Original subtitles

Următoarea stație, Västlinge!

Doamne, credeam că nu te mai întorci!

S-a făcut coadă, iar Connie Lundgren nu se descurcă.

Se îmbată de fiecare dată când vine în magazie.

- Pari nervos. Ce ai? - Cum să n-am draci?

Mă cheamă un client în seara de ajun, când magazinul e plin,

apoi trenul întârzie și, când ajung, nu am pe cine să iau.

M-am săturat să fiu șofer de taxi. E incomod și ciudat.

- Și nici nu fac bani. - Nu-ți stă în fire, dragule.

Nu lăsa lucrurile astea să strice spiritul festiv.

Te plac mai mult când zâmbești.

Râzi un pic.

Bună ziua! Vreți un kilogram de cafea rafinată de Crăciun, nu?

Salut, Susanne! Te ajut imediat.

Fetele frumoase nu sunt obișnuite să aștepte.

- Îmi dați un kilogram de pâine? - Da, mulțumesc.

Vreți să știți dacă e ascuțit?

Să aflăm.

E atât de ascuțit, că te poate despica în două.

Vreți să puneți mâna? Glumeam, stați!

- Vin! - Hârtie de împachetat și ceară?

- Și 100 de grame de tutun. - Bine.

Cum ziceam, nu știi la ce să te aștepți. Ocupă-te de el.

Cea rotundă costă o coroană și 75 de öre.

- Am aici! - Mulțumesc!

Tati, de ce nu vine? Am așteptat ore în șir!

Ești prea nerăbdătoare, Lotta.

Trenurile întârzie mereu de ajun.

- Da, ce e? - Pot suna să întreb de tren.

Da, vă rog, dră Hjördis.

Mulțumesc, dră Holm. Sunteți amabilă.

Dacă s-a răzgândit și preferă să rămână în Stockholm

în loc să ne viziteze la țară?

Nu e plăcut să stai singur în casă în Stockholm de Crăciun.

Iar ea nu mai are casă unde să se ducă.

Mama și tatăl ei locuiau într-un sat din nord și au murit.

- De asta vom fi atenți cu ea. - Nu răspunde nimeni la gară.

Să întrebăm familia Sandell. Arne trebuia să o ia cu taxiul.

- Pot merge până acolo. - Dra Holm nu trebuie să se deranjeze.

Dar o pot suna pe Barbara.

Alo? Barbara la telefon.

Tord? Salut!

Nu, Arne e la magazin. Tocmai am terminat treaba.

Dacă ai ști ce zi am avut!

Da, a fost la gară și a așteptat, dar trenul n-a sosit.

De ce e acasă? Fiindcă trenul a venit până la urmă.

Am spus că n-a venit trenul? Ba a venit.

- Cine e? - Nu face gălăgie!

Ce? Nu tu. Nu i-aș spune preotului să tacă.

- E Arne. - Cine e?

E Tord. Vrea să știe… Ce vrei să știi?

- Dacă oaspetele lui era în tren. - Nu, era doar o femeie la gară.

Era doar o femeie acolo. Poți repeta?

O femeie? O tânără, probabil.

- Arne! - Despre ce e vorba?

- Băi! - Nu înțeleg nimic.

Acum țipă la Connie Lundgren, care probabil se îmbată pe undeva.

Poftim?

Connie a preluat mesajul? Asta explică tot.

Știi cum e Connie. Stai să văd ce discută.

Trebuia să o iei…

E mare diferență între un bărbat și o tânără!

O tânără? Da, asta era!

Într-o zi, nu o să te mai tolerez!

Alo? Da, ticălosul ăsta…

E vina boului de Connie Lundgren.

Poftim? Invitata nu a sosit?

Mă duc s-o găsesc. Desigur.

O clipă, sună cineva la ușă.

Era Elisabeth. Mulțumesc. Poftim? Da, mulțumesc.

Habar n-ai cât am așteptat! Am sunat la gară și la taximetrist!

Iau eu valiza. Lotta, ia coșul.

- Îl iau eu. - Drăguța de Elisabeth! Bun venit!

- Mă bucur să te văd din nou. - Foșnește ceva.

Nu are ce să foșnească. E un pulover alb de lână.

Se mișcă!

O să descoperiți că Lotta are o imaginație bogată, dră Rydén.

Așa se întâmplă când petreci prea mult timp singur.

Sper că o să te odihnești zilele astea.

Și că o să avem o vacanță plăcută.

S-au întâmplat multe de când ai studiat aici în vara aceea.

Gudrun a murit acum șapte ani și acum s-au dus și ai tăi.

Mulțumesc că m-ai primit, nenea Tord.

- E oribil să fii singur de Crăciun. - E plăcerea noastră.

Și noi suntem destul de singuri în casa asta.

Dar nu-mi spune „nene”. Nu mai ai 14 ani.

- Eu sunt… - Mulțumesc, Tord.

Nu te-ai recăsătorit. Nu e greu să nu ai soție, ca preot?

Lotta nu e tristă că nu are mamă?

Lotta n-are nimic.

Mi-a părut rău pentru ea în primul an după ce a murit Gudrun.

Dar apoi am găsit o menajeră ideală din toate punctele de vedere.

Dra Holm nu neglijează nimic când e vorba de bunăstarea lui Lotte.

Iar Lotta s-a atașat de ea.

Hjördis Holm are calități pe care le apreciez enorm.

Da?

E singura femeie din comunitate care nu insistă să mă recăsătoresc.

Ești la fel de cinic ca întotdeauna. Mai bine rămâi necăsătorit.

E rece ca-n congelator aici!

Ce idee, să ții repetiții în ajunul Crăciunului!

O să se încălzească cântând, n-au ce face.

Da…

Dacă îngheață, e doar vina lor.

Mai vreau șuncă. Îmi mai dați o felie, dră Hjördis?

Te rog.

Piftia asta e grozavă, Hjördis. Tu ai făcut-o?

Dra Holm face totul singură, și tot ce face e delicios.

Trebuie să fie o rețetă secretă de la mama sau bunica ta.

Nu mâncam bucate alese. Nu aveam nici timp, nici bani.

- De unde ești? - Din sălbăticie, la fel ca tine.

- Ești din Norrland? - Nu, din Värmland, codrii finlandezilor.

Sunt vrăjitoare acolo, care arată fermecător din față,

dar au un mare gol în spate, și explodează la răsărit.

- Unde ai auzit asta, Lotta? - Sunt vrăjitoare și în Västlinge.

Dacă explodează, e din cauza șuncii și piftiei!

Cum e cadoul meu de Crăciun de la voi? E tare, moale sau comestibil?

Când ne oferim cadourile?

Trebuie să spun rugăciunile cu bătrânii.

Mă văd cu unchiul Pettersson, care e bolnav. Mă întorc la 18:00.

E o veșnicie! Ce o să fac până atunci?

Întâi, o ajuți pe dra Hjördis cu vasele, apoi scrieți poezii pentru cadouri.

- Nu, te rog! - Nu pot!

Talentele mele se rezumă la cârnați. Nu mă pricep la versuri.

- Mă ajuți tu, Elisabeth? - Nu trișa! Toată lumea o va face.

Trebuie să scrii versurile singură sau nu vei primi cadouri.

Îți mulțumim, Doamne, pentru bucate. Amin!

Apucă-te de treabă, mai sunt doar câteva ore.

„Am o pereche

E frumoasă, nu-i veche…”

Oare sună bine?

Noapte sfântă

Ne-ai adus mântuirea

- Punem punct? - Da.

Cred că da. Ultima încercare a fost bună.

O să cântăm și mai bine mâine, nu?

Răgușesc complet după slujba de dimineață.

- E deja 16:30. Vii? - Trec pe la magazin înainte.

Trebuie să număr banii din casă, să văd dacă am făcut profit de Crăciun.

- Crăciun fericit, dle Lundgren! - Asemenea!

- M-ai speriat! - Nu ești sperioasă din fire.

Ce cauți aici în seara de ajun?

Am venit să-ți aduc un dar de Crăciun, cum ți-am promis.

