Original subtitles

OMUL MAGNET

E cineva?

E cineva acasă?

Deschideţi uşa!

Bună ziua, domnule!

Mă bucur că m-aţi lăsat să intru.

Pot să stau aici până trece furtuna?

Lucien?

Lucien!

Lucien, cine este?

- E trubadurul care cântă pe stradă. - Bună ziua, domnule!

- Bună ziua, doamnă! - E domnul de la bâlci.

A venit să se adăpostească.

Domnule, nu este ceva obişnuit.

Este...

Nici la Antwerp nu au văzut aşa ceva.

El este un magnet.

Arată-i, băiatul meu!

- Acum chiar sunt curios!

Of, băiete!

Incredibil, un magnet!

Da.

Doamnă?

Doamnă?

Mamă!

Dă-i ei, Doamne, odihna veşnică!

Şi fă-o să vadă lumina veşnică.

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

Amin.

Să ne abţinem de la orice glumă,

în aceste vremuri întunecate, ale războiului şi morţii,

să spunem o rugăciune.

Şi pentru fugari.

Dă-te jos şi tu!

Nu, dragule, eu rămân aici!

Vino să ne ajuţi un pic! Dă-te jos!

Nu, rămân aici. Nu mai am ce discuta.

Ce ruşine, Lucien.

Să te porţi ca un clovn la înmormântarea mamei tale.

Ai grijă!

- Lucien? - Da?

În seara asta pleacă un alt grup.

Vom pleca şi noi cu ei.

Dacă mai e loc...

Să sperăm că mai avem timp.

Este deschis.

Intră!

Bani?

Lucien!

Luăm trenul.

Ia vioara!

Du-te la gară

şi aşteaptă-mă!

- Bine? - Bine.

Între timp, eu fac bagajele şi apoi vin la tine.

Să nu dai vioara aia nimănui! Să nu o dai nimănui!

Să nu-i dai niciodată drumul!

Şi nu o face pe magnetul, bine?

Trenul spre Paris pleacă din staţie.

Urcaţi în vagoane! Mulţumesc! Urcaţi repede!

Hei!

Sunt lipit de tren!

Domnule?

Domnule?

Coboară tu!

Daţi-mi mâna!

Domnule, trebuie să daţi drumul viorii!

- Prinde-l! - Dă-mi mâna!

E lipit de tren.

- Atenţie, domnule! - Vioara mea!

Tată!

E cineva?

Creatorul unui mare act de comedie.

Cel mai cunoscut trio din lume.

Doamnelor şi domnilor!

Uraţi bun venit

Circului Sfântului Duh!

Doar pentru că e război nu înseamnă că nu mai putem râde, nu-i aşa?

Dragi muzicieni!

Veniţi mai aproape!

Iată ce mare onoare ni se face!

Priviţi,

întreaga comunitate respectuoasă

a venit să vă audă cântând!

S-au strâns toţi aici.

Dar,

mai întâi, să-i salutăm

pe Dumnezeu şi pe Fiul său.

Pe tronul său.

Şi să-l salutăm

şi pe Fiul său divin.

Cu grijă!

Salutăm şi Sfântul Duh!

Care ne ghidează mereu pe calea adevărului.

Nu văd nimic!

Şi cu mare grijă o salutăm

pe bătrâna Moarte.

Piesa noastră începe şi se termină.

După comanda sa.

Către tărâmul rozelor vom călători.

Către tărâmul rozelor vom merge.

Către acel oraş frumos.

Grădină deasupra pământului.

Acolo vom fi bineveniţi.

Şi în livada tatălui meu

Este o casă roşie frumoasă.

Acolo suntem bineveniţi

Grădină deasupra pământului

Ce bine ar fi dacă mama ar fi acasă.

Eşti un băiat cuminte.

Saltul de Crăciun!

Trezeşte-te!

Un muzicant!

Încă unul.

Intră, băiete!

Da...

Imbecilule!

Ce vrea, nu văd nimic.

În spate, ai grijă!

Ridicaţi cortina!

Te ajut eu.

Haide, dispari!

Mulţumesc şi mult noroc!

Ţigăncile mereu vor bani!

Ce este?

Em am cam...

... am căzut din tren.

De fapt, am căzut din tren.

Ai bani?

Nu prea.

Dă-mi vioara!

