Original subtitles

Cândva, toţi ne spunem că am lăsat latura întunecată în urmă.

Am clădit o familie, am crescut copii.

Într-o dimineaţă însă...

...totul se năruie, iar vechii demoni reapar.

Dacă v-aş spune că a început

cu cerneală şi un vechi laminator, m-aţi crede ?

Mamă ?

Mamă, te simţi bine ?

Da, e-n regulă, scumpo !

- Doar am stricat ceva. - Bine. Noapte bună !

Noapte bună !

Acum sigur vă întrebaţi cum am ajuns aici.

Şi eu.

FALSIFICATOAREA

CU PATRU LUNI ÎNAINTE

Cabinetul medical, vă ascult !

Bună ziua, dnă Latour ! Ce mai faceţi ?

Foarte bine ! Dumneavoastră ?

Nepoata ? Pesemne sunteţi bucuroasă.

Da, şi eu sunt foarte bine.

Cumnata ? Cu pediatrul ? Absolut !

O clipă, dnă Latour ! Nu închideţi.

Cabinetul medical, spuneţi !

Dnă Baudet, da ! Bine, mulţumesc !

Altă urgenţă ? Verific.

Astă-seară, la 20:45 ?

Or să mă certe.

Jérémy n-a lăsat încărcătorul ?

- Nu, nu-i la mine. - La naiba !

Bună ziua, vă ascult !

Bună ziua, dle dr Abitbol ! Da ?

Tocmai am închis cu dna Baudet. Da, ştiu, într-o lună.

Să fiu mai fermă ? Voi încerca.

Fie. La revedere, dle doctor !

Alo, dnă Latour ? Dnă Latour ?

La naiba, a închis.

Înţelege că nu eşti asistent social !

Oamenii ăştia n-au cu cine vorbi. Cum să pun piciorul în prag ?

Poate voia să spună să menţii o distanţă.

Ca frate-tău. Dacă nu locuia în magazie,

- ...n-ar fi pierdut încărcătorul. - Care-i legătura ?

- Ne vedem diseară ? - Da. Duci tu copiii ?

- Da. - Mulţumesc !

Vreţi să vă duc, plecăm acum. Trebuie să ajung !

Bună ziua, vă ascult ! Bună ziua, dle Catalani !

Haide, Mila, grăbeşte-te !

Mila, nu mergi la şcoală aşa !

- E prea frig. Şi ce-i cu rujul ? - Ce are ? E marfă.

- " E marfă !" - Te aud, încetează !

Nu-i amuzant !

- Fugi ! - Pupici, te iubesc !

Pupici, şi eu vă iubesc ! Pe diseară !

Haideţi, copii !

Frăţicule, drum bun !

Bună ziua ! Sunt secretara dlui dr Lafitte.

- Regret... - Nu mi-ai lăsat cafea !

- ...întârzie, da. Regret ! - Băi soro !

La revedere, domnule ! Al cui e ?

Sofiane l-a căutat peste tot. Şi n-ai văzut că vorbeam la telefon ?

Ai început tu să zici de cafea...

Deci abia te-ai trezit.

Ai fost cu vreo fată ?

Nu.

Parcă îţi căutai de muncă azi.

Ce crezi că fac ?

Toate sunt pentru IT-işti, halesc ei şi ne lasă trotinetele.

Pe bune, Jérémy, fă ceva !

Haide, abia m-am trezit !

Cu ideile pe care le ai...

...inventează o aplicaţie, pune bazele unui start-up.

Fă ceva, în loc să tărăgănezi!

"Tărăgănez", nu mi l-ai mai spus. Ştii ce aud, când îmi spui asta ?

Artistă ratata, înghiţită de sistem. Eu măcar sunt un om liber.

Un om liber, ce locuieşte într-o magazie. Grozav !

- Trăiască libertatea ! - Cu ce ţi-am greşit azi ?

- Nu devin livrator, bine ? - N-am spus asta, Jérémie.

Ai putea face multe.

Şi bune, pe deasupra. Dar aşteaptă-te să fii suprinsă.

Haide, valea !

- Bună, Celestine ! - Bună, scumpo ! Deranjez ?

- Deloc. - Vecina mea preferată !

Bună, puiule !

- Uite ce ţi-am făcut ! - Iar prăjituri. Bun.

Reţeta ta, cu CDB.

- CBD ? - Asta am spus şi eu.

Bun aşa.

Slăbuţ.

O să pun mai mult. Dă-mi cutia.

Alo ? Da, eu sunt.

Poftim ? Dar ce s-a întâmplat ?

Mamă, mai durează expertiza schelăriei ?

Încă nu ştim.

