Original subtitles

ȘCOALA MODERNĂ SECUNDARĂ MAUDLIN STREET

Intră!

- Dra Short mi-a spus să raportez, dle. - Da, Stevens. Ia loc.

Ce s-a întâmplat?

Mă țineam de pozne la ora de matematică, iar dra Short a spus că mă trimite aici.

Am continuat, m-a trimis aici și am venit.

- Domnule. - Înțeleg.

Și…

- Și eu ce să fac? - Să mă loviți cu nuiaua?

- Să stric o revistă bună? - Domnule?

Scoate căptușeala, Stevens. Trosnești ca șunca în tigaie.

Dacă te bat, nu aflu de ce te prostești în loc să fii atent la oră, nu?

Nu, domnule.

Aș vrea să știu. Du-te și scrie-mi o scrisoare.

Da, domnule.

Hai…

DIRECTOR

Ședință cu profesorii vineri seara!

Firește, când puterea noastră de împotrivire e la minimum.

Stevens! Ce cauți aici?

- Nimic, dră Short. - Valea, atunci!

Da.

- E timpul, dle Adams. Ați uitat? - Să uit? Eu?

- Ce să uit? - De ședința dlui Wakefield.

- Știți care e subiectul? - Disciplina, sper.

E timpul ca Wakefield să vorbească mai puțin și să se miște mai mult.

Scuze pentru întârziere.

Doamnelor, domnilor, după cum știți,

am venit la Maudlin Street direct de la facultate.

Sunt aici de 20 de ani.

Șapte ani am fost director adjunct,

iar un semestru, acesta, am fost director cât timp dl Carson a fost bolnav.

Am decis că e timpul pentru schimbare.

O nouă școală se va deschide semestrul viitor,

aproape de orașul meu natal, la țară.

Se caută un director.

De-aș obține postul, ar fi perfect pentru mine.

- Intenționez să mă înscriu. - Vă dorim succes, firește.

Un moment, vă rog. Am nevoie de ajutorul vostru.

De-asta v-am adunat aici. Ascultați.

De la Ministerul Educației:

„Ministerul acordă fonduri de cercetare dlui Alistair Grigg…

cunoscutul psihiatru pediatric, pentru viitoarea sa carte,

Tipare de Comportament Juvenil Contemporane.

Alături de el, în turneul pe la școli, e inspectoarea noastră, Felicity Wheeler,

care ne raportează despre

standardul comportamentului elevilor și controlul profesorilor.

Prezenta vă informează

că dl Grigg și dra Wheeler vor veni în ultima săptămână,

de lunea viitoare, la școala dv., pentru a-și îndeplini obiectivele. ”

Dle Wakefield, să nu vină aici! Grigg, acela, e un nebun!

Am citit o carte de-a lui, Libera Exprimare.

Știți ce înseamnă? Sex în adăpostul de biciclete.

Serios?

Ce scârbos!

Ce reacționari!

Abordarea psihologică are multe avantaje.

Gândiți-vă la un psihiatru liber printre copii,

spunându-le că năzdrăvăniile reprezintă autoafirmare,

iar fărădelegile, un complex.

Și o inspectoare de la minister, această Wheeler, care vine cu el,

care le va raporta purtarea dintr-un alt unghi.

Întocmai!

Se va duce vestea ca un foc viu, că nu există controlul profesorilor!

Așa se duce noua slujbă a dlui Wakefield.

Întocmai.

Ministerul, dorind să împuște doi iepuri deodată,

ar putea, cu o groaznică finalitate, să-mi distrugă și mie șansele.

- Da, mai e și acest dezavantaj. - Ar fi mare păcat.

Dle, un singur lucru mai puteți face ca să vă salvați: tăiați în carne vie!

Extraordinară teorie!

Să fim exigenți cu copiii pentru a le construi un caracter integru.

N-ați trimis niciodată copii la director?

Firește că da, dar numai din lipsă de soluții.

Dră Short, dle Milton, să vă lămuresc pe amândoi în această privință.

Nu sunt adeptul bătăii.

Decât ca ultimă soluție.

- Dl Grigg i se opune total. - I se opune?

Ce pretențios!

E clar că n-a fost la o clasă de aici! Ce nătâng nociv!

Cu toate acestea, dle Bean, cât timp va fi aici, pedepsele ies din discuție.

Atunci, sunteți pierdut, dle.

- Pierdut? Nu, nu neapărat. - Credeam că dormiți.

Doar pentru că nu vorbesc la fel de mult ca ceilalți,

nu înseamnă că nu…

că nu…

Ce vreau să zic, de fapt: cine ascultă mai mult e mai înțelept.

Să nu credem că putem evita problemele la școala asta.

Pe cât posibil, hai să le ținem departe de vizitatori.

Cum vom reuși? Fiind vigilenți și susținându-l pe dl Wakefield.

Pot să plec acum, vă rog? Am lăsat arzătorul Bunsen pornit.

De-aș obține postul,

ar fi perfect pentru mine.

Doresc să mă înscriu.

Planul e ca, atunci când vor veni, să mergem după ei.

Alf ar putea intra la bănuieli.

Nu mai am ce să vă zic acum, dar susțineți-ne mereu. Hai, valea!

Vă salut! Vă pregătiți de grevă?

Discutam despre prestația execrabilă a echipei de sâmbătă.

Execrabilă? Diabolică, zic eu. Mijlocașul dreapta a ratat toate pasele.

Vin cei doi cu pricina.

- Mă bucur să vă revăd, dră Wheeler. - Vă salut, dle Wakefield.

Domnul Grigg, psihiatru pediatric.

- Încântat! - Bun-venit, dle Grigg.

Intrăm?

- O săptămână vă cer - Nu avem mai mult.

Până la sfârșitul semestrului. Hai, copii!

Se spune că e bine să începi ziua cu un cântec.

Să începem inspecția cu ora domnului Bean.

Aici e.

Cine e aceea?

Dra Allcock.

Domnișoara Allcock.

Pe lângă orele de franceză și muzică,

dl Bean organizează și dirijează orchestra școlii.

E Malcolm Sargent al nostru de la Maudlin Street.

Nu-i afectează deloc la învățătură?

Din contră, dnă. Teoria mea privind predarea muzicii e…

Allcock.

- Să-mi fie cu iertare? - Dle Bean, vreți să începeți?

- Firește. Luați loc. - Vă rog.

Băieți și fete, „Zece sticle verzi”.

Sus. Ridicați-vă!

