Original subtitles

N-o să găsesc soluția niciodată.

SUBIECTE

Benny.

La naiba!

- Ce e? - Mi s-a rupt creionul.

- Atunci ascute-l. - Mi-am uitat ascuțitoarea.

- Ce vrei? - Cât timp mai avem?

Jumătate de oră. Stai aici. Ți-l ascut eu.

Mulțumesc mult.

Poftim… Ai grijă cu el acum.

O să-l tratez ca pe un frate.

Termină tema și gata.

- Ce mai e? - Și creionul meu s-a rupt.

Dle Kvasshaug!

Am terminat.

Foarte bine.

A fost o adevărată plăcere.

- Dle profesor? - Da, Valborg?

Aveți un bilet pe spate.

Dați-mi voie.

Deci așa! Cineva copiază!

Cine a făcut asta?

Ei bine?

Ieșiți în față, altfel toată clasa va fi pedepsită!

Egon Olsen!

Așa cum bănuiam.

- Ridică steagurile! - Sunt emoționat.

Calmează-te. Egon a rămas același.

Mulțumește-i pentru nota la mate.

Dacă luam și ultimul bilet făceam totul!

Uite-l!

Salut, Egon! Aici suntem!

- Bine ai venit în libertate, Egon. - Mă bucur să te revăd.

Ne-am plictisit tare!

- Ce mai faci? - Bine, mersi.

Hai, trebuie să ne grăbim.

Mama și tata au fost impresionați de nota mea la matematică.

- Mersi, Egon. - Cu plăcere.

- Și Valborg a fost impresionată. - Valborg!

Nu-i mai pomeni numele! Ea ne-a pârât.

Trișorul!

Ignoră-i, Egon. Sunt invidioși pe geniul tău.

Salut, Egon. Nu ne-am mai văzut de mult. Hai la un banana split!

N-am timp acum, dar trec în curând.

- Syvertsen e de treabă! - Egon e cel mai bun client al lui.

Bună, Kjell! Aici erai!

Bună, Valborg. Da, aici sunt.

- Bună, Ingrid! Și eu sunt aici. - Nu sunt oarbă.

Mergem să hrănim rațele. Vreți să veniți și voi?

- Da! - Și tu, Benny?

Desigur!

Poate altă dată…

Hai, Valborg. Să mergem.

Alo! V-ați pierdut mințile?

N-avem timp de alergat după femei!

De ce?

- Am un plan. - Super, Egon!

Sper că nu e periculos. Dacă e, prefer să hrănesc rațele.

Directorul de la orfelinat și-a luat televizor.

- Mama spune că nu ne permitem. - Nimeni nu-și permite. Și ce?

Emit doar probe idioate.

Noaptea trecută m-am strecurat în biroul directorului.

Pe ecran era directorul de programe.

Stimați spectatori, în curând va sosi ziua

în care Societatea Norvegiană de Televiziune

va începe transmiterea programelor normale.

Ne-am hotărât să lăsăm copiii țării

să adauge strălucire acestui eveniment memorabil.

În această tombolă am numele tuturor școlilor din Norvegia.

Selectez acum școala care va fi invitată să dea această strălucire.

Puteți să învârtiți urna, vă rog?

Și ghici ce școală au ales! A noastră!

O competiție de talente va hotărî cine apare la televizor.

Și asta nu e tot…

Câștigătorii competiției vor putea apărea la televizor

și vor primi și un premiu de 50.000 de coroane.

50.000!

O grămadă de bani!

Fiți atenți.

VASELINĂ

Haideți! Și voi!

- De ce? - Haide, Kjell!

Poate o să aflăm dacă suntem talentați sau nu!

- Doar să nu mă vadă Valborg. - Stai liniștit. Fetelor le place asta.

Și ochelarii!

- Așa mai merge! - De ce?

Înființăm o trupă, intrăm în competiție și câștigăm banii!

Super, Egon!

Nu e stilul meu.

Stai să vezi când Valborg o să te vadă cântând rock-and-roll.

- O să facă șpagatul! - Serios?

Bineînțeles. Fetele cad în cap după vedetele rock.

Atunci mă bag!

Ne trebuie trei chitare, un set de tobe și Harry.

Ne întâlnim în fața barului lui Syvertsen la ora 18.00.

- Noroc! - Noroc!

Putem exersa aici după închidere.

Super! Fratele meu a fost de acord să fie toboșar. Arată-le, Harry!

Vărul meu Tommy ne împrumută chitarele și tot ce ne trebuie.

Super, Kjell.

Cine vă credeți?

Și eu voiam să întreb același lucru.

Noi suntem Punciuri. Cea mai dură trupă de rock din oraș!

Noi… suntem…

- Cine suntem noi? - Noi?

Noi suntem Dinamitele!

Da!

- Participați la competiție? - Da. Și avem de gând să o câștigăm!

Mai ușor, țâcă!

Punciurile o să câștige. Nu, Punci?

Nici eu n-aș fi putut spune mai bine.

Trișorii ca tine nu au ce să caute în competiția asta!

