Original subtitles

Dumnezeule!

David!

David! Dumnezeule, David!

Dumnezeule! David! Dumnezeule!

7 NOIEMBRIE 2011

Te iubesc, Joseph.

Pot sta să te aştept aici, afară, toată ziua.

Iisuse...

Ultima ta carte s-a vândut în 5 milioane de exemplare.

Sunt sigur că-ţi puteai găsi o locuinţă mai bună.

Mă bucur să văd că te-ai apucat iar de scris.

Da... Cu asta n-a fost niciodată vreo problemă. Scriu în fiecare zi.

- Atunci, care e problema? - Sunt terminat.

Nu pari terminat. Mie asta mi se pare că arată ca un bestseller.

Nici măcar nu e o carte. Sunt nişte date personale.

Tot ce scrii tu conţine date personale. De-asta se şi vinde.

Scriu romane de groază de doi bani, aşa că scuteşte-mă de laude de-astea.

Ai o legiune de adepţi care te-ar contrazice.

- Joe, ce-i asta? - Nu-i treaba ta.

E doar un jurnal.

- O autobiografie? - E un jurnal şi-atât.

Cam ce facem la grupul de sprijin. Scriem despre suferinţa noastră.

Ştii, ce scrii tu e mult mai important decât ai putea crede.

Nici nu mi-aş putea închipui prin ce trebuie să treci.

Mă descurc.

Nu te mai pedepsi, Joe. Trebuie să ieşi din camera asta.

Mi-e dor de voi.

Ziua în care au murit Sarah şi David

mi-a întărit credinţa că există un fel de putere superioară.

Nu e vorba de vreo fiinţă divină, de vreun ziditor atotputernic.

În mod sigur, niciun Dumnezeu n-ar putea fi răspunzător de atâta durere,

de atâta nefericire nenorocită.

Dumnezeu a murit. Sau poate că n-a existat niciodată.

8 NOIEMBRIE 2011

Toţi prietenii meu şi-au făcut o carieră.

Eu doar mi-am luat o slujbă. N-a contat.

Când l-am cunoscut pe Henry, s-a schimbat totul.

Mi-am lăsat serviciul şi am devenit casnică cu normă întreagă.

Eu eram cel mai important lucru din viaţa lui. Avea nevoie de mine.

Şi reprezenta singura familie pe care o avusesem vreodată.

Şi eram bună. Ba nu, eram grozavă.

Când a murit, am murit şi eu odată cu el.

Nu mi-am dat seama de importanţa familiei până când mi-a fost luată.

Dar acum, mă trezesc în fiecare dimineaţă,

scriu în jurnalul meu şi ştiu că mâine va fi o nouă zi.

Nu pierde astea. Au valoare comercială şi toate cele.

Da...

- Ştii, te-ai ridicat. - Nu cred c-o să se întâmple asta.

- De ce nu? - Pentru că prea am multe de spus.

Venim aici de câteva luni şi tu n-ai scos o vorbă.

Sunt sigură că ai o enciclopedie întreagă de lucruri de spus.

Dar văd că măcar respecţi etapele.

Da. Nu, doar că n-aş vrea să vin şi să-i plictisesc pe toţi.

Povestea mea se termină cu o tragedie, la fel ca a celorlalţi.

Pentru cineva care se pricepe aşa de bine la cuvinte,

mi-e greu să cred că nu le găseşti pe cele potrivite ca să ne spui şi nouă.

N-ar trebui să faci aşa pe miratul. Citesc destul de mult.

Da, scuze...

Ştii, mi se pare caraghios,

dar am citit undeva că nu-ţi place să foloseşti calculatorul.

Şi ţi-am văzut caietele ferfeniţă. Ştiu, e jalnic.

- Mulţam. Nu e deloc jalnic. E grozav. - Bine. Pa.

Dumnezeule!

Sunaţi la 911!

Joseph...

Dle Crone. Dle Crone, mă auziţi?

Sunteţi un om tare norocos.

- Serios? - Da, aşa e.

Vă aflaţi la Spitalul St. Luke.

Dle Crone, vă amintiţi ce s-a întâmplat?

Da...

Nu ştiu cine e îngerul dv. păzitor,

dar ar fi bine să vă gândiţi să-i acordaţi o mărire de salariu.

- Celălalt şofer...? - N-a avut norocul dv.

Pot să intru?

Scuze, pot să plec. N-am ştiut pe cine să sun sau...

N-ai fi avut pe cine să suni.

Se pare că vei avea nevoie de un ceas nou.

Mă culc în fiecare seară rugându-mă să nu mă mai trezesc a doua zi.

Mă rog să ies din casă şi să fiu lovit de un trăsnet.

Mă rog la un Dumnezeu care nu există să fiu călcat de o maşină

şi când în sfârşit se întâmplă, scap fără o zgârietură.

- Nu ţi-a sunat încă ceasul. - Ba da, mi-a sunat. N-am niciun rost.

Eşti un scriitor celebru cu legiuni de admiratori.

Cărţile tale însufleţesc milioane de oameni.

- Şi mai zici că n-ai niciun rost? - Aici nu facem terapie de grup, da?

Uite ce e, ştiu cum e să-ţi plângi de milă. Şi e periculos.

Şi eu eram singură, n-am niciun motiv să...

Da, ştiu. L-ai găsit pe Dumnezeu.

Nu. Am cunoscut pe cineva care mi-a arătat ceva

care mi-a schimbat felul de a vedea lumea. Cu toţii avem un rost.

Dacă te simţi singur, nu înseamnă că ţi-ai pierdut rostul.

- Cum ajungi acasă? - Iau un taxi.

Ba nu. Mă duc să aduc maşina şi ne vedem afară.

Nu răspunde la chemarea lor, Joseph.

Te urmăresc. Nu răspunde la chemarea lor.

Ne vedem mâine, la grup? Pot să te iau cu maşina, dacă vrei.

Ar fi o idee bună, ţinând cont de talentele mele de condus. Ne vedem...

Joseph! Nu uita asta!

Vreau să-ţi mulţumesc că ai fost alături de mine.

Şi mulţam pentru asta.

Pa!

La naiba! Alo?

Alo?

Joseph?

- Joe? - De unde ai numărul ăsta?

Tata e pe moarte.

L-au externat din spital ca să-şi petreacă ultimele zile acasă.