- Pentru mine? Unde e? - Nu acum.

- Peste jumătate de oră e bine? - Da.

Trăim aici cu mult efort și mari greutăți

Despre ce e vorba? Ce dorești?

Nu vezi că sunt pe fugă?

De ce naiba faci figura asta?

Ascultă! E Ajunul Crăciunului și nu am timp sau energie să mă cert.

Nu aici. Ți-am spus că discutăm după sărbători.

Dă-ne pace de Crăciun măcar!

Acum ieși! Nu fi stană de piatră, măcar spune ceva!

Zici că nu mai știi să vorbești!

Nu mă amenința, că nu-ți merge așa.

Nu mă intimidează basmele.

Minți! Știu sigur!

Chiar dacă s-a întâmplat o dată, nu mă poți convinge.

O să scap eu cumva de tine!

Mi-a ajuns, ai înțeles?

M-am săturat! Nu te mai holba la mine! Dispari!

Dacă nu, nu știu ce-ți fac! Fir-ai să fii!

Domnișoară Hjördis!

Domnișoară Hjördis!

Domnișoară Hjördis!

Tati!

Mårten Gustavsson, tu ești?

Ce faci de unul singur pe drumuri în Ajunul Crăciunului?

E trecut de ora 17:00, totul e închis

și au început festivitățile.

Ți s-a stricat motorul? Ce păcat!

Mă duc la casa Motander. Pot suna pe cineva să te ajute.

Prefer să mă ajut singur.

Dacă babele pot să meargă pe jos de la Kila la Västlinge, mă descurc și eu!

Dacă te-ar auzi tatăl tău, Mårten!

O să afle în curând, sunt sigur.

Ce om rău! O să moară într-un accident în curând.

Cu barba aia roșie a lui! Păcat, cu un tată atât de cuvios!

Salut! Am ajuns!

Crăciun fericit, oameni buni!

Barbara, Arne, unde sunteți?

Ia te uită…

Se pare că nu e nimeni acasă.

Salut! Sunt Frideborg, cu zambilele de Crăciun.

Unde s-or fi dus?

Iat-o! Barbara!

Straniu… Puteam să jur că era cineva aici. Unde o fi dispărut?

Ce-a fost asta? Mă urmărește cineva?

Dacă n-aș ști că în Västlinge sunt doar oameni cumsecade,

m-ar cuprinde frica.

Îmi place foarte mult, Lotta. Și șosetele!

Și cremele de ras. Și voi.

- Crăciun fericit, Lotta! - Ce e asta?

O pisicuță adevărată!

E albă și doar a mea! Cum o cheamă?

Uite ce drăguță e, tati!

O cheamă Nefertiti.

Mulțumesc, Elisabeth!

Eu nu ți-am dat un cadou atât de frumos. Te-ai supărat?

Văd că ești tristă.

Lasă! Nu e vorba de asta.

Dă-i pace lui Elisabeth.

Cred că putem sta puțin liniștiți înainte să ne așezăm la masă pentru cină.

Știu sentimentul, draga mea.

Sărbătorile sunt oribile atunci când ai pierdut pe cineva.

Lotta, ajută-mă să duc gunoiul.

„Păstorii s-au întors, preaslăvindu-L pe Domnul pentru ceea ce văzuseră.

Totul fusese așa cum li se spusese că avea să fie.” Amin.

La ora 20:30, în seara de ajun?

Cine ar putea fi? Să deschidem?

Scuze că am venit pe nepusă masă, dar Arne a dispărut.

A dispărut? Nu se poate!

Nu l-am văzut de la 16:30 și acum e 20:30.

L-am așteptat cu vin fiert și luminițele aprinse.

Nu pot aștepta la nesfârșit. Am văzut lumină și am venit aici

să văd dacă știți ceva sau dacă mă puteți ajuta.

Îmi dă cineva o țigară?

Îmi faceți cunoștință cu oaspetele vostru? Nu ne știm.

Scuze! Ea este dra Sandell, soția lui Arne, proprietarul magazinului.

Dra Rydén e o fostă confirmandă de-a mea.

Explică-mi pas cu pas ce s-a întâmplat.

- Când l-ai văzut ultima dată pe Arne? - E foarte ciudat.

Am închis la 15:00, ne-am schimbat și am fost la biserică la 15:30.

Repetiția a mers bine. Toți se grăbeau, am stat doar o oră.

Nu înțeleg. Ați avut repetiție de cor la biserică în ajunul Crăciunului?

Da, e ciudat.

Eroul local, cântărețul de operă, s-a întors abia azi.

- Corul are nevoie să repete cu el. - Îmi place Carl Sixten.

Când cântă „O noapte sfântă”, mă trec toți fiorii.

Cântă mâine, nu?

Te-ai întors acasă după repetiție?

M-am dus la apartament să gătesc.

Arne s-a dus la birou să numere încasările de azi și să închidă.

Urma să aprindem luminițele de brad și să bem cafeaua la ora 18:00.

Apoi… de ce nu a apărut? Nu l-ai căutat la birou?

Asta am făcut, dar era întuneric la birou și în magazin.

- Arne nu mai era. - O fi luat un client?

Am înțeles că e și taximetrist.

Nu ar lua clienți în seara de ajun fără să mă anunțe.

- Poate te-a sunat când erai în oraș? - Nu am fost în oraș.

Dna Frideborg a venit să vă lase zambila de Crăciun.

A spus că ușile erau închise și nu era nimeni acasă.

- Și dra Hjördis a auzit-o. - Când era asta?

Înainte să vină aici, pe la 17:30.

Trebuie să fi fost la subsol atunci.

- Ai verificat dacă a luat mașina? - Da.

- După câteva ore, m-am dus în garaj. - Și?

- Mașina încă e acolo. - Nu am alte idei.

Mâncăm pește și terci de ovăz. Vrei să iei masa cu noi?

Mulțumesc, dar mă duc acasă, în caz că apare Arne.

- Vrei să te conduc? - Da, mulțumesc.

- Sunt îngrijorată. - Și eu, tati! Vreau să vin și eu!

Elisabeth…

- Hjördis are nevoie de ajutor. - Chiar deloc.

Mai bine mergeți la plimbare până termin de gătit peștele.

Nu, mulțumesc, nu ăla. Celălalt.

Lotta, ce porți sub palton?

Eu? Nu port nimic.

Scârțâie ceva.

Nu poți s-o iei afară, e prea frig. Ar putea să fugă și să înghețe.

Haide, Elisabeth!

Arne!

- Nu e aici. - Și-a luat paltonul și pălăria?

Haina de piele e aici, la fel și paltonul maro.

Deci poartă hainele de la biserică. Palton și pălărie negre.

Ar trebui să verificăm la subsol.

Uite, zambila de la dna Frideborg. Noi am primit trei.

Probabil a fost chemat undeva urgent.

Ciudat! Paltonul lui negru e aici. Ce poartă, atunci?

Arne…

Elisabeth, să ne jucăm de-a magazinul. Eu sunt vânzătoarea.

Nu, o să fiu dna Tekla Motander, care vrea o tigaie nouă.

Te duci la oale?

Te rog!

Eu vin pe aici. Ce coadă mare s-a făcut!

Bună ziua, dnă Frideborg! Mulțumesc pentru vizită.

Ați făcut un tort minunat. Nu se pune problema, e rândul meu.

Bună ziua! Vreau să cumpăr o tigaie de cea mai bună calitate!

Nu accept altceva.

Ce ai, Elisabeth? Ți-e rău?

Ce mai faci? Nu îți mai e rău, nu?

Vii la slujba de mâine-dimineață?

Tata spune că Arne Sandell e mort.

Barbara doarme și toată lumea e tristă.

Dacă ești tristă, nu ar trebui să mergi la slujbă?

Sau?

Bună dimineața! Mă bucur să vă văd la post, dle Lundgren.

Ajutați-mă s-o găsesc pe dna Motander. O să ajute cu strângerea donațiilor.

S-a îmbolnăvit vreun epitrop?

Arne Sandell… a murit.