Nu am voie!

Hai, amice, nu te prosti! Dă-mi vioara!

Dă-mi-o!

Scuză-mă!

Vino în camera mea!

Rulota mea e acolo.

O să avem grijă de ea cum trebuie.

Da, intră!

Cesar. Cesar Malfait.

De la Teatrul Malfait modern.

Modern!

Calitate.

Originalitate.

Tatăl meu şi tatăl său au urcat pe scenă înainte ca Napoleon să înveţe să meargă.

Îţi dai seama?

Şi aici...

Aici e fiica mea.

Gervaise Malfait.

Dar e bine făcută.

Vorbind de muzică.

Îmi dai puţin vioara ta?

Pot să o acordez pentru tine?

Bun.

Închide ochii!

Trebuie să asculţi.

Sol. Sol.

Sol.

La. La.

Sol.

Sol.

La.

La.

La.

Aşa e mai bine.

Mulţumesc!

El este Pladijs. E bufonul nostru.

Eşti o brută!

În pofida tuturor faptelor, un prieten loial al poeziei.

- Bună ziua, domnule! - Şi tu cine eşti?

El este Lucien. Şi el e belgian, dar nu e prea isteţ.

El va curăţa arena.

Şi va strânge rahatul, nu-i aşa?

Nu-l lăsa să te calce în picioare, băiete!

Şefule, remuneraţia mea, dacă eşti bun!

Să nu ai încredere în el.

Fachirul nostru, Korolenko. Un egiptean din Flandra de Vest.

- Zi bună! - Bună ziua, domnule!

Simt o vibraţie ciudată.

Cred că nu-ţi voi strânge mâna.

Hei, Willy!

O catastrofă!

Dirijorul nostru. Un mare compozitor.

O catastrofă!

O pagină din partitura mea a dispărut.

Uvertura. A dispărut.

Îmi cer scuze! O catastrofă.

Am fost furată. Plagiată!

Lucien?

Hei!

Şezi!

Stai jos!

Avem contact!

Nu pot să cred.

Avem contact.

Nu e real!

E cineva?

Nu am voie să mă gândesc la aşa ceva.

Alo!

Sunt aici!

Hoţi!

Nu trage! Avem contact.

A dispărut.

O să tac acum.

Ce ghinion!

Sper că nu te-am speriat.

Repetam pe acoperiş pentru un spectacol.

Şi tu dormeai aşa frumos!

E frumos aici.

Mama cânta această melodie cu noi.

Era o cântăreaţă de operă.

Din Treuenbrietzen.

Uite!

Ea este mama ta?

A fost o artistă adevărată, ca Pladijs.

Dar tata era prea gelos, şi nu o lăsa să cânte.

Avea voie să cânte doar în costum de sirenă, într-un bol imens.

Acum e la Paris.

Şi eu pot să fac ceva.

Vrei să vezi?

- Şi toate se lipesc? - Da.

Am putea dansa tango.

Tango-ul de dragoste al magnetului,

nimeni nu-i poate rezista.

Am putea dansa împreună.

Dacă mă laşi să am grijă de tine, ai putea deveni un magnet frumos.

Full house.

Nu-ţi fie teamă! Haide!

Lucien! Picheţii.

Eleganţă, copila mea!

Mereu elegantă!

Şi zâmbeşte!

Da, un zâmbet larg.

Şi manejul.

Lucien, fii atent!

Şi acum, serpentine.

Mai repede, mereu mai repede!

Lucien, stai cu mine!

- Ce este? - Da.

Vrea să mă omoare!

Să fiu al naibii!

Mişcă-te!

Stai, Willy! Nu-l atinge!

Incredibil!

Este real.

Chiar e real.

E un număr foarte tare!

Tare ca fierul!

E unul de-ai noştri.

Trebuie să apară pe scenă!

Intraţi!

Doamnelor şi domnilor!

Intraţi!

Piesa este pe cale să înceapă.

Calitate. Originalitate.

Dar mai presus de orice, noutate!

Stimate doamne, stimaţi domni! Intraţi! Veniţi!

Ceea ce nu se vede de afară, se vede dinăuntru.

Doamnelor şi domnilor! În seara asta vă propunem

O premieră mondială.

Luciano Amantini.

Magnetul viu.

Intraţi! Veniţi! Doamnelor şi domnilor!