Păreau profesioniști, cu sacourile alea tari.

Fără ele cred că n-avem nicio șansă.

Tata cunoaște pe cineva la Grand Hotel. Și ei poartă sacouri așa.

Unii dintre voi vor să cânte în trupe gălăgioase de rock.

Sunt sigur că directorul de programe s-a gândit la altceva

când a invitat școala noastră să participe la competiție.

Din fericire, și tânărul Herman s-a hotărât să participe.

Vreau să cânt „Für Elise”, de Beethoven.

Sunt sigur că directorul de programe va aprecia asta.

- O să ne salvezi onoarea. - Mulțumesc, dle.

Ce zici, încheiem cu o mică prezentare?

- Sigur. - Prea bine.

Apropiați-vă, vă rog. Haideți!

Ai spus că fetele leșină după vedetele rock!

Calmează-te, Kjell! Valborg nu te-a văzut cântând rock-and-roll.

Aș vrea să-ți dedic această melodie și s-o numesc „Für Valborg”.

Vai, Herman!

Totul e pregătit. Puteți cânta, băieți. Baftă!

- Mulțumim de ajutor, Tommy. - Cu plăcere.

- Harry e gata? - Desigur.

Nu mai avem vaselină, dar putem folosi margarină.

- Sacoul ăsta e prea mare. - Suflecă mânecile.

Am legat în paralel șase artificii uriașe pe care le putem aprinde

dacă vrem să facem senzație.

- Știi să cânți la chitară, Benny? - N-am de unde ști dacă n-am încercat.

Bine, Benny, tu ești solistul. Noi, restul, cântăm cu tine.

Da, bine.

- Ce-o să cântăm? - Ce-o fi. E doar o repetiție.

Rock… rockabilly…

- Unu, doi… - Stop!

- Ce mai e? - Nu poți să spui: „Unu, doi, trei!”

De ce nu?

Trebuie să spui: „Și unu, și doi, și un-doi-trei-patru…”

Mai bine renunțăm.

Ce să fac dacă fratele meu e talentat, iar noi nu știm să cântăm la chitară?

Egon, o să fie foarte greu.

Nu trebuie decât să învățăm trei acorduri și gata.

- Ajunge? - Da.

Nicio trupă rock nu știe mai mult.

Ascultați!

Haideți!

Deschide!

NU INTRAȚI!

Hai!

- Mai repede! - Nu, e periculos acolo!

Atunci așteaptă aici.

Vin!

TRUPA PUNCIURI PERICOL PENTRU TOȚI

Dacă o vezi zâmbind

Așa cum am văzut-o eu azi

Ai afla de ce spun asta

Sunt foarte fericit

Mai fericit de-atât nu se poate

Căci o fată frumoasă A pus ochii pe mine

Nu arată deloc bine, Egon.

NU INTRAȚI!

Sunt îndrăgostit Nu se vede?

Mă gândesc la Valborg, da!

Mă gândesc numai la Valborg

Mă gândesc numai la Valborg

Mă gândesc la Valborg…

- Bună, Valborg! - Bună, Punci.

Vreau să numesc noul nostru cântec „Valborg On My Mind”.

- Ce drăguț din partea ta! - Nu te superi?

- Nu, deloc. - Atunci e bine!

- Ce voia Punci? - Nimic…

- Ce s-a întâmplat? - Liniștește-te.

Noul cântec al lui Punci se cheamă „Valborg On My Mind”.

- Nu e vina mea că mă plac toți. - Bună, Valborg.

Bună, Herman.

Cum o să se cheme cântecul tău?

„Valborg… o, o… daa, daa”. Cred.

Ești așa de romantic, că mi se face pielea de găină!

Sunt sigură că o să câștigi. Ai auzit, Ingrid?

Hai, Egon. Trebuie să câștigăm concursul.

Dacă nu ai un plan…

Am eu!

Școala e închisă mâine. Poți? Mersi, Tommy!

Mersi mult.

Exact. Ne vedem.

Își aduce trupa. Dacă nici vărul meu nu ne poate ajuta, nimeni nu poate.

Deci am revenit în show-business.

Trebuie doar să-nvățăm trei acorduri până mâine!

- Da. - Da.

Fa diez. Super!

Nu e rău!

Ești cea mai drăguță fată din oraș

Dua, dua, dua

Nu te voi… dezamăgi niciodată

Niciodată… Foarte bine!

Doar pe tine te vreau

Te vreau…

Te vreau… Ce?

E ora de culcare, Kjell.

Dar mâine nu avem școală, mamă.

Și ce dacă?

- Mai lasă-l puțin. - Bine.

Dar eu mă culc.

La ce lucrezi, fiule?

Compun cântecul pentru concursul de talente.

Cum merge?

Nu prea bine. Dar Tommy ne-a promis că ne ajută.

- Cum iese cântecul? - Bine, cred.

Bravo!

- Iubitule, vii? - Da. Vin acum!

- Noapte bună! - Noapte bună!

- Tată? - Da?

Știi ceva care să rimeze cu „te vreau”?