Nu mă aştept să vii. Mă gândeam doar că ar trebui să-ţi spun.

9 NOIEMBRIE 2011

Barcelona, Spania

- Îmi pare rău, nu vorbesc spaniola. - Nu, nu, nu... Engleza.

Întoarcerea în Spania îmi trezeşte atâtea amintiri,

lucruri pe care nu mi-am dorit să mi le mai amintesc.

Despre tatăl meu, credinţa lui... Dumnezeu care m-a părăsit...

Fratele meu, de acelaşi sânge cu al meu, rămâne un străin pentru mine.

E cineva?

E cineva?

- Probabil că eşti Joseph. Hola! - Hola! Tu cine eşti?

- Anna. Deci tu eşti celebrul scriitor. - Păi, sunt...

Nu-mi plac cărţile tale. Eu cred doar într-o carte.

Am grijă de tatăl tău până moare. Am să-ţi las timp să stai cu el.

Stau cu ochii pe tine, Joseph. Vin după el. Trebuie să-l salvezi.

Eşti gata să-l salvezi, băiete?

- Nu înţeleg despre ce vorbeşti. - Are nevoie de ajutorul tău.

Tată, nu înţeleg ce încerci să-mi spui.

El nu poate face singur asta.

- Stai s-o chem pe Anna. - Vrea să te vadă pe tine, Joseph.

Joseph? Nu-mi vine a crede. Ai reuşit să ajungi!

Nu rămân. Nu pot sta aici.

- Unde te duci? - La hotel.

La hotel? Joe, am citit pe internet că ai avut un accident de maşină.

Nici măcar nu ne suni.

- Ce-aţi fi putut face voi? - Să fim alături de tine.

N-am fost niciodată unul alături de celălalt. Nici măcar când eram copii.

N-o să fii acum alături de mine.

Asta s-ar putea schimba. Noi ne-am schimbat.

Dumnezeu are un plan pentru tine, frate.

Da, planul lui Dumnezeu cu mine nu prea i-a ieşit, nu?

Eşti aşa de supărat pe noi?

Nu sunt supărat pe tine, Samuel. Sunt supărat pe ceea ce reprezinţi tu.

Pe ceea ce reprezintă el. Pe ceea ce reprezintă tot locul ăsta.

Au zis că n-apucă sfârşitul săptămânii. Eu nu cred că apucă ziua de mâine.

Aşa că, oricât ai urî biserica, nu-ţi vărsa amarul pe noi.

Te rog, rămâi aici peste noapte.

Ce s-a întâmplat cu biserica ta?

Congregaţia a intrat în declin. Şi-au pierdut credinţa tot mai mulţi.

Sperăm să găsim un alt loc

de îndată ce se răspândesc mesajele predicilor noastre.

Poate ne împrumuţi câţiva dintre cititorii tăi loiali

care să se dedice cauzei noastre.

Aşa... şi care-i cauza aia?

Transcenderea percepţiei religiei de către lume.

Nu ştiu dacă cititorii mei ar cumpăra ce vindeţi voi.

Ai fi surprins să afli în ce ar crede admiratorii tăi.

Ştii, mama ne-a cumpărat chestia asta când ne-am mutat în Spania,

ca să ţinem minte că îngerii sunt printre noi.

De când au murit Sarah şi David,

statuia asta îmi tot apare în coşmaruri.

N-o să te muşte.

Dar îmi tot aminteşte de lucruri pe care aş vrea să le uit.

Am ceva pentru tine.

Aş vrea să pot spune că le-am citit pe toate.

Se pare că imediat ce termin una, mai apar două.

Chiar atât de puţină credinţă ai, cât au personajele din cărţile tale?

Poate mai puţină.

Un ateu şi un pastor... Halal pereche, nu-i aşa?

Tot mai scrii în fiecare zi?

Da. De fapt, e singurul lucru pe care l-am moştenit de la el.

Şi eu.

Ne-a lipsit în ultimele sărbători de Crăciun şi zile de naştere.

Te rog, vreau să ţi-l dau ţie.

- Ca să ai mereu succes cu scrisul tău. - Nu trebuie să faci asta.

A trecut prea mult timp, frate. Mă bucur să te văd.

În ultimele luni, ne-am confruntat cu vandali.

Am instalat alea prin complex, mai mult ca să-i descurajăm.

- Aţi prins vreun tip rău? - Am prins ceva.

Anna, ce s-a întâmplat?

Anna are o imaginaţie foarte bogată.

Ce-i asta?

Fiecare cameră face câte o poză pe minut.

Dacă se declanşează senzorul de mişcare, atunci începe filmarea.

Asta e din ultima săptămână.

Acolo.

Uite!

Ce?

Un demon.

Asta-i ceaţă.

Fratele meu n-are credinţă.

Nu-i adevărat. Am credinţă. Cred în ceea ce are un sens raţional.

Dumnezeu şi demonii, şi diavolul n-au sens.

Am să mă rog pentru tine.

- George Washington. - Ce-i cu el?

L-ai cunoscut vreodată? Ai cunoscut pe cineva care l-a cunoscut?

Nu. Fără poze, nimic. Doar în scris. Dar tot crezi în George Washington.

Dumnezeu e un mit, Samuel.

Nici tu, nici George Washington n-o să mă convingeţi de contrariu.

David a murit la 11:11. Aşa scrie pe certificatul lui de deces.

Nu e un număr care se uită uşor.

În ultimul timp, am tot văzut numărul ăsta.

Alo!

Ţi-am luat numărul de telefon de la spital. Sper că n-ai nimic împotrivă.

- Cei de la spital ţi-au dat numărul? - N-am zis că ei mi-au dat numărul.

Am zis că-l am de la spital.

Te-am aşteptat jumătate de oră în faţa hotelului.

Da, îmi cer scuze. Am uitat. A apărut o urgenţă.

O urgenţă? N-a fost de-ajuns accidentul. Halal săptămână mai ai!

- Halal an am! Nu, sunt în Spania. - Ce?

- Da, sunt în Barcelona. - Tu chiar vorbeşti serios...

Da. Aici stau fratele şi tatăl meu.

Tatăl meu m-a mutat aici când eram mic.

Tare mă bucur că eşti împreună cu familia ta, Joseph!

Vreau să te întreb ceva.

Ai constatat vreodată în viaţa ta că se repetă un număr?

- Cum ar fi? - 11-11.

