Original subtitles

Melonie Haller era o fată frumoasă, cu un corp frumos.

A lucrat cu cel mai tare actor, John Travolta.

Pentru Melonie, Playboy era următorul pas.

Aşa atrăgea atenţia asupra sa, asupra faptului că e sexy.

Din păcate, Melonie n-a anticipat consecinţele tragice.

Se întâmplau lucruri rele la vila Playboy.

Se făceau înregistrări.

Erau încălcate limitele sexului.

Era un hedonist la extrem.

Orice îi satisfăcea poftele

sau apetitul de moment era permis.

Dacă se întâmpla în zilele noastre, se ajungea la închisoare.

De ce n-o fi prevenit-o nimeni ?

CRIMELE DIN LUMEA PLAYBOY

14 APRILIE 1980, SOUTHAMPTON, NEW YORK

Pe 13 aprilie 1980...

Trenul merge spre New York. Următoarea staţie e Southampton.

...un tren mergea dinspre Southampton către New York.

Conductorul a găsit o tânără...

Avea hainele sfâşiate, machiajul întins

şi avea urme de muşcături pe gât.

Conductorul a găsit şi un portofoliu, cu mai multe poze.

Era un set de poze din Playboy.

Îi era clar că tânăra învineţită şi brutalizată

era aceeaşi din pictorialul din Playboy.

Victima era Melonie Haller, în vârstă de 22 de ani.

Melonie Haller a apărut în numărul Playboy din martie 1980.

Era un motiv de laudă să ajungi în Playboy în anii '80.

Bo Derek a fost pe copertă în numărul acela.

Tot felul de actriţe pozau pentru revistă.

îmi amintesc coperţi cu Brooke Shields sau Goldie Hawn.

Erau numai vedete.

Playboy era în vogă la începutul anilor '80.

Era o mândrie a culturii americane.

Revista era citită de cinci milioane de oameni, aşa că era importantă.

Lumea Playboy era la apogeul puterii sale.

Nuditatea era normală pentru generaţia Woodstock.

Imperiul mediatic, precum şi atmosfera erau libertine.

Oamenii trăiau în concubinaj, nu se mai căsătoreau.

Frecventarea cluburilor era la modă.

Toată lumea se ducea să petreacă în cluburi.

Aşa era mentalitatea.

Vila Playboy era iniţial în Chicago,

dar, în anii '70, au cumpărat unul în Los Angeles.

L-a botezat vila Playboy West şi l-a transformat în casa sa,

centrul tuturor petrecerilor şi elementelor lumii Playboy.

Casa asta s-a dovedit a fi o binecuvântare,

pentru că a devenit specială.

Vila Playboy era superbă.

Se întindea pe câteva hectare, avea grădini foarte frumoase.

Era locul perfect pentru petreceri decadente la interior sau în curte.

A devenit un loc foarte frecventat de vedete.

Se duceau să se distreze fără să le între nimeni nimic.

Credeau că pot face excese în cadru privat, în secret.

Era locul propice pentru ele să se relaxeze.

Cred că multe fete vin în California şi visează să joace în filme,

iar revista Playboy era o etapă uşor de bifat pentru ele.

Sunt Jeana Keough. Numele meu de Playmate era Gina Tomasino.

Am fost Miss Noiembrie 1980.

Playboy m-au descoperit în Chicago.

Clădirea agenţiei mele de modelling era clădirea Playboy.

De câte ori intram, eram descoperită în lift.

Refuzam mereu.

După ce le-am tot văzut pe fete bucurându-se cu pozele,

după câţiva ani, am acceptat să fac parte din frăţie.

Playboy a fost o piatră de hotar.

Mi-a schimbat viaţa. Mi-a adus şanse pe care nu le-aş fi avut altfel.

Ţin minte că am cunoscut-o pe Melonie.

Era foarte frumoasă.

Primise deja roluri.

Nu cred că Melonie avea nevoie de imboldul dat de Playboy.

Era talentată.

Melonie s-a născut în 1959, în New York.

A crescut în lumea artelor şi a teatrului.

De-acolo şi pasiunea pentru actorie.

Melonie a primit câteva roluri în filme mai puţin cunoscute.

A jucat şi în "Filiera franceză".

