Original subtitles

N-am călătorit atât ca să-mi petrec prima zi în Anglia

vorbind cu o încrezută din Weehawken, New Jersey.

Uitați-vă aici! Clădirea...

Ignorați-l pe el! Uitați-vă la clădire!

Acolo o să învețe!

Bill Clinton a studiat la Oxford.

Și are deja o slujbă asigurată la Goldman Sachs când se întoarce.

Absolvenții de la Oxford câștigă cu 25% mai mult decât alți absolvenți.

Ar fi mai ușor să caute pe Google, mamă.

Iat-o!

O să ne lipsești, Anna.

Mă întorc repede.

Imaginați-vă!

Frumoasa Anglie...

Deși aud că plouă mult acolo.

Poetul Henry David Thoreau s-a dus în pădure

ca să „trăiască deliberat”.

Însuflețită de ideea de a trăi o viață planificată,

am studiat din greu, am absolvit summa cum laude,

și am obținut o slujbă pe Wall Street, pe care am amânat-o

ca să petrec un an făcând ce-mi doresc,

studiind poezia victoriană la Universitatea Oxford.

Un an ca să-mi trăiesc visul.

Totul mergea conform planului.

Până n-a mai mers...

Așa...

Frumusețea ta va păli! Și interesul meu!

Bună!

- Sunt Anna de la Vega. - Cine naiba e ea?

O americancă.

Cu chip superb, dar pantofi oribili.

Idiotule!

Plouă, nu?

Nu chiar.

Bună!

O porție de pește cu cartofi.

Eglefin?

Rechin?

Nu. Pește.

Da, eglefin. Sau cod. Sau cârnat.

Nu știu...

Pește cu cartofi?

- Porție mare? - Mare! Da!

- Costă 8.50 £. Cinci minute. - Grozav!

Jamie, nu e cel mai bun local din Oxford.

E în top trei. Salut, amice!

Aș dori două porții mari de cod, piure de mazăre, ceapă murată și cartofi.

Cartofi?

Crezi că e indicat?

Ai dreptate. O clipă în gură, și te faci cât o geamandură.

Să fie două porții mari de cartofi!

Ignor-o pe domnișoară! Încă n-a învățat să trăiască deliberat.

Nu eu îți spun că nu poți mânca...

Ce faci?

Te ascunzi?

Nu. Mă ocup de un șiret neascultător.

Te ascunzi de Jessica Borne!

Mă mir cum mai ieși din casă cu toate femeile pe care le abandonezi.

A plecat. Poate ți-a recunoscut mașina.

Da. E dezavantajul deținerii unei mașini rare. E ca un far.

Acolo a greșit Bond. Trebuia să conducă un Ford Focus.

Doamne! Tu ești!

Eu?

Tu ești idiotul care m-a udat cu mașina.

Păi...

Rahat!

Mâncarea ta, drăguțo!

Îmi pare rău! Serios!

Sincer.

Și mie.

- Hei! - Nu!

E aici!

Se ascunde de tine.

Nu...

- Bună, Jessica! - Ce faci, Jessica?

Bun-venit la Universitatea Oxford!

O instituție care există de sute de ani

și care a primit un nou grup de tineri în fiecare an al existenței sale.

Mari lideri, savanți, vizionari literari...

Toți ne-au trecut pragul.

Veți uita petrecerile la care ați fost aici

și veți uita prieteniile făcute aici,

dar nu veți uita niciodată ce ați învățat și ați studiat aici.

Timpul vostru aici e prețios.

Va dispărea într-o clipită.

Profitați de el!

- E în regulă. Ai ajuns la timp. - Da. Am fost la...

Am fost la chestia cu...

- Sunt Maggie Timbs. - Bună! Eu sunt Anna de la Vega.

- Ești americancă? - Da. Din Queens, New York.

Bună dimineața! Am ajuns.

Charlie! Cum a fost vara ta?

Lipsită de iubire.

L-am urmărit pe canotorul seducător cu pectoralii tari ca...

Ea e Anna.

- Bună, bobocule! - Ne știm.

Sunt vecina ta cu pantofii oribili.

Atât de șarmant, și n-ai parte de iubire?

De iubire, nu de sex!

Zâmbetul minunat compensează pentru pantofi.

Bună ziua tuturor!

E doamna profesor Styan! E eroina mea.

Pentru ea am venit aici.

Mă tem că am vești proaste.

Conduc programul postuniversitar.

Voi sunteți sub competențele mele. Cel puțin semestrul ăsta.

Suplinitorul meu e foarte abil. De fapt, e studentul meu doctorand genial.

Eu vă dau notele, el vă predă. Combinația perfectă!

Nu e exploatarea tineretului.

El chiar vrea să predea. E treaba lui!

Așa că ne mai vedem, dragilor!

Ai cuvântul, Jamie!

Mulțumesc!

Bună!

Doamne! Nu-mi vine să cred!

Asta da bucățică!

Fiind primul meu curs,

m-am gândit să pornim cu dreptul și să vă câștig simpatia.

E un tort imens.

Așa că...

Serviți-vă!

Nu vreau tort. Îl vreau pe el.

Da.

Acum cinci ani, și eu eram în locul vostru.

Dna profesor Styan a intrat și mi-am zis:

„Ea e femeia care mă va plictisi de moarte în următoarele luni.”

Bună!

Tu ești...

Bună!

Bună!

Doamnelor și domnilor, avem o studentă venită tocmai din...

- New York. - New York, New York! Bun-venit!

Văd că nu ai tort. Trebuie să te facem să te simți ca acasă.

Și se spune că totul e mai mare în New York.

Asta se spune despre Texas.

Nu contează.

- Nu vreau tort. Mulțumesc! - Nu?

- Nu. - Bine.

Doar că dna Mackenzie l-a făcut în bucătăria de aici,

așa că e o insultă la adresa colegiului și a tuturor celor...

- O să-l mănânc. - Nu te oblig.

- E ciudat... - Îl vreau.

- Știu, dar... - Insist.

E delicios.

Bun. Așadar, poezie!

Îmi place poezia, dar poezia victoriană e pentru tata.

Bătrânii cu jobenuri care trăncănesc despre gloria războaielor s-ar putea

să nu fie cel mai fascinant lucru,

dar nu m-am așteptat niciodată

să descopăr în operele victoriene

atâta disperare,

groază, frumusețe,

înțelepciune, dorință...

Dacă nu te deranjează,

mi-ar plăcea să ne citești poezia asta.

A fost scrisă de un american.

Cred că ne-ar plăcea tuturor s-o auzim în cadența originală.

„Lumânarea mea arde la ambele capete

Nu va dura toată noaptea

Dar, vai, dușmani și, of, prieteni,

Oferă o lumină minunată.”

Mulțumesc!

A fost Edna St. Vincent Millay.