- Ţi-ai pus o dorinţă? - O dorinţă?

Da, când te uiţi şi vezi că ceasul arată ora 11:11, îţi pui o dorinţă.

Nu, de ce?

E o poveste de-a babelor. Poartă noroc, cred. De ce mă întrebi asta?

De ce m-am întors aici?

De ce stau când toată fiinţa mea îmi spune să fug?

Ţin minte ziua când ne-am mutat în casa asta, cât de mult am urât-o,

cât de mult l-am urât pe tata că ne mutase aici,

câtă pică i-am purtat pentru asta. Nu s-a schimbat mare lucru.

Tot ca un străin mă simt, chiar în sânul familiei mele.

Anna?

Anna?

Mă tem că nu mă pricep la scris aşa de bine ca tine.

- Îmi cer scuze... eram doar curios. - E-n ordine.

Aşadar eşti scriitoare?

E o evanghelie, după părerea mea.

Nu înţeleg spaniola, dar ăsta pare să fie un jurnal.

Scriu în el despre credinţa mea.

Ştii, dacă aş ţine şi eu aşa ceva, ar fi un caiet fără pagini.

Eu ţin un jurnal.

Ştiu. Dar ăsta e al meu. Ceva ce tatăl tău încurajează în congregaţia lui.

Seamănă cu ceea ce ştiu eu despre tata.

Îmi cer scuze din nou. Te las în tihna ta.

11.11.11 Păzitorii spiritului

ACTIVARE

Mesagerii

Zone de tranziţie

URMĂTORUL PORTAL

"Activarea 11.11 este pentru a deschide uşa spre 11:11."

"Acest portal e o zonă de tranziţie,"

"o punte între diferite spirale de evoluţie."

"Cei care au fost activaţi de mesageri pot vedea ambele lumi,"

"uneori îi întâmpină pe Cei Aflaţi în Trecere."

"Alteori, manifestă halucinaţii, încercând să transmită un mesaj."

Joseph...

Samuel?

Samuel?

Samuel!

David?

Anna?

Sunt aici...

Alo!

Alo!

Alo!

Sammy?

Samuel? Respiră. Respiră. Anna!

Haide, să te ridicăm aici. Haide.

Ce s-a întâmplat?

Nu ştiu. Eu mă... doar mă rugam.

- Ţi s-a mai întâmplat vreodată? - Nu.

Halucinez. Nu ştiu ce-i cu mine, dar am vedenii.

- Tu bei? - Şi Iisus bea.

- Ce-i aici? - Asta e capela noastră.

Asta nu-i capelă.

N-ai nevoie de o catedrală ca să-L venerezi pe Dumnezeu.

Devoţiunea turmei mele nu se măsoară prin mărimea bisericii noastre.

Când se va mări congregaţia noastră, asta se va întâmpla datorită mesajului,

nu în funcţie de confortul rândurilor de scaune.

Hai să te aşez înapoi pe scaunul ăsta.

Haide. Dă-mi braţele. Aşa.

- Bun. - O să încerc să mă odihnesc.

Tot mă consideri vinovat?

Ce s-a întâmplat cu mama n-a fost vina ta.

Joseph, vino mâine la slujba pe care o s-o ţin.

Ştii, eu nu construiesc catedrale şi nici capele la subsol.

Religia s-a degradat, recunosc asta.

Dar îmi joc rolul s-o aduc înapoi la mesajul adevărat.

Şi, a meritat?

Adică să calci pe urmele tatii, să-ţi închini viaţa unui mit?

Dacă tu ţi-ai pierdut credinţa, nu înseamnă că mi-am pierdut-o şi eu.

Ne vedem mâine-dimineaţă.

Aveţi un mesaj pe care nu l-aţi auzit.

Mesajul a fost lăsat la ora 11:11 seara.

Cred că e 11:11 acolo unde eşti. Nu vreau să zic nimic, doar...

10 NOIEMBRIE 2011

Asta e noua ta carte?

Nu sunt Kathy Bates,

dar am să abat suferinţa asupra ta dacă nu te scoli în două secunde.

- Ce cauţi în camera mea, Anna? - Merg cu tine la slujbă.

La slujba religioasă?

- Eu nu merg la biserică. - Fratele tău a zis că aşa o să zici.

De-asta sunt aici, să te fac să-ţi recapeţi credinţa.

Da. O să mă faci să-mi recapăt credinţa duminică. Azi e joi.

Îmbracă-te!

Jertfă. Un lucru despre care se vorbeşte mult în Biblie.

Facerea 22. Dumnezeu îi spune lui Avraam

să-şi jertfească singurul fiu, Isaac, ca dovadă a credinţei sale.

Avraam îl iubea pe Dumnezeu aşa de mult,

încât şi-a dus copilul pe un munte cu gândul să-l ucidă.

Trei zile a călătorit spre muntele Moria,

ştiind că atunci când avea să ajungă, va trebui să-şi omoare copilul.

Şi Dumnezeu a făcut jertfa supremă.

Şi-a lăsat unicul fiu, Iisus Hristos, să moară ca să spele păcatele noastre.

În viaţă, toţi trebuie să facem jertfe.

Nu extreme, ca Iisus sau Avraam, dar importante.

Închipuiţi-vă că, dacă Hristos n-ar fi murit pe cruce,

păcatele noastre n-ar fi iertate.

Aducem jertfe în fiecare zi, nu?

Azi, jertfa noastră e căldura şi confortul capelei noastre.

Eu sunt un păcătos. Mi-ar plăcea să spun că sunt sfânt.

Adevărul e că viaţa mea e plină de defecte.

Azi, în religie, ne petrecem atâta timp cerând îndurare,

obsedaţi de greşelile noastre, încât uităm să mai trăim.

Noi, cei care ne închinăm, ne uităm de sus la păcătoşi,

îndepărtându-i de biserică pe nou-veniţi,

în loc să-i adunăm mai aproape, la un loc.

Îi învinovăţim pentru greşeli, pe care noi înşine le facem.

E omeneşte să păcătuieşti.

Iisus Hristos şi-a jertfit propria viaţă pentru ca noi să putem păcătui.

A fost ultimul său dar pentru omenire.

Care va fi jertfa pe care voi o veţi aduce lui Dumnezeu?

Javier, ce s-a întâmplat?

- E totul în ordine? - Da, e bine.

