bun? - Nu se poate spune asta.

Au nevoie de îngrijirea şi îndrumarea unor profesionişti, nu doar de un pat.

Dar faptul că eu fac ceva,

că am un grup care se ajută între ei să exceleze, promovează integrarea.

Şi sunt sigură că asta înseamnă economie de fonduri.

Tu îi integrezi, şi mulţi dintre elevii tăi te apreciază.

Aici e vorba de un adevărat talent.

De cineva care ridică ambiţiile întregului grup.

Deci ai prefera să scapi de un refugiat mai puţin talentat?

- Asta e? - Nu asta spun.

Eva, ascultă.

Înţeleg că e mai distractiv să lucrezi cu un elev motivat.

Dar nu se poate să fie asta strategia noastră.

- Şi eu nu pot să mă implic. - De ce nu?

- Nu în cazuri individuale. - De ce nu?

Pentru că sunt primarul!

- Plecaţi într-un grup mare? - Nu, e un grup mic.

Dar vine şi Agnes?

Da, vine şi Agnes.

Nu e chiar atât de ciudat. Lucrăm pentru acelaşi partid.

Sigur că trebuie să călătorim împreună.

Mai ales acum, că se apropie alegerile.

- Ce vrei să fac? - Să nu mai minţi. Asta vreau.

- Nu mint. - Trebuie să ştiu.

Dacă staţi la acelaşi hotel, trebuie să ştiu!

Eu trebuie să ştiu mai mult decât oricine altcineva!

Trebuie să-mi spui lucrurile astea!

Eva, dacă o să continui aşa, o să înnebuneşti...

De unde să ştiu că n-ai să continui s-o faci, când se iveşte ocazia?

De unde să ştiu asta?

Te iubesc.

Trebuie să înveţi să ai din nou încredere în mine.

Nu eu ne-am băgat în mizeria asta.

N-am să port conversaţia asta.

Mă aşteaptă taxiul.

Bună!

Ţi-e bine?

Nu ştiu.

- Îmi pare rău că am lipsit de la oră. - Nu-ţi face griji pentru asta.

Irene mi-a spus ce...

Încerc să văd ce se poate face.

Ce vreţi să spuneţi?

- Şi Jostein e de acord cu asta? - De fapt, a fost ideea lui.

Aşa cum spune mereu, facem tot ce putem ca să ajutăm.

În măsura posibilităţilor.

- Deci pot să rămân? - Da.

- E foarte generos din partea voastră. - Nu e mare lucru.

Măcar atât să facem. Camera Mariei e oricum goală.

- Poţi să stai cât vrei. - Cu voi?

- Da. - Nu am cuvinte.

- Probabil că sunt formalităţi... - Sigur, e nişte hârţogăraie.

Şi o să mai predai la clasă, după ce se mută Amir la voi?

- Da, desigur. - Asta e bine. Mulţumesc.

- Asta e camera mea? - Da. Ăsta e planul.

- E în ordine? - Da!

Confortabil pat!

Şcolar norvegian.

E a fiicei mele... Pot s-o iau.

- Nu! - Nu se poate! O iau.

- Dă-mi-o! - Nu poţi s-o iei!

Ba pot! Dă-mi-o!

Poftim.

Te-ai gândit la talentul tău la scris?

Vrei să faci ceva cu asta?

- Ce vrei să spui? - Să faci o facultate, poate.

Nu mă pot înscrie nicăieri fără rezidenţă permanentă.

- Şi s-ar putea să nu ţi-o dea? - Desigur.

Dar... sunt sigur că o s-o primesc.

O să se rezolve.

DIPLOMĂ PENTRU SCRIERE CREATIVĂ - VORBITORI NON-NATIVI

AMIR AYOUB A ACCEPTAT CEREREA TA DE PRIETENIE

"Şobolanii refuză îngheţata

cu bombonele din Propavan, Theralen şi Atarax.

