Original subtitles

RĂZBOIUL E CRUZIME

NU EXISTĂ NICIUN SCOP SĂ-L STÂRPEASCĂ

CRUZIMEA EXISTĂ, ÎN CURÂND VA LUA SFÂRŞIT

WILLIAM TECUMSEH SHERMAN, GENERAL ÎN ARMATA UNIONISTĂ

SUDUL AMERICII 1865

ÎN APĂRAREA CĂMINULUI

Traducerea şi adaptarea: Axel

Sincronizare: rogerius

Am auzit că ai tras.

Ce a fost ?

Ceva mic şi rapid.

Iepure ?

Poate.

Nici nu ştiu dacă într-adevăr a fost acolo.

Odată ce ai apăsat pe trăgaci,

tot ce are viaţă, dispare.

Ce-i aşa de greu când acolo eşti doar tu şi iepurele ?

Pădurea e mare, iar iepurele e mic.

Pot să încep ?

Da, toate începem.

O întrebam pe sor-mea.

Nu-i nevoie să-i vorbeşti aşa lui Mad.

Nu vrei să mănânci ?

Mi-e frig.

Ce ? Ce este ?

I-am văzut.

Ai văzut, pe cine ?

Pe tata şi pe Nathaniel.

E doar un vis.

Dar eram chiar acolo.

Încearcă să adormi iar.

Sper în continuare că se vor întoarce acasă.

Tatăl şi fratele nostru nu-şi abandonează îndatoririle.

Era atât de real. Aveau nevoie de mine.

Ceea ce se-ntâmplă în timp ce dormi, nu este real.

Vino aici. Vino lângă mine.

Semăn cu ea.

Da, semeni.

Rochia asta arată aşa bine pe mine.

Aproape că-mi vine.

Ar trebui s-o dai jos.

Dar tocmai am îmbrăcat-o.

Louise, ar fi bine să nu mai văd rochia aia.

Parcă ţi-am zis s-o dai jos.

N-am chef.

Louise, te rog frumos.

- De ce-ţi pasă aşa mult de ea ? - Pentru că o vei distruge.

N-am chef să prăşesc.

Şi nu-mi place nici cum se uită ea la mine !

Du-te schimbă-te şi vino înapoi la treabă.

Ea e sclava, ea ar trebui să facă.

După cum ţi-am mai zis, Louise:

Cu toţii suntem sclavi acum.

Augusta !

Louise ! Ce s-a-ntâmplat ?

- Louise, ce s-a-ntâmplat ? - Un raton.

Ar fi trebuit să lucreze cu tine !

Nu pot fi cu ochii pe ea mereu.

Este de lucru, iar uneori ar trebui să înveţe ce e de făcut.

S-o ducem înăuntru.

Unu, doi, trei.

Ne trebuie medicamente.

Poate au ceva medicamente la Weaver.

Lasă-mă pe mine.

Ar trebui să mergi.

Clara ?

Bună ?

Mary ?

Clara ?

Mary ?

Mulţam, fato.

- Augusta. - Caleb.

N-ar trebui să fii aici.

N-ai văzut pe nimeni ieşind de la Weaver ?

Ai văzut-o pe Clara ?

Mary a fost ultima pe care am văzut-o.

Mary e moartă.

Nu.

- A băut ceva otravă. - Dumnezeu s-o ierte.

Stătea aşa acolo...

Ai venit până aici doar să-mi spui asta ?

Nu. Louise. Un raton a muşcat-o.

Fă stânga-mprejur şi ieşi de aici.

- Poftim. - Pentru ce-i asta ?

Vei şti cât de curând.

Fată cuminte.

Am fost la Weaver să iau medicamente.

Am venit aici sperând s-am noroc.

N-am mai avut medicamente aici de foarte mult timp.

Ar trebui să pleci înainte să se dezmeticească ăştia.

Nu mă pot întoarce cu mâna goală.