Te vreau… Ce zici de „miau”?

- E un cântec de dragoste. - Dragoste?

Dacă nu vii acum, sting lumina!

Cred că am găsit. „Să stau.”

Perfect, nu? Noapte bună!

Noapte bună!

Doar pe tine te vreau Lângă tine să stau

Valborg, o, o, da Dua, dua

Excelent!

Ai înnebunit?

„Doar pe tine te vreau. Lângă tine să stau…”

Vrei să cânt porcăria asta siropoasă?

- „Siropoasă”? - Da!

Nu e o porcărie siropoasă! Eu cânt dragostea adevărată!

„Valborg, o, o, daa, daa”?

Dragostea poate fi așa. N-aveți cum să înțelegeți.

Și nici nu vrem. Haideți!

Eu nu vin.

M-ați auzit.

Kjell, nu poți renunța fiindcă nu ne-a plăcut cântecul tău idiot.

Nu e idiot!

Ori cântăm „Valborg, o, o, daa, daa”, ori ies din trupă.

- Kjell, dar trebuie să… - Niciun „dar”!

Valborg, o, o, daa, daa Valborg, o, o, daa, daa

Valborg, o, o, daa Dua, dua

- E tare, nu? - Da.

Ești cea mai drăguță fată din oraș Dua, dua, dua

Nu te voi dezamăgi niciodată

- Da! - E super!

Ia-mă de mână și-ți arăt Îți dau toată dragostea mea

Am să-ți dau Am să-ți dau

Am să-ți dau Toată dragostea mea!

Așa mai merge.

Dacă-l câștigați, fac cinste cu banana split!

Finalul a fost grozav, Harry.

E mai tare dacă ții chitara puțin mai jos.

- Și sacourile noastre? - Sunt tari, dar scoateți ochelarii.

De ce?

Publicul vrea să vă vadă ochii.

Da.

Salutare, băieți!

Salut! Ați găsit adresa, văd.

Nu! Ne-am rătăcit!

Bună, băieți. Eu sunt Dolly!

Dolly e… secretara mea.

E superbă.

Se cunoaște că e din America, nu?

Desigur, dar m-am născut în Spydeberg.

Apoi a apărut Pop-Johansen și m-a dus cu el în America.

Înțeleg. Luați loc. Suntem aproape gata.

Pregătiți-vă, băieți.

Pop-Johansen e un căutător de talente din America.

A venit să caute talente norvegiene.

- Cântați pentru el? - Ne-ar putea duce în America.

Ai auzit, Kjell? America!

Crezi că am putea cânta și noi?

După ce câștigați concursul de talente.

De ce?

Vă trebuie 50.000 de coroane ca să faceți un disc.

- Apoi el îl duce în America. - Și îl dă la radio.

O să fim cu siguranță vedete, așa spune.

Mă întreb cine o să câștige mâine,

„Für Valborg”, „Valborg On My Mind” sau „Valborg, o, o, daa, daa”?

Sper să câștige Kjell. Apoi devine vedetă

și poate merge în turneu în nordul Norvegiei! Și apoi…

- Și apoi te părăsește. - Cum poți spune așa ceva?

Așa a spus mătușa mea.

Că rockerii au câte o iubită în fiecare oraș.

Dacă luați 50.000, puteți deveni supervedete!

Nu e așa de simplu, nu?

Gândiți-vă cât de mare e America.

Americanii adoră rock-and-rollul.

Ascultă rock de dimineața până seara.

Rock non-stop, dacă înțelegi ce zic.

Da!

Ai auzit, Egon? Rock non-stop. Super, nu?

Egon, dragule. Uită-te la mine.

Eram casieriță într-un magazin.

Apoi Pop-Johansen m-a dus în America!

Și uită-te la mine acum! Ai înțeles?

Nu prea.

Nu mai sunt casieriță, asta e sigur.

Imaginează-ți!

Înainte să plec, Elvis mi-a spus…

Elvis? Faimosul Elvis, adică?

Elvis e unul singur.

Îl cunoști? Pe Rege?

Eu l-am descoperit pe Elvis și l-am făcut „Regele”.

Mi-a zis: „Poppy, prietene, găsește niște rockeri norvegieni

care să mă mai scape de presiunea publicului.”

- Chiar a zis asta? - Băiatul ăla muncește prea mult.

Mi-ar plăcea să-l scutesc de muncă!

Așa să faci, fiule!

Și Regele o să te primească cu brațele deschise.

Imaginează-ți…

Stau cu brațele deschise

Te aștept doar pe tine

Vino și ia-mă de mână

Și fă-mi visurile să se împlinească

Aș pleca în America într-o clipită, dacă m-ar lăsa mama.

Suntem gata!

Da.

Să cântăm rock-and-roll!

Vino și tu, Benny, te învăț câteva trucuri.

Da!

Iubito, îmbrățișează-mă strâns

Sunt singur și am nevoie de dragostea ta

De ce ești atât de departe?