"Sute de şobolani o privesc în timp ce ea se retrage

"în cele mai adânci cotloane de sub Piaţa Maria.

"Un şobolan e un şobolan... e un şobolan."

Nu înţeleg nimic.

Bine.

Kari, poţi să citeşti din nou, de la începutul capitolului?

Sigur.

"Tic-toc. Începe.

"Poate că e picurul ceasului care te ajută să nu cazi.

"Limba unui ceas vechi se ridică şi cade necontenit.

"Necontenit. Necontenit.

"Mai sunt patru veri până la vara fierbinte ca iadul

"în care ceasul va fi dat jos..."

Ce faci în weekend?

Te duci şi tu la Copenhaga?

Deşteaptă mişcare. Ştiu că îţi place să petreci.

- Eva! - Cu cine vorbeai?

Cu un prieten.

Cu un prieten danez?

Unul care a reuşit să rămână în Danemarca.

Din Siria?

Da.

De ce nu vorbiţi între voi în siriană?

De ce în daneză?

De ce nu vorbiţi în... siriană? Sirică?

- Arabă. - Arabă. Da.

- Bună! - Bună! Jostein...

El e Amir.

- Salut. - Salut.

O să locuiască aici.

Putem sta de vorbă?

Eva, ce faci?

Ai adus un necunoscut în casa noastră!

Credeam că trebuie să facem toţi un efort...

Te rog frumos! Eşti total...

Ce? Ce sunt?

Cum sunt? Spune-mi! Spune-o!

- Eşti afurisit de infantilă! - Nu pot să-mi arăt faţa în oraş.

Din cauza ta şi a acţiunilor tale fără cap!

- Când ai să... - Asta te face să arăţi bine!

Gândeşte-te că e campanie electorală.

- E doar o răzbunare meschină. - Amir o să stea aici cât vrea.

Şi nu mai discut despre asta. Mă duc la bazin.

Nu mă vrea aici?

Ascultă...

- Vrei să vii la bazin? - Nu ştiu să înot.

Pot să te învăţ.

Bine.

Ţi-e bine?

Simţi că pluteşti? Pluteşti!

Lasă capul pe spate.

Nu-ţi fie frică. Te ţin eu.

Încă o dată. Poţi! O să înveţi!

Întinde braţele. Aşa.

Nu! Bine...

Poţi să mă duci în spate?

Împinge apa în spate.

Cred că ajunge pentru azi.

M şi E. "Nume".

- "Heter". - Minunat!

Foarte bine.

Bun.

Foarte bine.

- La revedere. - La revedere.

La revedere.

MESAJ NOU

BASHIR ISMAIL "Mi-a plăcut ziua de ieri."

Mulţumesc că m-ai ajutat.

- Vrei să vii sus? - Sigur!

Dacă vrei, putem găti împreună.

Unii ar numi asta "mâncare plicticoasă".

Presupun că eşti obişnuit cu feluri mai condimentate.

- Bună! - Bună, Eva.

Am dobândit un asistent de maestru bucătar.

Trebuie să-mi spui ce să fac.

Ăsta e singurul meu secret.

Boia afumată. Poate că ştii cum e.

- Probabil. - Nu e mare lucru.

Eu pot să fac ceva?

Ştii ce?

Cred că doamna ar trebui să bea un pahar cu vin...

să ia loc şi să fie servită.

- Eu asta cred. - Bine.

Fă câteva poze pentru Instagramul meu.

Nu pot. Nu e cam...

Nu.

A fost ideea ta, bine?

Dacă vrei, poţi să începi să pui masa.

Farfuriile sunt acolo.

Tacâmurile sunt aici.

Staţi puţin mai apropiaţi.

Ne face o poză.

Zâmbiţi!

- Gata! - Minunat.

Bună, Eva! Jostein...

A trebuit să se ducă la muncă.

- Cine e Bashir? - Nu ştiu.

Bashir Ismail. Cine e?

Nu ştii.

Mi-a trimis un mesaj.