Luciano Amantini.

Magnetul viu.

Este real!

Ultimul descendent

al supravieţuitorilor erupţiei vulcanice de la Pompei.

Doamnelor şi domnilor! Intraţi!

Veniţi şi vedeţi cu ochii voştri forţa sa magnetică.

Funcţionează cu orice fel de monede.

Cu excepţia celor de 25 de cenţi.

- Special pentru dumneavoastră. - Marele final.

Doar pentru că e război, nu înseamnă că nu putem râde, nu?

Cei mai buni muzicieni.

Iată onoarea ce ni se face!

La final, toată lumea cade la pământ.

Muzica se aude tot mai tare.

Şi eu vin şi spun

sunt un copac.

Foarte frumos, Pladijs.

Dar trebuie priveşti mai departe!

Să gândeşti mai departe. Ceva pentru oamenii de rând.

Vreau calitate. Originalitate.

Nu chestii antice.

Eu nu sunt antic.

Destul!

Pierrot a murit.

Willy, muzica ta...

Muzica ta e de rahat.

Cumpără o partitură adevărată.

Willy, ce e cu pisica aia care schiaună aşa?

Eşti o brută!

A fost mai bine decât în trecut?

Înainte dădeam spectacole pentru regi

sau ţari.

Eram parte din curtea lor.

Şi spectacolul de Crăciun era ceva sacru.

Doar iarna.

Om lacom!

Inima mea!

Copilul meu! E un păcat.

E un păcat.

Ce catastrofă!

Chiar aţi dat spectacole pentru rege?

Nu eu, Lucien. Bunicul meu.

Eu sunt stră-stră-strănepotul lui Astley.

Fondatorul acestei arene.

În 1760,

era un soldat care dădea spectacole cu calul său, ca să facă bani.

Făcea tot felul de trucuri într-o colibă improvizată.

Aşa a început totul.

Şi doar mai târziu, oamenii au început să-l numească circ,

dar era un loc pentru artişti.

Oamenii îi admirau.

Era o mare onoare.

Şi cortul mai este acolo?

Nu.

Nu mai este. Totul s-a dus, Lucien.

Nu a mai rămas nimic din povestea asta.

Doar...

... bucata asta de ziar.

Nu ştiu să citesc.

Spune povestea asta de mai mulţi ani.

L-am văzut chiar eu cum a decupat bucata aia de ziar.

E o poveste.

O poveste frumoasă, asta e sigur.

Dar doar o poveste.

La fel ca noi toţi.

Nu eşti tu Omul Magnet?

Da.

Pot să încerc şi eu?

Monedele de 25 de cenţi nu merg.

Am înţeles.

În fine.

Dragă Lucien...

E ceva serios.

Sper să primeşti această scrisoare cât mai repede.

Voiam să te anunţ că tatăl tău este pe moarte.

Preotul a venit ieri să-i dea ultima împărtăşanie.

Sper să ne revedem curând.

Semnat Ethel.

Mi-ar fi plăcut să fiu un artist.

Un magnet cu o vioară.

Dar tu eşti un artist.

Dragul meu prieten!

Ascultă, Lucien!

Am dedus nişte cheltuieli neprevăzute.

Dat fiind că tu ai întrerupt contractul.

Dobânda datorată.

Schimbarea de domiciliu.

Şi, în plus, orele mele de muncă.

20 de franci.

Şi uite!

Diploma ta!

De acum eşti un magnet profesionist.

Incredibil!

Pentru cheltuieli administrative.

Trăiască magnetul!

Trăiască magnetul!

După tine!

Lucien, în numele tehnicienilor,

o bucată de decor, ca amintire.

Mă bucur că te-am cunoscut, Lucien.

Delicios!

Asta a fost cu noi de mai multe generaţii.

Turtă dulce.

Incredibil! Vin şi...

turtă dulce!

Nu o să plângem!

Willy!

Unu, doi, trei...

Prindeţi-vă în joc!

Maestro!

Tata purta jacheta asta când a cunoscut-o pe mama.

Acum nu-i mai vine.

Îţi vine foarte bine!

Un adevărat artist.

Catastrofă! Ghinion!

Acolo! O fantomă!

Stă acolo, urinează!

Râde de mine.

Vine să mă ia.

Simt asta! O miros!