N-am cuvinte să-ți spun Cât de mult îmi lipsești

Întoarce-te la mine

Întoarce-te la mine

Căci toate zilele ar trebui să fie Ca ziua de ieri

Întoarce-te la mine

Întoarce-te la mine

Căci toate zilele ar trebui să fie Ca ziua de ieri

Iubito, nu mă uita

Încă sper că te întorci

Poppy, dragule…

De ce trebuie să pleci De lângă iubitul tău

Nu voi înțelege niciodată

Întoarce-te la mine

Întoarce-te la mine

Căci toate zilele ar trebui să fie Ca ziua de ieri

Da!

Este plăcerea mea să vă întâmpin, dle director de programe.

Mulțumim că ați ales școala noastră.

Speram să fie o școală mai aproape de casa mea din vest,

dar tombola a ales altceva.

Ce a vrut să spună cu asta?

- Au vreo șansă? - Să sperăm.

- E o apariție! - Cu permisiunea dv., sunt de acord.

- Herman e un as la clape. - Credeam că el cântă la pian.

Clapele și pianul sunt același lucru, Holm. Reține.

Sunt nerăbdătoare!

Tocmai a sosit directorul de programe!

- E totul bine? - Da, ascultă.

Pune capacul înapoi.

Și gata.

- Inspector Hermansen! - Dolly Svendsen.

- Dolly… pardon? - Svendsen.

Mă numesc Pop-Johansen. Căutător de talente.

Serios? Stai să-l auzi pe fiul meu, Herman.

Cel mai talentat!

DINAMITĂ

- Vin! - A fost ultimul.

Hai!

- Vine Herman! - Unde?

Pe scenă, Holm. De ce crezi că suntem aici? Uite-l.

Această melodie este compusă de Beethoven.

Se numește „Für Elise”, dar m-am hotărât să o renumesc „Für Valborg”.

Tati!

Știu.

E rândul nostru, băieți!

Doamnelor și gangsterilor, „Valborg On My Mind”.

Nu vrem engleză la Televiziunea Norvegiană!

Dacă poți păstra un secret

Îți spun ce știu

Sunt în al nouălea cer

Și Pământul a rămas în urmă

Sunt foarte fericit

Mai fericit de atât nu pot fi

Căci o fată frumoasă A pus ochii pe mine

Sunt îndrăgostit Nu se vede?

Mă gândesc numai la Valborg, da!

Mă gândesc numai la Valborg

- Cum reușesc? - Sunt foarte buni.

Dacă o vezi zâmbind

Cum am văzut-o eu azi

Vei ști de ce spun asta

Sunt foarte fericit

Mai fericit de atât nu pot fi

Căci o fată frumoasă A pus ochii pe mine

Sunt îndrăgostit…

Mă…

Băieții ăștia nu vor călca niciodată în studiourile televiziunii!

Fii atent, Holm. Cineva face pozne pe aici.

O să iasă cu bucluc.

Elvis a părăsit clădirea!

O să cântăm „Valborg, o, o, daa, daa”,

de Kjell Jensen.

„Daa, daa…” Ce exprimare e asta?

Un dialect din regiunea Toten, cred.

Daa, daa. Din Toten, cred.

Ca Nora Brockstedt când cânta „Voi Voi”?

Dialectele sunt binevenite la Televiziunea Norvegiană.

Și unu, doi, trei, patru…

Valborg, o, o, daa, daa Valborg, o, o, daa, daa

Valborg, o, o, daa Dua, dua

Ești cea mai drăguță fată din oraș Dua, dua, dua

Nu te voi dezamăgi niciodată Dua, dua, dua

Ia-mă de mână și-ți arăt Îți dau toată dragostea mea

Daa

O să fim împreună mereu Așteaptă și-ai să vezi

Am să construiesc un palat din aur Pentru noi doi

Voi, voi! Cine-ar fi crezut vreodată că voi dansa rock?

Ești cea mai drăguță fată din oraș Dua, dua, dua

Nu te voi dezamăgi niciodată Dua, dua, dua

O să-i aruncăm în aer!

Ia-mă de mână și-ți arăt

Astupați-vă urechile!

Am să-ți dau Am să-ți dau

Am să-ți dau Toată dragostea mea!

Bravo! Asta vrem la Televiziunea Norvegiană.

Și cele 50.000 de coroane sunt ale lor. N-am mai văzut așa ceva!

- Nu e bine. - Nu e bine? E super!

- Mă refer la Herman. - El n-a fost bun.

- Cineva mi-a dezacordat pianul! - Exact cum bănuiam!

- Șefule. - Ce mai e?

Vreau autografe de la Dinamite.

Felicitări!

- Harry ne-a dat un final tare. - M-am cam speriat și eu.

A fost super! Atmosferă incredibilă!

Uite un cadou pentru tine, Egon. Vechea mea pălărie.

Ca să ai ce să porți la televiziune.

- Mulțumesc! - Super, Egon!

Ți-a plăcut cântecul, Valborg?

Foarte frumos, Kjell, dar parcă… lipsea ceva?

Ce vrei să spui?