Sfântă dimineață

Graiul profeților neprihăniți

Prin vocea noastră curge

O, zi măreață

Spre preamărirea cerurilor

Sunteți foarte amabilă

să continuați tradiția cafelei din dimineața de Crăciun.

Aici, atmosfera nu e la fel ca-n alte părți.

Ce plăcere să fac cunoștință cu oaspetele vostru de sărbători!

Pot întreba din ce material e rochia? Lână naturală, nu?

- Da. - Se vede.

Ai cumpărat-o în Stockholm, nu?

Mă interesează asemenea lucruri fiindcă dețin o mercerie.

- Intrați, vă rog? - Poftim, Hjördis? În salon?

Desigur!

Minunat!

Preotul e norocos să aibă un giuvaier ca Hjördis.

Bună dimineața! Unde e dragul de Tord? Nu s-a întors de la biserică?

- Ea e Nefertiti, dnă Frideborg. - Ce simpatică e!

Ce drăguță! N-am mai văzut una ca ea.

Pare la fel de frumoasă și înțeleaptă cum era dragul meu Pontus.

Iată-l pe Tord! Bună dimineața și sărbători fericite!

Mulțumesc pentru o predică minunată de Crăciun.

Îmi place să-l aud pe Tord vorbind despre experiențele sale ca preot.

Susanne spune că Arne și Barbara nu au cântat în cor,

deși slujba de dimineață e importantă.

Sper că nu s-au îmbolnăvit.

Sunt sigură că nu. Casa lor e luminată toată.

- Chiar și magazinul și biroul. - Nu… Ba da.

Asta fiindcă poliția e acolo, iar Arne nu poate cânta fiindcă e mort.

Copiilor le trebuie imaginație, dar nu e de glumă cu moartea, Lotte.

Du-te în bucătărie și ajut-o pe Hjördis cu ibricul de cafea.

Din păcate, nu e o glumă, Tekla.

Adevărul trist e că Arne Sandell a fost ucis.

Nu se poate!

Dumnezeule! A fost ucis? Ce oribil! Sărmana Barbara!

Cum s-a întâmplat?

A fost lovit în cap cu un obiect ascuțit.

- Sigur a fost un jaf. - Probabil.

Cafeaua e gata.

Ne trebuie ceva să ne întremeze înainte să continuăm discuția.

Draga de tine…

Vrăjitoare detestabilă! Ești fericită acum?

Te bucuri că l-am pierdut pe Arne?

Zdreanță!

Nu trebuie să ne pierdem cumpătul și să ne purtăm necuviincios.

Chiar dacă suntem tulburați.

Pe aici, vă rog.

Păcat că nu a nins mai mult!

Da. Speram să prind un Crăciun veritabil, acum că sunt la țară.

Tati, știi cine a venit?

A spus că se simte mirosul de cafea bună încă din grădină.

Christer, mă bucur să te văd!

Chiar dacă ești aici din cauza unei tragedii.

Vi-l prezint pe dl detectiv Christer Wijk.

E un eveniment oribil pentru un loc așa liniștit ca Västlinge.

Lotta, du-te să te joci. Lui Nefertiti i-ar plăcea puțină smântână.

L-ați găsit aseară, în jur de ora 21:00?

Dar, însă era mort de trei sau patru ore.

Nu sunt medic, dar am văzut mulți oameni morți.

Doctorul provincial e de acord.

Crede că a fost atacat între 16:30 și 17:30.

Dna Motander dorește să spună ceva?

Susanne, spune-i detectivului ce știi.

Tu ai ținere de minte.

Am terminat repetițiile la 16:30.

Am condus o prietenă, fiindcă îi e frică de întuneric

și nu-i place să meargă pe lângă hambarele lui Karlsson.

Cât am așteptat, am vorbit cu Arne pe drumul din fața bisericii.

Era jovial.

- Încotro s-a dus? - S-a dus în grădina lui.

- Când te-ai întors de la plimbare? - Pe la 17:30.

- 17:30? - Da.

M-am schimbat înainte să vină dna Frideborg.

- Ai mai văzut pe cineva pe drum? - Nu

- Nu? - N-am văzut pe nimeni.

- Ai trecut pe lângă magazinul lui Arne? - Da.

Ai văzut lumină în birou?

Arne și Barbara nu erau acasă, ceea ce e ciudat

la ora 17:30 în seara de ajun, mai ales că ușile erau închise.

Ieri, ai văzut o umbră în fața garajului lui Arne.

- Ce-i cu asta? - N-a fost nimic.

Am avut halucinații toată seara.

Întâi am crezut că o văd pe Barbara în cimitir,

apoi am crezut că mă urmărește cineva, dar n-are cum.

Nu aveți motiv de îngrijorare.

Dna Motander e vecina familiei Sandell.

Poate că ați văzut ceva important.

Nimic. Menajera mea a plecat în jur de ora 16:00.

Am stat singură acasă până s-a întors Susanne.

Aveam alte lucruri de făcut, nu să mă holbez în curtea vecinului.

Apropo, magazinul nu are ferestre pe zidul dinspre casa noastră.

Am înțeles. Când s-a întors fiica dumitale?

Nu știu. Casa e mare și are cheie.

Cei din casa parohială, ce ați făcut între 16:30 și 17:30?

Am fost la azilul de bătrâni și la un pacient un pic mai departe.

Eram în camerele noastre, compunând poezii de Crăciun.

Mie nu mi-au ieșit,

dar Hjördis s-a descurcat și mai prost ca mine.

- Nu a scris niciun vers. - Nu am fost crescută așa.

- Vitrina magazinului se vede de aici? - Da, din fața casei.

- A văzut cineva ceva? - Nu-mi amintesc nimic.

Dar e destul de departe.

M-am mai uitat pe fereastră, dar aveam alte preocupări.

Tord e singurul care nu a fost acasă în intervalul acela de timp?

Nu. Am vrut să-i cer drei Hjördis să-mi ascută creionul, dar lipsea.

Era 16:15 și nu avea paltonul aici,

așa că m-am întors în cameră și am scris cu stiloul.

- Deși a fost mult mai greu. - Draga mea, am fost acasă tot timpul.

Probabil nu m-ai căutat bine.

Oi fi fost în sala de mese sau în camera mea…

Îmi pare rău, dar informațiile Lottei nu pot fi luate în serios.

Are o imaginație foarte bogată.

Dar dumneata când te-ai întors?

În jur de 17:30.

Cu câteva minute înainte să aducă Frideborg zambilele.

Ai văzut pe cineva pe drum? Pe dna Motander sau pe dna Jansson?

Da, când am plecat de la dl Pettersson, am văzut o motocicletă venind dincoace.

Se ducea spre Kila.

Mergea foarte repede, așa că nu am văzut șoferul.

- Cu siguranță era… - Mårten!

- Mårten? - Mårten Gustavsson?

Ce te miră?

Tânărul ăla dezagreabil dă mereu târcoale pe aici.

- E arogant și nepoliticos. - Nu spune asta!

Eu și Mårten am fost colegi. Nu e atât de rău pe cât se dă.

E în mod cert comunist!

Și eu l-am văzut. Cum de-am uitat? I s-a stricat motorul.

L-am întrebat unde fusese atât de târziu de ajun.

Mereu critică biserica, așa că știam că nu cântase în cor.

M-am oferit să sun pe cineva să-l ajute, dar a fost impertinent.

- E talentat și dintr-o familie bună. - E fiul unui epitrop.

Dar sfidează orice autoritate.

Are barba roșie, e ciudată.

Mårten Gustavsson e mai bun decât voi toți! E bun și blând!

Deși uneori…

Ar putea măcar să poarte o rochie neagră decentă,

nu să se plimbe cu o cârpă de mătase cu decolteu, ca o târfă!

E dezgustătoare! Mă batjocorește de când am venit aici.

Dacă ar avea curaj, mi-ar luat gâtul și m-ar arunca în cimitir!

Aș putea să vă spun câteva povești care ar fi de interes pentru poliție!