Aşteaptă aici.

- Parcă spuneai că nu ai... - Nu i-aş spune medicament.

Dar o să fie bun ?

S-ar putea.

În ce parte mergi ?

Drept spre est. Călătoresc noaptea.

- Cu ce mergi ? - Cu un cal amărât.

Îl iei pe Căpitan.

E un cal bun.

De ce eşti aşa amabilă cu mine ?

L-am cunoscut pe tatăl tău. A fost un om bun.

A fost cumsecade.

Auzi, da' cât îi dai...

Îl păstrăm doar pentru cine are nevoie.

- Văd că ai mai găsit lichior. - Corect.

Da. Ţine aici.

Ca să vezi !

Hei, Moses. Locu' ăsta e mai norocos decât credeam.

Nu credeam că vor fi...

... aşa frumuseţi.

Îmi ţii companie ?

Poate mai târziu.

- Ăsta-i pe jumate goală ! - Da.

Mai am încă. E din belşug... în spate.

Du-te sus.

Băieţi, aveţi poftă de mine ?

Pariu că vrei şi tu ?

Scumpule, unde mergi ?

Nu-i nimic acolo sus.

Mai bine faci altceva cu gura în loc să vorbeşti.

Nu cred că-i place câinelui ce faci.

Din câte văd, acelui câine nu-i place nimic.

Luptă.

Ce ?

Câinele.

Numele lui e Luptă.

Chiar latră a luptă.

E un cal cam mare pentru o fată ca tine.

Poţi pleca, Augusta.

Trebuie să ajungi undeva anume ?

Trebuie.

De una singură ?

Nu. Are oameni cu ea.

Ar trebui să pleci.

Hai, du-te.

Du-te.

Du-te.

Nu plânge.

Încearcă să dormi.

Nu vreau.

Pot vorbi până o faci.

Mi-aduc aminte de tata spunându-mi o poveste despre o fată şi sor-sa.

O fată ce urma să fie omorâtă de un rege.

Ce rege ?

- Nu ştiu, un rege de pe undeva. - De ce voia s-o omoare ?

Cred că a făcut ceva ce nu era pe placul lui.

În fine.

Tot oraşul a venit să vadă execuţia, chiar şi sora fetii.

Şi sora a mers până la fată, care acum plângea,

şi i-a zis:

"Dacă regele te va-ntreba dacă vrei să spui un ultim cuvânt,

spune-i că vrei ca eu să-ţi spun o poveste."

Aşa că regele a-ntrebat, iar fata a spus,

"Vreau ca sor-mea să-mi spună o poveste."

Iar regele a îngăduit dorinţa.

Sor-sa s-a dus la ea.

A început să-i spună o poveste aşa de frumos,

încât regele nu s-a putut controla şi a ascultat.

Şi zorile-au venit, au plecat, iar acum e înserat.

Şi tot oraşul încă stă acolo în picioare,

nemişcaţi, cu sufletul la gură.

Şi dintr-o dată, exact la partea cea mai emoţionantă,

ea s-a oprit.

- De ce ? - I-a spus regelui:

"Vrei să afli sfârşitul ? Ţi-l spun mâine."

"Dacă îi mai dai surorii mele încă o zi."

Tot oraşul ştia sigur că acum bătrânu' rege le va omorî pe ambele,

însă regele, voia să afle sfârşitul,

şi a fost de acord.

Ce poveste le-a spus ?

Îmi amintesc doar de partea în care ea spunea povestea.

A omorât-o până la urmă regele pe fată ?

Dar, în următoarea zi,

imediat după ce a terminat de spus povestea,

a mai început una, şi a oprit-o iar la partea cea mai importantă

şi acelaşi lucru s-a-ntâmplat şi în următoarea noapte...

şi în următoarea... şi în următoarea...

până a ajuns la o sută de nopţi.

Ce s-a-ntâmplat cu fata ?

Ei bine...