Eu și Ingrid credem că v-ar ajuta un acompaniament vocal.

Acompaniament?

Fetele dua-dua.

- V-am putea ajuta. - Nu știu dacă Egon…

Nu-l lăsa pe Egon să-ți controleze viața! Fac asta pentru tine,

ca să nu mergi singur în turneu în nordul Norvegiei.

- Te gândești la toate, Valborg. - Atunci s-a făcut!

Băieți, aveți noroc: eu și Ingrid vom fi fetele dua-dua în trupa voastră.

- Fete dua-dua? - Cum adică?

O să vă arătăm.

- Uite ce frumoasă e Ingrid! - Nu ca Valborg!

Vreți să duceți fete dua-dua în America?

America? Cine pleacă în America?

POLIȚIE

E un scandal. Nici mai mult, nici mai puțin.

Micul meu Herman, nevinovat, e distrus. Ascultați.

Plângi, ca să audă directorul ce trist ești.

Ați auzit? Lacrimi din sufletul unui bărbat. Vă cer să luați măsuri.

Nu există îndoială că gașca Olsen l-a sabotat pe Herman.

Dacă pleci în America fără mine, s-a terminat între noi, Kjell!

Valabil și pentru tine, Benny.

Mă întreb ce crede Elvis despre fetele dua-dua.

Elvis? O să-l întâlniți pe Elvis?

Desigur. O să ne întâmpine cu brațele deschise.

Ai auzit? Elvis ne va întâmpina cu brațele deschise!

Eu nu mi-aș duce iubita în America.

Egon se gândește numai la el. Tu trebuie să te gândești și la mine.

Mă gândesc mereu la tine, Valborg.

Stau cu brațele deschise

Te aștept numai pe tine

Vino și ia-mă de mână

Și fă-mi visurile să se împlinească

- Ce-o să faci? - E greu de spus, Valborg.

Hotărăște-te. Dacă n-o să fiu o fată dua-dua în America…

Poți să dispari. E valabil și pentru tine, Benny!

Ce faci?

Am pus în ramă autografele Dinamitelor, șefu'.

Să-ți fie rușine, Holm!

Hai să lăsăm baltă America și să păstrăm banii din premiu.

Nu, trebuie să mergem în America.

- Altfel Valborg mă părăsește. - Da. Și Ingrid.

Mă părăsește și mă face bucăți!

Salut, băieți! A fost foarte tare! Felicitări!

Ați fost minunați!

Ei bine? V-ați hotărât?

Încă nu. Vă spunem mâine.

Prea târziu. Ne trebuie un răspuns acum, altfel plecăm în America fără voi.

Mă rog…

Hai, Egon. Doi contra unu. E democratic.

Prostii!

Prim-ministrul nostru spune că așa e. Și el știe cel mai bine.

Bine.

Romeo.

Nu veți regreta.

Ne vedem mâine, băieți!

Unde?

Nu v-am spus?

Acolo.

VÂRFUL CU PINI

Vârful cu Pini. Suntem aproape.

Ce loc ciudat pentru un studio!

Cu ce v-ați îmbrăcat?

Suntem fetele dua-dua. Nu arăt bine, Kjell?

- Arăți bine în orice, Valborg. - Și tu, Ingrid.

- Încearcă să nu explodezi. - Nimic nu explodează până nu zic eu.

Salut, Tommy. Ai fost în studio?

Nu cred că va înregistra nimeni nimic.

Cum adică?

Ușa e încuiată. Și asta era în ușă.

„Din cauza unor circumstanțe ce nu țin de noi,

a trebuit să plecăm într-o călătorie de afaceri neprevăzută. Pop-Johansen.”

La naiba! N-a scris când se întoarce?

Poate că nici n-a plecat. Mașina lui e tot aici.

Unde s-a dus el, nu mergi cu mașina.

Adică a… Nu!

Nu-mi vine să cred!

Pop-Johansen a fugit cu banii noștri.

Și nu doar cu ai noștri. A furat bani de la multe alte trupe.

Probabil un milion, în total.

E doar vina ta, Egon! Adineauri plecam în America…

…și acum…

Știi cât costă rochiile astea?

Nu e vina mea că idioții ăștia au fost fraieriți de păpușelele dua-dua!

„Păpușele dua-dua”?

Nu-i zici nimic lui Egon?

Desigur că-i spun! Ascultă, Egon…

Nu, voi să mă ascultați.

Eu am fost sceptic de la bun început.

Dar femeile astea afurisite v-au topit mințile!

Ce-ai de gând să faci, Benny?

Măcar o să cântăm la televiziune.

Și noi o să cântăm cu voi. Ca să știți!

În niciun caz! Dacă vin și ele, o să fie un alt dezastru!

Nu știu dacă vreau să stau pe aceeași scenă cu tine, oricum.

Poate avem mintea topită, dar nu putem fi prieteni?

Eu nu am mintea topită, iar Valborg nu e o păpușică dua-dua.

- Unde te duci? - La baie!

Nu e ușor să fii Kjell.

Valborg e Valborg, iar dragostea e complicată uneori.