Dnă Sandell, poliția suferă de exces de curiozitate în multe privințe.

Știți ceva ce ar putea fi de interes?

Dacă mă gândesc mai bine, poate nimic.

Cine ești? Ești de la poliție?

Detectivul Wijk, de la Comitetul Național Anti-crimă.

Ce coșmar!

Nu mi-am imaginat niciodată că Arne ar putea păți ceva.

Era atât de…

Habar n-aveți cum era.

La început, părea mult prea bun.

Cânta la lăută.

Dansa ca un zeu și fermeca toate fetele care-i ieșeau în cale.

Mi-am zis că e genul de bărbat pe care nu trebuie să-l iei de soț.

Dar m-am înșelat.

Nimeni n-a dus-o mai bine decât noi în ultimii cinci ani.

Apoi, deodată, fără să-ți dai seama cum se poate întâmpla așa ceva,

se termină totul!

Îmi răspundeți la câteva întrebări despre ziua de ieri?

- Când v-ați văzut soțul ultima dată? - La biserică, la 16:30.

- De ce nu ați mers acasă cu el? - Eram aproape și mă grăbeam.

- Unde ați fost în următoarele ore? - În apartament, deasupra magazinului.

- Ați auzit ceva de la parter? - Nu.

Dar aveam radioul pornit la volum ridicat.

- Ați fost singură tot timpul? - Sigur că da!

- V-a vizitat cineva? - Nu!

Vă referiți la Frideborg Jansson?

Am găsit zambila pe masa din hol.

Mi-am dat seama că trecuse pe la noi când eram eu la subsol.

Am stat acolo o vreme, umblând la centrală.

Mi-am ales niște conserve.

- Vă pot ajuta cu altceva? - Ne puteți ajuta cel mai mult.

De exemplu, îmi puteți spune dacă soțul dv. avea dușmani.

Nu-mi pot imagina că ar fi avut.

Connie Lundgren era beat și intolerabil ieri.

N-a putut transmite un mesaj telefonic simplu.

Arne l-a certat, iar Connie a fost furios până când am închis magazinul.

Epitropul se îmbătase în ziua de ajun?

Nu e epitrop, fratele lui e.

Un bătrân cumsecade, care s-a îmbolnăvit.

Connie s-a oferit să-l înlocuiască.

Connie Lundgren a fost casier înainte de Arne.

Când e treaz, e bunicel.

Dar e dezgustător. Slinos.

Nu vreau să spun că s-a întors să se certe cu Arne, dar…

Vom discuta cu domnul cât mai curând.

Avea o căutătură urâtă când flutura cuțitul ieri.

Dacă… O fi posibil?

A fost șters cu o cârpă de lână de sub tejghea.

Dar nu destul de bine. Încă se văd urme de sânge și păr.

Kvick! Trebuie să fi stat aici.

Sandell a fost lovit deasupra urechii stângi.

- Probabil a picat pe loc. - A murit pe loc?

Am zis că a picat. A rămas inconștient.

Încep să înțeleg. Poate domnul învățat să ne spună când a murit victima?

După vreo 15 minute, judecând după traumatism.

În tot timpul ăsta, a sângerat.

Acum arată-mi renumita ta inteligență. Ce îți spun toate astea?

Unde naiba găsești o cafea și un sandviș în văgăuna asta

într-o dimineață de Crăciun?

Nu trebuie să fii expert să observi că a fost mutat după ce a murit.

Întocmai. Dacă expertul nu mai e necesar,

se va întoarce la Stockholm, să se odihnească.

- Poți trimite după cadavru mai târziu. - Stai! Când a fost mutat cadavrul?

Înainte să se usuce sângele. La vreo două ore după ce a murit.

- După câteva ore? Glumești? - Nu glumesc niciodată la ora asta.

Rămas-bun, Sherlock!

- Unde e sergentul? - În depozit.

Nu înțeleg de ce a mutat cadavrul.

Ucigașul nu a așteptat la locul crimei câteva ore ca să-l mute.

- Ce avea Sandell în portofel? - Era doldora de bani.

Și mai e ceva ciudat.

Larsson a verificat încasările mari din ziua de ajun.

- Nu lipsește niciun ban. - Deci nu a fost un jaf.

Un anume Lundgren insistă să intre, să ia ceva ce a uitat.

- Nu ne spune ce. - Lucrez aici!

Scuze, nu știam că e plin de polițai.

Veniți să luați ce vă trebuie, dle Lundgren.

Nu mușcăm.

Asta caută dl Lundgren?

Micuțo! Mersi!

Pentru asta te-ai întors ieri, în jur de ora 17:00?

- Păi… - Ia loc.

Doamne…

Nu mă agresați doar fiindcă sunt un casier sărman.

Ora 17:00, ieri? Ce acuzații!

Dar e adevărat, nu?

Te-ai întors aici ieri după ce a închis Arne Sandell.

Te-ai strecurat în magazie.

- Șeful te-a auzit și a ieșit. - Baliverne!

Un epitrop temporar nu ar trebui să vorbească așa.

Îi țin locul fratelui meu, care s-a operat de hernie.

Ieri după-masă a fost Ajunul Crăciunului.

Am fost la biserică mai toată ziua.

Corul exersa „O noapte sfântă”.

Le-am deschis biserica, să poată intra.

Apoi am băgat aer în orgă și am rămas acolo până au terminat.

Ca să închid după ei.

Repetițiile s-au terminat la 16:30.

Ai rămas în biserică? Spune-mi ce ai făcut după.

Am fost invitat acasă la sora mea, Alice.

E căsătorită cu un arendaș de la ferma Persby.

Dacă nu mă credeți, întrebați-o pe ea.

- Te-ai dus la ea după repetiție? - Da.

- A fost cineva cu tine? - Nu, plecaseră toți.

- Și Arne Sandell? - Da.

- Avea lumina aprinsă în birou? - Da.

Ba nu! Era beznă peste tot.

Serios!

- Cât e până la Persby? - E departe. Peste cinci kilometri.

- Pe ce drum ai luat-o? - Pe cel principal, desigur.

Nu pot să sar garduri pe îngheț.

Mai ales când e beznă totală, nu?

Zici că ai plecat de la biserică după toată lumea,

adică la 16:45, și ai mers pe drumul principal.

Am o întrebare importantă pentru tine. Ai văzut pe cineva pe drum?

Nu, pe nimeni.

- Nici pe Susanne Motander? - Nu. Ce?

- Trebuia s-o fi văzut? - Da, dle Lundgren, trebuia.

- Sunteți angajat aici de mult? - „De mult”?

M-am angajat aici cu mult timp înainte să pună piciorul înfumuratul ăla!

Dacă ar fi dreptate pe lume, eu aș fi…

Aș fi…

Arne era un tip de încredere.

Nimeni nu ar trebui să pretindă că am zis altceva.

Era foarte corect când era vorba de plăți în avans și timp liber.

Era foarte popular, iar bătrânele erau înnebunite după el.

Era jovial și voios și le făcea cu ochiul, așa că-l iubeau toate.

Nu-mi pot imagina cine l-ar fi ucis.

- Cu ce vă pot ajuta? - Vreau doar să arunc un ochi.

- Am studiat aici, cu mulți ani în urmă. - Zău?

Ia uite! Icoana aceasta minunată!

Era atârnată în biserică. Apoi mai era cufărul cu argint…

Tord mi l-a arătat odată.

- Era un potir minunat. - Vrei să-l vezi?

- Da. - E cel mai deosebit lucru pe care-l avem.

E foarte vechi și valoros.

Imaginează-ți dacă am avea tot vinul pe care l-a ținut!

Ce petrecere am putea ține!

Cheia e ascunsă la loc sigur.

Știu unde o ținem de obicei.

E aproape imposibil de găsit. Iat-o!

Tânără domnișoară, să vedem obiectele de valoare.

Aurul și argintul strălucesc când deschizi capacul.

Aproape te orbesc.

Acum!

Doamne sfinte! Cineva a furat argintăria bisericii!

Cred că diavolul își face de cap. Întâi crima, apoi asta.