Există interpretări diferite, dar iată părerea mea!

Cred că spune că o viață bine trăită necesită sacrificiu,

dar îl merită din plin.

Nimic nu e permanent.

Pasiunile, iubirile sau chiar viețile noastre

pot fi trecătoare,

dar, dacă le acceptăm pe deplin cât avem ocazia,

putem spune că am trăit cu adevărat.

Poezia poate fi predată, dar ar trebui să fie probată.

Ar trebui să fie testată, să intri în lumea ei...

Fiți deschiși!

Permiteți-i să vă schimbe viața!

În acest sens, mă voi strădui să vă învăț un singur lucru în acest curs.

Ghiciți ce ar putea fi?

Să mâncăm tort?

Nu ratezi nicio ocazie.

Trimiteți-mi-le pe e-mail ca să programăm o meditație!

Putem vorbi puțin?

Tu ești masteranda americană.

Iar tu nu ești profesorul pentru care am venit.

Nu, dar o înlocuiesc pe dna profesor Styan când n-are chef.

E foarte leneșă. Regret că ești dezamăgită.

Sunt dezamăgită.

Legat de ieri...

- De obicei, nu mă ascund în localuri. - Și nu stropești oamenii cu mașina.

Groaznică greșeală!

Sincer, n-aveam nicio intenție

să încep un concurs de tricouri ude.

Dar ai fi câștigat.

N-ar trebui să discutăm despre asta.

N-am fost la niciunul. Evident.

Odată...

Să știi că-s foarte matur.

E foarte liniștitor.

- Și eu sunt matură. - Felicitări, profesore Davenport!

- Primul tău curs. - Vrei niște tort?

Sigur că nu. Când m-ai văzut mâncând tort?

La ziua mea?

Anna!

- Bună! - Flirtezi cu profesorul din prima zi?

- Ce? Nu... - Nu, îmi place!

Ai bicicletă?

- Nu.

Nu te descurci fără bicicletă aici! Urcă! Știu eu pe cineva.

- E sigur? - Altfel, n-aș fi zis.

Nu e...

Cred că te voi urma.

Sper că ești iute.

Baftă!

Maggie!

Vin!

Maica Domnului! Iar am pățit-o!

Bună, Tom! E totul în regulă?

Am scăpat cartea lui Hargreaves pe metatarsian.

Au! Ironic!

Ea e Anna. E din America.

Ce suntem sortiți să fim? Amici sau iubiți?

- Amici. - Absolut convinsă?

- Convinsă. - Categoric?

- Amici. - Ești rece!

Cele bune sunt cele mai crude.

- Nu mereu. - Intrați!

- Cartea pe care ți-am dat-o... - Nu!

Iat-o!

Ducesa.

Bine. E tipic englezească.

- Și asta e un lucru bun? - Da.

Dacă asta cauți, știu eu seara perfectă de divertisment.

Bun-venit la Naked Attraction,

emisiunea unde totul e la vedere!

E amuzantă, clasică... Atât de subversivă!

Are dreptate. Naked Attraction e subversivă.

Mă refeream la „Cerințele bărbatului” de Elizabeth Browning.

Ascultați!

„Așadar, dacă vrei arată-mi, dragă Că iubirea femeii nu e o fabulă

Te voi iubi jumătate de an Așa cum poate un bărbat.”

Și e subversivă?

Îi critică pe bărbații imaturi în anii 1800.

E genială.

E perfectă pentru profesorul Davenport. O să i-o trimit.

Cât de pasionată e! A plecat înainte să le arate penisurile.

Iată-le!

Aș vrea să pleci.

Bine! Ai face bine să fii acolo. Ai auzit?

Scuze!

- O să revin. - Nu.

Nu, intră! Ia loc!

Ce părere ai despre lucrarea ta?

Cred că am avut câteva observații, reflecții și analize reușite.

Tu ce părere ai despre munca mea?

Muncă? Exact așa a părut.

În 3.000 de cuvinte, ai reușit

să analizezi mișcarea sufragetelor, feminismul, procesul vrăjitoarelor...

E o realizare extraordinară. Ai făcut totul, cu excepția temei.

Bine.

Mă duc să mai lucrez la ea.

Stai!

Îmi pare rău!

S-o luăm de la capăt, te rog! Îmi pare rău!

Ciudată dimineață!

Dintre toate poeziile din carte, de ce ai ales-o pe asta?

Spune adevărul despre bărbați.

Crezi că bărbații pot iubi o femeie doar șase luni?

Unii bărbați, da.

Și dacă iubesc profund în acea perioadă?

Crezi că lucrurile au însemnătate doar dacă durează o veșnicie?

Desigur.

Cred că ai ales poezia asta

pentru că tu crezi că mă descrie pe mine, iar asta e dezamăgitor,

fiindcă eu voiam să știu ceva despre tine.

Vreau să alegi altă poezie. Prima care îți transmite ceva.

Ai ales una?

Grozav!

„Iubito, să fim sinceri unul cu celălalt

Lumea care pare să ni se arate Ca un tărâm al viselor

Atât de variată, frumoasă și mereu nouă...”

„N-are nici bucurie, nici iubire, nici lumină...”

„Nici certitudine, nici pace, nici alinare pentru durere

Suntem aici ca pe o câmpie întunecată...”

„Cuprinsă de zvonuri confuze de luptă și fugă...”

„Unde armate ignorante se ciocnesc noaptea”

Repede, fără să te gândești! Ce spune Matthew Arnold?

Cred că realitatea e că viața e grea.

Dar măcar ne avem unii pe alții.

Sunt impresionat.

Ai găsit speranța în cea mai pesimistă poezie

din epoca victoriană.

Acum știi ceva despre mine.

- M-a sunat tatăl tău. - Doamne!

- Nu, a fost vina mea. - Îmi pare rău!

Bună, Cecelia!

- Tocmai terminam. - Da.

- Mulțumesc! - Și eu! Da.

- Ne vedem la curs. Scuze! - Da.

Anna!

Am aflat că n-ai mai fost într-un pub.

Așa e.

Ce rușinos! Încalță-te și vino cu noi!

Nu cu ăia!

Pubul e ca biserica.

Îl considerăm sacru și mergem acolo cu sfințenie.

Pentru noua noastră prietenă,

care a parcurs 5.485 de km pentru o școală veche de 929 de ani.

Noroc!

- Noroc! - Să bem!

Doamne, ce mă mănâncă! Stați așa!

Nu reușesc să-l apuc bine.

- E prima dată când porți pulover? - Ai ceva de zis despre Tom?

Îl placi, nu-i așa?

Nu, tu îl placi.

Da. Cred că e beton!

Că e din beton?

Nu, e de bine.

Bună tuturor!

Toți sunt încântați că ești la Oxford. Ești fata nouă.

Vreau să te prezint unor burlaci. Presupun că ești singură.

Vino!

Băieții de la Oxford au minți strălucite.

- M-ai înțeles greșit. - Nu, te înțeleg perfect.

Spui că toți americanii sunt proști.

Nu! Sunteți direcți, naivi...

Asta mi se pare drăgălaș.

Și în legătură cu ce, mai exact, suntem atât de naivi?

Cu fleacuri.

Geografie, istoria lumii,

cultura armelor,

impactul asupra altor țări, felul în care celebrați ignoranța...

Ian, ești beat. Du-te acasă!

Și incapacitatea voastră absolută de a înțelege ironia și sarcasmul.

Așa e. E corect.

Ai putea să mă înveți cum e cu ironia.

Sigur ești un profesor bun.

Chiar sunt.

Te-aș putea ajuta.

Maggs, mă duc la baie.

La budă!

- La budă! - Te-a prostit, amice!

Domnișoară Mexic!

Dra Cotă de Diversitate!

Ai ceva să-mi spui?

Ești aici doar ca să dea bine.

Te voi ierta pentru faptul c-ai luat locul cuiva mult mai merituos

dacă-mi dai de băut.

Îți dau băutura mea.

Maggs, eu plec. Nu e genul meu de local.

Amice! Nu!

N-am nevoie să mă salvezi. Mersi!

Nu, ești incredibil de înfricoșătoare, dar, ca să fie clar, îl salvam pe el.

Pot să te conduc?

Fac față străzilor rău-famate din Oxford.

Ai fi surprinsă.

Garguiele sunt mai feroce noaptea.

Mănâncă americani.

Și dacă îi sperii punându-le o întrebare directă?

Da, ar merge de minune. E kryptonită pentru britanici.

Și pentru garguie.

N-aș vrea să te răpesc de lângă haremul tău.

Fetele din harem sunt răbdătoare.

Mergem?

Măcar prima dată într-un pub britanic e memorabilă.

Ai fost prima oară într-un pub britanic?

Inadmisibil!

Anna, de ce ai ales Oxford?

Am un fetiș legat de bibliotecă.

Bun așa!

Îmi place să fiu înconjurată de cărți.

Niciun miros nu-l întrece pe cel al cărților vechi.

La zece ani, am citit toate romanele lui Philip Pullman

și m-a marcat povestea tinerei care străbate orașul magic și străvechi.

Am decis să fac cumva ca să ajung printre cărțile primă ediție prăfuite.

Ai plănuit să vii aici la zece ani?

La zece ani și nouă luni.

Bine, atunci. Grozav!

Părinții mi-au spus că pot face orice.

Nici nu mi-a trecut prin minte că n-ar trebui să încerc.

Sunt mândri de tine.

Sunt și mai mândri

că am deja un post de analist financiar la Goldman Sachs când mă întorc.

Întreb ca om de rând... Cu ce se ocupă un analist?

În mare parte, cu cercetare.

Verifică istoricul companiilor și prezintă raportul clienților.

Sună captivant.

Nu toți își permit o mașină de epocă din salariul de profesor.

Ce ciudat! Ce s-a întâmplat cu visătoarea de zece ani?

Și-a găsit un nou vis.

Să câștige destul încât să n-aibă griji.

Banii nu pot rezolva toate problemele.

Doar bogații spun asta.

Nu am o variantă de rezervă. Facultate, Oxford și Goldman.

- Ai plănuit totul. - Așa trebuie. Nu crezi?

Dacă vrei să trăiești deliberat.

Cred că viața face cumva și perturbă până și cele mai bune planuri.

Serios?

Și sunt de părere

că cele mai bune părți ale vieții sunt cele mai complicate.

Cum ai ajuns aici fără un plan? Stai să ghicesc!

Școală pregătitoare, meditatori,

Eton, Oxford.

- De unde ai știut despre meditator? - Meditatori.

E seara de karaoke. Haideți să cântăm!

Te crezi mai bun?

Sunt aproape sigur că-s mai bun, da.

Cânți, profesore Davenport?

Am fost într-o trupă.

Bacteria Overflow.

Am avut două concerte. Eram cunoscuți.

Cel puțin, aici.

Și, dacă îți iau ceva de băut, par o admiratoare?

Da, cred că da.

Revin cu două pahare!

Mulțumesc!

În continuare, cântă „Yellow” de la Coldplay

Jamie Davenport!

- Ce? - Unde ești, Jamie?

Anna, ce ai făcut?

- Vei susține al treilea concert. - Primele două au fost când aveam 12 ani.

- Tu ești Jamie? - Ai avut timp să exersezi.

Am fost basist.

Atunci, baftă!

Unde ești, Jamie?

Jamie!

- Nu, Anna! Serios! Te rog, uite... - Jamie!

Jamie!

Nu fi timid!

Ai mai auzit cântecul?

Eu sunt de părere că nu trebuie să regreți ce faci,

ci doar lucrurile pe care nu le faci.

Dar sigur regreți cum ai cântat.

Singurul regret e că nu am continuat cu un cântec al lui Celine Dion.

E tradiție să mănânci ceva după karaoke.

Urmează să cunoști o instituție veritabilă a Oxfordului.

Ăla e picior de elefant?

Poftim!

Mulțumesc!

Ai încredere!

E bun.

E foarte bun.

Prietene!

Mersi, Dimitri!

- E foarte bun. - Știu.

E rândul tău.

Da, maestrul la muncă.

- Așa... - Gata?

- Nu. - Am nevoie de un șervețel.

- Ba nu! - Ba da.

Rezistă!

Asta e partea urâtă.

Haide!

- E foarte bun! - Nu-i așa?

E clar că nu aveam pe lista de dorințe o seară nereușită la karaoke și kebab,

dar...

m-am simțit foarte bine.

Ai vrea...

să urci ca să servim ceai și brioșă?

N-ar trebui.

Noapte bună, Anna!

Te-ai umilit singură, dar acum trebuie să uiți de asta.

Toți am trecut prin asta.

- Și tu? - Doamne, nu! E o expresie.

Poate că Jamie Davenport te-a refuzat,

dar nu vei duce lipsă de atenție costumată așa.

Ori ăsta, ori Ruth Bader Ginsburg.

- Sexy Ruth Bader din anii '60? - Nu.

Dar ăsta e perfect.

E american și puternic.

O să-i facă praf.

Mulțumesc! Și tu arăți grozav ca Dracula.

Dracula? Anthony Bridgerton! Zău așa!

Deci nu e o petrecere cu costume?

Femeia Fantastică! Mă salvezi de tipul ăla?

Nu e genul tău?

N-am ieșit ca să discut despre biologie moleculară.

Bei ceva?

- Dacă e de acord lordul Bridgerton. - Aveți permisiunea mea.

Așa arată o petrecere de Halloween?

Face cineva vreun efort în țara asta?

Pardon!

Nu tu! Tu arăți ciudat într-un mod fermecător.

Iar tu pari salvatoarea ușuratică a rasei umane.

Bine ai zis-o!

Nu m-ar deranja dacă m-ai lua în avionul tău invizibil.

- Poftim? - În avionul tău invizibil.

Femeia Fantastică are un avion invizibil.

Nu-l putem vedea. E invizibil.

Așa e...

Da.

Vrei să dansăm?

Decolăm!

Greșeala mare e să stai prea în spate, fiindcă distruge coordonarea.

Asta li se întâmplă tipilor masivi în partea de sus.

- Cursa se apropie? - Nu!

N-aș fi ieșit în cazul ăsta.

Poți pierde o cursă la mustață.

Ești bine?

Vino aici!

Mi-e foame.

De ce râzi?

Doamne! Ești serioasă?

N-aș mânca așa ceva.

Ai alimenta un Rolls-Royce cu motorină, în loc de benzină premium?

- Așa e. - Da.

Ce-o fi fost în capul meu?

Noapte bună!

- Noapte bună, Dimitri! - Noapte bună!

Wilde îl aprecia mult pe Keats.

Ura că scrisorile lui de amor erau vândute.

„Ochii mici și bolnavi strălucesc și jubilează.”

Asta a fost tot pentru azi.

- Trebuie să-mi returnez costumul. - Jack Spintecătorul?

Nu! Anna, vii cu noi?

Anna, ai un minut?

Aș vrea să-ți arăt ceva.

E ceva deosebit.

Credeai că n-am fost la Bodleian? Era al doilea lucru de pe listă.

- După? - Pește cu cartofi prăjiți.

Dar ai fost în biblioteca din bibliotecă?

Bun-venit în Biblioteca Ducelui Humfrey!

Nu! Au alarmă!

Bună, Laura!

- Ți-am scos cartea, Jamie. - Mulțumesc!

Iată sanctuarul interior!

E Millay.

E ediția princeps.

Cât de bine miroase!

Te-am văzut aseară la club.

Da?

Voiam să te salut, dar ai plecat.

Nici urmă de tine sau de canotorul idiot cu care erai.

Am plecat împreună.

Ți-a scăpat asta fiindcă erai ocupat cu Cecelia.

- Câte exemplare? - Te-ai dus acasă?

Nu.

Am înțeles.

I-ai dat bioșă?

Nu.

- Am fost la Dimitri. - Ce?

Majoritatea oamenilor nu știu că au fost tipărite 126 de exemplare.

Acolo e locul nostru.

Al nostru?

Al meu și al tău?

Când a fost tipărită...

profesore?

În...

În...

În 19...

În 1917.

Da.

În 1917.

- Mulțumim. Ne grăbim. - E o carte grozavă.

Unde mergem?

Într-un loc.

La tine?

Nu.

E prea departe.

Cât îți ia să-i pui capota?

Mersi că m-ai adus acasă!

Sper că nu-s prea direct, dar doar ne distrăm, nu?

Da.

- Ne distrăm. - Ne distrăm...

- Ne distrăm bine. - Da.

Distracția e tot ce am de oferit, așa că profită!

Pot să iau loc?

Sigur.

Suntem faimoși pentru asta,

dar doar turiștii și bunica beau ceaiul după-amiaza.

Se zvonește că formați un cuplu.

N-aș spune că suntem un cuplu. Doar ne distrăm.

Da, la asta se pricepe el.

Dar tu te pricepi?

Știu că ne place să ne considerăm moderne,

dar e greu să nu ne implicăm emoțional.

Crede-mă, Anna!

Nu merită suferința.

Savurează-ți ceaiul!

Am stabilit că doar ne distrăm.

Vă distrați! E grozav! Ce distractiv!

Te repeți.

Dar e distractiv.

Și, pentru că pleci, ai scuza asigurată.

Exact. Probabil că va dura o lună sau două.

Ghiciți care arată ca fostul iubit!

- Anna! - Nu.

Anna, mi-ar face plăcere.

Se duc la bal. Vreau și eu să merg la bal.

Se împlinesc 750 de ani, și nu vrei să mergi?

- Ești plictisitor. - Nu! Balul e plictisitor.

Te duc eu în oricare alt loc. Oriunde!

- Oriunde? - Da.

Acasă la tine?

E o invazie de vițe acasă...

- Sigur. - Sunt cam...

Anna! Studiezi pentru Goldman Sachs?

Păstrează-ți concentrarea!

Viitorul tău e prea important.

Dă-o pe gât!

Nu mă pot abține să nu mă holbez ca un turist.

E incredibil că Shelley, Tolkien și Wilde

au cutreierat aceste grădini.

Nu avem o istorie ca asta acasă.

Dar aveți alte lucruri.

Baseball.

Mașini foarte mari.

Dacă îți place asta,

trebuie neapărat să faci turul Europei

înainte să pleci.

Da?

Da, ca Byron. Și să începi din Paris.

- Să te îmbeți pe malul Senei. - Desigur.

Apoi, eu aș merge în Veneția și mi-aș petrece noaptea într-o gondolă.

Apoi, aș merge în Grecia, la Templul lui Poseidon.

E pe un promontoriu deasupra Mării Egee.

Apoi, m-aș așeza pe o plajă superbă

ca să mă uit „la apus și stea de seară”, așa cum a spus Tennyson.

Se pare că ai deja un plan.

Da, așa e.

Și, neapărat,

să mergi în cartierul roșu din Amsterdam!

- Nu sunt genul ăla de fată. - Nu, e o biserică acolo.

„Domnul nostru în pod.”

E acolo o ușă secretă care te duce într-un sanctuar.

E superb.

Îți taie respirația.

Putem merge împreună.

Împreună?

Nu știu, profesore. Pare ceva serios.

Eu caut doar distracție.

Plec în curând la New York.

Da.

Poate, în loc de un mare tur, am putea face un mic tur.

Al casei mele.

Al casei tale?

Ai o casă?

Da.

După atâta vreme, am presupus că trăiești în mașină.

Nu mă judeca! Încă mă acomodez.

Am părăsit căminul abia acum un an.

Mătușa mi-a lăsat casa asta.

Dar nu e moartă.

Numai că n-a vrut s-o renoveze ea

și, desigur, s-a mutat în Croația.

- Tu ai construit jucăriile astea? - Sunt machete.

Dar da, când eram copil, alături de tata și de fratele meu, Eddie.

E mai greu decât pare.

Petreceam zile întregi lucrând la ele.

Până noaptea târziu.

Când am crescut, am început să lucrăm la mașini adevărate.

- Ca Jaguarul? - Da.

A fost ultimul lucru pe care l-am făcut înainte să moară Eddie.

- Doamne! Îmi pare rău! - E ciudat.

Toți membrii familiei joacă un anumit rol, nu?

Și, după ce a murit el, am realizat că nu mi-am pierdut doar fratele.

N-am mai știut cum să comunic cu tata.

Ai vorbit cu el despre asta?

Nu. Suntem englezi. Noi nu vorbim despre sentimente.

Da.

De fapt, cred că asta e prima dată când spun cuiva că nu vorbesc cu tata.

- Cum a murit fratele tău? - Să continuăm!

N-ai văzut dormitorul. Are cea mai frumoasă priveliște.

Ai grijă, te rog! Tocmai am curățat covoarele.

Bună dimineața!

Pleci undeva?

Da, am uitat că am ceva de făcut.

Styan mi-a mai dat o sarcină.

Într-un fel, Styan te-a însărcinat să te ocupi și de mine.

Scuze!

Maggie mi-a trimis mesaj despre cursa de weekendul viitor. Vii cu noi?

Scuze! Ce ai zis?

Cursa de canotaj.

Vii?

Nu cred că pot.

O să fiu ocupat în următoarele săptămâni.

Trebuie să mă concentrez la teza mea de doctorat.

Da. Desigur.

Mă duc să mă îmbrac.

Da, grozav! Mulțumesc!

Scufundați-i, Oxford!

Vine?

Nu poate. Învață. Nu l-am văzut toată săptămâna.

Sigur ar veni dacă ar putea.

Teza lui e importantă. Înțeleg asta.

- Laura! Bună! - Bună! Câtă lume!

Da, se pare că toată lumea e aici, mai puțin Jamie.

Cred că te-ai săturat să-l vezi tot timpul în bibliotecă.

Nu l-am mai văzut de mult.

Mă duc să-mi iau ceva de băut. Vreți ceva?

- Nu. Mersi! - Bine.

Poate e doar o neînțelegere.

Jamie nu e flușturatic.

Știai că e afemeiat.

Tu i-ai spus că nu e ceva serios. Asta ai cerut.

Cecelia m-a avertizat.

De parcă: „Vreau să nu suferi.” Sau: „Lasă-l! Altminteri...”

A fost: „Lasă-l! Altminteri...”

E aici?

Pe mine mă cauți?

Bună, Ridley! Cecelia n-a venit cu voi?

Nu, a vrut să stea acasă ca să lucreze.

E inacceptabil să ratezi cursa.

Echipa feminină a câștigat la diferența la care am pariat eu, 152.

Am câștigat 500 de lire.

- Bravo! - Fac cinste cu bere!

- Bravo! - La bar!

Ce vreți să beți?

Dacă vrea să iasă cu altele, nu mă deranjează.

- Desigur... - Dar nu voi fi mințită!

- Nu. - Nu!

Ce aiurea! Du-te și dărâmă-i ușa!

- Știu codul. - Bine! Intri direct.

Da!

Ce aiureli!

- Zic bine? - Da.

Aiureli!

Jamie?

Mă duc să-mi iau o cafea.

Vrei și tu una?

Cred că ești epuizat.

Doamne!

Nu, Anna! Stai!

- Ce e asta? - Ieși!

- Jamie, ești... - Afară!

Eddie a avut cancer.

Au încercat totul. Toate tratamentele, toate studiile clinice.

În final, a vrut să le întrerupă.

Pentru că timpul câștigat și l-a petrecut în spital cu dureri.

Nu-ți prelungește viața, ci îți încetinește moartea.

Tatăl meu,

care refuză să piardă mereu,

n-a putut înțelege de ce n-a vrut să lupte.

Dar sunt unele lucruri împotriva cărora nu poți să lupți.

Când propriul corp te lasă.

Nu înțeleg...

Nu înțeleg cum ai îndurat toate astea.

Am avut-o pe Cecelia,

care a fost iubita lui Eddie.

Ea i-a fost alături tot timpul.

Acum suntem o familie.

Cum se descurcă mama ta?

Nu grozav, dar se străduiește.

Nu reduce totul la ea, spre deosebire de tata.

Până și când Eddie era pe moarte,

nu făcea decât să-l preseze.

Ne-am certat atunci și ne-am jignit.

În fine...

Acum, sunt în aceeași situație. E genetic.

Acum urmez tratamentul final.

Poate câștig ceva timp, poate nu.

În orice caz, nu mă mai supun altor tratamente.

Iar tata, pur și simplu, nu poate respecta această decizie.

Cred că asta aș mânca pe patul de moarte.

Dar tu?

De ce e amuzant?

E amuzant pentru că cele două persoane care aveau nevoie de o relație lejeră

au ajuns aici.

Nu-ți pierde cu mine puținul timpul rămas aici!

Am văzut ce a pățit Cecelia.

Nu vreau să treci prin asta.

Am zis că ne vom distra, și asta am făcut.

Mult.

Dar boala mea nu e distractivă, așa că o terminăm acum.

La un kebab.

Doar pentru că ceva e trecător nu înseamnă că nu are însemnătate.

Nu pretind că înțeleg prin ce treci, dar nu trebuie s-o faci singur.

Ăsta e tumultul vieții.

Și, după cum mi-a spus odată un tip enervant de genial...

sunt părțile ei cele mai bune.

Nu s-a schimbat nimic.

Distrează-te în continuare!

Da.

Ne vom distra.

Nu!

Dnă profesor Styan!

Sunteți în comitetul pentru balul aniversar, nu-i așa?

Da.

Dar știu și cum disprețuiești tu orice...

Cum ai zis? Țipător, demodat, cu lume fără clasă îmbrăcată pompos?

Da. Sună de parcă eu am zis-o, nu?

Dar...

Am câteva întrebări despre genul de prindere pe care-l...

Pardon!

Doamne! Mergem cu toții?

Hei!

Sunt lângă tine.

- Bună, mamă! - Dragule!

Arăți minunat.

Mulțumesc!

O să mă îmbăt și o să mă dau în carusel.

V-o prezint pe prietena mea, Anna.

Am auzit zvonuri că fiul meu iese cu o americancă drăguță.

Și eu le-am auzit, dar n-am lăsat asta să mă oprească.

Scuzați-mă! Am putea discuta puțin, dnă Davenport?

Desigur.

Scuze! E plictisitor.

Jamie, dacă am putea...

Ce suntem sortiți să fim? Amici sau iubiți?

Niciunul.

Tom!

Mai era o opțiune.

Bună! Anna, arăți absolut...

E uimitoare, nu-i așa?

Păcat că e nevoie de rochie și tocuri ca să vedeți!

Credeai că mă uit la Maggie în felul ăla?

Vă imaginați? Nu, eu și Maggie suntem doar...

amici.

E cel mai bine.