"Mi-a plăcut ziua de ieri."

Ştiu că tu ai fost.

- Nu sunt eu. - Cine altcineva ar spune asta?

Dacă ai minţit cu privire la identitatea ta...

- Va trebui să anunţ poliţia. - Nu!

Locuieşti în casa primarului.

Care le spune tuturor că trebuie...

să vă primim în vieţile noastre.

Nu ştiu cine eşti. Sau de unde vii.

- Sau ce ai făcut. - Făcut?

Nu te pot lăsa să stai aici dacă nu ştiu cine eşti.

Eva...

Ştii cine sunt.

Ştii!

Ai dreptate.

Numele meu adevărat e Bashir.

Amir e un nume pe care mi l-am dat singur.

Pentru că lui Bashir i s-a respins cererea de azil.

După şapte ani în Danemarca.

Toată familia mea a fost trimisă înapoi în Siria.

Eu eram danez.

Mă simţeam danez.

Mă duceam la şcoală...

Aveam prieteni.

Am pierdut totul.

N-am putut să solicit azil din nou.

Pentru Bashir, se terminase.

Dar nu şi pentru Amir.

Ar fi trebuit să fiu sincer cu tine de la bun început.

Nimeni, în Norvegia, nu se uită la mine cum te uiţi tu.

N-am mai fost atât de fericit sau de plin de speranţă...

de când am plecat din Danemarca.

Care e treaba cu ăştia doi?

N-ai auzit că s-au cuplat?

- Pe bune?! - Da. E aiurea rău.

Ştiu.

Ceea ce s-a întâmplat a fost greşit.

Nu se poate să se mai întâmple.

Înţelegi?

Alo?

Eşti foarte departe.

- Nu e nimic. - Zău aşa!

Ori ai cancer, ori tu şi Jostein aţi început să luaţi MDMA.

Nu... asta n-o să se întâmple.

- Atunci ce e? - Nimic.

Nu e nimic.

"Mi-e dor de tine, mamă. Mă întreb ce faci.

"Gândurile îmi sunt întrerupte

"de plânsetul copiilor din centrul pentru refugiaţi.

"Deschid ochii şi revin la realitate.

"Pot să îndur asta?

"O scânteie de speranţă, în timp ce aştept să aflu dacă pot să rămân

"sau trebuie să mă întorc la război şi nelinişte.

"La Al-Jazeera la televizor şi la sunetul muezinului, la moschee.

"Înapoi la mama, unde măcar am încredere în această idee.

"Ideea de a reuşi în viaţă.

"Prefer să risc înecându-mă într-o barcă, dar sperând,

"decât să stau într-o ţară în care moartea bate la uşă

"şi e doar o chestiune de timp până când trebuie să cedezi.

"Lucrurile pe care le-am văzut... Sunt viu, dar sunt mort pe dinăuntru.

"Cu sufletul rupt, în timp ce mă întreb întruna:

"O să am voie să trăiesc înainte să mor?

Ai o bicicletă pe care o pot împrumuta?

Pentru ce ai nevoie? Pot să te duc eu.

M-am gândit să mă duc cu bicicleta în oraş, din când în când.

Ca să pierzi vremea, la colţ.

Da.

- Dar e bicicletă de fată. - Să văd cum e.

Trebuie să pedalezi!

Ai grijă!

Bună, aici e Eva. Nu pot răspunde acum.

Sunaţi-mă mai târziu, sau...

- Bună. - Bună.

- Ce mai faci? - Bine.

- Mergem? - Sigur.

Ce înseamnă?

- Hai! Spune-mi ce înseamnă! - Nu pot. Nu!

Nu se poate să citeşti fără să-mi explici!

- Nu! - Ba da!

- N-am înţeles o vorbă! - Nu. E secret.

Bine...

Îl iubeşti?

Te simţi vinovată?

Ce simţi?

O mie de lucruri.

Dar ce simţi cel mai mult?

Simt că sunt vie.