Javier, nu arăţi bine.

Joe!

Joseph!

Vin după fratele tău. Se deschide uşa. Ai să vezi...

- Cum să formez 911? - Te rog, nu face asta!

De ce?

Pentru că-l cunoaştem. De o vreme, tot încercăm să-l ajutăm.

Uite, Joseph, anul trecut am pierdut biserica,

oamenii şi-au pierdut credinţa. Nu ne permitem genul ăsta de atenţie.

Cine e?

În cheamă Javier Cabello. E un membru al congregaţiei noastre.

De ce un membru al congregaţiei încearcă să te omoare?

Nu asta încearcă. Încearcă să mă sperie.

Şi reuşeşte. De ce?

Nu i-a plăcut niciodată ce trebuia să spun.

Halal turmă! Şi ce trebuia să spui?

Predicile mele, mesajele bisericii...

Javier avea nişte crezuri mai radicale.

Era băgat în nişte chestii tenebroase.

- Ce anume? E satanist? - Nu, nu, nu. E doar nechibzuit.

Şi ţi-a înfipt un pistol în obraz. Şi spre mine a îndreptat pistolul.

Joseph, te implor, nu-ţi face griji. Te rog.

Hai să nu-i distrugem viaţa lui şi a acestei biserici.

Probabil că era beat. O s-o sun pe nevasta lui.

Fă cum crezi.

Dar iertarea nu are întotdeauna efect în felul ăsta. Ai grijă.

Vreau să plec de-aici. Hai să mergem! Să mergem puţin în altă parte, bine?

Bună idee. Haide!

A fost o predică interesantă. Aprobi păcatul.

Asta nu contrazice toată învăţătura din Biblie?

Oamenii fac ce vor, indiferent ce le dai tu voie sau nu.

Viaţa nu trebuie trăită cu teamă.

De fapt, asta e, în esenţă, religia, nu? Teamă?

Atunci, urmând raţionamentul, de ce am mai avea credinţă în religie?

De ce să mai credem în Dumnezeu?

- Ai citit vreodată Biblia, Joseph? - Doar nu mă pui acum s-o citesc.

Te-am întrebat dacă ai citit vreodată Biblia, nu dacă crezi ce scrie în ea.

N-am mai citit din Biblie de când eram copil.

Tu, mai mult ca oricine, ar trebui să cunoşti importanţa puterii unei cărţi.

Adică cuvintele potrivite spuse la momentul potrivit

pot schimba o viaţă, îi pot da sens. Pot reînvia credinţa cuiva.

Ştiu ce înseamnă puterea unei cărţi. Trăiesc din puterea ei în fiecare zi.

Dar asta nu reînvie credinţa. O distruge.

Un fanatic mi-a citit cărţile, mi-a dat foc apartamentului

şi mi-a omorât soţia şi copilul.

Totul din cauza cuvintelor pe care le-am scris într-o carte.

- Îmi pare bine că te-ai întors acasă. - Asta n-a fost niciodată casa mea.

Nici nu i-ai dat vreo şansă să fie.

Tu te-ai născut aici. N-ai ştiut cum e să ai altă casă.

Nu e zi să nu mi se amintească ce am luat de la ea, de la tine, de la tata.

Mi-am promis să fac ca viaţa mea să fie importantă,

munca mea şi mesajul pe care-l propovăduiesc.

Am să fac în aşa fel încât moartea ei să aibă un rost.

- Mâine e ziua ta. - Nu mă omor după zile de naştere.

- Ia uite aici. Uită-te ce oră e. - 11:10?

E 11:11. Purtam asta când am avut accidentul de maşină.

E şi ora la care a năvălit ceaţa aia.

E ora care e trecută în certificatul de deces al lui David.

Atacul tău s-a petrecut la ora 11:11. Mama... 11 noiembrie.

- Cauţi paralele. - Şi le găsesc.

Frate, ai grijă când cauţi înţeles acolo unde nu-i niciunul.

Ba nu, aici este un înţeles.

Sau poate ţi-a atras atenţia numărul ăsta şi acum îl cauţi.

Nu, nu, nu. Apare prea des ca să fie întâmplător.

Sunt unii pe internet care îşi zic "Unsprezecii".

Ăştia cred că există nişte fiinţe celeste

care trăiesc între lumea noastră şi o altă lume,

şi cred că ăştia încearcă să folosească numărul

ca să intre în legătură cu noi, să ne atragă atenţia.

Crezi că dacă vezi nişte numele iar şi iar,

cineva sau ceva încearcă să ia legătura cu tine?

Şi tu crezi într-un bătrân care trăieşte în nori.

Camerele alea de supraveghere din biserica ta,

de când înregistrează imagini?

Asta e din 4 noiembrie, e cea mai veche.

Asta a fost acum 6 nopţi. Dă pe repede înainte, până la 11 noaptea.

- Mergi. Bun. Opreşte-te! - Ce cauţi?

11:11. Aseară, după ce ai fost atacat, am venit aici.

M-am uitat la imaginea asta. Javier a zis că mai erau şi alţii?

Ia uite, o gaşcă de tipi, în curtea ta.

Ce?

Tot mai crezi că e întâmplător?

E ceva care încearcă să-ţi atragă atenţia.

Asta a fost a patra, nu-i aşa? Stai o clipă. Trebuie să răspund.

Pune-o pe-a cincea.

Scuzaţi-mă... Ce dracu' ai păţit? Eşti teafăr?

Da, da, sunt teafăr, Grant. Chiar acum fac salturi pe spate.

Am citit că ai avut un accident. Ai fost internat în spital.

- De ce nu m-ai sunat şi pe mine? - Sunt bine.

Cred şi eu că eşti bine. Tocmai o să afli ce impresar grozav sunt.

Sper că încă mai scrii,

pentru că tocmai am ieşit dintr-o şedinţă la Radom Publishing.

Ţi oferă un contract pe o sumă de 7 cifre pentru următoarea ta carte.

Joe, să nu te înfurii pe mine, dar le-am plasat jurnalul tău.

- Şi au fost de acord, Joe. - Alo?

Alo?

Tot nu eşti speriat, fiule?

Scuzaţi-mă, doamnă. Engleză?

Domnule, scuzaţi-mă. Ştiţi unde e...

Mulţumesc.

Ce, aici?

Am o cameră video. Vreau să-mi developaţi filmul dinăuntru.