Melonie Haller a jucat în "Filiera franceză" la 12 ani.

A jucat alături de un mare actor, Gene Hackman.

Trebuie să fi fost o experienţă extraordinară.

Cred că cel mai mare rol al ei a fost în "Welcome Back, Kotter".

"Welcome Back, Kotter" era un sitcom

despre un profesor şi o clasă cu personaje colorate.

Melonie Haller a primit rolul lui Angie Grabowski,

o elevă sociabilă şi şarmantă.

Era o vreme când lumea avea doar trei posturi TV.

Toţi se uitau la acelaşi lucru.

"Welcome Back, Kotter" era ca "Urzeala Tronurilor" acum.

Toată lumea se uita.

"Welcome Back, Kotter" era un serial foarte îndrăgit.

Asta s-a datorat şi vedetei sale.

John Travolta.

John Travolta era preferatul meu. Eram îndrăgostită de el.

Minunat, să lucrezi cu John Travolta, şi ce faimă i-a urmat...

Să joace cu John Travolta când cariera lui era pe val

sigur i-a dat încredere lui Melonie că poate reuşeşte şi ea.

După ce şi-a terminat apariţia în "Welcome Back, Kotter",

a primit un rol în filmul despre ucigaşul de la Hollywood.

Era o stea în devenire.

Cineva a dus-o la vila Playboy.

După ce Hef vedea o fată, făcea semn şi...

I se luau datele şi numărul de telefon

şi era întrebată de pictorial.

Aşa a fost descoperită de Playboy.

Fiecare număr al revistei Playboy prezenta două tipuri de modele.

Era talentul nedescoperit, care era Playmate-ul lunii,

şi mai erau vedetele, sau femeile care aveau o viaţă interesantă.

Ştiu că Playboy şi Hef îşi doreau categoric

să aibă vedete de film în revistă.

Melonie Haller era deja o actriţă cunoscută.

Actriţele precum Melonie apăreau în Playboy pentru publicitate.

Repet, cinci milioane de oameni citeau revista lunar.

Pentru Melonie, care a jucat roluri de adolescentă în anii '70,

era un mod de-a spune că era adult, că era sexy.

Voia să fie văzută altfel.

Titlul numărului din martie '80 era "Bine ai revenit, Haller".

A fost un pictorial reuşit.

Melonie e frumoasă şi are un aspect "fresh".

Putea fi cu uşurinţă Playmate,

dar, pentru Playboy, cred că era interesant să publice

o femeie după standardele lor care a jucat în filme cunoscute.

Era o bună actriţă, aşa că a avut un pictorial mai deosebit

decât dacă ar fi fost doar Playmate.

A fost prezentată cu o imagine de femeie dură, dar şi sexy,

purtând geacă de piele, stând în faţa unei maşini clasice.

Era plasată într-o încăpere de tip culise,

totul frumos aranjat, prezentând-o ca fiind o actriţă profesionistă.

Mesajul era clar: lumea trebuia să o vadă într-o lumină nouă.

A fost următorul pas pentru ea.

Aşa arăta că se maturizase, că arăta fabulos şi sexy.

Directorii de distribuţie o puteau vedea şi altfel.

Poate aşa avansa în carieră.

A atras multă publicitate astfel şi a fost un mod de a se afirma.

După apariţia în revistă, Melonie a fost invitată la vilă

şi s-a dus chiar des.

În industria divertismentului, aşa îţi faci relaţii,

pentru că te vezi cu mulţi oameni importanţi.

Dar, potrivit apropiaţilor lui Hef, la începutul anilor '80,

s-au întâmplat lucruri sinistre la vila Playboy.

S-au făcut filmări şi au fost încălcate limitele sexului.

Era o temă răspândită în perioada aceea.

Toată lumea se droga.

A fost o întreagă eră de comportamente promiscue.

Exista aşteptarea de la femei, la vilă,

care se duceau, să se distreze la extrem.

Făcea parte din fişa postului.

Melonie a stat câteva săptămâni, dar nu cred că i-a plăcut viaţa asta.

Stilul de viaţă Playboy pe atunci era de petreceri nebuneşti,

alimentate de droguri, cu mult sex.

Dacă se întâmpla în zilele noastre ce s-a întâmplat în anii '80,

oamenii aceia ar fi făcut închisoare.