Atâta timp cât sora ei spunea poveşti,

n-a murit.

Şi sora ei...

Cred că după ce a spus toate acele poveşti,

regele a luat-o de nevastă.

Nu credeam că ai nevoie de gură să răzbeşti.

Dacă erai tu cel bătut, eram încă la bordel în loc să ne mişcăm.

Nu pot chiar spune că ce faci tu, e mişcare.

- Sigur mergem pe drumul cel bun ? - Drumul duce doar într-o direcţie.

Ştii la fel de bine ca mine, că poţi merge în orice direcţie pe un...

Pe un ce ?

Drum.

Mergem în direcţia bună.

- Poate ar trebui să ne oprim niţel ? - Henry ?

Ce are ?

Se pare că în cele din urmăm mergem în direcţia bună.

Ziua e pe jumate gata.

N-am vrut să te trezesc. Şi ea e trează ?

Nu.

Nu-i uşor să revii la viaţă. Are nevoie de odihnă.

Avem ceva de băut ?

Da.

Lapte de capră.

Nu la asta mă refeream.

Devine mai uşor cu cât bei mai mult.

Devine mult mai uşor.

Îmi place cum mă simt.

Tatăl tău doar pe Bill l-a lăsat să bea.

Obişnuia să se întoarcă noaptea beat criţă şi viteaz.

Ai trăit cu el ? Cu Bill ?

Am trăit.

Ai vrut să-i faci copii.

Doamne.

Ţi-e dor de el ?

Mi-este.

A fost...

Continuă.

Cu alcoolul ăsta în cap, sunt tentată să-ţi răspund la orice întrebare.

Şi cum e ?

O să vezi tu.

Şi dacă nu o sa văd ?

Dacă toţi bărbaţii se omoară între ei ?

Dacă e sfârşitul lumii şi noi suntem ultimile rămase ?

Nu-i niciun sfârşit al lumii.

Gândeşte-te la toate femeile ce stau în casă.

Ar fi trebui să fim luate deja, dar nu suntem.

Am învăţat să trag cu puşca. înainte să învăţ să fiu cu cineva.

Am învăţat să fiu bărbat. în loc să fiu nevastă.

Mi-e foame.

A spus cumva...

... foame.

- Ce-ai spus ? - Mi-e foame.

Mai spune o dată.

Mi-e foame.

- Îi este foame ! - Îi este foame !

O să-ţi gătesc ceva bun, Louise.

Tocano, bine ai revenit din morţi, atât îţi zic !

Tocano, bine ai revenit din morţi !

Cea mai bună tocană pe care am făcut-o vreodată.

Fern.

Mad.

- Mad. - Ce ?

Taci.

- De ce mă trezeşti că să tac ? - Ascultă, doar ascultă.

Poate o fantomă.

Vii cu mine să ne uităm ?

Cine trage ?

Arată-te !

Intră în casă !

Du-te, intră în casă acum !

Louise, trezeşte-te !

- Louise, trezeşte-te ! - Ce s-a-ntâmplat ?

Sunt bărbaţi aici. Sunt soldaţi. Yankei.

De unde ştii ?

Tu ai omorât câinele ăsta !

Era doar un câine.

La fel ca noi doi.

Ai mers acolo şi l-ai împuşcat.

Nu l-ai putut lăsa să trăiască.

Şi acum acolo nu mai este băutură. Şi nu mai este câine.

Şi am doar arma asta. Şi am terminat şi cantu'.

Mai avem şi alte arme ?

Jos. În unul dintre sertare.

O să mă duc s-o aduc şi mă întorc.

Hai să mergem în cămară.

Nu părăsim această casă.

- Prea multe uşi, ferestre şi camere. - Vom lupta.

Nu vreau să mă lupt.

Ne putem ascunde. Ei nu ştiu că suntem aici.

Le-am împuşcat câinele şi vor veni să ne caute.

De unde ştii că acel câine e al yankeilor ?