Faceţi aşa ceva? Trebuie să-l văd, da?

Trebuie să văd ce e pe filmul din cameră.

Mulţumesc.

Nu ştiu dacă mi-l puteţi developa urgent...

- Numele, vă rog. - Joseph Crone.

Aş putea avea imaginile cam într-o oră?

- Manana. - Nu, nu, nu. Azi.

- Manana. Manana. - Ma-na-na.

Bine, am înţeles. Mâine. Gata, am priceput. Mulţam.

Javier e un bun soţ şi un om bun.

Da, sunt sigur, da, atunci când flutură un pistol,

probabil că e grozav să-l ai în preajmă.

Dnă Cabello, a venit la slujba fratelui meu şi i-a vârât un pistol în obraz.

Aşa că orice mi-aţi putea spune, mi-ar fi de folos.

A fost într-un loc foarte rău. E derutat.

- Derutat? Cum adică? - Crede că e ales.

- Zice că trebuie să elimine biserica. - Biserica fratelui meu.

Javier a fost întodeauna un om foarte credincios,

dar lucrurile s-au încurcat. A ajuns să fie obsedat.

Stătea tot timpul la Biblioteca Oculţilor, citind cărţi rele.

A pierdut legătura cu realitatea.

- Cum se simte fratele dv.? - Fratele meu se simte bine.

Ţine cele mai bune predici. Au o noimă.

Unele mă fac să mă simt bine. Am mai fost şi la alte biserici,

dar plecam întotdeauna de-acolo simţindu-mă vinovată, întinată.

Dar nu şi de aici. Nu şi după predicile lui.

Dumnezeu nu e furios. A păcătui e ceva firesc.

Asta ar spune Samuel. Staţi să vă dau adresa magazinului.

Alo!

Alo!

E cineva aici?

Iisuse!

- Speriaţi oamenii şi în engleză? - Da, domnule.

Javier Cabello. Vă spune ceva numele? Îl cunoaşteţi?

- Am mulţi clienţi. - N-am zis că e client.

Oricum, pe mine nu mă interesează alţii, ci acesta.

- Am auzit că sunteţi în oraş. - Poftim?

Opera dv. a ajuns aici înaintea persoanei dv.

Ce treabă are un ateu cu ocultismul?

Faceţi documentare pentru o nouă carte?

Da, vreau să mă documentez în privinţa lui Javier Cabello.

Vă rog. Soţia lui zice că el vine des aici.

- Toate astea? - Da.

- Javier petrece mult timp aici. - Aşa se pare.

Cărţi despre ritualuri, jertfe, satanism.

Şi asta? Spuneţi-mi despre numărul ăsta, 11:11. Ce semnifică?

- Ceva încearcă să vă trezească. - Să mă trezească din ce?

Să vedeţi ceva ce nu reuşiţi să vedeţi.

De ce numărul ăsta? De ce 11:11? De ce nu, ştiu eu, 19, sau 67, 45?

De ce e vorba de numere?

De ce, dacă are ceva să-mi spună, să vină, pur şi simplu şi să-mi spună?

Există legi, chiar de domeniul misticului şi al fantasticului.

Aşa funcţionează credinţa.

Bun. Asta ce înseamnă: fiinţă dintre două lumi? Ce sunt ăştia?

Exact ceea ce spune că înseamnă. Fiinţe care există între două lumi.

- Aşa, dar între care două lumi? - A noastră şi a lor.

Sunt periculoşi?

Au putere limitată în lumea noastră. Nu fac parte propriu-zis din ea.

Conform acestei chestii, sunt aici în misiune.

Dacă aţi fost activat, vor ca dv. Să jucaţi un rol în asta,

dacă vedeţi acest număr.

Pentru ei, chestia asta are o noimă.

Javier vedea numărul ăsta? Hai, spuneţi-mi!

Asta ştiţi bine. Spuneţi-mi.

Împărtăşiţi-mi din înţelepciunea dv., pentru că eu nu ştiu.

Am tot avut vedenii, în ultimele două nopţi. De ce?

Cu cât ne apropiem mai mult de 11-11,

cu atât mai multă putere capătă ei în lumea noastră.

E o nebunie! Chiar aşa sună, a nebunie. E...

Haideţi, urmaţi-mă.

Samarinenii cred că 11-11 a fost o dată importantă.

De ce?

În ziua a 11-a din luna a 11-a a anului 11, se va deschide un portal

şi vor veni fiinţe nemaivăzute vreodată de ochii muritorilor.

Şi în acea zi, se va vărsa sânge nevinovat.

Şi din această jertfă, se va ridica şarpele care va distruge credinţa

şi odată cu asta, înălţarea la cer, o jertfă adusă înălţării,

o jertfă ca să aducă sfârşitul.

Javier a zis că acel număr, 11-11, e un portal. Ce înseamnă asta?

Că e maniac.

Hai să zicem că nu e maniac. Dacă totuşi 11-11 înseamnă ceva?

E o festă. Trebuie să existe o explicaţie logică pentru asta.

Iar o luăm de la capăt. Tu crezi într-un om care a păşit pe apă.

Crezi într-un şarpe care vorbeşte. Şi nu poţi crede în asta?

Fii atent la mine un minut.

Dacă 11-11 chiar e un portal, ca timp,

e un portal prin care aceste chestii pot intra?

Joseph, tu te auzi ce spui? Parcă ai vorbi din cărţile tale.

Ţi-am spus, nu căuta o noimă acolo unde nu există.

E doar un număr.

Mă bucur să văd că încă scrii.

Sunt lucruri pe care ar fi trebuit să ţi le spun.

Fratele tău e deosebit. Trebuie să-l protejezi.

Să-l protejez? Nu l-am văzut. Nu te-am văzut pe tine de ani buni.

Şi acum trebuie să-l protejez? Să-l protejez de ce?

De Dumnezeu. Dumnezeu te aduce pe lumea asta.

Satana încearcă să împiedice acest lucru.

Nu i-am spus niciodată lui Samuel ceea ce am să-ţi spun ţie acum.

După ce te-ai născut tu, au apărut complicaţii. Doctorii ne-au spus

că mama ta nu mai putea concepe, nu mai putea naşte alţi copii.

Naşterea fratelui tău a fost un miracol.

Neprihănita zămislire? Asta e o nebunie, chiar şi pentru tine.