Încearcă să înţeleagă de ce a căzut.

Pe net scrie că fracturile cervicale provoacă paralizie.

Mila, de ce ai căutat pe internet ?

E inutil. Plus că a trecut doar o lună.

Mai avem de aşteptat.

Relax, taică-tău se va întoarce Omul de Fier.

Şi-l vom învinge la fotbal.

Lucru greu, sincer să fiu.

FACTURI. SOMAŢIE DE PLATĂ.

Somaţie de plată ?

Imposibil ! Ce-i nebunia asta ?

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Mulţumesc, Sarah !

Cum te simţi ?

Bun aşa.

Cum e cu durerea de coloană ?

Patru fracturi lombare, una cervicală,

îţi spun orice ca să te încurajeze.

După două operaţii, sper că a treia e cu noroc.

Evident ! Trebuie doar să ai răbdare, e doar o chestiune de timp.

Asta spun şi medicii.

Ţi-am adus haine.

Mulţumesc.

Şi am aruncat o privire-n acte.

Nu înţeleg, am primit o groază de somaţii.

Am primit şi asta.

Aparent, contul comun e gol. Ce înseamnă asta ?

Sofiane, ştiu că e greu, dar trebuie să mă ajuţi. Ce-i cu hârtia asta ?

Am dat-o de gard, Vic.

Cum adică ?

Am ipotecat casă.

Poftim ?

Firma e pe butuci de luni bune, aşa că am ipotecat casa...

...ca să plătesc utilităţile, furnizorii. Trebuia să fie temporar.

Când Delabard a adus proiectul Les Issambres, a fost grozav.

De refăcut, clădirea, compartimentarea.

Un an de muncă intensă, cu profit imens, achita ipoteca.

Faci mişti de mine ? Sofiane, pe bune ?

Ai ipotecat-o fără să-mi spui ?

Nu voiam să te îngrijorezi, să te stresezi.

Însă avem ceva bani deoparte, da ? Ne-a rămas ceva, da ?

Regret, suntem faliţi. Fac eu ceva, negociez cu banca.

Şi acum îmi spui ? Când aveai de gând s-o faci ?

La naiba, Sofiane !

Nu suntem un cuplu, o familie ?

Regret, nu credeam că aşa va fi.

- Dar cum ? - Achitam cu banii de pe proiect.

Victoire, priveşte-mă, te rog ! Ai încredere în mine.

Să am încredere, după ce mi-ai spus ?

Nu pot să cred ! La naiba !

Şi acum ce facem ?

Erau banii noştri.

Mă ocup, ţi-am spus.

Sun la bancă., promit că rezolv. Unde pleci ?

- Victoire ? - Plec.

Vorbim mai târziu, merg acasă.

- Tom ? - Eşti bine, mamă ?

Da, tocmai m-am întors de la spital.

- Tu eşti bine ? - Da.

Da ?

Suntem în rahat până-n gât.

Îţi dai seama că nu mai avem un sfanţ ?

- Mai am 300 de euro în cont. - Te-ai reapucat de fumat ?

Nu asta contează.

Sofiane va fi despăgubit, iar tu ai slujba part-time.

Insuficient pentru ipotecă.

Am întârziat deja cu toate două luni.

Iar cu împrumutul de anul trecut pentru maşină, avem 7.000 lipsă.

Şi a oprit asigurarea de sănătate.

Iisuse !

Accept jobul de livrator, bine ?

Şi dacă îţi zicea, ce făceai ?

Nu ştiu, dar nu puneam casa gaj. E tot ce avem.

N-ai idee cât îl detest !

Şi ce doare cel mai mult ?

Că n-are încredere în mine.

Şi asta mă...

De ce mă priveşti aşa ? Nu mă lua cu chestiile tale psihologice !

N-am zis nimic.

N-aveţi dreptul ! Sunt banii mei, contul meu, cardul meu. Poftim ?

Auziţi ce spuneţi ? Dar eu v-am spus ceva de şmecheriile din Panama ?

N-are a face ? N-are legătură ? Ia mai duceţi-vă dracului !

Cine se crede ?

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Vorbeaţi la telefon. - Un pic.

- Dar maşina era oprită. - La semafor.

- Sigur. Însă era oprită. - Opriţi motorul.

Permisul şi actele maşinii, vă rog !

Vă implor ! Am nevoie de maşină !

Ştergătoare stricate, far nefuncţional,

lipsă ITP, maşina ar fi trebuit oprită de acum doi ani

- ...şi vorbeaţi la telefon. - Dar oprisem.

La semafor ! Amenda e de 135 de euro.

Vă rog ! Ce pot face ? Am nevoie de ea !