Drace!

Eva?

Eva!

Bună!

- Bună! - Bună.

Credeam că vii diseară.

Am prins un avion mai devreme. Mi-a fost dor de tine.

Arăţi superb.

Te-ai tuns? Ce se petrece?

Dacă m-am tuns? Ce e cu tine?

Eşti foarte sexy...

Trage! Mai tare!

Doamne, ce bine a fost.

- Dacă nu le place? - Nu e posibil. Crede-mă.

Eşti sigură?

Pot să fac eu asta?

Pe locuri...

Fii gata...

- Hai! Fă-o! - Aşteaptă.

CEREREA A FOST DEPUSĂ

Da! Ai făcut-o!

- Trebuie să sărbătorim. - Da!

Să ne ducem undeva.

Ştiu un loc cu nişte clătite pe grătar de te lingi pe degete.

Clătite pe grătar?

Eva? Eva!

Bună! Mi s-a părut mie că tu eşti.

Bună!

Tu eşti!

El este Amir!

Bună. Eu sunt Lise.

Cred că îmi amintesc de tine.

- De la Centru. - E foarte posibil.

Sunt măritată cu unul dintre prietenii lui Jostein.

Da, eu...

Am auzit multe lucruri bune despre tine.

E grozav că poţi să locuieşti cu Eva şi Jostein.

- Da, sunt fantastici. - Sunt de acord.

Dacă ar fi toţi ca voi, lumea ar fi un loc minunat.

Nu, zău aşa. Trebuie să plecăm.

- Să ne întâlnim curând! - Sigur.

Ar fi foarte frumos. Mi-a părut bine că ne-am văzut.

- Pa! - La revedere.

Scrisoarea de la Serviciul pentru Imigrări! A venit!

De la Imigrări?

- N-ai deschis-o? - Mi-e frică!

- Haide! - Eu?

- Ce scrie? - "Da".

- Ce?! - E "da"!

E "da"!

E "da"!

- Da! - Da!

Da!

Mi s-a acordat!

"Pe baza informaţiilor obţinute, decidem:

"cererea dv. pentru rezidenţă permanentă în Norvegia

"a fost aprobată.

"Vă rugăm să reţineţi că decizia noastră

"este conformă cu legislaţia în vigoare."

Şi nu mai e nimeni în Norvegia care ştie de numele tău?

- Sau în Danemarca? - Nimeni.

Bună!

- Bună! - Bea un pahar.

- Nu, mulţumesc. - Stai jos şi bea ceva.

Mă duc jos.

I s-a acordat rezidenţa permanentă. Sărbătorim.

Arată un pic de entuziasm!

Am auzit că te-ai întâlnit cu Lise. Pe feribot.

Ce căutai acolo?

Clătitele pe grătar. Le ştii.

Ne-am dus să mâncăm clătite.

Ce se petrece aici, Eva?

Ce vrei să spui?

S-a întâmplat ceva între voi doi?

Ţi-ai pierdut minţile?

Ce întrebare revoltătoare!

Eşti jalnic.

- Se vede din nou cu Agnes? - Zău dacă ştiu.

Nici nu cred că mi-ar păsa.

Dumnezeule...

Ai cunoscut pe cineva! Ştiam eu!

Ai cunoscut pe cineva! Se vede pe faţa ta! Haide...

Ai cunoscut pe cineva.

Trebuie să-mi spui.

- Cine e? - Nu pot să-ţi spun.

- Cine e? - Este...

Un fost coleg de şcoală. Nu-l cunoşti.

- Locuieşte aici? - Nu.

Stă în Bergen.

Dar poţi să-mi spui cine e.

- Cine e? - Nu... E însurat.

Bine.

Cred că meriţi asta.

Vorbesc serios.

Şi, brusc, Jostein e cel care îşi face griji.

E o nebunie.

Te iubeşte.

Deci trebuie să te hotărăşti cât eşti dispusă să rişti.

Îmi pare rău pentru mai devreme.