Zece sticle verzi sunt sus pe raft

De-ar cădea întâmplător o sticlă verde

Nouă sticle verzi sunt sus pe raft

Nouă sticle verzi sunt sus pe raft

De-ar cădea întâmplător o sticlă verde

Ar rămâne opt sticle verzi sus pe raft

Trebuie să intru la regim.

Sus, sus, sus!

Monica, ține pasul!

Sus, sus, sus, stop!

Depărtați picioarele.

Repaus.

- Încântată! - Mă bucur să vă cunosc!

- Domnișoară Allcock. - Domnule Grigg.

Sunteți mulțumită de echipament, dră Allcock?

Nu mi s-a plâns nimeni până acum.

Echipamentul! Da, am tot ce-mi trebuie, mulțumesc.

Găsiți că activitatea fizică duce la relaxare mentală?

Întotdeauna.

Splendid! Asta e tot. Mulțumesc.

Mai am o întrebare. Preferați cumva metoda suedeză?

Mereu am zis că e la fel în toată lumea.

- Ne faceți o demonstrație, dră Allcock? - Firește.

Mâinile la șolduri, vă rog!

Nemișcate.

Monica, nu te mai scărpina.

Și…

La stânga, doi, trei. La dreapta, doi, trei.

În față, doi, trei.

Și sus!

Sunteți cam somnoroase în dimineața asta.

Dacă e rupt elasticul, ieși din formație.

Dacă nu, nu te mai foi!

Din nou. Mâinile la șolduri, vă rog!

Și… la stânga, doi, trei.

La dreapta, doi, trei. În față, doi, trei.

Și sus!

Săritură și depărtați!

Mâinile deasupra capului! Sus!

Vă aplecați în față.

Am ajuns. Dl Milton produce piesa școlii, Romeo și Julieta,

pe coloana sonoră compusă de dl Bean.

Ați ajuns într-un moment interesant.

Nu complet din întâmplare, îndrăznesc să zic.

Urmează să luăm întrebări, legate de piesă, firește.

Veți găsi, asemenea mie,

că Shakespeare are un efect înnobilator asupra minților tinere.

Luați loc.

Sper că dra Allcock nu are pantalonii distruși.

Cine are prima întrebare, copii? Stevens!

Robin Stevens. El îl interpretează pe Romeo. Așadar?

- Dle, punem în scenă ediția școlii. - Corect. Ești foarte perspicace!

- Întrebarea? - De ce, dle?

- Ce de ce? - De există o ediție a școlii?

Uite care-i treaba, Stevens.

Anumite părți scrise de Shakespeare nu sunt pe înțelesul tinerilor.

- Cum ar fi? - Taci, nu mă întrerupe. N-am terminat.

În ediția școlii, am eliminat acele părți, astfel încât să vă puteți concentra

pe minunata utilizare a limbii engleze, marea realizare a lui Shakespeare.

- Ți-am răspuns la întrebare? - Nu, dle.

Aveți un exemplu, să vedem dacă am înțeles?

Nu, stai jos, Stevens!

- Domnule… - Stai jos!

Are altcineva întrebări?

Ar trebui să mergem la ora dlui Adams.

- Nu, nu, e fascinant aici! - Penelope Lee.

O interpretează pe Julieta.

Puteți pleca acum, dră Wheeler? Dl Grigg poate veni mai târziu.

Nu, mulțumesc.

- Actul unu, scena a cincea, dle. - Scena ta cu doica, da.

„Află cum îl cheamă. Dacă-i însurat, mormântul mi-e și patul de mireasă. ”

Și întrebarea?

- Ce-i patul de mireasă? - Cum adică?

Cum e? Ce are special un pat de mireasă?

Zău, dar nu văd legătura cu Romeo și Julieta.

Are mare legătură, de mă întrebați.

Nu te-a întrebat nimeni, Atkins. Gura!

Nu cred că e prea important, draga mea.

Dar trebuie s-o spun, domnule. Trebuie să înțeleg ce spun pe scenă.

Scot discursul.

- Nu mai rămâne mare lucru din piesă. - Foarte bună treabă!

- Pat! Atkins! Liniște! - Legat de acest pat…

- E un pat mai mare. - De ce?

- Pur și simplu, e un obicei. - Nu! Zău?

Tata are cartea Tradiții de nuntă de-a lungul istoriei.

Nu mă interesează tradițiile de nuntă ale tatălui tău.

Cartea lui, adică.

Să nu dormim într-un pat mare dacă nu suntem însurați?

- Sau într-unul mic, dacă suntem? - Ajunge!

Altă întrebare! Da, Irene?

- Scrie că Julieta avea 14 ani. - Corect. Altă întrebare!

- Ce adolescentă! - Asta nu e o întrebare.

Așteptați. Întrebarea mea e…

De ce nu ne-am născut pe vremea lui Shakespeare?

Atkins!

De ce n-a fost judecată?

- Judecată? - De un tribunal juvenil, știți dv.

Uitați ce-a făcut, și la 14 ani!

Acțiunea s-a petrecut tare demult.

- Și în Italia. - Exact.

Adică?

Nu știați, domnule?

Italiencele se… mai devreme. E din cauza climei.

Și nu doar în Italia! E o fată pe strada noastră.

Nu mă interesează fata de pe strada ta!

- Sunteți singurul. Chiar sâmbătă seară… - Taci!

N-are nicio legătură cu Romeo și Julieta.

- Ba da, domnule! Are 14 ani. - Cine?

Fata de pe stradă. Încetează!

- Cred că știu la cine te referi. - Normal!

Liniște! Gata cu întrebările!

- Domnule! - Încă una! Vă rugăm, domnule!

Gura! Liniște! Cu toții!

- Ai auzit ce-am spus? - Da, domnule.

- De ce ții mâna sus, atunci? - Domnule…

Bine. Fugi, atunci!

Restul, scoateți cărțile de gramatică!

Vai de mine!

Dră Wheeler, îmi pare nespus de rău! Nu știu ce i-a apucat.

Știu eu. Curiozitatea adolescentină, concentrată logic.

Excelent material de cercetare! Mă încântă enorm!

- Dle Milton, vă tachinează adesea astfel? - Nu, e foarte neobișnuit.

Înțeleg. N-o luați personal, dle Wakefield,

dar găsesc că, în absența adevăratului director, copiii simt…

Nu, deloc! Nu înțeleg…

Acum, Stevens…

LABORATOR DE ȘTIINȚE

- Se leagă! - Sper să meargă!

Firește că merge.

Mă scuzați.