Cu asta vă ocupaţi ? Vânaţi mame ? Felicitări !

Bravo ! Fiţi mândră de dv ! Bravo, dnă poliţist !

- Vă rog ! - Doamnă, faceţi ITP-ul,

dacă vreţi să păstraţi maşina.

Vă mulţumesc !

Sigur va funcţiona ? Nu pare mărimea potrivită.

Habar n-am. L-am găsit în garajul vecinului, a zis că se potriveşte.

Ar face bine !

Nu mă pricep, aşa că nu ştiu cât ţine.

Dacă vrei însă să treacă inspecţia tehnică,

trebuie să bagi cel puţin 1.000 de euroi.

- 1.000 de euroi ? - Da.

VERIFICARE ITP

VALABILITATE: 15 MARTIE 2025.

CERTIFICAT DE ÎNMATRICULARE

VERIFICARE TEHNICĂ

REPARAŢIE FAR, ŞTERGĂTOARE NOI

Jur că-l ucid pe bancher ! Cardul a fost respins la casă.

Stai liniştită. Sun la bancă,

- ...fac ei ceva. - Am vorbit, nu le pasă.

Lasă-mă pe mine să discut, pari prea tensionată.

La naiba ! Te sun înapoi.

Iar dv ? Bună ziua ! Doar nu vorbeaţi iar la telefon.

- Nu. - Permisul şi actele maşinii, vă rog.

- Totul pare în regulă. Puteţi merge. - Mulţumesc !

O Zi bună !

Alo, dle dr Abitbol ? Regret, întârzii puţin, dar vin.

Mulţumesc, dar nu de asta vă sun. Puteţi vorbi ?

Desigur, vă ascult.

Mă înlocuieşte o aplicaţie.

Aplicaţia ridică şi moralul pacienţilor ?

Asta-ţi spuneam şi eu, nenorociţi de IT-işti.

5.000 DE EURO DISPONIBILI ACUM

5.000 DE EURO PENTRU PROIECTE . RĂSPUNS RAPID.

Ce s-a ales de hârtie, în zilele noastre ?

Pliante în poştă, bonuri uitate în buzunare.

Nimeni nu mai e interesat, în afară de mine.

Mereu am iubit hârtia. În copilărie,

singurul lucru permis era să răsfoiesc ziare vechi.

Eram în stare să petrec ore în şir, dar nu pentru articole...

...ci pentru miros, tipăritură, aspect.

Voiam să aflu totul,

despre prese, culori. Într-o zi, am înţeles că era un dar.

Acolo s-a schimbat macazul.

Primul fals l-am făcut la 16 ani.

O cazare, ca să-l iau pe Jérémie de la asistentul maternal.

Am fost amândoi părăsiţi de aceeaşi mamă, la zece ani distanţă.

Aflând că şi mezinul meu era prins în sistem...

...aş fi făcut orice, ca să fim împreună.

La 17 ani vindeam un manuscris fals al lui Rimbaud.

La Şcoala de Arte, primele diplome false.

Toţi au început să-mi ceară diverse. Erau o nebunie şi-mi plăcea.

Unii cu bucătăria, alţii cu mecanica. Darul meu era acesta.

Eram un geniu al falsurilor. Şi, evident, nu-mi ieşisem din mână.

Ştiam că nu va fi perfect,

însă cel mai bun prieten al unui falsificator...

...e indolenţa celorlalţi.

Dra Caperan ? Capéran ?

- Capéran. - În regulă.

Sunteţi deci grafician independent.

Da, am încheiat o campanie majoră pentru firma de publicitate Mediacom.

- Ce simpatic e. - Dar fragil.

- Mediacom ? Am un amic acolo. - Serios ?

- Da. - E amuzant ce mică-i lumea.

- André Delgado. Îl cunoaşteţi ? - André Delgado ?

- Nu, nu-mi spune... - Înalt, chel.

Nu, nu l-am cunoscut.

Păcat. De care campanie v-aţi ocupat deci la Mediacom ?

- De care ce ? - Campanie.

A lui John şi James.

Da.

Cămaşa e tare drăguţă.

Mulţumesc !

- Cu lănţişoare ? - Exact !

Revenind la ale noastre. Dra Capéran Margot.

- Claire Anne-Marie, da ? - Da.

- Născută la 19 noiembrie 1985. - Da.

- Tot pe str Maurice Dumont 26 ? - Da.

- La Reims. - Da.

E neobişnuit.

Bun aşa. Totul pare în regulă.

Nu ştiţi câte dosare false primim.

- Îmi imaginez. - Mă îndoiesc.

Mă scuzaţi ! Alo ?