Nu te implica, și nu vei suferi!

Bună, Anna!

Pot să-ți ofer ceva de băut?

Sigur. Mi-ar plăcea.

Mama a venit din Argentina fără nimic,

iar tata e emigrant cubanez.

Acum, fiica lor e masterandă la Oxford și va lucra în curând la Goldman.

V-ați informat.

Jamie nu vorbește cu mine, dar, din fericire, vorbește cu mama lui.

Trebuie să fiu transparent cu tine, Anna.

Vreau cel mai bun tratament posibil pentru Jamie, dar trebuie să lupte.

Momentan, nu vorbește cu mine, așa că nu-i pot da detaliile.

Jamie a văzut ce s-a întâmplat cu Eddie.

Cred că știe despre tratament, dle.

Nu despre toate. Cum ar putea? Boala lor e rară.

Am discutat cu oameni, am donat, am sponsorizat studii de cercetare...

Nu-mi pot imagina cât vă e de greu.

Jamie crede că știe cel mai bine,

dar nu e așa.

Pare sănătos, dar nu e.

Trebuie să se întoarcă acasă pentru tratament.

Vreau să ne ajuți să-l convingem.

Mă bucur că am ajuns la o înțelegere.

Jamie a spus că v-ați jignit când a murit Edward.

Ce i-ați spus?

Îndrăznești să mă judeci?

Ai văzut murind pe cineva mai drag decât propria viața?

N-ai idee cum e să pierzi un copil, știind că, în curând, vei pierde altul.

Ce ai mai făcut?

- M-ai înscris să cânt cu trupa? - Am vorbit cu tatăl tău.

Trebuie să rezolvați asta.

Anna, știu că viața ta e planificată.

Nu trebuie s-o repari pe a mea. Unele lucruri sunt stricate.

- Bine, dar ca prietenă... - Vrei ceva de băut?

Eu vreau.

Scuze!

Îmi plăcea fotbalul și eram și priceput.

Dacă nu erau discuții homofobe în vestiar...

Îmi spuneau „Apleacă-te ca Beckham”,

Cristiano Ronald-ooh și Sabrina, regina adolescentă.

Nicio legătură cu sportul.

Poți să joci cu Asociația Gay de Fotbal. Băieții sunt grozavi.

Mi-ar plăcea.

După meci, am putea să luăm cina sau să ne uităm la un film.

Cu mine?

Nu.

Mă...

Mă întorc imediat. O să...

N-am mai fost insultat în halul ăsta!

Am discutat puțin, și vrea să mă ducă la altar.

Par eu pregătit de ceva serios?

Nu știu cine naiba ești.

Da, nici eu nu sunt sigur.

Bună, Cecelia!

Jamie mi-a spus...

A fost ca un accident care s-a derulat lent.

El a fost foarte curajos, dar...

Pe mine, m-a distrus complet.

Și nu pot trece peste asta.

Ies, flirtez cu un tip,

dar asta e tot.

Voi fi fată bătrână pentru totdeauna.

- Ce e, Tom? - Mă întrebam dacă aș putea...

Voiam să...

Da, o să te iau...

Dansăm?

- Știi că nu știu să dansez. - Ce e? Găsisem pe cineva.

Pai, asta e, nu-i așa?

Dansezi cu Tony cel tatuat,

deși noi doi am putea...

Te învăț să mergi pe monociclu!

- Tom, flirtezi cu mine? - Da.

Ai ceva de spus?

Îmi pare rău!

- N-am vrut să... - Să fii idiot?

E în regulă.

Voi, englezii, nu vorbiți despre sentimente.

Vrei să dansăm?

Așa?

Nu.

Mult mai rău.

O ador pe mama ta.

Mi-a dat numărul ei și mi-a spus s-o sun pentru o clămpăneală.

Mi-a explicat Maggie că e o conversație amicală.

Îmi deschizi fermoarul?

Da, sigur. Mă simt...

Jamie!

Îți plac florile alea?

Sunt artificiale.

E un secret.

Partea bună e

că măcar m-am transformat în dovleac abia după bal.

Ai mai fi tu fără ironie?

Nu.

Anna, sunt bine. M-am suprasolicitat.

Cred că mă simt puțin mai bine decât tine.

Poate îți dă o asistentă ceva pentru mahmureală.

- Asta te va ajuta. - Mulțumesc!

Ție îți trebuie ceva mai puternic.

Whiskey?

Eu am băut Buckfast în ultima vreme. Ai auzit de el?

Serios?

Mai pun și puțin mescal.

Aș vrea și eu o cafea.

Dna profesor Styan mi-a cerut să-i țin locul din nou

pentru a analiza „Peste bancul de nisip” de Tennyson.

Probabil, una dintre cele mai bune poezii despre viață și moarte.

Compară moartea cu călătoria pe mare.

Tot ce vrea, în ultimele lui momente, e să audă sunetul blând al unui clopot

și apoi să fie înghițit de întuneric.

În loc să-i fie frică de moarte, o acceptă.

Și de ce nu?

Pentru că se termină totul.

Toate lucrurile pe care trebuia să le faci.

Da.

Dar poate că nu contează cât timp petreci pe Pământ,

ci cum îl petreci.

Eu sper să mor într-un bar.

Dar nu într-un mod trist. Într-un mod distractiv.

Să mor de râs și să cad de pe scaun.

Dar nu pentru că am băut prea mult. Am băut un pahar sau două.

O băutură veselă, cu pai. Piña colada, ceva de genul ăsta.

Și iubitul meu e acolo. Îi place.

Mă sărută tandru pe obraz,

cât să-mi arate că e încă interesat,

La momentul ăla, fac filantropie, și cred că oamenii își dau seama.

Ochii mei le transmit că-mi pasă.

Când mor, sectorul caritabil are de pierdut.

Lumea e supărată.

Oxfordul pierde o mare frumusețe.

Eu tot mor, dar la momentul potrivit.

Și, da, într-un bar.

Tennyson se referea la bancul de nisip.

Anna!

Mamă, ești trează?

Am terminat tura de noapte.

Sunt ore suplimentare. Nu le pot refuza.

Dacă tot sunt trează, vreau să vorbesc cu tine.

Te întorci în curând!

Știu. A trecut repede.

Nu, a trecut foarte greu.

Am văzut-o pe mama lui Stephen.

Ce mai face?

Câștigă deja cu cinci zerouri.

Anna, trebuie să discut ceva cu tine.

Da.

- E ziua ta în weekendul viitor. - Jamie!

Ce să fie? Să ne îmbătăm pe malul Senei,

să înotăm în Marea Egee sau ambele?

Putem face orice și putem merge oriunde îți dorești.

- Oriunde? - Da.

- Și să facem orice? - Da.

Iisuse! Uită-te la drum!

Nu mai zâmbi atât de satisfăcută!