Vasele de împărtășanie ale bisericii, transmise din generație în generație,

atinse de atâtea guri și mâini cuvioase!

Ce fel de om ar fura asemenea obiecte?

Încuietoarea nu părea stricată.

Hoțul trebuie să fi știut unde era ținută cheia.

Crezi că jaful are legătură cu moartea lui Arne Sandell?

Nu văd nicio legătură.

Oare Connie Lundgren ar fi putut să ia argintăria?

Nu. În orice caz, nu vreau să cred asta.

Mă interesează mai tare alibiul lui pentru aseară.

Pretinde că a fost cu sora lui în Persby.

Cu Alice Broman? E o persoană plăcută și de încredere.

- Ai luat legătura cu ea? - Da, am chemat-o la casa parohială.

Sper că ne așteaptă acolo.

Da, Connie a fost în vizită în seara de ajun.

Vă amintiți la ce oră a ajuns?

Cred că în jur de 18:00. Tocmai urma să bem cafeaua.

Cum s-a întâmplat de fapt, dnă Broman?

Nu-i faceți niciun bine mințind, trebuie să știți.

Fratele dumneavoastră a ajuns după ora 18:00, nu?

A ajuns la 20:30, dar ne-a implorat

să spunem că am fost cu el încă de la 18:00.

A spus că s-ar supăra pe el preotul.

- Era beat când a ajuns? - Probabil s-a trezit venind încoace.

Dar băuse mult în timpul zilei.

Era foarte agitat.

Am emoții să nu fi făcut ceva.

Connie mereu e dificil când bea.

- Și tocmai Arne Sandell! - Îi purta pică?

Mă tem că da.

Spune mereu o poveste la beție.

Connie a fost asistentul fostului proprietar al magazinului.

Când bătrânul acela a murit acum șase ani,

Connie a vrut să preia magazinul.

Directorul de la fabrică, Motander, îi promisese un împrumut.

Dar s-a răzgândit în ultima clipă.

Apoi a apărut Arne Sandell și a pus banii pe masă.

Dar cred că a fost mai bine așa.

Connie nu ar fi putut ține un magazin așa mare.

Fir-ar să fie! Și-a băgat ghearele în tine?

Știu ce ai făcut. Le-ai spus că nu am ajuns aici înainte de 19:00.

Nu contează că jur că nu l-am ucis pe Arne Sandell.

Nimeni n-o să mă creadă când o să le spun că era mort

când l-am băgat sub tejghea.

Explicați-ne, dle Lundgren.

Ce urât!

Nu știu cum vă dați seama când spune cineva adevărul.

Dră Holm, de când sunteți în Västlinge?

Pe 15 ianuarie se fac șase ani.

- Nu mai fuseserăți aici? - Nu.

Cunoșteați pe cineva aici?

Nu.

Aș vrea să aud perspectiva unui străin despre indivizii implicați.

- Începeți cu Connie Lundgren. - E…

E greu de citit.

Când bea alcool, cum face adesea, își pierde controlul.

Dă din gură, se ceartă și sare la bătaie.

Nu știu dacă-și amintește ce scandaluri provoacă.

Când e treaz, e blând și amabil ca un câine Saint Bernard.

Dar nu întotdeauna.

Uneori, poate fi răutăcios și viclean.

Cum l-ați descrie pe Arne Sandell?

Toată lumea îl îndrăgea.

Era mereu vorbăreț, zâmbitor și plin de voie bună.

Și era chipeș.

Dar devenea agresiv dacă îl tachinai.

Poate că e cam neglijent cu banii.

În orice caz, i-a oferit Barbarei orice a avut ea chef.

De la blănuri, la gramofoane.

Fiindcă nu puteau fi plecați amândoi de la magazin,

a trimis-o într-o excursie de lux în Spania vara asta.

El s-a dus la pescuit în Laponia toamna.

Și Barbara? Are păr, pulpe și un bust remarcabile,

dar are ceva în creier?

O grămadă. E superficială, răsfățată și neatentă, dar proastă nu e.

Obține tot ce-și dorește.

Arne era stresat în ultima vreme.

De fapt, nu știu dacă „stresat” e cuvântul potrivit.

Era absent. Nu mai era la fel de fericit ca înainte.

M-am gândit că avea probleme cu banii. Probabil că avea.

Mi-a promis că nu va mai face taximetrie și va lua o mașină.

Dar…

A spus că nu și-o permite anul ăsta.

A trebuit să mai așteptăm.

- Îl ajuți cu conturile? - Eu țineam registrele.

Arne nu a învățat să țină contabilitatea, dar eu știu.

Erai secretară înainte să te măriți, nu?

Da, pentru directorul Motander, înainte să moară.

- Soțul Teklăi Motander? - Da.

Ce surpriză!

Mårten intră de bunăvoie și neînfricat în vizuina lupului.

Îl compari de detectivul Wijk cu un lup? Fiindcă nu te temi de colții mei, nu?

Amândoi sunteți lupi, dle preot. Mi-e mai teamă de cler decât de poliție.

Ce cauți aici, Mårten? Ți-am spus să stai departe până…

Sunt căutat de poliție, draga mea. Când am aflat, m-am gândit

să vin la marele șef, altfel cine știe ce s-ar fi întâmplat.

Vă sunt recunoscător.

Sunteți Mårten Gustavsson, din circumscripția învecinată, nu?

Da. Bunicul meu s-a mutat de curând în Kila, dar regretă decizia.

I-a plăcut biserica asta mai mult, fiindcă are o „atmosferă aparte”.

Acum plânge acasă fiindcă a auzit un zvon

că au fost furate vasele de împărtășanie.

Între timp, se roagă pentru fiul său care umblă pe căile diavolului.

Vreau doar să știu pe ce căi ai umblat ieri-seară, în jur de ora 17:00.

Fiecare om are dreptul la intimitate, nu?

Am condus cu motocicleta câteva ore. Nu e de ajuns?

Ai făcut efortul să vii până aici doar ca să spui că n-ai nimic de spus?

Ați ajuns la miezul problemei cu o viteză admirabilă, dle detectiv.

Acum că am lămurit lucrurile, îmi pot vedea de treabă.

Îți înrăutățești situația cu atitudinea asta.

Nu înțelegi că s-a comis o crimă și tu trebuie să…

Nu sunt angajat să vânez hoți și ucigași. E treaba poliției.

Nu vreau să fur pâinea de la gura profesioniștilor.

Barbara, ieși cu mine o clipă? Vreau să discutăm ceva.

Dna Sandell nu are nimic de spus decât dacă auzim și noi.

- E sub arest? - Sigur că nu.

- Eu sunt sub arest? - Nu.

Atunci nu văd cum ne puteți împiedica.

Mårten, nu face scandal.

Nu am să-ți spun nimic ce nu știi deja. Te rog să pleci.

Mårten…

Mårten!

Mårten!

Elisabeth, acum că Arne e mort…

Barbara nu mai are soț.

Și nici tata. Poate că ei…

Și dra Hjördis? Ar trebui să plece.

Nu ar fi mai bine să se căsătorească cu ea?

Nu ar merge, fiindcă iubește pe altul. Dar poate e posibil acum.

Îl iubea pe Arne, iar el e mort acum.

De unde știi asta, Lotta?

I-am văzut împreună în cimitir și el zicea: „Da, da…”

Iar dra Hjördis îi spunea: „Nu te las până nu mă săruți de o mie de ori.

Ești iubitul meu tainic pe veci.” Nu e minunat?

Da, știam cu ce se ocupă soțul meu.

Când a vrut să-i dea bani cu împrumut bețivului de Connie Lundgren,

l-am sfătuit să nu o facă și să-l ajute pe Arne Sandell.

- L-a ajutat? - Da.

Presupun că Gerhard l-a împrumutat ca să cumpere magazinul.

De unde altundeva să fi avut banii?

- Poate de la Barbara? - E posibil.

E obișnuită să primească bani, nu neapărat pe căi legale.

- Ce bârfitoare ticăloasă! - Nu e păcat să spui adevărul.