Mă ocup.

Mă scuzaţi, revin imediat.

- E vreo problemă ? - Da.

Maşina colegului a fost ridicată. Ce porcărie !

Ce hăbăuc !

La drept vorbind, e greu de parcat aici.

Şi creditul e-n regulă ?

Da, desigur. 5.000 de euro ?

- E perfect ! - Foarte bine.

- Poftim ! - Vă mulţumesc !

- La revedere ! O zi bună ! - O zi bună ! O clipă !

Semnătura, vă rog.

Altfel nu funcţionează. Nu pot semna eu în locul dv.

Desigur.

- Să aveţi o zi bună ! - La revedere !

Am vorbit cu banca. Aprobă retragerile.

Şi cardul de credit ?

Nu măresc limita. Am cerut unui amic un împrumut. Îmi dă 2.000.

- 2.000 de euroi, suntem salvaţi. - Decât deloc...

Vic, trebuie să fim optimişti, sau nu ne descurcăm.

- Ştiu că ar fi trebuit să-ţi spun. - Da, aşa e.

- Nu ţi-am spus, am fost concediată. - Nu se poate !

Da. Vestea bună e că m-am reapucat de prezentări grafice.

- Am şi câştigat 5.000 de euro. - 5.000 ? E foarte tare !

Da, şi mai urmează ceva.

Să nu te întorci ! Te avem pe filmare !

- Te simţi bine ? - Da, sigur.

- Ai fost în oraş ? - Da. La o întrunire.

Pentru prezentările grafice ?

Da, exact.

De aici tabla din subsol ?

Ai văzut-o ? Mi-a venit cheful din senin într-o seară.

Nu mă mai lua de prost şi spune adevărul.

Jérém, am rasolit-o.

La naiba ! Eram sigur ! Dacă nu te cunosc eu...

Haide, că nu-i amuzant.

De cât timp ?

De la controlul tehnic al maşinii.

- Aveam de ales ? Îmi trebuia maşina. - N-aveai de ales, desigur.

Soro, te-ai pus iar pe treabă.

Cât a trecut ? Douăzeci de ani ?

N-am ţinut socoteala.

Îmi taxai zece euro colegii pentru semnăturile părinţilor.

Da, şi scrisorile lui Napoleon.

Ştiu. M-ai târât la bibliotecă, ca să-i studiezi scrisul.

Îţi aminteşti ?

Relax, surioară, e o greşeală din trecut.

Nu meritai anul de arest la domiciliu.

- Justiţia a decis strâmb. - Aşa e.

Poate trebuia să-i zic lui Sofiane.

Ce nebunie că am ajuns în situaţia asta !

La naiba, am rasolit-o !

S-ar putea să am o idee. Fii atentă, e foarte tare.

Matricea, înfrântă de mâna unei femei !

Răzbunarea hârtiei asupra algoritmului !

Vreau să spun că, cu darul tău şi talentul meu pentru afaceri,

le-o tragem IT-iştilor.

Uite cum stă treaba: tu ştii să faci chestia asta.

Eu ştiu oameni care au nevoie de ajutor.

Fluturaş pentru un împrumut, adeverinţă de salariu

pentru chirie, pot ajuta.

- Dar... - O clipă !

Imaginează-ţi un tip fără diplomă,

dar potrivit pentru o slujbă.

Cu diplomă, primeşte postul.

- Înţelegi ce spun ? - Jérémy, ce spui acolo ?

- Fals în înscrisuri ? - Repede, cuvinte complicate !

Eu spun să ajuţi lumea.

Şi pe tine, şi pe mine, cu ocazia asta.

Economie circulară. Reinstaurarea umanului unde lipseşte.

Eşti prost ?

Am amintit de arestul la domiciliu, şi tu vrei să devin falsificatoare ?

- Eşti nebun la cap ? - Uită ce-am spus.

Doar că arestul la domiciu

- ...a fost demult. - Ascultă, Jérémie !

Nu mai fac asta niciodată ! Ai auzit ? Niciodată !

- Încetează, Mila ! - Dă-mi telecomanda !

Să ne uităm la unul dintre documentarele tatei !

Aşteaptă !

- Uite ! - Îl sun pe tata !

Deci care-i ideea ? Şi nu te entuziasma !

Ştii tu că fac eu asta ?

Îţi explic. O factură de telefon falsă ?

Circa 150 de euro. O diplomă, 200 de euro. O carte de identitate, 800.

- Interesant ! - Mărunţişuri în formă continuată.

Nu-i nevoie de talent artistic.

O cerere de împrumut, 1.200 de euro. Îţi dai seama cât putem câştiga ?