- După ce ai plecat tu... - Ba nu, am fost trimis.

Am făcut cum am crezut că e cel mai bine pentru tine.

Nu-mi regret decizia.

Cum a fost cel mai bine pentru mine?

Ai făcut cum a fost cel mai uşor pentru tine.

Câtă furie ai în tine... Furie împotriva mea, furie împotriva lui.

N-am ştiut cum să te mângâi.

Eşti un nenorocit de preot. Nu cu asta te ocupi? Să mângâi oamenii?

Uită-te la mine. Uită-te la mine!

Tu ai făcut asta. Tu m-ai gonit şi ai destrămat familia asta.

Fratele tău trebuie să supravieţuiască.

Mesajul lui trebuie să supravieţuiască.

Trebuie să ai credinţă.

Am credinţă. Cred cu tărie că nu eşti întreg la cap.

Eşti mult mai important decât crezi.

Am vedenii. Sunt oare nebun? Îmi pierd minţile? Sau sunt viziuni?

Avertizări? Profeţii? Iar am văzut 11:11.

Oricât ar părea de nebunesc, m-a urmărit până în Spania.

Alo?

Aşa... Mi s-a trezit brusc interesul pentru 11:11.

Am început să citesc despre numărul ăsta, şi acum nu mă mai pot opri.

A cam devenit o obsesie.

Pentru mine, e ceva mai mult decât o obsesie.

Tot văd numărul ăsta peste tot.

- Deci ai fost activat. - Am fost... ceva. Nu ştiu.

Te simţi bine?

Nu. Nu mă simt bine. Nu mă simt deloc bine.

Cineva încearcă să-l ucidă pe fratele meu.

- Ce? - Iar tatăl meu e pe moarte.

Şi eu tot văd numărul ăla. Chiar îl văd. Îl văd peste tot.

Nu ştiu dacă îmi doresc să-l văd, dar e real. Poate că...

Ştii, Barcelona e doar la 6 ore de-aici. Dacă ai nevoie de cineva...

N-am crezut niciodată în Dumnezeu sau soartă, sau spre ce mă îndrept.

Dar acum e altceva. Nu trebuia să mă întorc aici.

S-ar zice că familia ta are nevoie de tine. Poate că şi tu ai nevoie de ei.

Da, sigur... Nu-mi cunoşti familia. Uite ce e, te mai sun eu, bine?

Bine.

Dacă l-au avertizat, trebuie să plecăm din casa asta.

Nu sunt îngeri, sunt demoni.

Ce-s toate chestiile astea?

Protejază-l.

Aseară, când te-am găsit pe podea, am văzut asta în cameră, cu noi.

Am scos fotografia. Nu ştiu ce se petrece,

dar mă mângâie faptul că dacă-mi pierd minţile, nu mi le pierd doar eu.

Pe internet se vorbeşte că 11-11 ar fi un portal.

- Acelaşi lucru ni l-a spus şi Javier. - Un portal către ce?

Către noi. Un portal prin care să comunice cu noi.

Se spune că ar fi îngeri. Dar orice ar fi ei, vor să-mi atragă mie atenţia.

Îngeri? Ăştia nu sunt îngeri, Joseph. 11-11 e doar...

Un număr? Dacă zici doar un număr, jur pe Hristos că o iau razna.

Pentru un om care şi-a clădit întreaga existenţă în jurul unei forţe nevăzute

care călăuzeşte omenirea din spaţiu, nu poţi să crezi asta?

Joseph, ce-ai vrea să spun?

În ultima săptămână, cel puţin, chestiile astea

s-au arătat în casa asta şi în jurul ei exact la aceeaşi oră.

Moartea lui David, moartea mamei,

accidentul meu de maşină, atacul de aseară asupra ta.

Îţi tot spun asta. Mâine e 11-11-11.

Şi sunt îngrozit că o să se întâmple ceva oribil.

Fă-ţi bagajele, astă-seară plecăm de-aici.

Joseph, nu părăsesc casa asta sau pe tata.

Tata mi-a spus că trebuie să te protejez,

că eşti un soi de mântuitor.

Despre ce vorbea? Răspunde-mi! Despre ce vorbea?

Tata a avut uneori nişte crezuri radicale.

A zis că tu vei fi acela care mă va salva, care va salva biserica asta.

Ce?

El credea că eu sunt important pentru religie, pentru credinţa omului.

Important, în ce fel?

Că punctul meu de vedere trebuie să se facă auzit.

Că biserica, poate chiar religia, a fost îndreptată spre distrugere.

- Iar tu ştii ce trebuie făcut? - Nu. Suferea de mania grandorii.

Da... credea că fiul lui e profet.

La început, am crezut că-mi pierdeam minţile.

Aveam vedenii, chestii pe care nu mi le pot explica.

Şi asta se tot întâmpla la aceeaşi dată: 11-11.

Şi acum, vedeniile prind contur şi le văd mai mult timp.

Parcă ceva încearcă să mă avertizeze.

Se va întâmpla ceva crucial pe 11-11-11.

1111. Fiinţe loiale dintre două lumi

sunt angajate într-o misiune importantă pe Pământ.

Ei au nişte puteri clare asupra timpului şi spaţiului.

Asta e din Cartea Aranchia.

O recomand tuturor Unsprezecilor s-o citească.

Am o presimţire neagră că urmează să se întâmple ceva rău.

Am văzut mereu indicii pentru 11-11. O să se întâmple ceva cumplit.

I-am spus Annei să-ţi facă bagajul. Plecăm din casa asta.

- Ce tot vorbeşti? - Nu eşti în siguranţă aici.

Ce ştii despre Cartea Aranchia?

- Unde ai auzit despre asta? - Pe internet.

E o carte despre care radicalii cred că a fost scrisă de fiinţe celeste.

- Îngeri. - E o porcărie. Blasfemie.

Interesul tău brusc faţă de subiect are vreo legătură cu 11-11?

M-ai făcut şi pe mine curios

în legătură cu vedeniile tale repetate al numărului.

Parcă spuneai că nu crezi în aşa ceva.

"A nu crede" şi "a nu înţelege" sunt două chestii diferite.

Biblia avertizează în legătură cu divinaţia.

Leviticul, capitolul 19, versetele 18-20,

căutarea răspunsurilor prin numere.

Interpretarea unor fapte aleatorii ca fiind mesaje de la Dumnezeu.

