Original subtitles

GERMANIA

... sute de germani au fost arestați ca spioni Stasi...

... angajați de NATO...

... să seducă secretare din Germania de Vest pentru a obține secrete...

... Serviciile Secrete pomenesc de un agent „Romeo” cu mai multe pseudonime...

... în Germania de Vest au fost mai mulți spioni decât oriunde în lume...

Georg Leber, ministrul apărării din cabinetul Brandt, a luat...

... neglijență în legătură cu misiunea de spionaj Guillaume...

APRILIE, 1974 GERMANIA DE VEST

Un asistent al cancelarului a fost demascat ca spion al Germaniei de Est.

La scurt timp după aceea, un secretar NATO dezertează în Germania de Est

cu o mulțime de documente secrete.

Paranoia pune stăpânire pe țară. Sunt spioni peste tot.

Nimeni nu știe cine spionează pentru cealaltă baricadă.

MINISTERUL FEDERAL

CLASIFICARE: CONFIDENȚIAL

MILITAR

SUPORT

AMERICAN

PRIETENII

Biroul ministrului Leber. Sophie Zimmermann, la telefon.

Desigur, dle secretar de stat. Chiar acum?

Da.

Este foarte capabil, are recomandări bune.

Va fi discret, dle ministru, vă promit.

Ar trebui să primim această informație foarte curând.

Da, vă mulțumesc, dle ministru.

Care este nivelul autorizației tale de securitate, dră Zimmermann?

Ü3, dle secretar.

- Când expiră? - Tocmai a fost reînnoită, dle secretar.

Redactează o scrisoare oficială!

Către biroul cancelarului.

Cu părere de rău vă informez că, marțea trecută,

agenții noștri BND au descoperit corpul drei Böhmer

într-o casă sigură a Stasi, din Dresda. Oprește-te!

„Corpul” nu e corect.

„Cadavrul”? Ăsta e cuvântul?

Cum se spune când ard cadavrul? Rămășițe? Da, desigur.

Am luat măsuri pentru reducerea la minimum a consecințelor.

Recomandarea mea este să nu-i implicăm pe prietenii noștri americani în asta.

Îmi pare rău, dră Zimmermann. Câtă nechibzuință din partea mea!

Ai lucrat în același departament cu dra Böhmer.

O cunoșteai bine?

Nu. Nu vorbesc prea mult cu celelalte fete.

Într-adevăr?

Teribil, nu? Mă refer la ce s-a întâmplat cu dra Böhmer.

Biata femeie!

Credeam că fuge spre o viață cu totul nouă.

Era mai bine dacă o găseam noi primii.

Măcar ar fi fost în viață.

Noi suntem mai civilizați, de partea asta a Zidului. Cred.

Dră Zimmermann... Cum găsești munca dumitale?

Foarte satisfăcătoare, dle secretar.

- Nu e prea dificilă? - Nu, dle secretar.

- E interesantă? - Da, domnule.

Un caz în mod special?

Ar trebui să-l întrebați pe dl ministru.

Asta e tot, dle secretar de stat?

Da. Închide ușa după ce ieși.

Dră Zimmerman?

Cum nu vorbești cu celelalte fete,

am încredere că vei păstra această veste despre dra Böhmer doar pentru tine.

Rahat!

Sophie Zimmermann?

Sophie Zimmermann.

Da.

Sunt ofițer BND. Vă căutam.

Veniți cu mine, vă rog!

Așteaptă-mă!

În pădure.

În luminiș.

Acolo, dacă te uiți în sus, poți vedea jumătate de cer.

Așteaptă-mă acolo!

Cât e ceasul?

Șapte.

E timpul să te trezești.

Trezirea!

Nu fi așa de tristă!

O femeie atât de frumoasă n-ar trebui să pară atât de tristă.

- Pot să vă ajut, domnule...? - Schäfer. Dieter Schäfer.

Dar eu te pot ajuta cu ceva?

Aveți o programare?

Ministrul Leber chiar este foarte morocănos?

Domnișoară, îmi faceți o mare favoare dacă îmi spuneți care e starea lui de spirit.