- Dar nu azi. - Doar ne uitam, domnule.

Mă bucur că vă interesează subiectul. La locurile voastre!

Forma e concepută să învingă presiunea atmosferică

și alte condiții adverse, deja explicate.

- Aici… - Nu vă opriți, dle Adams.

Mulțumesc, dle.

Cum spuneam, racheta e un model funcțional.

În următoarele zile,

sper să organizez o ieșire într-un spațiu deschis propice,

de unde o vom și lansa.

Potoliți-vă… Jos, vă rog!

De-abia aștept clipa, când voi amplasa ultima piesă

necesară activării rachetei…

chiar aici.

Voi verifica aripile direcționale, rachetele auxiliare,

vârful aerodinamic ca de ghindă.

Apoi, după apăsarea acestui buton, o voi lansa.

Nu e extraordinar, băieți și fete, că acest mic buton,

complet inofensiv acum…

Cine a făcut asta? Cine-i responsabilul?

Literatura engleză înnobilatoare?

Ca o noapte de primăvară în Port Said.

Nu mai aveam altceva pe mine.

Pianul meu!

Slavă Cerului că n-au fost în vizită la ora ta!

Sunt bineveniți.

Eu nu am probleme.

- Nu te baza pe asta. - Pe ce?

- Pe nuia. Nu-i mai putem trimite sus. - Ți-au venit mințile la cap, deci?

- Câteva lovituri… - Zău așa, Grace!

Astea nu sunt năzbâtii la întâmplare. Sunt plănuit, coordonate, sincronizate.

Sigur au fost sincronizate. Imediat ce m-am aplecat!

Pentru Dumnezeu, Sarah! Termină cu șortul ăla!

- N-ai văzut ce gaură are în el! - Nici nu doresc. Mulțumesc.

Ce înseamnă un șort rupt pe lângă pianul meu?

Superbul meu pian distrus!

Deci n-o să poți compune muzica pentru piesa de teatru?

Adevărații compozitori n-au nevoie de pian. Totul e în cap.

- Cel mai bun loc. - Nici n-ai vrut muzica mea, așa-i?

Ceaikovski mi-ar fi fost suficient dacă chiar era nevoie…

Spune! Ce-ai de obiectat? Hai, spune tot!

Bine! Deja am sarcina imposibilă de a scoate ceva inteligibil de la ei.

Dacă mai trebuie să suport și orchestra,

un cântec de leagăn ar suna ca punctul culminant al Uverturii 1812…

- Se aude gămălia în pasajele tăcute! - Și aș prefera-o!

Nu ajuta cu nimic acul. Tot s-ar fi rupt.

Sarah, vorbind neîncetat despre șort, n-o să dăm de „fundul” problemei.

Ia vezi!

- Cere-ți scuze! - Prea bine.

Îmi pare rău.

Că am fost de acord cu muzica ta afurisită!

Cred că m-am prins!

- Ce? - Răspunsul. Motivul năzbâtiilor.

- Prin analiză științifică, bănuiesc? - E chiar simplu.

Unu, copiii știu că sunt Guinee… cobai, pentru Whigg și Greeler.

Grigg și Wheeler.

Doi, nu le convine.

Așadar, trei, scopul lor e să-i alunge din școală.

N-ar îndrăzni dacă ar fi pedepsele în vigoare.

Nu înțelegeți? Ăsta e norocul lor!

- Nu e motivul lor. - Are sens.

Sunt de acord cu ei.

Cu cât pleacă mai repede psihiatrul prostănac, cu atât mai bine!

Nu poate pleca! Nu trebuie!

Ce vreau să zic e că, dacă dl Adams are dreptate, ar fi fatal…

la ce puțină disciplină avem, să reușească acești copii.

Nu?

Categoric, Sarah!

- Nu trebuie să scape! - Mai au un semestru de trecut.

Grigg și Wheeler trebuie să stea.

Dar cum trecem restul săptămânii?

Nu vă cereți scuze, dle Wakefield. Nu!

Cele văzute azi îmi confirmă teoria!

Glumele fizice sunt indicatorii clari ai conflictului interior ai copilăriei.

Zău așa?

Să luăm un exemplu. Șortul de la sport! E în ultima mea carte.

Ultima carte?

Aș vrea s-o citesc.

Se zice că e cel mai apropiat lucru în engleză

de celebrul eseu al profesorului meu vienez:

„Mit dem Ausziehen der Kleider stellt sich das Kind ein Pass des Glücks aus. ”

„Descotorosirea de haine e calea spre fericirea copiilor. ”

Profesorul Schmarel!

Cum i s-ar fi luminat privirea să vadă cum se rupe șortul!

Să înțeleg că nu sunteți de acord, dră Wheeler?

Eu și dl Grigg avem păreri diferite.

Cred că suntem cu toții de acord:

ar fi în detrimentul educației ca profesorii să nu știe de glumă, nu?

- Cu siguranță! - Continuăm turul?

Ce distractiv, nu?

Ce s-a întâmplat?

- Cum a decurs prânzul? - Bine, dar e epuizant să-l supraveghezi.

Aș vrea să mă relaxez.

Mă gândeam la ce-a spus dl Bean, să-i găsim pe liderii găștii.

Eu zic să stăm cu ochii-n patru, să patrulăm, cum s-ar spune.

Gândește-te ce triumf ar fi ca două femei să-i captureze pe liderii găștii.

Excelentă idee!

Hai să mergem! Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Băiatul Atkins! L-am suspectat de la început. Uită-te cu atenție.

E lângă calorifer.

- Poate umblă la sistemul de încălzire! - La ei, repede!

- Ce faceți, băieți? - Bună ziua!

Nu știu de restul, dar Atkins nu poate juca la cacealma cu așa o mână!

Să mergem!

ACTIVITĂȚI ȘCOLARE

- Hodgson! - Da, domnule?

- Golește panoul! - Să golesc…?

Golește-l!

Nu pot să cred!

Stați jos.

Au avut loc niște neplăceri azi-dimineață.

Nu vor exista neplăceri la orele mele.

Primul care vorbește,

se mișcă dacă nu-i vine rândul

sau deranjează în orice fel…

Atkins!

- Ce-i aia? - Mâna dv., dră.

Corect. Ce mărime?

Neobișnuită?

De mărimea unei scatoalce.

- M-am făcut înțeleasă? - Da, dră.

Bun.

Vom desfășura o lecție plăcută și tăcută

având ca subiect problemele mai noduroase

prezentate de fracții și zecimale.

Altfel…

Pagina 45.

Domnișoara Short.

Să-mi fie cu iertare, aș vrea să desfășor un mic experiment de logică.

- Firește. - Mulțumesc.

- Atenție la dl Grigg! - Copii…

Vreau să-mi spuneți numere din două cifre.

Cine vrea primul?

- Douăzeci și șapte. - Douăzeci și șapte.

- Patruzeci și nouă! - Patruzeci și nouă.

- Sunt nedumeriți. - La fel ca mine.

Așteptați! Experimentul nu dă greș. Cineva mereu îmi pune la îndoială faptele.

Acel cineva e elementul logic al grupului.

- Optzeci și unu. - Optzeci și unu.

- Șaizeci și cinci. - Șaizeci și cinci?

- Treizeci și trei. - Treizeci și trei.

Hai, să vă văd acum!

Intră!

Adams, foarte prompt! Mă bucur să te văd.

- Mulțumesc. - Fă-te comod. Ia loc.

- Scaunele sunt sigure acum. - Sigure?

Vorbește mai încet.

După dimineața asta, dle Adams,

nu cred că aș fi angajat să am grijă de copiii de vizavi,

darămite să fiu director.

Trebuie să recunosc că nu păreți îngrijorat, dle.

De ce să fiu? Nu sunt. Soluția e chiar în această încăpere.

- Mă tem că nu văd… - Mai încet, te rog!

Mă scuzați.

- Hai să analizăm științific. - Da.

Dacă, la finele săptămânii, dra Wheeler prezintă raportul,

nu mai pot spera la slujba dorită.

- Asta e problema, nu? - Da.

Soluția e simplă. Dra Wheeler trebuie înmuiată.

Înmuiată?

Ce înmoaie o femeie, dle Adams? Ce-i ia mintea de la muncă?

Iubirea, dle Adams.

De ce-mi spuneți astea, dle Wakefield?

Deoarece soluția e în încăperea asta. Dumneata, dle Adams, ești soluția!

- Eu? - Te rog, vorbește mai încet!

Pentru Dumnezeu! Are biroul în camera alăturată.

Da, dar eu…

Dle Adams, dra Wheeler e îndrăgostită de dumneata.

- Nu! - Ba da!

Mi-a fost clar în laborator azi-dimineață.

- Nu, dle, vă rog! - Semnele sunt clare!

- Tânjește după dumneata! - Nu, dle, vă rog. Nu pot…

- „Pu e nosibil”, dle. - Nu doar „nosibil”, ci posibil.

De fapt, e o certitudine!

Domnule, de unde știți? La urma urmei, dv…

- Sunteți celibatar. - Dar nu sunt mort.

Gregory, nu mă gândesc doar la mine.

Fie-ți milă de sărmana femeie frustrată.

Răspunde-i, arată un pic de tandrețe, de iubire.

E datoria ta de ființă omenească.

Mă cunoașteți, dle. Aș face orice ca să vă ajut.

Mă „tiți”, doar, dle, dar…

- N-aș ști ce să fac, dle. - Ei, nu!

Sunt trei laboratoare în școala nouă. Toate au dotări de ultimă oră.

O să am nevoie de serviciile unui profesor de științe cu vechime și loial.

- Trei? - Trei!

- Am nevoie de un timp de gândire. - Nu e timp de gândit, doar de acționat!

- Trei, ați spus? - Trei!

Pentru dv. și pentru știință!

- Voi face pot… ce tot. - Așa te vreau!

Bine lucrat, Adams! Știam că mă pot baza pe dumneata!

Sonetele lui Shakespeare.

„Chiar dacă buzele-ți ciopli Iubirea însăși…”

Vai de mine!

„O liotă de nimfe, păzindu-și fecioria. ”

„Nu-i niciun soare-n ochii doamnei mele. ”

Nu vreau să vă întrerup, dle Adams. Făceam niște cercetare.

Și eu.

Mereu inspectez cu atenție librăriile școlare.

Asta vă spune multe, sunt sigur.

Da?

Nimic, nimic.

Dră Wheeler, am să vă spun ceva.

Da?

Lumina vă face părul să arate ca aurul lucios.

Ochii vă strălucesc asemenea „sterelor”. Cerului… stelelor.

Ce vă face să spuneți asta?

Sunt om de știință.

Observ astfel de lucruri. Sper că nu vă deranjează.

- De ce să mă deranjeze? - Păi…

Nu voiam să credeți că sunt personal.

- Și nu sunteți? - Nu!

Doar științific.

Firește, în cazul acesta, nu mă deranjează deloc.

Bun!

Dră Wheeler!

Dră Wheeler, trebuie să vă spun ceva.

Dră Whee…

- Ați căzut! - Da, dră Wheeler!

Asta e. Am căzut. Dră Wheeler, am căzut…

am căzut prin gaura din scaun.

Deci?

- Bună dimineața, dră Allcock. - Neața, dle Grigg.

Aș vrea să stăm la o discuție mai lungă cândva.

- Despre ce? - Despre exerciții fizice.

Firește, domnule.

- Ni s-a spus să cooperăm cu dv. - Nu voi cere imposibilul.

Ar fi bine azi?

- Da. - Ce bine!

Era să uit. Am ceva pentru dv.

- Zău așa, dle Grigg? - Da.

E ultima. Mă gândeam că vă interesează.

COPILUL ARE DREPTATE

E destul de avansată.

Nu sunt surprinsă. Păreți un tip destul de avangardist.

Nu cred în reprimarea instinctelor. E un lucru foarte nesănătos.

Provoacă rău, sunt de acord.

Abia aștept discuția noastră, atunci.

- Pe curând! - La revedere!

Mulțumesc pentru carte.

I-au scos bobul!

ALCOOL

Toarnă cu vârf.

CAMERA DE ZI PROFESORI

Stai să văd dacă am priceput, Johann Sebastian Bean.

Vrei să oprim recitarea Prologului ca să cânte muzica cinci minute?

Tema îndrăgostiților e vitală interpretării mele muzicale integrate.

Și ce să facă actorii între timp? Să danseze?

- S-ar putea juca cu pumnalul. - Sau l-ar putea înfige în dumneata.

Nu-i nevoie de agresiuni!

Mulțumesc, Sarah!

Vă reamintesc că muzica e secundară, nu dominantă!

- Mulțumesc. Dle Milton? - Gura, Adams! E o criză.

- Știu, - Gura!

Vă rog, domnilor, eu mă ocup de lumini.

Tot ce vreau să faci

e să-i orbești așa-zisa orchestră afonă…

astfel încât să nu poată citi așa-zisa muzică inutilă.

Inutilă?

- Va fi încununarea producției! - Prostii! Piesa e principalul!

Nu cedez nicio notă!

Iar eu nu voi sacrifica muzica verbală inspirată a lui Shakespeare

pentru bocetele dumitale anoste!

- Bocete? - Bocete anoste!

- Retrageți-vă vorbele! - Niciodată!

- Mă văd nevoit să vă lovesc! - Faceți asta și o să vă rup… bagheta!

Potoliți-vă și beți-vă ceaiul!

Voi vă înfierbântați, iar el se răcește.

Beți odată, pentru Dumnezeu!

Doi adulți irosind o pauză certându-se.

Sarah, poți să-mi mai torni o cană?

- Mergem în același loc? - Se poate.

- Mă duc să confirm ceva. - Cu dl Adams?

- Întâmplarea face că da. - Înțeleg.

- Nu e nimic de înțeles. - Sunt psihiatru, să știți.

Uiți unde ți-e locul, dle Grigg.

Cinci profesori, toți fără de griji

Cinci profesori

La-di-da-di-da

Și de un profesor șade pe un scaun

Rămân patru profesori, toți fără de griji

Cine iese? Piticul!

Patru profesori aplicau o corecție

Și de un profesor șade pe un scaun

Mai rămân trei profesori

Sunteți beată!

Mâinile sus!

Dră Allcock!

Sau te fac tapet, mâță bârfitoare!

Domnișoară Allcock!

Alistair…

Visez!

Ce păcat că e doar un vis!

Sarah.

Pare atât de real!

Nu e un vis.

Era alcool în ceai.

- Ce cauți dumneata aici? - Mă visai.

- Nu-mi pot controla visele. - Dar eu le pot îndeplini.

- Domnule Grigg! - E un pas regresiv.

- Mi-ai spus Alistair adineauri. - Nu sunt în apele mele.

- Nu mă confundați. - Nicio confuzie! La asta visez și eu.

- Alistair! - Sarah!

Am știut că ne potrivim din clipa magică în care ne-am intersectat privirile.

- O văpaie a luat naștere! - Nebunule!

Ușurel!

Stai liniștit, am studiat judo. Cunosc fiecare mușchi din corpul uman.

- Alistair… - Nu… Stai!

- Te-am rănit, dragule? - Nu, nu.

Trebuie să ne întâlnim diseară.

Nu pot. Organizez Liga de Frumusețe și Sănătatea marțea.

- Mâine seară? - Așa rămâne!

Draga mea!

Draga mea!

Alistair!

Dragul meu!

William Wakefield, nu ajungi nicăieri dacă o iei pe ocolite și te plângi.

Fii ferm cu ea!

Dra Wheeler, angajata mea, nu obișnuiește să bea la serviciu.

Explicația e simplă.

Niște alcool din laborator a ajuns în ceainicul din camera profesorilor.

Se întâmplă des! Ba nu… Se mai întâmplă astfel de accidente.

Mulțumită?

Nu, și nu vă învinovățesc.

Ce să-i spun oare?

ȘCOALA MODERNĂ SECUNDARĂ…

Dle Adams, prietene! Ai vești pentru mine?

Da… Nu. A trimis după mine, dle.

Slavă Cerului! Ai impresionat-o!

Înțeleg! Doar se preface că vrea să te vadă la interviu.

Rutina, când tot timpul…

Nu, dle. Îmi pare rău. Nu pot s-o fac. Pur și simplu…

Nu vă dați seama ce-mi cereți.

Dar, Adams, te afli în pragul a trei laboratoare!

Îmi pare rău. Nu pot s-o fac. Nici dacă-mi dați Harwell, dle.

Trebuie să intrați acolo, vă rog. Inventați o scuză pentru mine.

Nu pot! Scoateți-mă din bucluc, vă rog!

Cum să explic după cheful din dimineața asta?

Sunt într-o poziție grea. Tu ai spațiu de manevră.

Ăsta e nimic mai mult decât „apanaj”.

„Antaj” moral… „jantaj” moral, dle.

Să recunoaștem, Adams. Ăsta e șantaj de-a dreptul pe față.

- Trei laboratoare. - Intră!

Hai, Adams, așa te vreau!

Luați loc, vă rog.

- Câteva întrebări, dle Adams. - Da?

- Înțeleg că ați construit singur racheta? - Da, da.

Și ați construit și consola de lumini pentru piesa școlii?

Da, un proiect de-al meu.

E limpede că vă dedicați mult timp proiectelor școlare.

Da, mă țin ocupat serile.

Complet?

Complet?

S-mi fie cu iertare. V-am speriat?

Nu.

Doar nu vă intimidează inspectorii? Nu suntem niște căpcăuni.

Cel puțin, sper că eu nu sunt.

Vă mulțumesc.

- Aveți și alte întrebări, dră Wheeler? - Nu.

- Mulțumesc. - O clipă!

Mereu le ofer profesorilor ocazia să mă întrebe de politica ministerului.

Sau orice altceva.

Orice.

Dră Wheeler, e ceva

ce voiam nu să vă întreb, ci să vă zic.

Ceva nu mi-a dat pace. M-a stresat întruna.

Atât de mult, încât abia am reușit să mă concentrez la ce spuneați.

Domnișoară Wheeler…

Nu mi-am putut dezlipi ochii de la dv.

Sper că nu mă considerați prea personal? Sau că am închipuiri.

Dar…

Domnișoară Wheeler…

vreau să vă spun ceva.

Aveți un nas pe față. Pe funingine… Funinginea!

- Ce dimineață ai avut tu, Milton? - Dacă tot ai întrebat, foarte liniștită.

Mi-ai ascultat sfatul? Fără îndoială, merită să fii ferm!

Dră Short, Milton! S-a întâmplat ceva minunat.

- Ce? - Nimic.

Nimic, asta e. Nu e minunat?

Am avut două ore de dimineață și nu s-a întâmplat nimic. Doar am predat.

Asta e tot. N-am fost nicicând mai fericit!

Ce fericiți suntem azi!

Fetele sunt așa cooperante! N-am mai văzut așa ceva!

Ce s-au schimbat copiii! Zici că e un miracol!

- Și pentru voi doi? - Toi toi! Ce exprimare nefericită!

Și voi doi! Toi toi!

A fost minunat!

- Nicio glumă toată dimineața! - Gata, revenim la normal.

Să nu ne grăbim. Poate ne induc un fals sentiment de siguranță.

Prostii! E deoarece am fost fermi! Asta e soluția, am zis mereu…

Mulțumim și noapte bună!

Lucrez la o idee pentru scena din criptă.

Criptează-te!

Mă scuzați, trebuie să răspund unui… Să preiau… Telefonul!

E minunat că ni s-au terminat problemele.

- Ajută-l să se ridice! - Astea-s glume?

Ce Dumnezeu! Puteam să-mi rup spatele! Ridicol!

- Gata problemele, ziceați? - Vă rog!

Ce…?

Uitați-vă și voi!

Au pus cremă de pantofi pe receptorul… Nu!

Ce-i asta? S-a lipit!

Desprinde-te!

Nemernicii din anul terminal!

Fermitatea dă roade?

Îi voi raporta dlui Wakefield.

Ajutor!

Dumnezeule! Vino încoace!

Ajutor!

Dă-mi mâna!

- Haide! - Așa! Piciorul sus!

Atenție!

Ești teafăr, Adams? Ce glume ridicole!

Mă duc la dl Wakefield.

O să insist!

Ce Dumnezeu se petrece?

Nu mai suport! Nu mai pot!

EXPOZIȚIE LOCALĂ

Ce faci aici, Stevens?

- Cu un comision. - Fuguța!

Da, domnișoară.

Vedeți dv., dle, cei șase copii vor să participe la expoziție

doar dacă Grigg și Wheeler vor fi acolo.

Nu înțelegeți, dle? Ei sunt liderii găștii!

Profită de ocazie ca să facă deranj unde sunt Grigg și dra Wheeler.

O deducție ingenioasă, dră Short, dar nu e dovada.

Îi vom urmări pentru dovezi.

Apoi câte șase bucăți pentru fiecare.

Nu-mi plac corecțiile fizice, știți, doar. Și spionatul îmi place și mai puțin.

E singura cale.

Lăsați în seama mea. Aranjez eu totul.

Ce ți-am spus? Ne-au dibuit.

- Vor fi cu ochii pe noi. - Afurisitul de anunț!

- Asta e. Anulăm operațiunile? - Nu!

Generalii buni profită de piedici și le transformă în victorii.

Asta vom face și noi.

Doresc să mă înscriu…

pentru poziția de director…

COPILUL ARE DREPTATE

DE ALISTAIR GRIGG, AUTORUL „ÎNGERUL DIN SPATELE CIOMAGULUI”

- Sarah, draga mea! - S-a terminat.

- S-a terminat? Dar aseară? - Scuze, vreau să ies din încăpere.

- Ce-am făcut, Sarah? - Asta!

Asta ți-a schimbat sentimentele față de mine?

Ai impresia că eu, ca profesoară,

mi-aș dat inima autorului acestei trădări, acest cuțit în spate la adresa profesiei?

- Dar cum! Am studiat la Viena. - Eu predau aici. Sunt teorii fără bază.

- Cunosc copiii. - Îi cunoști? Ce cunoști?

Ți-e mai ușor să te împotrivești progresului decât să accepți ideile noi.

Vorbești ca o guvernantă victoriană ignorantă!

Mai degrabă asta decât o optimistă slabă și indecisă!

Ascultă-mă! Eu…

- Sarah, ne certăm. - Excelentă analiză!

Nu trebuie să ne certăm, Sarah. Hai…

- Hai să nimic. S-a terminat! - S-a terminat?

- Dar te iubesc, dragă! Ce mă fac acum? - Vezi la capitolul al cincilea.

Capitolul al cincilea?

Ce-a pățit dra Allcock? Pare foarte supărată.

- Domnule Grigg! - Ce e?

Nu! I-am găsit în buzunar.

- Gata? Știți ce aveți de făcut? - Operațiunea Războiul Nervilor.

Atenție la sincronizare. Împrăștiați-vă.

Așa, știți ce aveți de făcut?

Urmărim suspecții în timpul pauzei.

Îi ducem la Wakefield dacă observăm ceva suspect.

Cu mai multă energie!

Plaja de suspecți s-a micșorat. Știm că trebuie urmăriți cei șase.

- Plănuisem ceva pentru pauza asta. - Și eu. Muzica nu se scrie singură.

Zău acum, ați putea fi mai cooperanți. I-am promis dlui Wakefield.

Doar nu am cum să supraveghez de una singură șase copii.

Vom face tot ce putem. Nu-i nevoie să te ambalez. Îmi pare rău.

Toluen? Acid nitric?

Sunt componentele TNT-ului.

Domnule Wakefield!

Mă scuzați, dle. Ne dați o carte despre terorism?

Da.

Poftim, Explozii care au scris istorie.

Mulțumesc, dle!

Terorism? Ele două?

- Ce e? - O bombă.

- Copiii fac o bombă. - Știu.

- Milton! - Nu face asta!

I-am auzit pe Haig și pe Dale punând la cale o explozie.

Și eu, pe Lee și pe Gordon.

- Haide! - Bine.

Nebunii!

N-am de gând să-mi pierd vremea.

E totul în cartea mea explicativă: Cum să construiești o bombă.

Îți trebuie un recipient, un detonator, sulf, nitrat de potasiu și carbon.

Oricine poate face praf de pușcă. Ai să vezi!

De-abia aștept!

Domnule Wakefield!

- Domnule Wakefield! - Ne-a văzut cu siguranță.

Bun.

Fetelor, știți că nu aveți voie în clasă în timpul pauzelor.

Bombe?

Ce căutai în depozit, unde n-ai voie, Bird?

- Întrebați-l pe dl Adams. - De ce?

Știți că mă pasionează științele. Mă uitam și eu.

- Și sticlele mutate? - Am citit etichetele, dle.

- Le-ai scos conținutul? - Cu ce scop, domnule?

Ca să faci o bombă.

Se simte bine dl Adams?

- Spune adevărul, Bird! - Asta fac, domnule.

De ce nu verifică dl Adams sticlele?

- Să verific… - Da, nu veți găsi nimic lipsă.

- Ați verificat, dle Adams? - Nu, dle.

- Fă-o degrabă. - Da, dle Wakefield.

- Așteaptă alături, Bird. - Da, domnule.

EXPLOZII CARE AU SCRIS ISTORIE

- De ce ai împrumutat cartea? - Pentru studiu privat, dle.

Istoria modernă e plină de explozii.

- Ce căutați în clasă în pauză? - Voiam liniște ca să citim din carte.

De ce-ați fugit fără explicații?

Au fost multe comportamente negative în ultima vreme.

Am crezut că vom fi date ca exemplu.

- Unde-i bomba? - Ce anume, dră?

Bomba, bomba, bomba!

Bom, om-pom, bom, bom!

Așteptați alături.

Intră!

Ce s-a întâmplat, dle?

Discutai cu Sheila despre praful de pușcă.

- Așa e, dle. - Pentru Ziua Guy Fawkes.

- E peste câteva luni bune. - Ni s-a spus să lucrăm din timp.

Nu ține, Haig.

Ba da! Sunt instrucțiuni în carte.

- Nu de artificii zic. - Eu la ele mă refeream.

- Se pare că ne-am înțeles separat. - Într-adevăr. Ascultați-mă cu atenție.

- Scuza voastră nu ține, dat fiind… - Dat fiind că nu iese fum fără foc.

Să-mi fie cu iertare, dar e cea mai proastă zicală.

Uneori, apar nori de fum colosali fără măcar să existe o scânteie.

- Depinde ce vreți să credeți. - Să luăm exemplul propagandei.

Haig, Sheila, așteptați în camera alăturată.

- Deci? - Se poate să greșim cu toții?

Nu. Stați să-l aducem pe Stevens. El e adevăratu lider. Veți vedea!

Oare?

Sau vom învăța de la copii că adesea, citez,

„Apar nori de fum colosali fără măcar să existe o scânteie. ”

Am încheiat citatul.

GARDEROBĂ

O bombă cu ceas!

Sarah, unde sunt scaunele în plus?

Nu m-ar surprinde dacă dracii de copii le-ar mărunți pentru un foc.

- Fermecător! - Mai bine verific.

Haideți, mai repede! Nu ridicăm cortina în ritmul ăsta!

- Dră Allcock. - Pleacă, te rog. Am treabă.

Ascultă-mă, am analizat situația.

Ia mâinile de pe mine, dle Grigg. Știi bine că am studiat judo!

Eu te iubesc și tu mă iubești.

Pentru că s-a petrecut repede, simți lipsa perioadei de curtare.

Dă-mi drumul!

Respingerea ta e un truc mental elaborat pentru a declanșa ritualul de curtare.

Dar e târziu! Iubirea noastră e certă. Știi că am dreptate. Nu mă manipula!

Hai, copii! Nu mai căscați gura!

Dar te iubesc, dră Allcock!

PUDRĂ PENTRU MÂNCĂRIMI

- Dle Adams! - Dră Wheeler, vreau să discutăm.

- Acum? - Da. Ia loc, te rog!

- Dar am o ședință. - Stai jos!

Dră Wheeler, am deslușit totul științific.

Dle Adams, despre ce vorbești?

- Despre noi. - Despre noi?

- Dră Wheeler, te iubesc. - Chiar așa?

- Nu mă pune la îndoială. E rudimentar. - Iertare.

Îndrăznesc să te întreb: vrei să știi pe ce mă bazez?

- Dacă nu te deranjează. - Firește.

În ultimele câteva zile, am încercat să te curtez…

Acesta e termenul corect? Să te curtez.

Aceste încercări, din motive explicate ulterior, nu erau autentice.

Prin urmare, au dat greș.

M-am retras zăpăcit, decis să nu mai încerc niciodată experimentul.

Cu toate acestea, după ultima încercare,

a avut loc o reacție extraordinară.

Departe de mine gândul de a nu vrea să te revăd…

Progresiv…

m-am panicat

că nu voi mai fi niciodată singur cu dumneata.

Și îmi doream să fiu cu dumneata.

O dorință puternică, chinuitoare.

Așa că iată-mă aici.

Ăsta e contextul pentru toate cele menționate anterior, dră Wheeler.

Faptul că după…

un început nesigur și pe picior greșit,

am ajuns, de fapt…

să mă îndrăgostesc de dumneata, dră Wheeler.

Asta cred că am făcut de mă simt cum mă simt acum.

Cum te simți?

Gulerul ți-e ponosit.

Ai un nasture lipsă la sacou și trebuie neapărat să te tunzi.

Cineva trebuie să aibă grijă de tine.

Aș vrea să fac eu asta.

Felicity!

Pot…

Pot să te țin în brațe?

E necesar, științific vorbind.

Să ne căsătorim!

Nu m-am bâlbâit deloc, așa-i?

Bine că nu te-ai bâlbâit la ultima frază.

Felicity, trebuie să spun ceva, să explic, să mărturisesc.

Mai târziu! Mergem neapărat la ședință.

Logica, adică sentimentul din spate…

Nu înțeleg. Dacă iei atitudinea dumitale…

Doamnelor, domnilor, ședința a fost întrunită la cererea expres a dlui Grigg.

Mai e foarte puțin până la piesa școlii.

- Fără prea multă vorbă, dle Grigg. - Mulțumesc.

Voi pleca de la Maudlin Street mâine cu munca mea de cercetare incompletă.

Cred că e limpede că patru zile nu sunt suficiente

pentru a studia fenomenul tiparelor comportamentale în școală.

Și acum intrați voi în scenă.

Voi ați fost în centrul evenimentelor acestei săptămâni.

Vă propun să ne consultăm pe îndelete în timpul vacanțelor,

ca să învăț din experiența și opiniile voastre.

La urma urmei,

voi…

îi cunoașteți pe copii, sunteți mereu aici, ca profesori.

Dar, pentru început, vă rog să-mi expuneți gândurile voastre preliminare.

Nu înseamnă că nu am o teorie preliminară proprie.

Imperturbabilul…

Al vostru…

Imperturbabilul director locțiitor nu e de acord cu mine, dar…

Cred cu tărie cu suntem martorii unei isterii juvenile în masă…

Nemaivăzută de la cruciada copiilor…

din Evul Mediu!

Vă mulțumesc, dle Grigg.

Înainte să las loc discuției, aș vrea să-mi fac poziția…

să-mi fac poziția clară.

Esența isteriei, după părerea mea…

e că este susținută și continuă.

Aici, a fost… spasmodică.

De exemplu, de la falsa alarmă cu bombă de azi-dimineață, a fost liniște totală,

nu a fost niciunul dintre noi iritat.

Dră Allcock, vreți să vă expuneți părerea?

Mișcarea e răspunsul.

Nimic nu se compară cu consumarea energiei suplimentare potențial periculoase.

- De la coloană pleacă totul. - Aveți dreptate.

Am un exercițiu nou. Să vă arăt!

Arată minunat! Pot să mă alătur?

- Vă rog! - Mulțumesc!

E minunat!

Dră Allcock! Dle Adams! Luați loc! Vă rog, luați loc!

Dle Milton, dumneata n-ai nimic de zis?

După cum ziceam, dle,

trista lipsă de activități intelectuale extracurriculare e în spatele chestiunii.

Parlamentările, grupurile de dezbateri

sunt stimulările intelectuale necesare pentru a satisface mâncărimile tinerilor.

- Gura, nătângule! - Scuze, nu mă pot abține. Am…

Domnule Bean!

- Tu și psihiatria! - Domnișoară Short!

Mielușeii v-au umplut biroul cu pudră pentru mâncărimi!

Analizeaz-o pe asta!

- Scarpină-mă pe spate, te rog! - Niciodată!

Să suferi!

Vă rog! Ajutați-mă!

Vă rog! Scărpinați-mă!

ROMEO ȘI JULIETA DE WILLIAM SHAKESPEARE

Dacă muzica e hrana iubirii, păstrează liniștea.

Asta e cea mai de amploare operațiune. S-o jucați bine, atâta tot!

CORTINA SUS

Îmi pare nespus de rău… Vai!

Coboară!

- E sus cortina. - Jos!

- E scena mea. Jos! - Nu-mi spui tu ce să fac…

Două neamuri mândre…

Gura! Sunt pe scenă!

Aicea, în Verona-încântătoare…

care să curgă sânge de-orășeni făcură…

Nu poți să urmărești instrucțiunile? Sunt chiar simple! Ce început!

Mult mai bine!

Din cele două neamuri învrăjbite,

sunt doi îndrăgostiți loviți de soartă, care viața și-o vor lua.

- N-am atins manetele. - Oare?

- Nu! - Nu vorbi așa cu Felicity!

Deci e Felicity acum? Am înțeles.

- Ce să înțelegi? - Ce atingeai tu atunci.

- Nu vrei tu un pumn în nas? - Piesa!

- Gura! - Nu-mi vorbi așa!

- N-am ce căuta aici! Plec! - Rămâi pe loc! Uite…

Muzica! Temă înflăcărată!

Ce e?

Joacă-te cu pumnalul!

Joacă-te cu cuțitul!

Scuze! Nu vă aud, dle Milton! Mă iertați!

Întoarce-te!

- Înapoi! - Hotărâți-vă odată!

Încet! Ce strălucește-acolo oare?

Spre răsărit a strălucit un soare.

Romeo, o, Romeo! Cum de ești, Romeo?

- Scuze! - Nu-i nimic! Continuă!

Lipsește-te de numele purtat de-al tău tată.

Să-mi juri că mă iubești și, fermecată, nu vreau a fi o Capulet.

Nu mă ajută nimeni?

Nu!

- Stai locului! - Mă tragi!

- Terminați! - Pune-o înapoi!

Să aștept aici noaptea întreagă?

Juliet a așteptat, nu te mai agita!

Apă! Brandy!

Mersi!

Mersi?

După câte i-am învățat!

- Nu face nimic. - Bucuros de ajutor.

- Unde rămăseserăm? - Nu vreau a fi o Capulet.

S-o mai ascult? Sau poate să-i vorbesc?

Se lasă o pace întunecată pe Verona întristată.

Vor fi iertați, sau pedepsiți cu-asprime, veronezii, după vină,

în tot acest sfârșit îngrozitor.

Și se va povesti cu jale povestea lui Romeo și-a Julietei sale.

Aveți grijă!

Coborâți cortina!

- S-au încurcat firele! - Jos cu ea! Trageți-o jos! Dați-i foc!

Coborâți-o odată!

Haide!

Gordon! Thomson! Opriți totul!

Thomson, încearcă s-o oprești!

Doamnelor și domnilor, avem o mică defecțiune tehnică…

Dacă aveți răbdare o clipă, se pare că s-au încurcat două fire.

Aș fi vrut să mor! Bean!

Milton!

Domnule Wakefield!

Domnule Wake…

V-ați luat-o în cap. Nu v-a supravegheat nimeni.

Să vedem ce-ați pregătit pentru festivitatea de premiere.

Același vechi truc?

Nu mai sunteți inventivi.

Pudră pentru mâncărimi? Iar?

Vă repetați.

Bănuiesc că pianul trebuie să se rupă la recital?

Iar făină?

N-ați găsit niște funingine, de dragul schimbării?

Anulați de îndată toate aceste trucuri!

În 20 de ani, n-am pedepsit pe nimeni în ultima zi din semestru.

Veți veni la mine imediat după festivitatea de premiere.

Clar?

Dați-le jos. Hai să strângem tot!

N-aveți nimic de spus în apărarea voastră?

Stevens.

Domnule, așteptați!

- E o mare greșeală, dle! - Nu mai spune!

Pentru că Penelope a avut prezență de spirit și m-a abordat…

- N-o ascultați, dle. - Gura, Stevens!

Dră Short, ce a spus Penelope de justifică această întrerupere?

Mi-a zis motivul din spatele nefericitelor evenimente de săptămâna asta.

Dle Wakefield, copiii au descoperit că a veți de gând să plecați.

Ei nu vor să plecați, este atât de simplu.

Sunt de părere, la fel ca restul colectivului,

că școala Maudlin Street nu ar mai fi la fel fără dv.

S-au gândit la o petiție, dar nu i-au acordau șanse de reușită.

În plus, au considerat măsura a fi prea blândă.

Nu așa se procedează la Maudlin Street.

Așadar, având circumstanțele de partea lor,

au decis să se asigure că nu veți obține un post în altă parte

și au lansat o campanie cu acest obiectiv declarat…

cu susținerea întregii școli.

Poate veți dori să-i pedepsiți pe băieți.

Însă, personal…

Aș socoti anii la catedră petrecuți cu folos

dacă ar face măcar jumătate din atât pentru a mă convinge să rămân cu ei.

Acum știu că psihologia pediatrică are un fundament.

- Chiar te iubesc! - Liniștește-te…

Dar dacă ai noștri copii se poartă necuviincios, îi pedepsim, nu?

Firește.

Între noi doi fie vorba, am realizat cu mult timp în urmă

că libera exprimare e bună numai pentru copiii altora.

Iată-l!

Îl vrem pe Wakey!

Îl vrem pe Wakey!

Îl vrem pe Wakey!

Vă urez vacanță plăcută, tuturor!

Pe semestrul viitor!

SFÂRȘIT

Subtitrarea: Robert Sukosd