- N-ar trebui să-l aşteptăm pe Amir? - O să ajungă când o să ajungă.

Putem să începem. Oricum, sunt doar aperitive.

Nu sunt "doar aperitive".

Cu Amir, e ca şi cum aţi avea iar un adolescent în casă.

Nu sunt părinţii lui. Nu trebuie să se ducă să-l ia de la petreceri.

Nu. Oficial, doar am închiriat o cameră districtului.

Pe gratis. Da.

- Nu suntem părinţii lui adoptivi. - Asta întrebai, nu?

Fiica lor pleacă, vine el... E ca şi cum ai avea iar un adolescent.

- Luăm lecţii de tangou. - Da?

- E uimitor, nu? - Absolut! Cine ar fi crezut?

Dar avem nevoie de ajutor.

E incredibil. Instructorul e argentinian.

"Scuză-ne, ne poţi arăta figura asta?"

A venit, m-a apucat de spate, şi...

- Te-a apucat zdravăn. - Am simţit că am şira spinării.

M-a rotit şi picioarele mele au urmat mişcarea.

- Brusc, am ştiut să dansez tangou! - Noroc că nu-s gelos de felul meu.

- Bună! - Îmi cer scuze am că întârziat.

- Nu-ţi face griji. - Trebuie să-ţi spun ceva.

Am un interviu.

La Academia de scriere creativă? Glumeşti! E umitor!

Interviu? Ce...

A făcut cerere de înscriere la Academie.

Au un curs pentru vorbitori non-nativi.

- E minunat! - Eva m-a ajutat cu...

- Felicitări! - Bem pentru asta!

- Când e interviul? - Vineri. În Bergen.

- Pot să te duc. - Nu e nevoie. Mă duce un prieten.

Cine?

Cineva de la sala de sport.

Amir, nu vrei să stai jos şi să mănânci ceva?

Trebuie să fac un duş. Sunt transpirat.

- E un băiat drăguţ. - Fermecător şi politicos.

Eva spune că e foarte talentat.

Vinul ăsta alunecă pe gât.

Se duce direct la creier.

"Eşti treaz?"

Trebuie să plec. Ne mai vedem.

Ce cauţi la şcoală? De ce eşti aici?

Am adus cărţile înapoi.

Locuim în aceeaşi casă. Puteai să mi le dai acolo.

M-am gândit să trec pe aici.

Înţeleg.

În locul tău, aş avea grijă.

Când vine vorba de băieţi, Kari poate fi nemiloasă.

Ce vrei să spui?

Spun doar...

Nu sunt sigură că îi poţi încredinţa un secret.

Eşti supărată?

Eva...

Eva!

Ce naiba faci? Ăsta e bărbatul tău însurat?

N-am putut...

N-am putut să-ţi spun...

Ce faci?

Sunt îndrăgostită.

Dar, Eva...

Îţi dai seama că e ceva foarte greşit, nu?

Tu nu ştii...

- Nu ştii ce... - Nu-ţi dai seama?

Lucrezi la centrul pentru refugiaţi!

Cel mai important lucru pentru el e să poată rămâne aici!

Unde ţi-a fost capul?

Dacă el nu vrea, de fapt, să facă asta cu tine?

Te-ai gândit vreo clipă la asta?

Nu poţi spune asta.

Eva!

Bună!

Bună.

A fost...

Iisuse...

N-ai spus nimănui de noi?

- Nu. - Nu se poate să spui.

Niciodată.

Eva...

Ştiu. Dar promite-mi...

Promite-mi că n-ai să spui niciodată nimănui.

- Îţi promit. - Bine.

Bună...

Ce...

Ai început să fumezi afară?

Da, fumez o ţigară.

Bine. Mă duc înapoi în pat.

"Adio, viitor etern. Tot ce rămâne e să devii mai înţelept.

"Ea nu prea are timp la dispoziţie să devină mai înţeleaptă.