Kjell n-o să mai fie la fel dacă Valborg îl părăsește.

Poate nu i se topește mintea de tot.

Doar nu vorbești serios, Egon! Ne place de Kjell așa cum e el.

- Ai dreptate. - Exact.

Mie și lui Kjell ne placi așa cum ești. Aproape tot timpul.

Iar ție și lui Kjell vă place de mine pentru că sunt…

Super, Benny!

Vorbești serios? Deci e totul în regulă?

Ascultă, Kjell. Eu și Egon am vorbit și ne-am hotărât

că fetele pot cânta cu noi la televiziune, până la urmă.

Pe bune, Egon?

Valborg, o, o, daa, daa

Valborg, o, o…

Casa Jensen.

Ce?

Da. Înțeleg.

Da.

Era directorul de programe.

Nu putem cânta

decât dacă dovedim că nu i-am dezacordat pianul lui Herman.

Am un plan.

- Nu e suficient de adâncă? - Încă un metru, pe puțin.

Autografele astea n-o să valoreze prea mult după asta!

Cretinii ăia n-au niciun viitor ca muzicieni rock!

- Mie mi s-au părut excelenți. - Muzica rock e lucrul diavolului.

Mie mi-a plăcut mereu muzica clasică.

Jens Book-Jenssen, de exemplu.

Când castanii înfloresc pe aleea Bygdøy…

Începe să arate ca un bananier adevărat!

- Asta a fost ultima. - Coboară.

- Ești gata, Kjell? - Încă puțin.

Când castanii înfloresc pe aleea Bygdøy…

Multe minuni se împlinesc…

Ai auzit, Holm? E altceva față de muzica aia rock.

N-ar trebui să vedem care e treaba cu Pop-Johansen și Dolly Svendsen?

Bună idee! Tu vezi ce e cu Pop-Johansen, eu văd ce e cu Dolly!

Amuzant, șefu'. Dar plângerea asta de la toate trupele rock…

- N-ar trebui s-o luăm în serios? - De ce?

Pentru că e datoria noastră, șefu'?

Nu, datoria noastră e să protejăm repertoriul clasic.

Dar noi suntem polițiști, nu orchestră.

Nu încerca să mă faci de râs. Pot să fac asta și singur.

Da.

Bine. O să mergem până acolo, în caz că ne întreabă cineva.

Hai, Holm. M-am hotărât.

Așa mai merge!

Ești genial, Egon.

Ocupați-vă de gașca lui Punci, iar eu mă duc acasă la Pop-Johansen.

- Succes! - Și ție.

Uite câte banane!

- De unde le-ați luat? - Nu-i spune, Kjell.

- Spune. - Am…

- Trebuia să fie secret. - Te zdrobesc ca pe banana asta!

- Le-am cules. - Le-ați cules?

Am găsit un bananier.

Nu există bananieri în Norvegia.

E unul în parc.

Aș! Și dac-ar fi unul, s-ar coace abia în toamnă.

Dar astea sunt banane timpurii, cum sunt și cartofii.

Arată-mi!

- Uite! Acolo sunt. - Măi să fie…

- O grămadă de banane! - Eu aleg primul!

Da! La fix!

Nu vă lăsăm să ieșiți

până nu recunoașteți că i-ați dezacordat pianul lui Herman.

Nu recunoaștem nimic. Dați-ne drumul, altfel o să plătiți!

- Noapte bună! - Ce?

În curând se întunecă. Noi trebuie să mergem acasă. Noapte bună!

Noapte bună!

Stați. Poate că o să recunoaștem.

De ce? O noapte aici nu contează.

Mi-e frică de întuneric. Dacă spui cuiva, o să regreți!

Ei bine?

Bine, recunoaștem. I-am dezacordat pianul lui Herman.

- Nu trebuie să ne spui nouă. - Știam deja.

Trebuie să le spuneți lui Hermansen și lui Holm. Hai!

Ți-am spus să mergi la Vârful cu Pini. Acum ne-am rătăcit în pădure.

N-am știut niciodată care e diferența dintre molid și pin.

Holm, ce mă fac cu tine?

N-o să ajungi niciodată inspector fără cunoștințe de botanică.

Hai! Pornește girofarul.

Da, e important.

Înțeleg.

Hermansen și Holm sunt plecați. Nu știe nimeni când se-ntorc.

- Ce facem acum? - Mergem la vila lui Pop-Johansen.

De ce?

Acolo e Egon. Hai!

Asta e. Să ne întoarcem.

- N-ar trebui să verificăm casa? - De ce? Nu e nimeni.

- N-ar trebui să ne uităm în jur? - Doar nu suntem în excursie.

- Poate găsim vreun indiciu. - E nevoie de ani de experiență.

- Nu e pentru novici. - Dar am găsit unul, șefu'.

Ia să văd.

Da, e un indiciu tipic. Notează, Holm.

Când găsești un indiciu, îl urmezi.

Hai, Holm!

Opriți-vă!

Avem pană.

Holm, ce mă fac cu tine?