Willy!

Adio!

Doar o clipă!

Eşti singură?

Unde este mama ta?

Mulţumesc, domnule!

Către tărâmul rozelor vom călători.

Către tărâmul rozelor vom merge.

Către acel oraş frumos.

Grădină deasupra pământului.

Acolo vom fi bineveniţi.

Şi în livada tatălui meu

Este o casă roşie frumoasă.

Acolo suntem bineveniţi.

Grădină deasupra pământului.

Ce bine ar fi dacă fiica mea ar fi acasă.

E cineva?

Ethel!

E închis acolo.

A fost singur prea mult timp, Lucien.

Stătea la geam cât e ziua de lungă.

A vorbit mult despre tine.

Am auzit că ai devenit artist.

E şi asta e o profesie.

Şi vezi şi lumea.

În timp ce alţii rămân în urmă.

În fine...

Nu putem să ne plângem.

Iată!

- Ai o lumânare? - Sigur că da.

Curaj!

Dragă Gervaise.

Mă gândesc mult la tine.

Şi la circ.

Fac exerciţii în fiecare zi.

În faţa decorului.

Presupun ca trupa a plecat.

Aşa că mai bine te aştept acasă.

O să vii?

- Lucien, ce s-a întâmplat? - Nimic.

Pot să intru?

Da.

Voiam să te întreb dacă mă poţi ajuta?

Vreau să scriu o scrisoare.

Gervaise Malfait.

O femeie?

Dar, Lucien, ea nu o să vină aici, nu-i aşa?

Ce vrei să scriu?

Bună, Gervaise!

Nu.

Scumpă Gervaise.

Lucien?

Poşta!

E ceva serios.

Aici scrie că a murit.

S-a dus.

Infecţie fungică de la cai.

A devenit foarte comună.

Haide, stai jos!

Am cicoare proaspătă.

O să-ţi fac o cafea.

Lucien!

Munceşti?

Da.

Dacă nu, zboară în altă parte, părinte.

Mi-am spus,

dacă el nu vine la mine,

să mă duc eu la el.

Da.

Cum merge gospodăria?

Am auzit că Domnul te-a vindecat de puterea ta.

Am pus în suporturi de ouă. Nu am pahare.

Mulţumesc!

Ce privelişte frumoasă!

E un decor de teatru.

Când nu ştiu unde să privesc, mă uit la el.

Pentru mine, e acasă.

Trebuie să vorbim, Lucien.

Ca între prieteni.

Am auzit zvonuri despre tine şi vecina ta.

Că sunteţi împreună.

Ce spui?

Uită-te la mâinile tale, băiete!

Nu o să fii niciodată un artist.

Ci un fermier.

Un bărbat.

La fel ca tatăl tău.

Un bărbat trebuie să facă totul aşa cum se cuvine.

În fine.

Mai gândeşte-te!

- O zi bună şi dumneavoastră. - Domnul Strebelle vă aşteaptă.

O să vină în curând.

Mă scuzaţi, am mult de muncă pentru şcoala mea.

Da, înţeleg.

- Bună ziua, domnule! - Doamnă Strebelle, vă mulţumesc!

La revedere!

A mai plecat un cuplu. Unde este?

Ce ghinion!

Unde o fi?

În sfârşit! El trebuie să fie.

Îmi cer mii de scuze! Traficul din Bruxelles este groaznic.

Îmi cer scuze! Dle Scauflaire, încântat să vă cunosc!

Mă bucur de cunoştinţă, domnule!

Felicitări!

Foarte bine!

Privirea aici!

Lucien, poţi să te duci la doamna Smeers mâine?

Am uitat să-i duc un borcan de gem.

Lucien!

Lucien?

Pot să te întreb ceva?

Desigur.

Dacă tot

ce avem aici

ar fi doar un spectacol de teatru?

Dacă nu ar fi real?

Doar ceva ce am inventat.

Ca un actor.

Asta înţeleg.

Şi eu simt la fel.

Uneori simt că nu sunt persoana care ar fi trebuit să fiu.

Totul e o minciună.

Scrisoarea aceea.

Am făcut totul pentru tine.

Pentru noi.

Bine aţi venit la Circul Sfântului Duh!

Doar pentru că e război, nu înseamnă că nu mai putem râde, nu-i aşa?

Lucien?