Orice ar intra pe portalul ăla, nu e de bine,

orice ar zice în articolele alea.

- Fereşte-te de lupi în piei de oaie. - Adică?

Va veni un om al păcatului aflat în puterea lui satana.

El se va folosi de orice puteri,

inclusiv de semne minunate şi miraculoase.

Dar vor fi minciuni şi înşelătorii. Tesaloniceni 2:9.

Dacă ceva încearcă să-ţi atragă atenţia,

nu e nici sfânt, nici angelic. Aceste fiinţe dintre două lumi,

după cum le zice în articole, sunt demonice.

- Deci tu crezi în demoni. - Eu cred în Dumnezeu.

Şi odată cu asta, vine şi credinţa în existenţa diavolului.

Simt că-mi pierd minţile.

- Mişcă-te! - Joseph!

Dumnezeu te-a trimis aici să mă protejezi, Joseph.

Ce e?

11 NOIEMBRIE 2011

Mă simt de parcă aş fi greşit întreaga mea viaţă.

Dacă Dumnezeu există? Şi fratele meu e profet?

11:11 mă activează să-l salvez pe profet şi mesajul său, biserica asta.

- Uite-l! - Sadie!

Salut. Îţi jur, nu sunt nebună.

Aş fi vrut să-mi fi spus că avem musafiri.

Da, nu. N-am... ştiut.

Mi-am făcut griji pentru tine. Mama e însoţitoare de zbor.

Aşa că beneficiez de rezervare permanentă.

Bine, poate că sunt puţin nebună. Dar în sensul frumos al cuvântului.

Tocmai îi spuneam lui Sadie despre candelabrul care a căzut aseară.

Şi despre copilăria noastră rebelă.

Nu-mi vine să cred că eşti aici. Eşti nebună.

- Prefer să zic mai degrabă spontană. - Am plecat cu avionul în Spania.

Ce? Crezi că se ia după tine numărul ăla?

Nu mă înţelege greşit, dar arăţi groaznic.

E din cauză că n-am dormit. Zău, n-am mai dormit de 3 zile.

- Ştii în ce dată suntem azi? - Da, ştiu. 11-11-11.

Vorbeau la radio despre asta. Nu ştiu prin ce treci tu,

dar ştiu cât de mult contează familia. N-are importanţă cât de aiuriţi sunt.

Eşti aici, cu ei, asta contează.

N-am mai fost niciodată la Barcelona. Hai să mergem s-o vedem!

Ştii ce-am făcut aseară? Am stat în curtea din faţă a frăţiorului meu,

aşteptând data de 11-11 ca să văd dacă ies demoni din pământ.

Nu ştiu dacă fratele meu e sau nu mântuitorul omenirii,

un soi de profet.

Şi nu ştiu dacă eu sunt sau nu cel ales să-l salvez pe el.

Nu-mi vine să cred ce vorbe îmi ies pe gură. Mă aud.

Ştiu că sună a nebunie ce spun. De fiecare dată când mă documentez

pentru a scrie o carte, găsesc răspunsurile.

Cu cât sap mai adânc în data de 11-11, cu atât apar mai multe întrebări.

Am vedenii. Ştiu că nu există. 11-11 e un semn, nu? E o activare.

Dar din partea cui? Ce spune despre mine

faptul că mi se pare mai uşor să cred în diavol decât să cred în Dumnezeu?

Înainte să-mi moară soţul, devenea din ce în ce mai credincios.

Cât era treaz, stătea pe internet, încercând să găsească ceva

care să-l aline. Îl vedeam cum se afundă în nebunie.

Făcuse dependenţă în găsirea unui răspuns, a unui crez

care să-i facă plecarea mai uşor de înţeles.

Dar în loc de asta, se simţea şi mai distrus,

făcea sfârşitul să fie şi mai copleşitor.

Nu cred că eşti nebun, dar nu cred nici că obsesia asta şi documentarea

o să te ajute în vreun fel. Ştii, cred cu tărie că există lucruri

pe care nu suntem îndreptăţiţi să le înţelegem.

Dacă am greşit toată viaţa mea? Dacă totul, acest accident de maşină

din care am scăpat nevătămat, sfidează logica?

Aş fi putut fi trimis la morgă, nu acasă.

Dacă toate care mi se întâmplă sunt legate între ele?

Incendiul, moartea mamei mele, accidentul de maşină...

Ai zis că trebuie să găsim sincronicitate în viaţa noastră.

Mi-ai spus să caut un rost. Dacă faptul că mă aflu aici e rostul meu?

Rostul meu să-mi protejez fratele. Poate că sunt doar nebun.

- El şi-a sacrificat fratele. - Sadie? Stai aici.

Stai aici!

- Joseph! - Stai acolo. Stai acolo!

Îmi pare rău, Joseph. Vă las puţin împreună.

Sună-mă pe mobil dacă ai nevoie de mine, bine?

Joseph? Te cheamă fratele tău. Tatăl tău... a murit liniştit, în somn.

Tata, pe 11-11?

Dnă Cabello, trebuie să vorbesc imediat cu Javier.

- Nu e aici. - Aş vrea să-l aştept până ajunge.

Alo!

Sacrificiu...

Joseph...

Sarah...

Unde e camera?

Nu înţeleg ce spui.

- Unde e camera? - N-o am la mine.

- Alo? - Ce faci?

Cineva o să încerce să-mi omoare fratele astă-seară.

- Ce? - Să-l jertfească la 11:11.

Aşteaptă. Joseph, stai, unde eşti?

E un atelier foto, în Barcelona. E în cartierul Gotic.

Vreau să te duci acolo şi să-mi iei un film de la developat.

Nu înţeleg.

- Ia-ţi o hârtie şi un pix şi scrie! - Bine, stai o clipă.

Se numeşte Aramorfosis. E pe numele meu.

- Trebuie să văd ce în pozele alea. - Bine, da, da, am priceput. Bine.

Samuel!

Samuel!

Samuel?

S-a repezit la mine, nu ştiu... nu ştiu ce s-a întâmplat.

S-a repezit la mine, pur şi simplu. Era...

Dă-mi pistolul. O să am grijă de tine. Te scot imediat din casa asta.

- Stai! Camera tatii. - Ce?

- Sunt nişte jurnale... - Ce sunt?

- Importante... - Nu-mi pasă.