- Egon? - Și mașina lui Pop-Johansen!

- I-a găsit. - Da. Sau poate ei l-au găsit.

Adică a fost răpit?

Ați văzut trecând o rulotă?

Era Pop-Johansen! Și Egon era în rulotă!

- Deci s-a dat cu infractorii? - Nu. Ne-a făcut cu mâna.

Voia ajutor. L-au răpit.

Nu te cred nici în ruptul capului. Egon Olsen e un infractor notoriu.

Întâi a dezacordat pianul lui Herman,

iar, când i s-a cerut să-și dovedească nevinovăția,

ceea ce, evident, nu poate,

a intrat în banda lui Pop-Johansen!

- Îi putem dovedi nevinovăția! - Serios?

- Da. - Da.

Ajutor!

Ajutor!

Ajutor!

- Ce faceți acolo? - Încercăm să urcăm!

- Ce s-a întâmplat? - Băieții lui Olsen ne-au păcălit.

Cum te-au păcălit și pe tine la concurs.

Da, n-a fost cinstit.

Dacă ne ajuți, o să-i convingem să recunoască sabotajul.

- Cum? - Cu argumente dure!

Vă ajut cu bucurie!

LINIILE AERIENE SCANDINAVE

Să induceți poliția în eroare e o infracțiune gravă.

Dar au fost aici. Jur!

Vino, Holm!

Dar…

Măi să fie, e chiar Egon Olsen!

…și gașca lui Punci dispăruse.

Acum nu știm nici unde e Egon.

- O să apărem la televizor? - Desigur. Garantat.

Trebuie doar să-l găsim pe Egon. Cred că se gândește la un plan.

A fost de acord să cântați „dua, dua” în trupă.

- Da. - Atunci sper să se rezolve.

E valabil și pentru tine, Benny.

Mâine-dimineață vin muncitorii.

Nu trebuie să știe că suntem în rulotă.

Așa că trebuie să taci mâlc, dragule.

După ce pleacă muncitorii, vine un avion după noi.

Și apoi te eliberăm.

Dacă te porți bine, ca un băiețel drăguț ce ești.

Și dacă nu mă port bine?

Tot te eliberăm. De la 3.000 de metri!

Nu te mișca.

Ce facem acum, Benny?

Nu știu. Se pare că Egon a dispărut în ceață.

Kjell, uite!

HANGAR. AEROPORT. EGON.

Bravo, Egon!

Uite-i că vin!

În sfârșit! Acum vor plăti!

- Mai repede! - E mult până la aeroport.

La aeroport? De ce se duc la aeroport?

Să-i urmărim.

- Ne fac praf. - Trebuie să ne ascundem.

Kjell!

Benny!

Haide!

Nu mai suport!

- Gândește-te la ceva! - Da!

Nu înțeleg unde pot fi Pop-Johansen și Egon Olsen.

Nimeni nu i-a văzut de când au dispărut.

- Poate sunt la aeroport, șefu'. - De unde-ți vin ideile astea, din aer?

Da, șefu'. Veniți să vedeți.

Ți-ai pierdut mințile, Holm? Nu se vede aeroportul de aici.

- Uitați-vă la avionul ăla, șefu'. - Ce?

Hangar? Aeroport? Egon?

Mulți au numele ăsta. Nu putem ști că e Egon Olsen.

Dar scrisul e la fel ca în autograf.

Hei! Dă-mi drumul!

Nu mai suport! Vreau să merg acasă.

Revino-ți! Trebuie să mergem!

Știi ce, Holm? Cred că Egon Olsen e în hangar, la aeroport!

Haide, n-avem deloc timp de pierdut.

Unde sunt?

Poate s-au dus acasă.

Uite !

Acolo sunt!

Trebuie să trecem de paznic.

- Deschide poarta. - Ai un act de identitate?

Da, sigur.

Chiar e necesar?

Nimeni nu intră fără un act de identitate!

Poate ne ajută ei să intrăm?

Avionul nostru trebuie să vină. Să-mi spui când aterizează.

America! Venim!

Păcat că nu poți veni cu noi, Egon.

Dacă ei sunt acolo, și Egon și Pop-Johansen sunt acolo.

Ticălos mic! Unde e servieta?

Poate a alunecat în căptușeală, Holm?

Ai buzunarul găurit?

Adică…

Haide!

- Nu putem să sunăm la poliție? - N-are rost. Nu ne-ar crede.

Mă dau bătut!

- Bine, îl folosim pe al meu, șefu'. - Ce?

E suficient. Puteți să treceți!

Am rezolvat, șefu'!

Holm… ce mă fac cu tine?

Nemernicul ăsta mic a furat servieta din seif.

Bine…

Pune pilotul să parcheze în hangar.

Nu vrem să atragem atenția.

Ai făcut o mare greșeală, Egon. O mare greșeală.

Spune! Unde e?

Uite-l!

- Îl duc în avion? - Nu și dacă facem noi ceva, Kjell.

I-am spus pilotului să ia o cafea.

- A spus unde e servieta? - Nu, dar ne va spune.

Nu m-am atins de servieta aia. Pop-Johansen a luat-o!

- Ce? - Nu-l asculta.

L-am văzut eu. Noaptea trecută, în timp ce el credea că dormim,

a ascuns servieta sub pat.

- E adevărat? - Nu…

- E adevărat? - Nu. Minte.

Ba nu! Du-te să te uiți.

Stai așa. Mergem cu tine. Nu vrem să ne păcălești.

Hai, Romeo.

Kjell, repede, închide ușa!

- Mă bucur să te revăd, Egon. - Era și timpul.

Au închis ușa.

Am primit mesajul tău. A fost genial!

Trebuie să plecăm de aici. Știi să pornești avionul, Benny?

Cum?

Dacă-l luăm, Pop-Johansen n-o să poată fugi.

Da, bună idee!

Dacă nu decolăm, cred că e ca și când ai conduce o mașină.

Grăbiți-vă, scapă!

Ajutor! Nu mai rezist mult!

- Haide, Romeo. Haide! - Rezistă, Kjell!

Pleacă!

Ne scapă. Hai odată!

Bravo, Benny!

- Haide, Kjell. Să mergem! - Nu. Mi-e frică să zbor.

O să vedeți voi!

Vin! Pornește, Benny!

Stați!

Stați!

Holm, ai grijă la avionul ăla!

Măiculiță! Puneți-vă centurile!

Puneți-vă centurile!

Pornește girofarul!

Știam eu că nu trebuia să vin!

Virează!

Țineți-vă bine!

Zbor! Frate! Eu, Benny Frantzen, zbor!

Știi ce faci?

Stai liniștit, Egon. Am citit toate romanele cu Biggles. Privește…

Vânt sub aripi, băieți!

E avionul nostru!

Vino înapoi!

- Șefu', uite! - Poliția!

Oprește-te, în numele legii! Holm, înconjoară-i!

V-am prins!

Mai repede!

- N-a fost tare? - Nu. Vreau să cobor!

Să coborâm? În niciun caz! Urcăm din ce în ce mai mult!

Sunt baronul aerului!

Super!

- Mai repede! - Mașinuța asta nu merge mai repede!

Uite! Hermansen și Holm îi fugăresc pe Pop-Johansen și pe acoliții lui.

- Excelent! Poți ateriza acum. - Să aterizez?

Știi să aterizezi, nu?

Nu știu ce să zic, Egon. Am auzit că aterizarea e înfricoșătoare.

Știam eu! N-o s-o mai văd niciodată pe Valborg.

Benny Frantzen către turn. Răspunde, turn. Terminat.

Aici turnul. Care e problema? Terminat.

Suntem în aer și e super, dar am vrea să aterizăm acum. Terminat.

Ce? Nu știi să aterizezi? Terminat.

Nu, doar să decolez. Terminat!

Fii calm și urmează-mi instrucțiunile.

Ne prind!

După ce roțile ating pământul, eliberează accelerația.

Și să sperăm într-un miracol. Terminat.

Am înțeles. Terminat, închei comunicarea.

Termină, Kjell. Am aterizat!

Uite, Punci și băieții lui. Haide, Benny! Să-i prindem!

Plăcerea e a mea.

- Ajutor! Sunt nebuni! - Fugiți!

E timpul să iasă adevărul la iveală. Cine a dezacordat pianul lui Herman?

Noi!

Hermansen! Pe aici!

E timpul să auzi cine ți-a sabotat fiul.

Noi!

Și aici sunt banii furați de Pop-Johansen.

Măi să fie… Ce să zic…

Nu știu sigur ce să spun…

Puteți spune: „Baftă la televiziune!”

Da, pot să zic asta.

Baftă la televiziune!

- Mulțumim că ne-ați lăsat să ne uităm. - Cu mare plăcere.

Nu toate familiile au un fiu bogat care să-și permită un televizor.

Băieții ăștia sunt mândria școlii noastre.

- Absolut, dle director. - Sunt plini de talent!

Eu prefer muzica clasică, dar trebuie să recunosc că…

- Daa, daa! - Tată!

Valborg, o, o, daa, daa Valborg, o, o, daa, daa

- Valborg, o, o, daa - Dua, dua

Ești cea mai drăguță fată din oraș Dua, dua, dua

Nu te voi dezamăgi niciodată Dua, dua, dua

Ia-mă de mână și-ți arăt Îți dau toată dragostea mea

Daa

O să fim mereu împreună Așteaptă și ai să vezi

Am să construiesc un palat din aur Pentru noi doi

Ești cea mai drăguță fată din oraș

Nu te voi dezamăgi niciodată

Ia-mă de mână și-ți arăt

Îți dau toată dragostea mea Am să-ți dau

Am să-ți dau Am să-ți dau

Am să-ți dau Toată dragostea mea!

NE CEREM SCUZE PENTRU PROBLEMELE TEHNICE

Și cu asta, am plăcerea

de a declara deschisă Societatea Norvegiană de Televiziune!

Subtitrarea: Ligia Constantinescu