Nu se mai tolerează aşa ceva.

Eram la masă cu şase fete.

Una îmi spune că nu vrea să se culce cu el.

"Oare mai fac pictorial ?" "Cum să nu ?", i-am răspuns.

"Zi-i că ai iubit, că eşti logodită, nu-i nevoie să te culci cu el."

"Are alte 11 fete. Nu e nevoie s-o faci şi tu."

Câteva minute mai târziu: "Dl Hefner vrea să te vadă."

M-am dus şi mi-a făcut semn să mă pun în pat.

N-aveam idee ce urma să se întâmple.

După care aud...

"Nu-i nevoie să te culci cu el. Are alte 11 fete."

Avea, înainte să ştim ce sunt,

microfoane în dining, şi afla tot ce vorbeam.

Mi-a zis: "Să nu mai spui vreunei fete"

"că nu trebuie să se culce cu mine ca să ajungă în revistă."

Pe atunci, Hefner şi oamenii lui spuneau

că fetele erau acolo pentru el.

Aşa trăiau ei, ăsta era modul lor de operare.

Nu poţi sta la nesfârşit la vilă. Melonie a stat câteva săptămâni.

A făcut ce era nevoie şi şi-a văzut de viaţă apoi.

S-a întors la mama ei, în New York.

Din păcate, Melonie n-avea de unde să ştie atunci

că fapta ei avea să aibă urmări tragice.

Mă numesc Dennis McDougal.

Subiectul despre care scriam la ziar era

latura întunecată a cinematografiei.

Aşa a fost mereu în istoria cinematografiei:

dacă eşti talentată şi arăţi bine, sigur ajungi vedetă.

Melonie era acel gen de femeie,

tânăra care a decis că vrea să fie vedetă.

Putem spune că era pe această cale.

La scurt timp după ce Melonie ajunge la New York,

i-a fost prezentată lui Roy Radin de fotograful Ron Sisman.

Roy Radin era producător şi agent în acelaşi timp.

Ron s-a gândit să i-l prezinte deoarece i-ar fi făcut bine carierei.

Ar fi trecut de la Playboy la roluri în filme serioase.

Mă numesc Anthony Haden-Guest.

Sunt scriitor, reporter şi caricaturist.

Am scris un articol pentru Rolling Stone.

Era destul de inofensiv,

dar, pe copertă, era o poză cu Hef şi iubita lui, Barbi Benton.

I-au şters faţa, ca să pară că era o jucărie sexuală.

Mi-am asumat vina şi n-am mai fost primit la vila Playboy.

Am spus-o destul de des, de câteva zeci de ori, chiar,

nu te puteai aştepta la altceva de la vilă.

Era o petrecere nesfârşită.

Era distractiv, lume multă şi fete frumoase.

Playboy era o revistă interesantă. Nivelul scriiturii era înalt.

Nu erau doar pictorialele de interes.

Chiar l-am admirat pe Hefner.

13 APRILIE 1980 SOUTHAMPTON, NEW YORK

Hamptons era în plină dezvoltare când s-a răspândit ştirea.

O tânără incoerentă, bătută, vânătă, a fost găsită într-un tren.

Aveam contract cu The New Yorker.

Mi-a fost încredinţat subiectul.

Părea că-mi deschide o uşă către o minunată lume baroc.

Roy Radin provenea dintr-o familie din showbusiness,

care se specializase într-o formă de vodevil.

El găsea femei cu barbă şi alte asemenea personaje.

Îi mergea foarte bine aşa.

Roy Radin se considera un PT Barnum modern.

Făcuse avere ducându-şi spectacolul prin ţară.

Spectacolul cuprindea ciudăţenii animale şi omeneşti.

Aceste spectacole de vodevil i-au adus o adevărată avere.

Roy Radin a produs evenimente de mare succes.

Era deja extrem de bogat înainte de 30 de ani.

Tatăl lui Roy, Alexander Radin, cunoscut sub numele de Broadway Al,

făcuse avere cu nişte cluburi în Manhattan,

deţinute până în anii '50,

cluburi exclusiviste, frecventate de oameni foarte importanţi.

Roy a prins gustul afacerii urmărindu-şi tatăl,

mai ales din interacţiunile cu elitele, cu vedetele.