- Plecăm din casa asta, Samuel. - E munca mea de-o viaţă.

Toată munca bisericii. Javier a venit să mă oprească şi să mi le ia.

Mă tem că vor mai veni şi alţii, după aia.

Ce tot spui?

Dacă vor să mă termine, nu trebuie decât să ne distrugă istoria.

- Trebuie să apărăm acele jurnale. - Nu, eu trebuie să te apăr pe tine.

Fac parte din viaţa mea şi nu plec fără ele.

Aşteaptă. Opreşte-te. Bun. Gata. Îţi aduc eu jurnalele.

Dar avem doar 12 minute. 12 minute!

Şi de data asta, sună la poliţie! Şi spune-le ce s-a petrecut aici!

- Cât e ceasul? - E 10:59. N-am semnal.

11:11 e o avertizare pentru mine

că cineva sau ceva va încerca să te omoare în ziua asta.

- Ce-a fost asta? - Au ajuns aici.

Mereu la 11:11. E 11:02. De ce acum?

Joseph! Joseph! Ajutor!

- Joseph! - Samuel!

- Samuel! - Ajută-mă, Joseph!

Samuel!

Vă rog, senor...

Samuel! Samuel!

- Samuel! - Joseph!

Samuel!

Samuel!

Samuel!

Dumnezeule!

Samuel!

Samuel?

Samuel!

Samuel!

Samuel!

Senor, vă rog, treziţi-vă!

Haideţi, vă rog, grăbiţi-vă!

Ajutaţi-mă!

Samuel!

Samuel!

Joseph!

Joseph!

Vă rog... Mulţumesc.

Nu!

Joseph!

LIPSĂ SEMNAL

Mor...

Toate astea ne-au fost sortite cu mult înainte să se nască vreunul din noi.

Acolo nu era un portal care se deschidea,

era o fereastră care se închidea.

11:11 era ora la care poate fi oprită.

- Ce să oprească? - Sfârştiul. Înălţarea. Pe mine...

- Fereşte-te de lupi în piele de oaie. - Adică?

Va veni un om al păcatului aflat în puterea lui satana.

El se va folosi de orice puteri,

inclusiv de semne minunate şi miraculoase.

Dar vor fi doar minciuni şi înşelătorie.

Dar noi am împiedicat asta. Eu te-am salvat pe tine.

- Ţi-ai găsit rostul, frate. - N-am niciun rost.

Rostul tău? Te-ai auzit ce-ai spus?

Tu ai zis să găsesc sincronicitate în viaţa mea.

Poate că rostul meu e să fiu aici, în Spania, să-mi apăr fratele,

poate ăsta e rostul meu.

Au diferite nume. Unii le zic fiinţe dintre două lumi,

alţii, mesageri, îngeri.

Dumnezeu, Dumnezeu vă aduce pe lumea asta.

Satana încearcă să împiedice asta.

Şi dacă sunt îngeri?

Ţi-am spus. Nu căuta înţeles acolo unde nu există.

Dacă ceva încearcă să-ţi atragă atenţia, nu e ceva sfânt.

Fiinţele dintre două lumi sunt demonice.

Pe noi nu ne-au avertizat niciodată. Pe tine te-au avertizat.

Fratele meu, Joseph, şi-a sacrificat viaţa pentru mine.

S-a pus în calea cuţitului lui Javier,

riscând tot ce făcuse, tot ce clădise pentru mine.

Ce-i asta? Asta nu e din Biblie.

Va fi în curând. Ceva din care o să ai şi tu un mare rol, frate.

O nouă Biblie. O nouă religie. Tu eşti apostolul. Eu am fost doar dulgherul.

- Nu. Nu. Văd că poţi să mergi. - Hai să zicem că e o minune.

O să te împiedic!

N-a putut-o face nici şarpele care vorbea,

nici cel care a despicat apele. Gata.

Legenda ta va dăinui până la sfârşitul veacurilor. Îţi mulţumesc pentru asta.

Asta va fi prima scriptură, Facerea, până la sfârşit.

Moartea ta mă va pune pe mine în lumină.

Cartea asta îmi va da mie legiunile tale de adepţi.

Şi evangheliile astea îi vor face pe ei să fie credincioşi.

Nu!

- Pare să fie un jurnal. - E o evanghelie, după părerea mea.

Dintre toţi oamenii,

tu ar trebui să ştii mai bine care e puterea unei cărţi.

Dumnezeu a murit. Sau poate că nici n-a existat vreodată.

Ştii, ceea ce scrii tu e mult mai important decât crezi.

Am citit undeva că nu-ţi place să foloseşti calculatorul?

Pentru a continua cu succes cu scrisul.

Sper că încă mai scrii. Tocmai am ieşit de la o întâlnire.

- Le-am plasat jurnalul tău. - Asta e noua ta carte?

Pare un bestseller.

Eu scriu romane de groază de doi bani.

Ai o legiune de adepţi care nu vor fi de acord cu tine.

Eşti un scriitor celebru... cu legiuni de admiratori.

Poate ne împrumuţi câţiva dintre cititorii tăi loiali, pentru cauză?

Dacă Dumnezeu există, fratele meu e profet?

- Sacrifică-l pe fratele tău. - Cu toţii trebuie să aducem jertfe.

Ce jertfă îi aduci tu Dumnezeului care va fi?

Cine eşti tu? Ce eşti?

Eu sunt sfârşitul.

Pentru cei care nu mă ştiu, sunt Joseph Crone.

Iar pentru cei care mă ştiu, cititorii mei loiali din întreaga lume,

milioanele dintre voi care au făcut din cărţile mele nişte bestsellere,

tuturor am să vă spun ceva important.

Ani la rând am criticat religia.

Am negat existenţa lui Dumnezeu. Dar am greşit. Am fost trezit.

Şi vă pot spune fără urmă de îndoială, că Dumnezeu nu numai că există,

dar fratele meu, Samuel, e unul dintre aleşii Lui.

E un mântuitor. E un sfânt, un mesager.

Am vrut să postez acest clip pentru că mâine e 11-11-11.

Şi se va întâmpla ceva remarcabil. Nu ştiu ce anume,

dar dacă ar fi să i se întâmple ceva fratelui meu sau mie,

am vrut să mă asigur că voi ştiţi adevărul. Nu suntem singuri.

Fiţi bineveniţi!

11-11-11