Sunt pe cale să-i vând un sistem de armament de trei milioane de mărci.

Dacă poate țipa la o fată drăguță și muncitoare ca tine,

imaginează-ți ce-mi va face mie!

Dl ministrul Leber este foarte serios astăzi.

Poate ar trebui să reprogramez.

- E disponibil marțea viitoare la 16:00. - Minunat!

Atunci, ne vom revedea marțea viitoare.

- Domnișoară...? - Zimmermann.

Sophie Zimmermann.

Mulțumesc, dră Zimmermann.

- Când ai pauză, Sophie? - Poftim?

Vrei să iei prânzul cu mine? Următoarea mea întâlnire a fost reprogramată.

Alo?

Alo?

Alo?

La naiba!

E cineva acolo?

Vă rog, ajutați-mă!

Știu că mă poți auzi.

E întuneric și mi-e frig.

E cineva?

Slavă Domnului! Te rog, ajută-mă să ies de aici!

- Nu înțeleg ce spui! - Vorbești engleza? Te rog...

- Vorbești engleza? - Un pic.

Cine ești tu?

Numele meu e John. John Andre. Sunt student la Universitatea Tehnică.

- Student? - Trebuie să merg la cursuri.

Dacă absentez, îmi anulează permisul de rezidență.

John, ascultă-mă!

Și eu sunt închisă aici.

Dar, împreună, vom reuși să ieșim, bine?

Bine. Poți să deschizi ușa? E foarte întuneric aici.

Ceva blochează ușa.

N-o pot deschide, îmi pare rău.

Știi unde ne aflăm?

Nu, aș fi vrut să știu.

M-au legat la ochi și m-au pus pe bancheta din spate a unei mașini.

Am mers vreo 20 de minute.

- Cred că suntem încă în Dresda. - În Dresda?

Suntem în Est?

Dacă am putea anunța pe cineva unde ne aflăm,

dacă am putem contacta poliția...

John, ascultă! Sunt cetățean vest-german.

Bine? Și, dacă sun la poliție, singurii care vor veni

sunt cei care ne-au băgat aici. Bine? Înțelegi?

Poți să ne scoți de aici? E vreo ușă sau vreo fereastră pe partea ta?

E o ușă, dar e încuiată.

Am încercat, dar n-am putut s-o deschid.

Nimic altceva? Nimic care să ne folosească?

Nu, doar un telefon. Dar nu funcționează.

Am încercat, dar nu am reușit să prind o linie.

Așteaptă! Te rog! Nu mă lăsa, domnișoară!

Alo?

Dră Zimmermann...

Vă bucurați de o ședere plăcută?

Întreb doar pentru că s-ar părea că plănuiți să plecați.

Asta pune într-o lumină proastă ospitalitatea noastră.

De ce mă țineți aici?

La fel ca dumneata, și noi avem întrebări importante care necesită răspunsuri.

Sunt doar o secretară. Nu știu nimic!

Dră Zimmermann, sunteți prea modestă.

Nu știu nimic! Vă rog să mă lăsați să plec! Vă rog!

Cu isteria nu rezolvați nimic.

Dacă vreți să plecați, trebuie să vă păstrați calmul.

Unde e Dieter? Ce i-ați făcut?

Nimic. E în apropiere.

- Cine ești? - Știi cine sunt.

Sunt ca Dieter.

Ești unul dintre ei?

Întrebări importante, dră Zimmermann.

Din păcate, nu avem timp să răspundem la ele.

Nu știu nimic, în afară de ce i-am spus lui Dieter.

Nu suntem interesați de tine, dră Zimmerman, ci de englez.

- Ce? - Nu fi atât de naivă!

Te înșeli dacă ai impresia că scăpați amândoi cu viață.

El e ca și mort. Mai bine îți salvezi pielea.

Spune-ne ce știe!

Ce?

John?

Ei erau?

Da.

Ce vor? De ce ne țin aici?

Dețin informații

pe care trebuie să afle.

Cine ești?

Lucrez într-un minister federal.

Sunt secretara debutantă a lui Georg Leber.

- Secretara debutantă? - Da.

Ce vor de la o secretară?

Multe lucruri.

Doar torni cafea în ceașcă și răspunzi la telefon.

Și arhivez documente. Multe, multe documente.

Doamne!

Ce ai făcut?

Le-ai promis dosare? Ai spus că le vei transmite informații?

Nu trebuia să se întâmple asta.

- Nu așa. - Cum adică?

Cu o persoană în care aveam încredere.

Trebuia să mă întâlnesc cu el.

Spune-le!

Nu pot.

Sophie...

Spune-le ce vor să afle!

Nimic nu e atât de important, încât să-ți pierzi viața protejându-l.

Spune-le ce știi!

John!

Trebuie să mă crezi.

Dacă le spun ceea ce vor să afle,

niciunul dintre noi nu reușește să scape cu viață.

John?

Văd ceva prin ușă.

Ce?

Ce vezi?

Văd copaci.

Mulți copaci.

Cred că suntem la țară, undeva.

- Au câini. - Ce?

Am auzit câini. Nu vom ajunge departe în pădure, dacă au câini.

- Poți să te miști? - Nu.

M-au legat fedeleș. Au făcut o treabă bună.

Așteaptă!

John?

- Te pot vedea! - Așteaptă!

Îmi pare rău, nu se mai mișcă.

Așteaptă!

Scuze.

- E mai bine? - Mult mai bine.

Mulțumesc.

- Încântat de cunoștință. - De asemenea.

Se pare că doamnele sunt tratate mai bine aici.

- Fără frânghii. - Nu.

Nu, m-am eliberat, le-am tăiat cu ochelarii mei.

- Ce secretară debutantă ești tu? - Una care trebuie să gândească rapid.

Aș putea împrumuta ochelarii ăia?

Imediat.

Îmi pare rău, John, s-au spart.

Voi găsi altceva, bine?

John!

Nu găsesc nimic.

E în regulă.

- Ți-e sete? - Da, foarte sete.

Poți ajunge la ea?

Încet, că te îneci! Mai păstrează și pentru mai încolo!

John, ce studiezi?

Ai spus că mergi la o universitate. Ce universitate?

De agricultură.

Plantare, tractoare... agronomie.

- Agrarwissenschaft? - Da, Agrarwissenschaften.

Îmi pare rău, sunt groaznic, dar... germana a mea nu este foarte bună.

- „Germana mea”, nu „a mea”. - Mea.

Tu vorbești engleză mai bine decât mine, germană.

Dar chiar nu vorbești bine germană.

Chiar deloc. Vorbesc groaznic.

Da, dar...

Dar te descurci, ca să studiezi în Germania de Est?

Una dintre colegele mele a fost foarte drăguță cu mine. Katerina... Rina.

M-a ajutat mult.

Nu e logic.

Poftim?

John?

Ce nu-mi spui? De ce ești aici? Ce s-a întâmplat când te-au săltat?

Păi, mă întorceam de la facultate. Doi bărbați au trecut pe lângă mine.

Am auzit ceva și m-am întors, apoi, ei m-au lovit.

M-au legat la ochi și m-au băgat într-o mașină. Așa am ajuns aici.

Nu știu ce ai mai vrea să-ți spun.

Nu mă crezi.

Ăsta e adevărul. Asta s-a întâmplat.

De unde și până unde vine un englez în Dresda, la Agronomie?

Sunt într-un program de schimb cultural.

Vor ca tinerii străini să vină și să vadă ce minunată e viața din Est.

Uite ce e! Eu nu sunt important.

Pe când, aici,

e cu totul altceva. Aici sunt important.

Oamenii mă întreabă mereu ce părere am.

Și ei ăștia mă invită la restaurante drăguțe,

în care nu au voie oamenii obișnuiți.

Sunt numai tâmpenii.

Eu știu asta și cei care se ocupă de mine știu asta.

Nu-mi poți spune că nenorocita de RDG e cea mai înfloritoare țară din lume

și că oamenii nu duc lipsă de nimic,

iar apoi să apelezi la mine să-ți trimit ciorapi din nailon pentru nevastă-ta.

Nu dacă ești un agent Stasi nenorocit...

- Dacă vrei să fii luat în serios... - Stasi?

- Am cunoscut cândva un tip. - Ce voia?

Nimic. O fi fost un ageamiu ce voia să mă impresioneze.

- John, ce a vrut? - Nimic, era beat.

Abia am vorbit cu el. N-am mâncat de zile bune. Nici nu știu ce zic...

John, ți-a cerut să lucrezi pentru ei?

Sophie... Nu. Dacă aș fi fost implicat în asta,

dacă aș fi știut ceva, nu crezi că ți-aș fi spus?

Nu.

Nu ai încredere în mine?

Ce voia?

Eu...

Alo?

Nu pot s-o fac. Trebuie să-mi acorzi mai mult timp.

Ce păcat! Tocmai de timp nu dispunem.

- Ce ai aflat pentru mine? - Nu sunt informatorul tău!

Din păcate, nu ai libertatea de a face această alegere.

Avem nevoie de informațiile deținute de englez. Poți să le obții?

Mereu m-am întrebat cum trăiesc oamenii buni în societatea pe care o creați.

Nu avem timp de dezbateri pe teme politice și filosofice, dră Zimmermann.

M-am întrebat, dar acum știu sigur. Nu mai există oameni buni.

I-ați corupt pe toți cu ideologia voastră falsă.

Societatea voastră e bolnavă. E coruptă de la rădăcină.

Societatea noastră funcționează pentru că suntem implicați în toate.

Știm cum acționează oamenii, știm ce vor și de ce se tem.

Punctele sensibile sunt foarte utile. Ceea ce poți lua îți dă putere.

Ce putem lua de la tine, dră Zimmermann?

Libertatea? Nu, o avem deja.

Și n-ai vrea să te întorci în Vest.

Dacă te trimitem acasă, vei fi o proscrisă,

o trădătoare ce vinde secrete pentru un bărbat.

Dacă-mi mai închizi, îl împușc pe Dieter în cap.

Ai văzut? Un punct sensibil. Ai 20 de minute, dră Zimmermann.

Sophie?

Ești acolo? Ce au spus?

Sophie?

Sophie?

John!

Ești informator Stasi?

Nu, nu sunt!

Sophie, ce faci?

Ce faci? Te rog! Sophie!

Trebuie să mă crezi, n-am nimic de ascuns. Nu sunt spion sau informator.

Sophie! La naiba, Sophie! Vorbește cu mine!

Trebuie să-mi spui adevărul, John.

Asta fac.

Spune-mi adevărul!

Ei știu anumite lucruri, Sophie.

Știu totul. Chiar și când sunt beți, știu totul.

Voiau s-o trimită departe.

El a venit la masa mea. Am crezut că e doar amabil.

Mi-a spus că știau.

Știau că vom lua trenul și apoi autobuzul spre Budapesta.

Știau c-am decis că Praga e periculoasă, că urma să trecem prin Brno.

Știau chiar și numele cafenelei de la colț,

unde am stabilit întâlnirea cu Rina.

Mi-a zis că trebuie să fac doar un lucru.

Să merg la o întâlnire, ceva simplu.

El avea să semneze personal viza de ieșire a Rinei.

Și nu va mai trebui să fugim prin vreo șase țări.

Ne-ar fi condus până la Punctul de control C și ar fi ridicat personal bariera.

Dacă nu acceptam... Rina nu e cetățean german, iar Rusia e o țară mare.

Am vrut să mă căsătoresc cu ea, Sophie.

Era amuzantă și deșteaptă.

Îți putea spune orice capitală din lume.

Dacă poți să crezi așa ceva...

A crescut într-un sătuc din Rusia,

dar îți poate spune capitala Malaysiei.

- Kuala Lumpur. - Ce?

Kuala Lumpur.

- Ai fost vreodată acolo? - Da, o dată.

Cum a fost?

Cald și lipicios.

Și imediat sub Malaysia?

Singapore?

Care e capitala țării Singapore?

Singapore? E mai mică decât Bonn!

- Mai mică decât Bonn? - Nu are capitală.

Ce făceai acolo?

Făceam sex cu târfe.

Cel puțin, cred că erau târfe. E greu să-ți dai seama.

Am fost trimis să mă întâlnesc cu un colonel britanic.

Închideau baza,

și el nu voia să plece.

Avea o vilă mare și frumoasă lângă mare

și un băiat cu care și-o trăgea noaptea.

Mi-a spus: „Cel mai bun leac pentru răceală e un băiat drăguț.

Te încălzește pe dinăuntru și pe dinafară.”

Era speriat de moarte și disperat.

Dar acasă era un poponar bătrân și trist, într-un mic apartament din Londra.

Ce om nepăsător!

Voia 20.000 de lire sterline pentru numele și chipurile agenților britanici din Asia.

Le-am obținut de la băiețașul lui, pentru 500.

Toate secretele sunt dezvăluite în pat.

Ai grijă de cine te îndrăgostești!

E o vorbă: „Ai grijă de cine te îndrăgostești!”

Ai fost vreodată îndrăgostită, Sophie?

Da.

Și ce-a zis Leber?

I-ai spus despre ofertă?

Nu a fost interesat de informație.

Mi-a râs în față și-a zis că are ceva mai bun.

- Americanii. - Americanii?

Sophie, de ce nu lăsăm tot rahatul ăsta în urma noastră?

Hai să călătorim prin lume până ne săturăm!

Tu ai acces la dosarele lui Leber, nu?

Am văzut documente pe biroul tău.

Cunosc o mulțime de oameni care ar da bani frumoși pentru ele.

Îmi pare rău.

Uită de asta! N-ar fi trebuit să-ți zic.

Știi de ce mi-e mai dor?

De orașul în care am crescut.

Grimma.

E atât de frumos acolo. Pare un peisaj de tablou.

Toată lumea cunoaște pe toată lumea...

Nimeni nu vrea să se schimbe orașul.

Dar acum, lumea se schimbă.

Se schimbă atât de repede.

Totul a scăpat de sub control.

Cineva trebuie să facă ceva în privința asta.

De ce n-am face noi?

- Mai ales dacă suntem plătiți... - Da.

În cât timp vom primi banii?

În vreo trei zile. Trebuie doar să mă întâlnesc cu un tip.

Și el are banii?

Știe de unde să facă rost de ei.

Și apoi? Unde vom merge?

Apoi...

Oriunde vrei tu.

La Paris sau New York...

Sau la Hollywood.

Poate îl vom vedea pe Robert Redford.

Vreau să merg în Singapore

și să am o vilă lângă mare.

Vreau și nuci-de-cocos.

- Au nuci-de-cocos acolo? - Da, au.

Vreau și nuci-de-cocos,

și un băiat cu care să mi-o trag când e rece noaptea.

Dar tu? Unde vrei să mergi?

M-am săturat de nuci-de-cocos,

de vile, de orașe încinse și de perverși.

Am avut parte de destule emoții în viață.

Vreau o casă mică lângă un lac,

cu copaci înalți, până la cer.

Când răsare soarele, copacii par a fi în flăcări.

Sau putem merge în Singapore.

Merg oriunde mergi tu.

Când am ajuns prima dată în Dresda, toți m-a avertizat în legătură cu acele fete.

Fete care agață străini singuri și le sucesc mințile.

Credeam că Rina e una dintre ele. Eram convins de asta.

Eram pus în gardă. Dar se pare că nu era așa.

Chiar și așa, am dat de belea.

Ce s-a întâmplat după aceea?

Mi-au dat o adresă, de la periferie.

Ar fi trebuit să fie deja acolo.

Trebuia să mă întâlnesc cu el și să-i dau banii,

iar el avea să-mi dea pachetul.

Am primit instrucțiuni.

Să nu faci gesturi care să-i dea de înțeles că ești filat.

Nu va face schimbul, știind că suntem cu ochii pe voi.

Am simțit de la început că ceva nu era în regulă.

Nimeni nu știa dacă ni s-a tras clapa sau dacă s-a înțeles greșit ora.

Înțelegerea pică. Anulăm misiunea. Ținta nu a apărut.

E aici. Repet: e aici.

E totul gata pentru schimb?

Da.

Ești englez.

Interesant.

Ai ceva să-mi dai?

E prima ta livrare?

Respectă instrucțiunile și nu vei păți nimic.

Stai! Securitatea de stat!

- Care era numele lui? - Numele?

Spune-mi numele lui, John!

Schäfer.

Dieter Schäfer.

Nu.

Nu, nu se poate!

L-au nimerit. Era în câmp deschis.

Minți!

Nu!

Nu, nu se poate!

Nu!

Doamne! Sophie, îmi pare rău.

Nu, mi-a spus să-l aștept. Minți!

Nu!

Nu, minți. Nu e mort. Nu e.

- Sophie, îmi pare rău. N-am știut. - Nu!

- Sophie, te rog! Sophie! - Nu!

Sophie!

L-au lăsat acolo?

Sophie!

Sophie! Trebuie să plecăm de aici.

- Dieter a murit. Tu, nu. - Nu-mi pasă.

- Tot trebuie să ieșim de aici. - Nu.

Nu te poți gândi la el acum. Lasă asta pe mai târziu!

Sophie!

Trebuie să găsești o modalitate de a ne scoate de aici.

Nu.

Ascultă-mă! Înțelegi ce spun?

Sophie, ce poți face ca să ne scoți de aici?

Nu știu, ușa e încuiată.

Nu știu.

Mai uită-te! Vezi dacă e ceva cu care să tăiem frânghiile!

Nu știu.

Ia asta!

Acum, Sophie...

Încearcă să deschizi ușa!

Du-te la ușă! Doboar-o! Sparge-o, Sophie!

Nu știu.

Poți s-o faci.

Ce să găsesc?

Nu știu, ceva greu.

Sparge lacătul!

Nenorocitule!

Ticălos ce ești!

L-ai omorât pe Dieter?

Tu ai fost? Tu ai apăsat pe trăgaci?

Nu...

Nu, ție îți place să te uiți

și să-i lași pe alții să facă treaba murdară, laș nenorocit!

L-ai lăsat să moară singur? Ca un animal?

Du-te dracu'!

Ce e? N-ai nimic de spus?

Du-te dracului, nenorocitule!

Cine ți-a spus că Dieter a murit?

Ce altceva ți-a mai spus dl Andre, dră Zimmermann?

Ce a mai spus? A expirat timpul, dră Zimmermann.

Trebuie să aflăm ce știe.

Chiar crezi că eu...

Mă închizi în subsolul ăsta împuțit.

Mă obligi să-ți fac munca murdară. Vrei să afli ce știe John?

Ei bine, du-te dracu'!

Nu mai sunt informatorul tău nenorocit!

Te pui într-o situație imposibilă.

Du-te dracu'! Să te ia dracu', cu Stasi, cu tot!

Ce mai zici de punctele sensibile? Dieter e mort.

Crezi că-mi mai pasă de ceva acum?

Nu poți să-mi faci nimic.

Du-te dracului!

Ai o atitudine dezamăgitoare.

Dezamăgitoare și nefericită.

Prea bine. Dacă refuzi să cooperezi, nu mai avem de ce continua conversația.

La revedere, dră Zimmermann!

Ce prost!

Atât de prost...

John...

Rina mi-a spus de la bun început.

Toată lumea are secrete.

Ai grijă cui îi împărtășești secretele!

Dar nu am ascultat-o.

John...

În tot timpul ăsta, m-ai spionat.

Nu, n-am știut. N-aveam cum.

Ce vrei să știi? Ți-am spus totul. Ce mai vrei?

John, te rog...

Știi deja cum plănuiam eu și Rina să fugim.

Asta vor?

Tu... Ai înțeles ce am vorbit?

Ce mai vrei să știi?

Da, lucrez pentru guvernul britanic. Da, înțeleg puțină germană.

Tu... Ești de la MI6.

Trebuia s-o scot pe Rina de aici.

Era singurul lucru bun din toată povestea asta.

Aveam un plan.

Dar tu știi deja toate astea, nu?

Mi-au promis că ne vor da drumul.

Încă o minciună, nu crezi?

Ți-au promis că-ți vor cruța viața, nu?

Cum rămâne cu mine?

Cum rămâne cu mine, Sophie? Zi!

Mulțumesc c-ai fost sinceră, măcar o dată în viața ta nenorocită.

Acum ne-așteptăm amândoi moartea.

Nu, John, te rog, nu mă lăsa!

John, ai încredere în mine!

N-ar trebui să ai încredere în nimeni.

Am încredere în tine.

Femeile se încred atât de ușor.

De asta nu primesc niciodată misiunile importante.

Și bărbații?

Bărbații?

Bărbații primesc toate misiunile distractive.

Ai parte de urmăriri,

de spionarea prietenilor, de împușcături din partea necunoscuților,

de înjunghierea colegilor.

Sunt cele mai distractive.

Atât de multe memorandumuri?

Atât de multe documente, pe chestia asta mică?

Nu, Sophie.

- E tot aici. - Am crezut că l-ai mâncat.

Misiunile distractive?

N-am timp, dragă...

Trebuie să pregătesc asta de livrare.

Ce alte lucruri distractive poate face un spion?

Ei bine, nici asta nu-i rău.

Sunt singur cu o...

frumoasă...

tânără...

atrăgătoare...

liniștită...

tristă...

singuratică...

secretară nefericită.

O operațiune simplă.

Cel mai simplu mod de a te distra.

Să seduci o fată singură până îți spune toate secretele.

O fată căreia nu-i va simți nimeni lipsa.

- Ce înseamnă dasvidania? - Ce?

Te-am auzit spunând asta la telefon. Ce înseamnă?

Înseamnă „la revedere”.

La revedere?

- Și unde ajunge ăsta? - Sus de tot.

Cât de sus?

Sus de tot, la Moscova.

Știi ceva?

Azi ești mai frumoasă ca oricând.

Îți amintești planul?

De ce trebuie să te aștept? De ce nu pot să vin cu tine?

Vreau doar să te protejez.

Dacă tipul nu e cine pretinde,

măcar te știu în siguranță.

Hai să mai trecem în revistă planul, bine?

Mâine, iau trenul de 13:15 spre Neuwied.

Și apoi?

Cobor la Bad Honningen și iau autobuzul până la marginea pădurii.

Apoi pornesc prin pădure.

Merg prin pădure

până la luminișul nostru,

de unde, dacă te uiți în sus, poți vedea jumătate de cer.

Și acolo mă vei aștepta.

Și acolo mă vei aștepta.

Ce conținea pachetul?

Pachetul?

Uită c-am întrebat! Nu contează. Informațiile tale nu meritau atâta efort.

Localizarea rachetelor.

Rachete americane.

Din Germania de Vest

îndreptate spre Est.

Sophie!

Cum ai putut face asta? Ai pus în pericol atâția oameni...

Sunt atâția oameni pe lume,

dar numai unul m-a făcut să mă simt că nu sunt singură,

că și eu contez.

O astfel de informație ar putea declanșa un război.

Avea nevoie de mine.

Nimeni n-a mai avut nevoie de mine.

Ai făcut o prostie imensă.

Și aș face-o din nou.

Într-o clipită.

Sophie,

unde sunt documentele alea?

Ascultă-mă, Sophie!

Ce ai făcut tu... Informațiile pe care ai încercat să le vinzi nu sunt la ei.

Nu încă. Dar le vor obține.

Și asta, în curând.

Orice ți-a spus Dieter despre echilibrarea balanței...

Nu noi trebuie să decidem asta. Echilibrarea balanței...

Dacă viața ar fi minunată în Est, ar ridica ziduri pentru a ține oamenii afară,

nu pentru a-i bloca înăuntru.

Nimeni nu vrea să fie în țara asta.

Ajută-mă să ies de aici!

Ajută-mă să găsesc documentele alea!

- Ajută-mă să le distrug! - Am făcut o promisiune.

E mort.

I-am promis.

Te-a dat pe mâna noastră.

Te-a dat pe mâna noastră.

A luat banii.

Ne-a spus exact unde vei aștepta.

Dar nu aveai documentele asupra ta.

Ai spus că e mort!

E mai bine să crezi c-a murit.

E mai bine așa, decât să știi...

O operațiune simplă.

Cel mai simplu mod de a te distra.

Ajută-mă!

Ajută-mă să îndrept lucrurile!

Din nou. Încă o dată.

Mulțumesc.

Scoate-ne de aici!

- Alo? - Dă-mi-l pe englez la telefon!

Pentru ce?

Dă-mi-l la telefon!

Alo?

Rina! Au prins-o pe Rina!

Dă-mi să vorbesc eu!

Dra Zimmermann ne-a obligat să fim cât mai creativi în abordarea noastră.

O s-o întrebi unde sunt documentele. Îți va răspunde.

„Întreab-o unde sunt documentele. Îți va răspunde.”

- Te rog, Sophie! - Dieter e în viață?

- Nu negocia cu ei! - E în viață?

Dieter e în viață?

Nu pentru mult timp. Unde sunt documentele?

Nu știu.

Nu știe. Ți-ar fi spus. Te rog, las-o pe Rina să plece!

Sophie, te rog!

Întreb pentru ultima oară: „Unde sunt?”

Am alte informații, nume, identități...

Te rog! Sophie!

- Ai ratat ocazia, dră Zimmermann. - Pentru mine! Pentru Rina! Te rog!

Te rog!

Aici! Documentele sunt aici! Ochelarii mei... E un microcip pe lentilă.

Rina?

Rina?

Ați înțeles totul?

Prea bine.

Da, ochelarii sunt la mine.

Și voi supraveghea personal lichidarea.

Mulțumesc.

Foarte amabil din partea dlui ministru.

Vă rog să-i transmiteți salutările mele.

Nu am mințit. Sunt de la MI6.

Așadar...

Totul e aici.

Misiune încheiată.

Ne-ai dat bătăi de cap, dră Zimmermann.

Ceva jenant pentru RFG

și foarte periculos pentru toți ceilalți.

Mâinile, te rog!

- Unde suntem? - Undeva, în Dortmund.

Departe de oricine.

Vor veni după mine.

Cineva își va da seama că lipsesc.

- Cineva de la birou. - Nu, nu cred că-și vor da seama.

Nimeni nu știe unde ești.

Nimeni nu vrea să știe.

Asta, după incidentul cu dl Guillaume.

E prea jenant.

O să mă omori?

Hai să nu ne gândim la asta!

Nu pleca nicăieri!

Ce ai spus despre Dieter...

E adevărat?

Spune-mi! E în viață?

Nu pentru mult timp.

Unde e?

E aici.

Te rog...

Pot să-l văd?

Dieter!

Sophie...

Iubitul meu...

Sunt aici.

În luminiș, de unde poți vedea jumătate din cer...

Știu, am fost acolo.

- Îmi pare atât de rău. - Nu spune asta!

În luminiș, unde vezi jumătate din cer...

Sophie!

Nu cred că voi reuși.

- Nu voi reuși! - Nu.

Fir-ar să fie!

Scuze.

Sophie!

Sophie!

Sophie!

Deschide ușa!

Du-te!

Du-te!

Sophie?

Sophie!

Sophie!

Sophie, nu pleca! Nu mă lăsa aici!

Nu mă poți lăsa aici, Sophie!

O să mor aici!

Spune-mi ceva, Sophie!

Zi ceva!

Sophie!

PENTRU MAMA MEA, RAMONA LAI

ȘI PENTRU TATĂL MEU

„ERA UN OM, UN OM ÎN TOATĂ PUTEREA CUVÂNTULUI.

NU VOI MAI VEDEA ÎNCĂ UNUL CA DÂNSUL.”

Subtitrarea: Olivia Primejdie