Roy Radin îşi dorea să fie producător de filme.

Şi-a construit cariera pe relaţii şi promovarea oamenilor.

A făcut suficienţi bani

încât să plătească avansul pentru o vilă imensă

numită Ocean Castle, la extremitatea insulei Long Island.

În anii 1980, mulţi bogătaşi din industria de divertisment

aveau vilele lor, unde organizau petreceri decadente,

iar pe coasta de est, Hamptons era un loc foarte căutat.

Hamptons e o zonă foarte scumpă şi prestigioasă.

Cei de pe coasta de est merg acolo vara în căutare de distracţie.

Pe atunci, Southampton era cel mai cunoscut loc din Hamptons.

Într-un capăt e Montauk, unde a avut şi Andy Warhol o casă,

dar era considerat mai interesant.

Southampton era pentru bogaţi şi era un loc cu case frumoase.

În Southampton evada elita New Yorkului din oraş

şi profita de mare, de plaje şi de restaurantele scumpe.

E considerată o zonă pentru VIP-uri.

Roy Radin sigur ştia de Hefner

şi de vila Playboy din Los Angeles.

Putem considera cu uşurinţă

că a vrut să transforme Ocean Castle în vila Playboy din est.

Melonie începuse să se vadă cu un om de afaceri

pe nume Bob McKeage.

McKeage era un afacerist şmecher

cunoscut ca fiind amator de petreceri extreme,

maşini scumpe şi trăit viaţa la limită.

Ocean Castle era practic o casă uriaşă pentru petreceri.

Erau petreceri nonstop acolo.

Ideea era să cunoşti lumea de acolo.

Oricine avea orice fel de legătură

cu industria divertismentului sau media

era invitat de obicei la aceste petreceri.

Se zvonea că, la aceste petreceri, aveau loc depravări sexuale,

consum de psihedelice.

Se mai ştia şi că Radin filma aceste petreceri

şi partidele de sex care aveau loc.

Avea canapeaua lui de "casting".

Era un fel de Harvey Weinstein al epocii sale.

Nu era neobişnuit ca oamenii din industria divertismentului,

care aveau o latură uşor perversă,

să vină cu propriile lor camere

şi, în loc să facă filmări de vacanţă

cu familia la Disneyland, se filmau în dormitor.

Se zvonea că Radin ar fi avut filmări mult mai tulburătoare.

Se zvonea că are filmări snuff.

Sunt filmări pornografice care conţin acte criminale reale.

13 APRILIE 1980 SOUTHAMPTON, NEW YORK

Planul era ca Melonie şi iubitul ei să se ducă în Hamptons

şi să petreacă weekendul la Radin.

Melonie a vrut să profite şi să cunoască oameni acolo,

aşa că şi-a luat portofoliul cu ea, inclusiv pictorialul din Playboy.

Se aştepta să aibă loc ceva socializare,

dar ea voia, de fapt, să-i arate lui Radin portofoliul.

Ce s-a întâmplat de fapt i-a înşelat complet aşteptările lui Melonie.

Radin era cunoscut.

Era celebru în industria divertismentului şi era bogat.

Avea prieteni sus-puşi şi era foarte influent.

Se vedea ca un păpuşar din umbră,

se considera un jucător.

Se considera un pol de putere.

Melonie şi-a dat seama rapid că pe Roy nu-l interesa socializarea.

Lucrurile au luat o întorsătură sexuală.

În loc să-şi prezinte portofoliul,

Radin a pompat în ea tot mai multe droguri şi alcool.

A ajuns să se simtă ameţită complet şi incoerentă.

Cred că era un hedonist la extrem.

Orice îi putea satisface poftele

sau apetitul de moment era permis.

Istoric, un aspect înfricoşător al industriei

e că linia dintre distribuţie şi socializare nu e prea clară,

moment în care apare canapeaua,

peste care se adaugă o persoană cu gusturi extreme.

La un moment dat, două femei,

din care una era logodnica lui, Toni Fillet,

au scos nişte obiecte pentru bondage sexual.

Nu ştiu cât de confortabil s-a simţit Partenerul ei sigur s-a simţit.

McKeage a vrut s-o lege pe Melonie.

Lui Roy îi plăcea să filmeze întâlnirile.