Pentru că m-au urmărit.

Nu ne lăsa aici.

Nu vom sta să aşteptăm toată noaptea.

Augusta.

- Vrei să intre aici ? - Nu.

Atunci trebuie să merg jos.

Fato.

Cu cine mai eşti înăuntru ? Eşti cu bărbaţi ?

Sclavi sau laşi ?

Fato ! Unde eşti ?

Nu !

Moses !

Moses !

Ajută-mă ! Moses !

Îmi pare rău.

De ce eşti dezbrăcată ?

A fost un incendiu. A trebuit să-l sting.

Ce ?

Vino aici. Asta-i arma ta.

Trebuie să încarci. Uită-te la mine şi fă la fel.

Ia praful de puşcă. I praful şi bagă-l înăuntru.

Ia plumbul, bagă-l înăuntru.

Apasă-l.

Tragi asta înapoi.

- Îl ţii fix. - Bine.

Şi apeşi asta.

Da. În regulă.

- Ai priceput cum ? - Da, am priceput.

- Sigur ? - Da. Da.

Fato !

Fato !

Ai zece secunde să ieşi, ori intru eu.

Unu !

Doi !

O să încerc să-i îndepărtez de casă.

Nu, n-o face. Nu.

Ferecă uşa după mine.

Dacă pătrunde vreun bărbat, orice ar fi, să tragi.

Patru !

Cinci !

Şase !

Şapte !

Opt !

Nouă !

Zece !

M-ai urmărit.

Da, te-am urmărit.

De ce nu m-ai omorât odată cu Caleb şi acea femeie ?

Am vrut să te mai păstrez niţel.

Praf umed. Cred că-i la fel de vechi precum arma.

Ceva la tine mă face să...

şed.

Atunci de ce ai venit de parcă vrei război ?

Nu ştiu cum să mă opresc.

De ce nu ieşi ?

Vreau să te văd.

Ce-ar fi să lăsăm noi puştile jos ?

Putem să ne apropiem mai mult fără ele.

Suntem doar noi doi acum.

Dacă nu stai liniştită, s-ar putea să fiu nevoit să te-mpuşc.

Linişte !

Nu mă face să te rănesc.

Haide.

La cea de-a doua fermă,

era un atelier în care ne era interzis să intrăm.

În fiecare din celelalte ateliere erau câte ceva.

Una pentru hrănire. Una pentru unelte.

Dar era atelierul ăsta în care n s-a interzis a intrăm.

Să nu ne jucăm lângă el. Să nu fim curioşi.

Am făcut tot felul de scenarii.

Aur. Fantome.

Dumnezeu.

Apoi, într-o zi pe la ora 10:00, bărbatul mi-a spus să merg la atelier.

M-am dus la atelier. Aveam să aflu.

Am mers către atelier, iar inima-mi sărea din piept.

Aveam să merg să văd. Aveam să aflu.

Eram cea care le va spune şi celorlalţi.

Am deschis uşa.

Singurul lucru ce era acolo, era un pat amărât şi nicio fereastră.

Am rămas acolo o clipă nedumerită.

Ce trist.

Mă întrebam, de ce nu aveam voie să ştim de atâta timp.

Apoi a venit şi bărbatul.

Şi m-a avut.

El era atât de mare, iar eu atât de mică.

Atât de mică, încât nici nu ştiam ce se-ntâmplă.

Aia a fost prima dată. Şi apoi au fost multe altele.

Uneori le tăiau, să scoată copilul afară.

Altă dată, îl păstra.

Nu ştiu unde e acum.

Sunt tot felul de monştri în lumea asta,

nu poţi şti niciodată care este al tău.

Nu ştiu ce s-a-ntâmplat cu al meu.

Probabil a murit bătrân şi fericit.

Dar al tău...

L-ai ucis.

- E adevărat ? - Da.

Monstrul tău e mort.

Te-ai întors.

Da.

Voiam să aud din nou acea voce.

S-a terminat.

- Totul s-a terminat. - Ce vrei să spui ?

Adăposteşte-te.

Vin.

Ei...

Unde e Augusta ?

Mad ?

Ce se-ntâmplă ?

S-a întors.

Nu sunt supărată pe tine, Augusta.

Sunt supărată că m-am apropiat de el să-l omor cu mâna mea.

Doar l-am vrut mort.

Nu m-ar fi iertat niciodată dacă n-aş fi făcut-o.

Când vei învăţa că ceea ce nu e real, nu contează ?

Pur şi simplu treci peste.

Poate e alt bărbat acolo ce ne vrea moarte.

Nu-i timp să ne gândim la dragoste.

Mai este un bărbat.

Nu-l vom aştepta.

Mergem să-l vânăm.

Şi nu ne întoarcem, până nu e al nostru.

Asta-i ceva băutură fină.

Tata a făcut-o.

Tatăl tău a făcut o băutură fină.

Te-am aşteptat.

Eu te-am căutat.

M-ai găsit.

Îmi place odaia asta.

Şi mie.

Cum te cheamă ?

Moses.

Ca şi pe copil.

Da, fix aşa.

De ce faci asta, Moses ?

Amândoi suntem vagabonzi. Noi...

Suntem trimişi în faţă să jefuim terenul de roade, pe dezertori

şi pe supravieţuitori.

Toată armata e în urma noastră. Deja au luat Georgia.

Vine unchiul Billy.

Pârjoleşte tot în calea lui.

Fii sigură, va fi de groază.

Şi cu cât va fi mai crud, cu atât mai repede se va sfârşi.

Le ţinem piept.

Fato, te cred că o vei face.

Ştii în câte bătălii am luptat ?

Nu pare că în foarte multe, cam uşor esti doborât.

Nu. Nu pare.

Dar am fost.

Şi în cele din urmă, şed aici.

La naiba. Eşti frumoasă.

Aş vrea să-ţi ştiu numele.

Augusta.

Augusta.

Augusta şi Moses.

Lucrurile puteau fi diferite.

Dar nu sunt.

Ştiu că s-a sfârşit.

Sincer să fiu,

am prins curaj.

Nu cred că ştiu drumul către casă.

Aş aprecia dacă mi-ai arăta drumul.

Ai de gând să-ţi termini băutura ?

Aproape am terminat.

Ciudat cum şi-a făcut apariţia aici arătând ca un yankeu.

Poate era eliberat.

Şi s-a întors.

Nu ştiam că oamenii arată la fel, chiar de sunt morţi ori vii.

A plecat.

Dar nu arată aşa rău.

Poate că doarme.

Pare că e mort.

Dar arată bine.

Eşti sigură că nu vrei să-i sapi altă groapă ?

Nu este timp. Nu am forţă.

Nu cred că merge în acelaşi loc cu ceilalţi.

Nu-ţi fă griji. Nu merg în acelaşi loc.

Augusta !

Se pare că ceru-i în flăcări.

Se pare că toată lumea arde.

Vin.

Ăsta-i căminul nostru.

Trebuie să luptăm.

Ăsta-i căminul nostru.

Trebuie să-l apărăm.

Dar dacă n-am sta aici ?

Dacă am pleca ?

Să plecăm ?

Acolo.

Nu.

Toţi acei yankei vin către noi, nu puteam să mergem pe-acolo.

Ei vin pe-aici, pe drumul ăsta.

Nu văd să-i ţină departe câteva gloanţe.

Putem fi in siguranţă aici.

Casa asta e doar nişte pereţi, Augusta. Nu-i nimic în siguranţă.

Trei femei împotriva Armatei Unioniste, nu înseamnă nimic.

Dar dacă am fi fost bărbaţi în loc de femei ?

SFÂRŞIT

Traducerea şi adaptarea: Axel

Sincronizare: rogerius