Adevărul e că ți-ai pierdut poziția în Västeras

fiindcă deturnai fonduri.

Dacă nu aveai asta în trecut, mă îndoiesc că o fată extravagantă ca tine

ar fi ajuns în văgăuna asta.

Ai rămas mută? E mai bine așa.

Nu o să mai tac! Dacă vrei adevărul, ți-l spun eu!

Dacă eu fac deturnări de fonduri, tu ești o ucigașă!

Nu doar Arne știa ce s-a întâmplat în mașină acum șase ani.

Nu știi nimic! Minți, cum faci mereu când dai de belele!

Nici tu nu crezi ce scoți pe gură. Ești speriată.

Ți-e teamă să nu dezvălui ce a zis Gerhard…

Pardon, ce a zis dl director în mașină înainte să moară.

Lui Arne i s-a părut oribil. A vrut să meargă la poliție.

Gerhard delira din cauza durerii. Vorbea în dodii.

Iar Arne mi-a dat cuvântul de onoare

că nu va repeta prostiile alea.

Nu mi-a spus decât mie.

E cazul să plec.

Astfel, tânăra poate vorbi liber

și să vă împuie capul cu fantezii.

Nu sunt genul care să accepte așa ceva. La revedere, dle detectiv!

Dar e adevărat. L-ai ucis!

- Chiar l-a ucis. - Am urechile ciulite.

Gerhard a făcut criză de apendicită,

iar ticăloasa aia era singură cu el și nu a sunat la medic.

Când era inconștient, Arne a fost chemat să-l ducă la spital.

S-a trezit în mașină și a spus că ea l-a ucis,

lăsându-l să-i plesnească apendicele.

La spital, nu au avut ce-i face.

A plâns și a insistat că el nu se simțise atât de rău.

Cică a crezut că e doar o viroză.

L-a pus pe Arne să jure că nu va spune nimănui.

Cum? I-a dat bani să-și țină gura?

Asta e dare de mită.

Da, sau șantaj.

Am fost invitați la casa Motander pentru cina de Crăciun.

Am vorbit cu Tekla și m-a rugat

să mă asigur că vin și Barbara și dl detectiv.

I-auzi! S-a răzgândit? Nu credeam că o să văd asta.

M-am purtat oribil cu ea. Cum o voi putea privi în ochi?

Ce frumos, Tord! Parcă eram pe altă lume.

N-am auzit pe nimeni să cânte Beethoven atât de frumos.

Aș putea să te ascult la nesfârșit.

Mulțumesc. O pot ruga pe Susanne să cânte la pian și cu vocea?

Nu mai pot acum, după dumneata.

Dar Lotta pare plictisită. Poate cântă ea?

- Da! - Știu un joc nou și distractiv!

Adun cuvinte cu „O”-uri, care-ți curg plăcut pe limbă.

- Găsiți și voi câteva! - Compot de prune.

- Oratorie. - Tord.

Popă.

Minte odihnită. Dar nu începe bine.

Motiv de crimă. Dar nu merge la final.

Vehicul cu motor.

- Coniac! - Ce prostuț ești!

„Coniac” nu curge pe limbă.

Atunci?

„Compot de prune” nu e grozav.

Iar tati a trișat. Trebuie să folosim cuvinte suedeze.

„Vehicul cu motor” a fost cel mai bun.

- „Tord” a fost bun, nu? - Apel pentru dna Susanne.

E băiatul ăla, Gustavsson. Cel cu barba roșie.

Sună aici? Nu tolerez așa ceva!

Susanne, îți interzic…

Mårten Gustavsson e sucit.

Alții care mint poliția o fac cu conștiința încărcată.

I se pare că e dreptul lui să nu declare nimic.

Și nu e? Ideile lui Mårten provin din ura lui față de burghezie.

Poate că are dreptate. De ce să-ți dai în vileag viața privată,

toate greșelile pe care le-ai făcut, mici și mari,

doar fiindcă te-ai trezit în miezul unui mister?

Dar oamenii ar trebui să ajute poliția.

Desigur că trebuie să ajuți polițiștii amabili și talentați.

Suntem datori statului, care are grijă de noi

și ne dă pensii, medicamente, școli primare și altele.

Nu, Nefertiti! Întoarce-te!

Întoarce-te, pisicuțo! Nefertiti!

Vino încoace!

Haide, Nefertiti!

Nefertiti!

Unde am lăsat lampa? Așa!

Nefertiti!

Nefertiti!

Nefertiti!

E cineva?

Nefertiti!

Unde e Susanne?

Anna-Greta, spune-i drei Susanne să vină să-și ia rămas-bun.

O doare capul și s-a dus la culcare.

- Lotta unde e? - S-a dus acasă de mult.

Am vrut să merg cu ea, dar a refuzat

și mi-a băgat o lanternă în ochi.

Mă duc înainte. Îmi fac griji pentru Lotta.

E lumină în sacristie.

Ce cauți aici, Nefertiti?

Ce faci în biserică la ora asta, copilo?

De ce ești îmbrăcată așa?

Ce se întâmplă, Lotta? Măcar dă-mi o explicație!

Tu erai, Elisabeth? Nu te auzeam, aveam urechile acoperite.

Aveam gura plină de puf.

- Tord! - Am fost ținută prizonieră!

Nu am țipat, deși m-a luat pe sus.

Credeam că o să mă închidă în temniță, cu țevile, gândacii și șobolanii.

Lotta! Ce s-a întâmplat?

Nefertiti a fugit în biserică și am venit după ea.

Am auzit pe cineva pe scări în spatele meu.

Am întrebat dacă e cineva acolo și am fost atacată.

Un bărbat mare mi-a acoperit gura.

Nu era necesar, fiindcă oricum n-aș fi țipat.

Mi-am dat seama imediat că era ucigașul.

O femeie a întrebat: „Ce facem cu ea?”

Iar ucigașul a spus: „Dă-mi fularul.” Apoi mi l-a pus pe față.

Era să mă sufoc. Bărbatul m-a luat pe umăr ca pe sac.

Eram sigură că mă va lua prizonieră și mă va tortura

cu chibrituri aprinse sub degete, dar m-a lăsat pe podea.

Mi-am zis că mai bine stau nemișcată.

Ai recunoscut vocea femeii sau a ucigașului?

Nu, vorbeau în șoaptă și aveam fularul pe urechi.

Ar fi putut fi Connie Lundgren?

Avea mâinile la fel de mari, dar nu miroseau la fel.

- E fularul tău? - Nu!

Tati, mi-e frică.

Mai bine o băgați în pat după aventura asta.

- Aproape ți-am uitat șosetele. - Mersi!

Ia loc. Să stăm de vorbă cât mă pregătesc.

Cu ce să mă încalț?

- E prea frig pentru tocuri? - O să îngheți în cimitir.

E multă zăpadă. Nu au curățat-o bine.

- Ce halat frumos! - Nu-i așa?

Mi l-am cumpărat în Spania, dar îi plăcea și lui Arne.

Îl purta când apuca. Și în seara de dinaintea ajunului.

Se plimba în el, deschizând cadouri.

Dar acum e Anul Nou.

Și o să-l îngropăm.

Nici nu pot fi tristă, fiindcă nu are niciun sens.

Dar dacă o să pun mâna pe ucigaș, nu știu ce o să-i fac.

- Poliția nu are nicio pistă. - Poliția nu face nimic.

Ar putea să se ducă acasă.

Poate anchetez eu cazul.

Arne era stresat și secretos în ultima vreme.

A primit o scrisoare… Unde mi-e pieptănul?

- Dacă era scrisă de mână… - Nu, era scrisă la mașină.

Fără adresă de retur. Cred că le ardea.

- I-ai spus detectivului? - Abia mi-am amintit.

ÎN SEARA DE DINAINTEA AJUNULUI

NE VEDEM ÎN CIMITIR LA 21:00

Nu mergea niciodată acolo, și de asta…

- Ce e, Barbara? Ce ai găsit? - Nimic.

Vii să te uiți la masa de cafea, Barbara?

Desigur.

Mă bucur că tu și Tord țineți ceremonia aici, la casa parohială.

Nu știu cum să vă răsplătesc.

Undeva, în depărtare

Calea mea e ascunsă vederii

Ziua se stinge

Noaptea se așterne

În scurt timp

Nu mai văd decât stelele eterne

Dar nu mă plâng

Că ziua a trecut

Nu mă înspăimântă

Noapte ce s-a pogorât

Căci din iubirea

Ce face înconjurul lumii

O rază a căzut

Pe sufletul meu

Doamne sfinte!

Lundgren.

Eu? Ar trebui?

- Barbara, întreabă lumea de tine. - Îi întind o capcană ucigașului.

Ne vedem la cimitir la ora 20:00

Ne vedem la cimitir la ora 20:00

- Cu cine te vezi la cimitir? - Încetează!

Au rămas trei ore din anul acesta.

- Unde e Lotta? - Era chiar aici mai devreme.

Ne vedem la cimitir…

Ce prostie! De ce s-ar întâlni la cimitir? Unde sunt?

Ce?

Tu ești, Mårten? E ceva ciudat cu scândurile astea.

Au fost mutate de când le-a pus groparul aici.

Și e o gaură mare în mijloc. Nu e normal.

Ce rău ești! Dă-mi drumul!

Fugi acasă și cheamă detectivul. Spune-i că trebuie să vină aici.

- Ce naiba? Ce-i cu mulțimea asta? - Mai aduceți lumini!

Anunță polițiștii de la casa Sandell că s-a produs un accident!

Lundgren a avut dreptate. O să se adune lumea.

Susanne, nu te ascunde. Vino aici!

Ce de lume! Au venit s-o vadă pe Barbara?

E normal ca mormintele să fie lăsate deschise după înmormântare?

Da, iarna.

Groparii preferă să sape și să acopere mormintele pe zi.

După înmormântare, nu mai era lumină.

Așa că au acoperit groapa cu scânduri.

Dar nu ar trebui să arate așa.

Scuze, dle preot, dar am vorbit cu Arvid când era aici.

Știu că a pus toate scândurile la locul lor.

Cineva a fost aici și le-a mutat.

E moartă, dar nu a fost accident. A fost sugrumată.

S-au comis două crime aici. O să mă concentrez pe cea mai recentă.

Am găsit trupul Barbarei Sandell la ora 21:00.

Erau mulți oameni la cimitir. De ce?

Nici locul, nici ora nu sunt potrivite pentru o plimbare de seară.

Dle Gustavsson, de exemplu. Considerați în continuare

că poliția trebuie să vă respecte intimitatea?

M-am purtat prostește, recunosc.

Sunt dispus să pun cărțile pe masă.

Chiar și cele care nu sunt în totalitate legale.

Cât despre venirea mea în Västlinge, Barbara m-a abordat după înmormântare.

Era secretoasă și mi-a dat întâlnire la cimitir la ora 21:00.

- Așa că m-am dus. - „Ne vedem la cimitir la 21:00.”

Asta mi-a spus și mie. Mă întrebam de ce e așa misterioasă.

Mi-a fost greu să mă strecor la ora 21:00,

fiindcă jucam cărți la casa Motander.

Iar eu voiam să scap de dumneavoastră

fiindcă mă întrebam de ce vrea Barbara să se vadă cu mine.

Asta mi-a spus și mie, cuvânt cu cuvânt.

- „Ne vedem la cimitir la ora 21:00.” - Și mie mi-a spus asta.

Dar am refuzat să merg la cimitir pe zăpadă și întuneric să mă văd cu ea.

Nici nu aveam de gând.

I-am spus direct că nu pot veni la ora 21:00 în seara de Anul Nou.

Mi-a spus: „Zău?”

Rămân Tord și dra Rydén. Pe voi v-a abordat?

- Nu. - Nu.

Lotta cânta altceva. „Ne vedem la cimitir la ora 20:00.”

Barbara a vrut să se vadă cu Lotta? De ce la 20:00, în loc de 21:00?

Lotta nu reține prea bine orele.

Când ceasul ei spune 20:00, al nostru zice 21:00. Atunci a plecat.

Când Barbara cânta asta, cita pe cineva.

Probabil ne testa, să vadă dacă recunoaștem replica.

Un indiciu bun, dnă Motander.

Barbara o fi găsit un mesaj printre lucrurile lui Arne,

în care era chemat la cimitir.

În seara de ajun sau în altă seară.

O fi suspectat că ucigașul îl scrisese.

A făcut o probă, citând mesajul în fața tuturor, să vadă reacțiile.

- Mesajul din halat! - Ce mesaj?

Barbara a găsit un mesaj în buzunarul halatului lui Arne.

Câteva rânduri scrise la mașină. După ce l-a citit, s-a pierdut pe gânduri.

L-a băgat în buzunarul de la haină. Poate încă e acolo.

Nu era niciun mesaj în haină.

Când a purtat Arne ultima dată halatul?

În seara de dinainte de ajun.

Acum înțeleg de ce mi-a cerut să identific un mesaj scris la mașină.

Deși era foarte scurt.

Deci a descoperit un mesaj care ar putea da în vileag ucigașul.

Dar nu ne-a prezentat proba asta mie sau sergentului.

Nu, a făcut pe detectivul amator.

A început spunându-le tuturor că are mesajul acela periculos.

A fost atât de nesăbuită, încât i-a dat întâlnire pe întuneric.

Ucigașul a văzut ocazia să ia dovada și s-o reducă la tăcere pe veci.

Oare de ce unii se dau peste cap să pună bețe-n roate poliției?

Să revenim la comportamentul ei din ajunul Crăciunului.

Ascundea ceva încă de atunci.

Știm că nu era acasă când Frideborg i-a adus zambila.

- S-a întâlnit cu tine, nu? - Da. I-am cerut să vină la cimitir.

Tot acolo? Nu aveți alt loc de întâlnire în satul ăsta?

- Ce ați făcut acolo? - I-am dat un cadou de Crăciun.

O servietă.

În care se afla argintăria bisericii.

Argintăria bisericii?

Ai oferit argintăria bisericii ca dar de Crăciun?

Ți-ai pierdut mințile?

N-am auzit de așa ceva în cei 60 de ani cât am trăit!

În sfârșit!

Aveam o presimțire că nu avea legătură cu crima.

Cred că a fost o glumă sau un fel de provocare.

Sau a fost un protest împotriva Bisericii și religiei?

Cred că toate deodată.

Voiam s-o impresionez pe Barbara.

Era mai mare ca mine și mă trata ca pe un copil.

Discutam adesea despre religie.

Ea susținea că, în adâncul sufletului, și eu mă tem de judecata Domnului.

Că sunt doar vorbe goale că disprețuiesc Biserica.

- Mi s-a părut o idee haioasă. - „Haioasă”?

Știam că avea să ducă argintul înapoi cu prima ocazie.

A încercat să intre în biserică după ce am plecat eu, dar era închisă.

Connie și Frideborg au speriat-o, așa că a zis că-l duce înapoi altă dată.

Apoi Arne a fost ucis și polițiștii colcăiau în casă.

M-am speriat gândindu-mă la servieta mea din dulapul ei.

Dar am cercetat fiecare colțișor al casei.

Barbara a dus servieta la casa parohială

când s-a dus acolo de ajun, deci sigur i-a cărat-o preotul.

Deci argintul era în casă cât timp poliția făcea cercetări?

- I-auzi! - Barbara voia să scape de el.

Era foarte inventivă.

I-a cerut lui Susanne să țină servieta o vreme.

A doua zi după Crăciun, Susanne m-a ajutat să returnez argintul.

- Susanne, sunt șocată! - Ai fost colosală.

- Și atacul asupra Lottei? - A fost doar un joc.

Copila nici nu s-a speriat.

Oricum, nu putea să ne strice planul.

- Ne-am distrat, nu? - Da.

Încep să văd explicații și pentru alte detalii.

Dnă Jansson, ați văzut o umbră în spatele garajului lui Arne în ajun.