"Azi, însă, nu ştie de ce.

"Speră, cum s-ar zice.

"Cuvântul "speranţă" însemna iniţial "să sari peste pericol".

"Peste ceva de care ţi-e groază.

"Ea încă speră că va reveni curând într-un loc

"în care o poate lua de la început, refăcută.

"Căci până şi o cizmă de cauciuc ştie că a te teme nu înseamnă

"că un lucru e periculos."

Asta e tot pentru azi.

Pot să te duc eu cu maşina.

E totul în ordine, Petter?

E totul în ordine?

Da, sunt bine.

Eşti sigur?

Ştii că, dacă ai vreodată nevoie să vorbeşti cu cineva, poţi veni la mine.

Mulţumesc.

- Pe curând. - A cunoscut pe altcineva?

- Poftim? - Scuză-mă.

Interviul a decurs bine.

Îţi mulţumesc că m-ai ajutat.

Nu mă atinge!

- I-ai spus ei de noi? - Sigur că nu!

Vă vedeţi?

Eva, ţin mult la tine.

- Dar... nu aşa. - "Aşa" cum? Ai profitat.

- Te-ai folosit de mine. - Eu m-am folosit de tine?!

Tu te-ai folosit de mine! Mi-ai putea fi mamă!

Eva, n-am vrut...

Dă-te jos din maşina mea. Nu vreau să te mai văd.

Dă-te jos din maşina mea!

Bună, Eva. Putem sta puţin de vorbă, după oră?

- Sigur. - Sunt în biroul meu.

Amir a trecut ieri pe aici şi era foarte răvăşit.

- Bine... - Aşa că mă întreb ce s-a întâmplat.

Ce vrei să spui?

Mi-a spus că a trebuit să se mute de la voi.

Aşa este.

- Credeam că totul merge foarte bine. - Aşa a fost.

A mers foarte bine.

Dar eu...

Nu cred că avem capacitatea necesară

ca să ne ocupăm de cineva în situaţia lui.

Cred că am fost cam naivi să credem asta.

Ce te face să spui asta?

- A făcut ceva greşit? - Nu. Deloc.

Numai că...

Cum am spus, nu merge.

Trebuie să recunosc că...

mi-a trecut prin minte un gând foarte incomod.

Drept care, cred că e mai bine să întreb.

Bine.

Tu şi Amir aveţi o aventură?

Poftim? Dacă avem...

- O aven... - Nu eşti în toate minţile?

Ce gândire perversă!

Face parte din postul meu.

Are doar 18 ani. Şi e răspunderea mea.

Sper că-ţi poţi da seama de asta.

- Îmi pare rău. - E în ordine.

- Trebuia să întreb. - Înţeleg. Dar...

E în ordine.

Bine.

Noi... am încercat.

Sper că înţelegi că trebuie să vorbesc şi cu Amir.

- Desigur. - Bine.

Mulţumesc.

- Bună ziua! - Bună ziua! Cum merge?

Bine. Doar...

Voiam să...

- Bună, Kari! - Bună.

- Amir e aici? - Da.

Voiam să vorbesc cu el.

Amir a locuit la noi o vreme, aşa că...

Îl întreb.

Mulţumesc.

- Ce mai faceţi? - Ştiţi dv...

Nu mare lucru.

Bună!

Bună.

Eşti bun să...

- Mulţumesc. - Mă întorc.

Lui Kari? Ţi-ai pierdut minţile?

Lui Irene? Prietenilor tăi?

- Nimănui. - Eşti sută la sută sigur?

Eşti absolut sigur că n-ai spus nimănui?

E foarte, foarte important!

Trebuie să-mi spui adevărul!

Ai încredere în mine, Eva!

Linişteşte-te.

Calmează-te.

Sigur că n-am spus nimănui.

Îmi pare rău pentru lucrurile oribile pe care le-am spus.

E în ordine.

Eva... Eva.

Scuză-mă...

- Unde e Amir? - L-am dat afară.

Eva?

Eva?

- Eu o să... - Ce faci?

- Mă duc la culcare. - Stai jos.

- Trebuie să mă duc la culcare. - Am zis să stai jos!

Nu sunt sigur ce se petrece aici.

Sunteţi împreună tot timpul.

Tu te porţi ciudat.

El se poartă ciudat.

Trebuie să ştiu dacă e ceva între tine şi Amir.

Trebuie să-mi spui adevărul, fiindcă nu mai suport.

Înţelegi?

Totul a ieşit foarte prost.

Am făcut-o doar ca să mă răzbun pe tine.

Ca să te pedepsesc.

El a minţit.

Numele lui nu e Amir.

El...

A solicitat rezidenţa folosind un nume fals.

O identitate falsă.

De cât timp ştii asta?

Eva?

Uită-te la mine.

E important.

De cât timp ştii?

Eu sunt primarul.

Şi tu eşti soţia mea.

Eva...

Nu e vina ta.

Apreciem foarte mult munca pe care o depui.

Aici sunt mulţi oameni disperaţi şi îmi închipui că asta poate fi...

Însă trebuie să avem reguli.

Şi trebuie să pedepsim incorectitudinea.

Şi Amir a...

A minţit în legătură cu...

De unde vine.

Şi numele lui.

Oameni ca Amir ocupă locurile celor care au cu adevărat nevoie de ele.

Nu am ştiut cum să gestionez asta.

Sau ce...

Cum să reacţionez.

Sigur că vrem ce e mai bine pentru Amir.

Şi ne dăm seama că s-a trezit într-o situaţie imposibilă.

Dar realitatea este că...

Dacă oamenii nu pot avea încredere

că cei care vin aici sunt cinstiţi şi sinceri...

Sistemul e construit pe încredere. Fără încredere, se prăbuşeşte.

Partidul Conservator va jubila când va afla asta.

De-asta trebuie să pedepsim aspru înşelătoria.

Şi minciunile.

Pur şi simplu nu tolerăm asta.

Oamenii o să-şi vrea banii înapoi.

Donaţiile au ajuns la...

aproape 450 000 de coroane.

Asta înseamnă mulţi bani.

- Pot să intru? - Nu.

De ce, Eva?

- De ce i-ai spus lui Irene? - Te-aş putea întreba acelaşi lucru.

Nu am spus nimic! Jur!

Mi-ai distrus viaţa.

Eu am riscat totul pentru tine şi tu mi-ai distrus viaţa.

Trebuie să retragi tot ce ai spus. Bine?

O să fac orice. Trebuie doar să spui. Orice.

- Trebuie să pleci. - Eva, te rog! Fac orice.

Fac orice! Trebuie să faci asta!

Amir, opreşte-te! N-o atinge.

- Eva, intră în casă. - O să pierd totul! O să fiu omorât!

Hai. Du-te.

- Intră în casă, te rog! - Eva, nu-mi face asta!

- Eva, te rog! - Amir, ajunge!

- Du-te. - O să mă deporteze!

Mă trimit înapoi în Siria! O să pierd tot!

Pleacă!

O să fiu omorât! Te rog, Eva!

Du-te de-aici.

Amir!

Adună-te.

Asta s-a întâmplat ieri?

O să fie bine.

ACADEMIA PENTRU SCRIERE CREATIVĂ

FELICITĂRI, AŢI FOST ACCEPTAT LA CURSURILE ACADEMIEI

Încă patru ani!

Dar mai e mult de muncă.

Motivul pentru care iubesc politica e că fac parte dintr-o echipă.

Toată lumea trage în aceeaşi direcţie.

Şi pe urmă, câştigăm!

Însă există o persoană căreia trebuie...

să-i mulţumesc, şi anume femeia pe care o vedeţi acolo.

Cea mai inteligentă şi mai frumoasă femeie din lume.

Noi doi am fost o echipă.

Aplauze furtunoase pentru Eva!