Mai încet! Urmează o curbă!

Doamne!

Am restaurat mașina asta o dată. Ai grijă!

- Zău așa! Ne distrăm! - Concentrează-te la drum!

Mă simt ca Elizabeth Bennett în drum spre Pemberley.

Îi ia o oră să străbată domeniul.

Apoi, brusc, au luat curba și...

Dumnezeule!

Ai crescut aici?

Da.

Aici?

- Da. - În locul ăsta?

Da.

Ce dugheană!

- Ați venit! - Bună!

Anna, devii tot mai frumoasă. Ține-o tot așa, și nu vom mai fi prietene.

- Ce mai faci? - E în extazul anglofilului.

Bună, dragule!

Tatăl tău termină ceva de citit.

Hai să-ți arăt unde Elisabeta a închis-o pe Mary!

- Nu! - Ba da...

Dacă devine arogant, amintește-i că strămoșul său din a șaptea generație

a fost servitorul de toaletă al regelui, adică îl ștergea la fund.

Bună! Tocmai am aflat despre strămoșul tău din a șaptea generație.

O spune de parcă ar fi ceva rușinos.

Lordul Norris era influent. Era ascultat de rege.

Nu doar atât.

Să-ți arăt camera cu tapiserii! Te rog!

Surpriză!

- N-ai făcut asta! - Mă tem că da.

Surpriză!

Jamie, nu-mi plac surprizele.

Am greșit. Nu mai mâncăm tort și-i trimit pe toți...

N-ar trebui să...

- Așa e. - Da!

- Surpriză? - Da!

Bună!

Pentru Anna!

Charlie, chiar te pricepi.

Am fost căpitanul echipei de crochet.

Am pierdut toate meciurile.

Cine urmează? Sărbătorita, ziceți?

Da!

N-am mai jucat.

Ai o listă de asemenea lucruri la care tot lucrezi.

Nu mai am lista.

Ai bifat totul?

Nu, mă bucur de fiecare zi.

Îmi place asta.

- Așa... - Mă aplec?

Da.

Luați-vă o cameră!

Avem o cameră. Regina Elisabeta a dormit acolo.

La crochet, lovitura asta e groaznică.

Am un profesor prost.

Serios? Sună cam dur. Următorul?

Da!

Ajunge o sticlă?

Charlie...

- Mai aduc una. - Bine.

Revin imediat.

- Scuze! Te rog! - După tine.

- Mă duc sus. - Servim ruladă de vită Wellington.

E pentru masa din curte.

Jamie, putem vorbi puțin?

Ții neapărat?

Azi?

Bine.

- Aduc mătura. - Nu. Luke va curăța.

- Nu e nevoie. - Am spus nu!

Vrei să mă asculți?

Măcar o dată.

Am vorbit cu dr. Patel și a spus că e un medicament nou...

Fără medicamente!

- Ți-am spus că m-am săturat. - Trebuie să lupți!

Doamne! Nu înțelegi!

Nu vreau să petrec timpul rămas în spital.

Vreau să-l petrec la Oxford, făcând ce iubesc, cu cei pe care-i iubesc.

Nu accept asta.

Nu pot să mă uit la tine...

Fratele tău măcar a încercat.

Da.

El n-a greșit niciodată în ochii tăi.

- Nu l-am pus pe primul loc. - Nu mai știi ce-ai spus? Eu știu.

Eram distrus.

Îl jeleam pe fiul meu.

Și fratele meu!

James...

Te rog!

Încerc să te țin în viață.

Nu e decizia ta.

Jamie!

Jamie!

Cum e ziua ta de naștere?

Mai e timp să se îmbunătățească.

- Sau să se înrăutățească. - Cât optimism!

E o situație de rahat, nu?

Da.

Ar fi mai bună

dacă starea dintre doi oameni s-ar ameliora.

Sunt de acord. Tom și Maggie se sărută prea mult.

E deranjant.

Trebuie să faci ce vrea sărbătorita. Toată luna.

Toată luna?

Ceva tipic american.

Da.

Ca americancă,

pot să fiu sinceră?

Mă aștept la asta.

Eddie a murit aici?

Da.

Ai spus că el a jucat un rol în viețile voastre.

De ce nu poate continua asta?

Nu înțelegi.

Desigur.

Nu sunt de aici.

Mă duc înăuntru. Am ceva de făcut.

Te ajut cu ceva?

V-am adus un cadou.

Mulțumesc.

Nu era nevoie.

Știu.

Ne vedem la cină.

Urmează al meu.

Nu pot să cred!

Previzibil, dar n-ai niciodată prea multe perechi de pantofi buni.

Mă voi gândi la tine când îi voi purta. Adică foarte des.

Planul e să ți se facă dor de noi încât să te întorci.

Ai luat în calcul

să nu pleci?

Facultate, Oxford, Goldman.

Ăsta a fost mereu planul.

Vera Wang plănuia să ajungă patinatoare.

Giorgio Armani a studiat medicina.

Și Victoria Beckham a vrut să fie cântăreață.

Câtă răutate!

Cine a mai rămas? Tom!

- Nu știam că trebuie să luăm cadouri. - E ziua ei, Tom!

Trebuie să-i cânți un cântec. Haide!

Așa...

Antonia mi-a spus că Jamie și Eddie îi furau pantofii tatălui lor.

Se pare...

că William știa că făceau asta,

dar era mândru că le plăcea stilul lui.

Mi-ar fi plăcut să-l cunosc.

Eddie te-ar fi plăcut mult.

Ai regretat vreodată?

Cecelia!

Știi să cânți? Ajută-ne!

Da. Vin acum.

N-aș putea regreta asta niciodată.

Ce cântăm? Bine.

Da.

Mai sus!

Scuze!

Anna?

- Cum îndrăznești? Au! - Jamie!

William!

Haide! Chiar nu...

Ce? Nu! Acolo!

Îmi cer scuze!

Am ratat deschiderea cadourilor.

Noi...

Am discutat.

- Și am băut. - Da.

Apoi am terminat-o.

Da. Uitați!

Unde sunt roțile?

- Unde sunt roțile? - Cred că...

Cred că era sarcina ta.

Da, poți.

Ador orașul Taipei!

Nu.

- În niciun caz! Nu te cred. - Ba da!

Aș vrea să țin un toast.

În cinstea Annei.

La mulți ani!

Mulțumesc că ai adus laolaltă

poezia lui Keats, mașinile și memoria lui Eddie

pentru a face posibilă seara asta.

Noroc!

Noroc!

Și în cinstea lui Jamie.

Fiul meu...

Băiatul meu...

Iubirea vieții mele...

Vreau...

Vreau să...

Vreau...

Îmi cer scuze.

- Da! În cinstea lui Jamie! - Da!