Cine era?

Doamne! Mă faceți să mă simt ca un criminal, dle detectiv.

Doar fiindcă nu am spus ce am văzut din considerație față de Tekla.

Ce nu știi nu-ți poate face rău.

- Deci… - Da, eu am fost.

Motocicleta lui Mårten era în fața porții lui Arne.

M-am dus să-l caut în grădină, dar dna Frideborg e foarte băgăcioasă.

- Eu? - Nu am vrut să mă vadă nimeni.

Sunt patru oameni aici pe care nu îi suspectez deloc.

Tord Ekstedt, Frideborg Jansson, Susanne Motander și Mårten Gustavsson.

Nu sunteți ucigași.

Ucigașul care a comis două crime este unul dintre alți patru indivizi.

Nu! Crezi că mă poți trata așa?

Nu ai niciun motiv să crezi că i-am despicat țeasta lui Arne!

Am cinci motive. Îi purtai pică.

Vă certaserăți. Erai beat. Nu ai alibi.

Și ai fost la locul crimei după faptă. E suficient să te arestez.

Ai noroc că sunt și alții la fel de suspecți.

O urați pe Barbara Sandell. Îl urați pe Arne și vă temeați de el.

Era cel care a auzit ultimele cuvinte ale soțului.

Bănuiesc că vă șantaja și vă săturaserăți.

Sunteți nemiloasă și crudă. Eliminați orice obstacol.

Nu-i așa, Tekla Motander?

Nu uitați că Arne Sandell era afemeiat.

Era întotdeauna exagerat de cordial cu femeile.

Probabil a frânt multe inimi.

O iubea profund pe Barbara,

deci aventurile lui cu alte femei nu erau de durată.

Se întorcea mereu la Barbara.

Refuza alte întâlniri, în cimitire sau în alte locuri.

Așa că ucigașa ar fi trebuit să vină la el.

Nu a scris multe versuri de Crăciun

fiindcă vedea lumina din biroul lui Arne.

A văzut ocazia să-i vorbească, să-l mai implore o dată.

Dar s-au certat, iar ea a pus mâna pe topor.

Mai mult din reflex.

A crescut în pădure și știe să umble cu toporul.

Apoi a avut noroc. S-a întors acasă nevăzută.

Din nefericire pentru ea însă, Lotta a observat

că unul dintre paltoanele de damă nu mai era în cuier.

A crezut că e ora 16:15,

dar probabil era o oră mai târziu, 17:15.

A crezut că era haina lui Hjördis Holm.

Dar paltoanele negre sunt foarte similare.

Dumnezeule! Pe cine acuzi, pe mine sau pe ea?

Dră Rydén, de ce ați venit aici?

- V-am spus, mi-au murit părinții. - Da, am verificat asta.

Ați fost în Norrland în septembrie să vă luați moștenirea.

Acolo și-a făcut vacanța Arne Sandell.

O coincidență, sau ceva aranjat?

Nu îl mai văzusem niciodată. Trebuie să mă credeți!

Ați stat acolo trei săptămâni și ați avut o aventură, nu?

- Ce scandalos! - Erați îndrăgostită de el.

V-a lăsat însărcinată? De asta ați venit după el aici?

- Nu mergeți prea departe? - Am o singură întrebare.

- Ați invitat-o aici pe dra Rydén? - Nu, ne-a scris că vrea să ne viziteze.

Dar totul se potrivește perfect, după cum vedeți.

Nu îl iubesc.

Atunci de ce ați fost așa tulburată

când Lotta a spus că v-a văzut cu Arne Sandell la infamul cimitir?

A spus: „Da, da…”

Dar dumneavoastră v-ați exprimat în termeni mult mai pasionali.

Cam așa: „Nu te las până nu-mi dai o mie de sărutări!

Iubitul meu tainic pe veci!”

Nu-mi spuneți că nu ați fost atât de elocventă.

Am văzut cum funcționează imaginația Lottei.

Dar știu că e și o bună observatoare.

Poveștile ei au mereu un sâmbure de adevăr și vreau să-l aflu.

Sunt sigur că dl preot așteaptă explicația cu mare interes.

Hjördis?

Nu e adevărat.

M-a cucerit și pe mine când m-am mutat aici.

Nu era căsătorit pe atunci.

Mi-a promis că se va căsători când va avea bani pentru magazin.

Iar eu am fost credulă și m-am lăsat dusă de nas.

Mi-a luat toate economiile, apoi s-a îndrăgostit de Barbara.

Dar nu mai eram îndrăgostită de el și voiam doar banii.

- I-ați obținut? - Doar sume mici.

Ne certam pe tema asta când ne-a auzit Lotta.

I-am spus că nu-i dau pace până nu îmi dă miile de coroane.

„Te-am iubit cândva, dar emoțiile acelea au murit.

Acum nu-ți voi arăta milă.”

Lotta a auzit o parte și și-a dat frâu liber imaginației.

Mii? Câți bani i-ați dat, dră Holm?

50.000 de coroane.

O grămadă de bani, mai ales pentru cineva care a fost sărac.

Moștenisem o parte de la mătușa mea, dar restul îi muncisem.

E de mirare că i-am vrut înapoi?

Sau că mi-am pierdut răbdarea când îi oferea Barbarei blănuri și altele,

dar mie nu-mi dădea un ban?

Nefertiti!

Nefertiti!

Nefertiti!

Așteptarea e oribilă.

Așteptăm anchetatorii, legistul…

Legistul a trecut pe aici.

- Și-a dat seama când a murit ea? - Da, dar nu ne ajută.

Barbara stabilise întâlniri cu cel puțin șase persoane.

Dar doctorul e sigur că a murit mai aproape de ora 20:00.

- Strangulată. - Da.

Nu sunt urme în zăpadă în jurul mormântului?

Dacă au fost, au fost acoperite de cei care au umblat pe acolo.

Nu poți aresta patru persoane.

Nu pot.

Dar nu pot fi mai mult de doi vinovați.

Unul din doi…

Paltoanele!

Lotta ar ști, dacă o întreb detalii.

E în pat, doarme. Nu o poți trezi.

Nu. Dacă aș avea mai multe probe…

Orele… La asta se rezumă totul.

Barbara a stabilit șase întâlniri la ora 21:00.

Una dintre acest persoane e ucigașa.

Dar ea era deja moartă la ora 20:00.

- Uitați de a șaptea persoană. - A șaptea?

Lotta era acolo!

Știa că Barbara avea o întâlnire cu cineva la ora 20:00.

Ceasul ei s-a stricat și a întârziat la întâlnire.

A auzit-o pe Barbara stabilind întâlnirea și poate a văzut cu cine.

Persoana care a schimbat ora de la 21:00, la 20:00.

Dacă Lotta știe cine e ucigașul…

Nu e în pat!

De ce vă uitați la mine așa?

- Ai grijă de ea. - M-a păcălit, a zis că Nefertiti e aici.

Dar mi-a vorbit doar despre palton și despre Barbara!

Am auzit că Barbara vrea să se vadă cu ea în cimitir la ora 21:00.

Ea i-a spus că preferă la ora 20:00.

Care-i diferența? Eu o căutăm pe Nefertiti!

Tord, n-am vrut să-i fac rău Lottei, doar mă temeam că știe.

N-am vrut s-o fac, Tord!

- E prea speriată să adoarmă. - Nu e pe nicăieri!

Un bărbat zicea că a văzut-o în troienele de zăpadă!

Calmează-te, te rog. Trimit pe cineva s-o găsească.

Se pricep să găsească lucruri.

Au arestat-o?

Da. A recunoscut că e însărcinată

și că a venit să discute cu Arne.

Nu știa că e căsătorit.

I-a dat întâlnire la cimitir, dar el nu a venit.

Atunci s-a pierdut cu firea și l-a ucis.

Apoi s-a panicat complet.

Ca să nu fie demascată ca ucigașă, a comis încă o crimă.

Și ar fi putut comite încă una.

Hjördis, cum aș putea să-ți mulțumesc?

Nefertiti!