La un moment dat, cu Melonie, a scos camera.

Şi-a aranjat trepiedul în dormitor.

Copia hobby-ul lui Hugh Hefner

de a filma tot ce se întâmplă.

Melonie nu s-a mai simţit în largul ei şi a început să se opună.

În timpul altercaţiei, a spart camera lui Roy Radin.

Asta l-a înfuriat.

Radin, Bob McKeage şi cele două femei

încep să o bată şi s-o agreseze sexual pe Melonie.

Un aspect terifiant e că a fost implicat şi iubitul lui Melonie.

A fost groaznic că i-a făcut asta persoana în care avea încredere.

După atac, McKeage şi Radin au sunat-o pe mama lui Melonie.

Radin îi spune Myrei că Melonie e la el acasă, incoerentă.

I-a zis că trebuia să o trimită acasă cumva.

Myra l-a rugat pe Radin s-o trimită acasă cu o limuzină.

Radin a refuzat pe motiv că era prea mult 60 de dolari.

E sfâşietor ce-a păţit fata asta.

Să nu zic de răutatea de a o pune în tren a acestor bogătaşi.

Lipsiţi de suflet.

Au dus-o pe Melonie şi au aruncat-o într-un tren spre New York.

E un coşmar să fii atacată şi bătută atât de violent,

dar apoi să fii aruncată şi lăsată să mori într-un vagon...

Cred că a fost îngrozitor.

Clientela din Southampton e destul de înstărită.

Trebuie să ai grijă cu cine te pui.

Lucram la secţia 7 din Westhampton.

Am fost sunat în legătură cu o femeie internată la Brookhaven.

Fusese atacată.

Ajunşi acolo, am fost duşi la camera de gardă.

Era Melonie Haller.

Era într-o stare deplorabilă, dar încă trăia.

N-aş fi zis că a fost Playmate când am văzut-o prima dată.

Arăta groaznic.

Avea vânătăi pe braţe şi pe faţă, părul vâlvoi.

Era complet debusolată. Am întrebat-o ce-a păţit.

În timp ce vorbeam cu ea, starea ei se agrava.

Atunci, asistenta ne-a rugat să revenim a doua zi dimineaţă.

A zis doar că a fost acasă la Roy Radin.

I se spunea Ocean Castle.

Roy Radin organiza multe varieteuri pentru secţiile de poliţie

şi diverse organizaţii din New York,

Connecticut, de peste tot pe lângă New York.

Organiza spectacole de vodevil.

Toţi poliţiştii îl cunoşteau.

Era pus pe distracţie mereu. Îţi făcea cinste dacă erai poliţist.

Era genul care voia să fie bine cu poliţia.

Radin, pare-se, avea o relaţie foarte bună cu poliţia.

De fapt, era cunoscut faptul

că donase sume mari sindicatului local al poliţiştilor.

Şi a folosit-o în avantajul său.

Dacă se plângea cineva de zgomot dinspre Ocean Castle,

trimitea persoana să facă plângere la poliţie,

să vadă ce se întâmplă.

Cunosc oameni sus-puşi,

care-mi vor lua apărarea mie, nu ţie.

DUPĂ 24 DE ORE

Ne-am întors luni ca să discutăm cu Melonie Haller.

Era dimineaţa. Deja arăta mai bine atunci.

Atunci ne-a spus că fusese atacată.

A mai spus că a fost violată.

Ne-a spus ce droguri i-au fost date

şi a mai spus că a fost în dormitorul lui Roy Radin.

Era şi o cameră pe trepied, pusă la capătul patului, spre pat.

Melonie descrie cele întâmplate

şi-i mai spune lui Roman că e sigură că a văzut o armă în dormitor.

A fost tot ce voia det. Roman să audă.

Avea cu ce să meargă la un judecător

ca să ceară mandat de percheziţie, ceea ce a şi făcut.

După ce am obţinut declaraţia lui Melonie Haller,

în baza ei, am reuşit să obţinem şi mandatul de percheziţie.

Ne-am dus la adresă fără agenţi din poliţia locală,

deoarece ştiam că mulţi lucraseră pentru Radin pe atunci.

Nu voiam să-l anunţe cineva înainte de ajungerea noastră.

Ocean Castle chiar arăta ca un castel.

E amplasat chiar pe ţărm, în Southampton.

E într-o zonă premium. Cred că are 72 de camere.

Am intrat şi am adunat pe toată lumea în living.

Am trimis agenţi în toate încăperile.

Roy Radin avea între 30 şi 40 de ani. Nu era prea înalt.

Era supraponderal, dar arăta destul de bine.

Lui Radin nu i-a venit să creadă

că det. Roman îndrăzneşte să intre în casă.

L-a ameninţat cu toate relaţiile lui. I-a zis că-l ştie pe şerif.

Văzând că Roman nu e impresionat de ameninţări,

a spus că-şi sună avocatul.

Dar, de fapt, a sunat alţi cunoscut de la secţia de poliţie.

Cât am fost noi acolo, i-a sunat pe toţi.

Ştiam că n-avea să pună nimeni presiune pe noi,

ştiam că şeriful din Suffolk nu voia să-l repeadă,

dar nu ne-ar fi spus să oprim percheziţia.

Roman i-a spus persoanei de la telefon

că nu era treaba ei şi că voia să desfăşoare o anchetă onestă.

Melonie Haller ne-a spus că erau droguri în casă

şi că văzuse şi un revolver încărcat.

Unul dintre anchetatori a găsit drogurile în camera lui Toni Fillet.

Apoi, am găsit şi arma în camera lui Radin.

Era şi Bob McKeage acolo, în cameră cu toţi ceilalţi.

Era foarte tăcut. Parcă se scurgea în canapea.

Arăta ca un domn distins.

Era îmbrăcat la patru ace, cu ochelarii cu rama neagră.

Arăta ca un profesor.

A zis că n-o cunoştea pe Melonie şi n-a văzut-o niciodată.

Nu ştia că fusese acolo, n-avea nicio legătură.

Obiectul nostru de interes era dormitorul cu camera de filmat.

L-am găsit.

Ştiam că acolo se întâmplase totul.

Am luat camera cu tot cu casetă.

Am făcut rost de filmare,

am dus-o la Criminalistică şi le-am cerut s-o analizeze.

Au realizat rapid că filmarea fusese ştearsă.

N-aveau ce dovezi să găsească.

Se mai zvonea că Radin aflase de percheziţie

de la prietenii lui de la secţie.

Când au aflat de percheziţia de la casa lui Radin,

au şters toate filmările de pe casetă.

Criminaliştii au vizionat toată caseta.

Erau două cadre la începutul casetei care fusese ştearsă.

Le-au găsit.

Când au şters-o, n-au ajuns şi la cele două cadre.

În cele două cadre, erau McKeage şi Melonie Haller pe pat.

El a negat că o cunoştea.

Atunci am ştiut că avem cu ce să-l arestăm.

I-am arestat pe Roy Radin şi pe Toni Fillet, iubita lui.

L-am arestat şi pe McKeage pentru agresiune.

S-a aflat ştirea, a devenit de interes naţional.

O astfel de ştire atrage multă atenţie.

Era implicat un producător de succes.

Acesta organizează petreceri misterioase şi exclusiviste.

Se întâmplă lucruri înfricoşătoare.

A captat imaginaţia publicului.

Radin a negat întruna în faţa presei că ar fi fost vinovat de ceva.

În schimb, a spus că el, Melonie şi ceilalţi oaspeţi din casă

au iniţiat jocuri sexuale consimţite.

Ca explicaţie pentru răni,

a declarat că Melonie alunecase pe scările din vilă.

Numărul de Playboy cu ea încă era la vânzare.

Probabil că a fost îngrozitor după toate câte se întâmplaseră deja.

Lumea încă o judeca pentru pictorialul din revista de la raft.

Cred că i s-a părut nedrept, înfricoşător şi înjositor.

VEDETA DIN "KOTTER" BĂTUTĂ CAZUL MELONIE LA TRIBUNAL

Cei de la Playboy au încercat să se distanţeze de situaţie

şi să nu ofere niciun comentariu.

N-au vrut să fie legaţi de caz.

Regulile erau stricte. Dacă erau probleme, asta era.

Erai dată afară din vilă, nu mai făceai pictoriale,

nu mai primeai de muncă, erai un risc pentru ei.

Asta a păţit şi Melonie.

Dar când păţea o femeie ceva, se vorbea despre asta,

toţi din vilă o făceau.

Presa ştia prea bine că e o victimă colaterală.

Toată lumea a vorbit despre cât de groaznic a fost.

Presa scrisese articole în care dădea vina pe victimă.

Titlurile de atunci insinuau că trebuie să fi fost complice cumva.

Am mai auzit povestea. Sigur a cerut-o ea !

Din păcate, oamenii au prejudecăţi

despre persoanele care pozează nud sau apar în Playboy.

În astfel de cazuri, victima poate fi învinovăţită,

pentru că s-ar fi prezentat într-un anume fel

sau de ce s-a dus la petrecere, de parcă ar fi ştiut ce urma.

Oamenii cred că, dacă te exprimi aşa, înseamnă că ţi-o ceri.

Cred că noi, care am prins perioada #metoo,

avem dificultăţi în a gândi cum era acum 20, 30 sau 40 de ani,

când femei precum Melonie Haller

erau considerate femei uşoare, prostituate.

Se îmbrăcau provocator.

Se dădeau ele la bărbaţi,

Dar lumea realizează acum că femeile ca Melonie Haller spuneau adevărul.

Caseta arăta clar

că se dusese acolo de bună voie până la izbucnirea conflictului.

Procuratura n-a mers pe varianta acuzaţiei de viol.

Bob McKeage a fost condamnat pentru agresiune sexuală,

dar a stat închis doar 30 de zile pentru această infracţiune.

Am crezut că avea să primească cel puţin un an.

Ne-a mirat sentinţa, dar se terminase şi nu mai aveam ce să facem.

Roy Radin n-a fost condamnat pentru o agresiune sexuală.

Radin a fost condamnat pentru deţinere de arme de foc,

cocaină şi LSD.

A plătit o amendă de 1.000 de dolari pentru asta.

Treizeci de zile de închisoare nu înseamnă mare lucru.

Pe mine mă înspăimântă. Iar Radin nici n-a stat închis.

La finele anilor '70, începutul anilor '80,

Radin dăduse de greu.

N-o mai ducea aşa de bine, deoarece îşi dăduse notorietatea

pe adicţia de cocaină.

După incidentul din Southampton, a terminat-o cu varieteurile,

secţiile de poliţie s-au dezis de el.

A însemnat sfârşitul carierei sale.

A înţeles să plece din New York, unde căzuse în dizgraţie,

şi s-a dus la Hollywood, unde a vrut să intre în lumea filmului.

O femeie căsătorită cu un mare traficant de cocaină

nu s-a înţeles prea bine cu Radin.

Aceasta a reacţionat comandând asasinarea lui Roy Radin.

Acela a fost sfârşitul său şi al aşa-zisei sale cariere.

Toate poveştile se termină cam la fel.

Dacă împrăştii negativitate, se întoarce roata, te muşcă de fund

sau te ucide.

În prezent, Melonie trăieşte o viaţă retrasă,

şi pot să-i înţeleg alegerea

după cele îndurate în industria divertismentului.

O tânără nevinovată a făcut tot ce trebuia pentru cariera sa,

avea aspiraţii, vise, speranţe, nu şi-a revenit după incident.

Cei doi vinovaţi abia dacă au fost admonestaţi uşor.

Oare de ce n-a avertizat-o nimeni ?

Nu cred că s-a făcut dreptate.

Melonie era o tânără speranţă,

o actriţă extraordinară, care era pe făgaşul cel bun,

dar a pierdut în sistemul judiciar.

Nu i-a fost nimeni alături.

Asta a determinat-o să se retragă de peste tot.

Cât timp va exista industria divertismentului

şi cât vor exista tinere care-şi doresc să ajungă vedete,

va exista un tânăr care va vrea să fie mogul

şi îşi va exercita dreptul de a fi un hedonist la extrem,

fără impunitate,

povestea asta

se va repeta la nesfârşit.

Mi-e greu să accept

că anii '80 au fost o perioadă a emancipării sexuale, a libertăţii,

limitele puteau fi depăşite,

dar femeile nu se puteau exprima sexual

sau nu se puteau afişa în Playboy.

Dacă păţeau ceva rău, tot ele erau de vină.

Îmi frânge inima.