Noroc! Vreau să preiau rolul de protector al Annei

și să te întreb, maestre Davenport,

ce intenții ai, domnule?

Sa fim sinceri! Ai fost fustangiu.

Scuze! Mama ta știe asta. Sper!

- Sigur că știu. - Absolut.

Mai multe explozii decât de Revelion!

Dacă avea suflu, era bună de dus în pat.

Dar se pare că te-ai liniștit.

Totuși, vreau asigurări

că Anna nu va fi singură

peste șase luni.

Scuze! Ce e amuzant?

Regret că te dezamăgesc,

dar un lucru absolut sigur e

că o voi părăsi pe Anna.

Mai am un an de facultate, și voi studia pentru tine.

Nu poate fi atât de greu să găsești cure pentru boli.

E cam târziu pentru mine, Tom, dar apreciez ideea.

Unde mutăm petrecerea asta?

Te ducem în pat.

Numai asta vreți, dar nu-mi mai ofer trupul.

Merit mai mult!

Haide!

- Somn ușor! - Noapte bună!

Ne vedem mâine-dimineață.

Eu și tata o să mai lucrăm la mașină.

E în regulă?

Nu.

Nu?

Mulțumesc!

Și eu te iubesc.

- Unde rămăsesem? - Da. Tu și mașina.

Și gata cu prostiile!

- Gata cu prostiile! - Din cauza ta...

La mulți ani, Anna!

Încă două săptămâni până te întorci, iubito!

Da.

Ce s-a întâmplat?

Stai!

Așa...

A plecat.

Spune-mi totul!

Nu știu, mamă.

Nici nu știu cum să...

Nu vreau...

Nu mai vreau ce mi-am dorit cândva.

Și știu că nu-mi permit să greșesc, dar...

Rămân aici.

Ce?

Nu! De ce? Nu, Anna! De ce-ți distrugi viitorul așa?

Nu!

Mă așteptam la asta.

- Da? - Desigur.

Pentru că ești o visătoare, Anna!

Îmi pare rău, mamă! Nu pot...

Nu pot să plec.

Nu știi dacă alegerea pe care o faci e bună sau e greșită până nu o faci.

Până și atunci...

Dar contează că sunt doar alegerile tale.

Nu vreau să te dezamăgesc.

Anna...

Ți-am spus mereu că poți face orice.

N-am spus doar că ești capabilă să faci orice,

ci și că suntem alături de tine,

indiferent de alegerile tale.

Nu e perfectă, dar...

Mulțumesc, mamă!

Le voi spune mâine

că nu accept postul.

Te iubesc!

Pa!

Nu rămâi aici.

- Jamie... - Nu, Anna.

Ce-a zis Cecelia? N-ai un viitor aici.

Niciunde n-ai un viitor garantat, dar aici te am pe tine.

Am fost de acord, nu?

Da, știu.

Să ne distrăm, dar am depășit asta, nu?

Nu rămâi aici. Nu te las!

- Ești ridicolă. - Nu le știi pe toate!

Crezi că mă poți modela după idealurile tale, dar nu poți, Jamie.

Știu asta!

Dar nu te-aș lăsa să iei o decizie atât de proastă!

Ce faci?

Unde te duci?

Casa asta are un milion de camere. Pot găsi alt loc de dormit.

Pa! Da, desigur.

Mult noroc în America!

Zâmbiți!

E un clip.

- Ce jenant! - Nu, e bine.

Unde e Cecelia?

Da.

Am o întâlnire diseară.

Putem ieși în cupluri!

- Mi-ar plăcea. - Minunat!

Anna, veniți și voi diseară?

Nu.

Încă n-ai vorbit cu el?

E ridicol! Nu te poți întoarce la New York, după tot ce-a fost.

A spus clar că nu vrea să rămân.

E îndrăgostit de tine și nu știe despre ce vorbește.

Și lumină, și umbră Lasă-mi spiritul să doarmă

N-a cunoscut iubirea Dacă n-a plâns.

Tennyson!

Sunt atent și eu. Diplomele nu se dau degeaba aici.

Bine. E timpul să bem ceva! Cine merge la Pimm's?

Scuze, nu pot! Mă duc la meciul lui Oxford United.

La un meci de fotbal?

E o întâlnire. Ne vedem mai târziu.

Luăm monociclul până la bar?

Nu. Hai, Tom! Hai, Anna!

Bună!

- Bună, Laura! - Scuze!

O studentă mi-a cerut cartea asta. E în regulă?

Sigur.

Acum are alt sens.

Am realizat

că am înțeles greșit.

Ai încercat să-mi spui în prima noapte în care am ieșit

că sensul cuvintelor „a trăi deliberat” ale lui Thoreau

nu e să plănuiești totul,

ci să fii sigur de fiecare clipă.

Pentru că tot ce avem e o succesiune de momente.

Și vreau ca ale mele să fie cu tine.

Oricâte ne-au mai rămas.

Thoreau avea o cădere psihică la momentul ăla.

Da, am aflat.

Îmi doresc nespus asta.

E nebunie curată.

Mi-e teamă că vei regreta.

Eu sunt de părere că nu trebuie să regreți ce faci,

ci doar lucrurile pe care nu le faci.

- Vrei să cânt? - Categoric.

- Aștept cântecul lui Celine Dion. - Da.

Jamie...

Jamie!

Jamie!

Jamie!

Jamie!

Fir-ar să fie!

Doamne!

Hei! Sunt aici!

Era și timpul!

Regret. N-ar trebui să...

Cum se simte?

Nu ne doream să ajungem aici.

Suferă de pneumonie acută.

Cancerul i-a slăbit sistemul imunitar.

E momentul să discutăm ce tratament va urma.

Nu. Jamie decide asta.

Cred că preferă să lase soarta să decidă,

iar noi ar trebui să respectăm asta.

Mulțumesc.

Acum că ai rămas, ai timp să faci turul Europei.

Hai să mergem împreună!

Prima oprire...

La Amsterdam.

În inima cartierului roșu.

Nu sunt genul ăla de băiat.

E o biserică acolo.

O ușă secretă te duce la un sanctuar.

E superb.

Ți-ar tăia respirația.

Și la Paris.

Ne-am îmbăta pe malul Senei.

E frumos, nu-i așa?

Și la Veneția.

Am petrece noaptea în gondolă.

Mulțumesc.

Am merge la Templul lui Poseidon.

Sus pe un promontoriu.

Am înota în Marea Egee.

Și am trăi deliberat.

Am profita de viață la maximum.

Oricât de complicată ar deveni.

Poezia poate fi predată,

dar ar trebui să fie trăită, încercată... Ar trebui să intri în lumea ei...

Fiți deschiși!

Permiteți-i să vă schimbe viața!

Fiind primul meu curs...

m-am gândit să vă câștig simpatia.