Pe plan mondial, ca traficul de arme, mai puţin riscant ca cel de droguri.

Şi dacă suntem prinşi ? Cât luăm acum pentru fals ?

Poftim ?

- Între cinci şi şapte ani. - La naiba !

- Nici gând ! - Stai ! Stai !

- Nu se poate ! - Dar nu ţi-am explicat metoda.

- Am o metodă lipsită de riscuri. - Lipsită de riscuri ?

Poate nu chiar lipsită, dar cu riscuri minime. Îţi explic ?

Fii atentă ! Tu stai acasă.

Te ocupi de documente.

Eu mă ocup de logistică, relaţiile cu clienţii şi livrare.

Nu-mi vine să cred că vorbim despre asta !

Nu ne costă nimic să încercăm.

Bine, de acord.

Dar să nu se ştie de mine.

- E de la sine înţeles. - Şi tu nu-ţi asumi niciun risc.

Ajutăm mame, şomeri şi studenţi. Doar atât.

- De acord. - Bine.

La primul necaz, gata ! Fără discuţii.

Fără discuţii.

Bun aşa. Şi practic, cum faci ?

Întâi, activez o cartelă preplătită şi un cont pentru mesaje.

Vom găsi singuri primii clienţi.

Nu-mi pare potrivit.

- Respins ? - N-am timp.

Cel mai rău, ne refuză.

- Nu vând droguri. - Nu, mulţumesc !

Psihologia şi subtilitatea sunt atuurile mele.

- Arăţi ca un model. - N-am încredere.

Funcţionează, garantez.

Deja sunt furios, nu mă enerva şi tu !

Îmi imaginez deja.

Ne trebuie doar prada potrivită.

Eu sunt Merlin.

- Ca magul. Sună când vrei. - Bine.

Prima comandă, intri în pâine.

- Cum facem cu livrarea ? - Am acoperirea perfectă.

Nimeni nu-l observă pe sclavul algoritmului,

livratorul pe bicicletă. Dacă reuşim să aprindem focul,

va deveni incendiu.

Cred că am găsit pe cineva pentru tine, pentru diploma de master.

Apoi, ne lăsăm duşi de val.

AM NUMĂRUL DE LA EVA. O DIPLOMĂ DE ANTROPOLOGIE ?

BILETE LA TAYLOR SWIFT ?

- Cum încasăm ? - N-ai un cont fals,

- ...pentru creditul fals ? - Da, online.

Mai deschide două, la aparatele din tutungerii.

- Care-i diferenţa ? - Numerar.

Depunem numerarul în bancnote mici,

apoi transferi banii în contul adevărat,

ca plăţi pentru prezentări grafice.

Am nevoie de o adevărată contabilitate falsă.

- Clienţi falşi, facturi false. - Da.

Şi trebuie să fie corectă. Aşa l-a prins FBI-ul pe Al Capone.

- Nu suntem noi Al Capone. - Nu se ştie niciodată.

- Cât ai acolo ? - 1.500 !

Pe bune ? 1.500 ?

- Într-o zi ? - Da.

Puteam câştiga dublu, dacă nu vindeai ieftin.

Dumnezeule ! Deci 8.000 de euro în 15 zile ?

Ce nebunie !

N-am câştigat niciodată atât.

- Bună ! - Bună, scumpo !

- Ce faci ? - Orele s-au anulat.

Nu se poate ! Toată ziua ?

- Bun aşa. - Sunteţi bine ?

Da.

Ce-s astea ?

Şi asta ?

E foarte mişto ! Ce e ?

Asta e doar...

Nişte chestii vechi, găsite de curând.

- Nu mi-ai spus că desenezi. - Ai dreptate.

Îmi place.

- E povestea ta ? - Da.

După orfelinat, când am rămas singură cu Jérémie.

- Cred că a fost foarte greu. - Ştii...

- A trecut. - De ce n-ai terminat desenul ?

Era un vis copilăresc.

Aşa, şi ? Cum spune tata, visurile trebuie împlinite.

Aşa e, ai dreptate !

- Te iubesc ! - Bun ! Altă livrare.

Pare să meargă bine.

Absolut !

Salut !

Salut !

- Ne cunoaştem ? - Nu ştiu.

- Poate. - Poate ?

Eşti Merlin, nu-i aşa ?

Merlin ?

- Nu cunosc niciun Merlin. - Nu ?

Dar pe Merlin îl cunoşti ?

Ce faci ?

E teritoriul meu, nemernicule. Şi nu e loc pentru amândoi.

Dacă te mai văd o dată, eşti mort.

Traducerea: Corina Covaci Iyuno

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania