Original subtitles

OAMENI ȘI LOCURI

Când te naști într-un mediu, e ușor să crezi că nu există scăpare.

Dar există un loc al libertății, unde poți regăsi vindecarea

și încrederea în sine. Acest loc e oceanul.

Prin tradiție, navigația e un sport rezervat bărbaților albi…

COMODOR ADJ., ROYAL CAPE YACHT CLUB

…de foarte mulți ani.

Sunt membru al acestui club din 1957…

PREȘEDINTE, ROYAL CAPE YACHT CLUB

…și am văzut multe.

În Africa de Sud au avut loc primele alegeri democratice în 1994.

Eram încântați, dar era și evident că acest club nu era reprezentativ

pentru populația Africii de Sud.

În jur, totul e alb.

La stânga, alb.

E dificil, fiindcă nu există tradiția navigației

printre cei care fuseseră anterior privați de drepturi.

Sunt singurul care a reprezentat Africa de Sud de două ori la Olimpiadă.

VELIER OLIMPIC

Singurul de culoare.

ACADEMIA DE NAVIGAȚIE RCYC

Mă numesc Lindani Spes Mchunu.

MANAGERUL ACADEMIE, RCYC

Sunt managerul academiei de la Royal Cape Yacht Club.

Rolul meu, aici la club, este să aduc schimbarea.

ACADEMIA

M-am alăturat academiei în 2016.

Nu știam nimic despre navigație…

CURSANT, ACADEMIA RCYC

…dar, cu timpul, am început să iubesc acest sport.

Dintotdeauna am iubit apa.

Am locuit și eu în district, familia mea e acolo.

Așa că îmi sunt familiare problemele tinerilor de acolo.

Eu le ofer oportunitatea de a spune: „Există scăpare”.

Scăparea este să vină la apă, să se urce pe vas și să navigheze.

Weekendul viitor are loc cursa Turul Insulei Robben.

Sunt cam 22 km.

INSTRUCTOR SENIOR, ACADEMIA RCYC

Sunt 11 km dus-întors.

Voi fi căpitan pentru prima dată în viață.

Voi fi responsabilă de șapte, opt persoane la bord.

În mod normal, ea stă în față, adică la proră.

Iar acum va fi la cârmă.

Va simți ce dorește nava.

Desigur, înainte de cursă ne încălzim.

Trebuie să relaxăm mușchii. Faceți cinci ture.

Cinci ture.

Insula Robben este insula unde a fost închis Nelson Mandela.

Pentru mine, să fac turul acestei insule…

e printre cele mai importante lucruri pe care le pot face.

Vă opriți doar când transpirați.

Altfel nu vă opriți.

E prima tură. Mai departe.

A doua tură. Eu număr, voi alergați.

Cursa Insulei Robben are o simbolistică aparte.

Mereu mă gândesc, adică încerc să mă pun…

Am fost la închisoarea lui Mandela,

și mă pun în locul lui, mă gândesc că vedea mereu pământul.

Dar bariera nu era neapărat insula.

Bariera era oceanul.

Bun. Să ne adunăm.

Acum luăm o frânghie.

Folosim picioarele să ne mișcăm, trebuie să fim mereu activi.

Au trecut ani și acum, copiii de culoare din district,

se joacă acolo unde… unde trăiau în frică

și ei se joacă acolo. E ceva simbolic.

Simbolizează emanciparea totală.

Nu se poate.

Locuiesc cu mătușa mea, Nomanesi.

Îi zic mamă.

MAMA LUI AROSI AZILE

Când eu sunt la muncă, Azile e acasă.

Gătește și face curat…

și are grijă de sora ei.

Avem un cămin frumos.

Mama lui Azile e în Eastern Cape.

A făcut-o pe Azile cu un alt bărbat.

De aceea, eu sunt mama lui Azile acum.

După ce a murit bunica am înțeles

că nu trăiam cu mama mea biologică.

Sunt mamă,

zi și noapte.

Sunt tată,

zi și noapte.

Îi doresc tot binele din lume.

Și să devină orice își dorește să devină în viață.

TURUL INSULEI ROBBEN

După cum vedeți, e vânt puternic azi.

Vom controla vântul

și ne vom asigura că prinde unghiurile bune.

Când se va simți confortabil, ne întoarcem.

Azi trebuie să te obișnuiești.

Sâmbătă vreau să navighezi cu încredere.

Archangel către conducerea portului, cer permisiunea să părăsesc portul.

Câte noduri?

Stabil, 32 km/h, 40 în rafală.

E în forță, Azile!

De unde vine vântul?

Uite girueta. Folosește-o!

Dar se tot mișcă.

Dacă se tot mișcă, privește marea.

Vezi valurile mari, strălucitoare, care stropesc?

- Da. - Unde e mai întunecat, e vânt, bine?

Unde e limpede, nu e vânt.

Așa că mergi spre vânt.

- Bine? - Bine.

Fiind căpitan, trebuie să știi unde să te poziționezi într-o cursă.

Hai să prindem briza, da?

- Miros vântul de sud-est. - Vine, da.

Se simte în aer.

Acum treci peste.

Treci peste.

Mergem ușor pe curent. Venim încet.

Vine curentul. Vine.

- Apucă ghiul. - Jos. Vine!

Bun, acum unde mergi?

Preia controlul asupra navei.

Susține! Susține!

Acum urci. Da!

Mergi înapoi spre casă. Unde mergi?

Când e vânt puternic, o iei încet.

Dacă te miști așa, întorci nava așa,

și apoi o întorci așa,

atunci nava nu va avea control. Dar nici tu.

Ia-o ușor. Mai ușor, bine? Mișcă-te încet.

Și valurile sunt aici să te ajute. Dar mișcă-te încet.

Uneori mă îndoiesc de ce pot.

Fiindcă uneori simți că nu faci ce trebuie.

Ai fost…

învățat cum să procedezi, dar uneori mai faci și greșeli.

Unde e girueta? Virează. Girueta arată încolo.

Ce-am spus despre ghiu?

Stai mereu pe partea opusă lui. Așa, nu te blochezi,

și nici nu cazi.

Stai mereu pe partea opusă ghiului. Unde e ghiul?

Ia uite-o.

Uită-te la giruetă.

Ochii pe giruetă. Asigură-te că a urcat.

Ai grijă, bandează.

Îți spun că bandează. Iată!

Nu mă asculți.

- Nu mă asculți. - Poftim.

- Haide, Azile. - Unde e girueta?

- Hai, hai. - Găsește-o.

Concentrează-te!

Am ceva emoții.

Va fi responsabilitatea mea. Dacă se întâmplă ceva,

întreaga echipă e răspunderea mea.

Apa e periculoasă.

Cred că azi principala problemă a fost că n-am avut încredere în mine.

- Da. - E tot ce pot spune.

Marea…

Marea… ea ne învață atâtea despre viață.

Iar noi, ca velieri, învățăm să ne mișcăm în ritmul apei, știi?

Englezul zice: „găsește-ți picioarele pentru mare”.

Ca să nu cazi.

Când ești pe mal, ai nevoie de echilibru.

Sunt multe lucruri care se pot întâmpla.

Să-ți spun ceva.

La un moment dat, am avut probleme cu alcoolul.

Era puternic.

Mă făcea puternic.

Și știi ce am făcut? Mi-am amintit.

Hei, eu sunt Lindani.

Știu să navighez. Pot ajunge de aici până în America. Pot…

Am fost pe mare și am supraviețuit.

Dacă supraviețuiesc pe mare…

ce m-ar putea opri?

Indiferent ce-ți servește viața,

fie că nu ai tată,

fie că mama ta a plecat,

ce vreau să poți face

este să găsești curajul și încrederea în tine

necesare ca să ieși în vânt de 30 de noduri și să navighezi.

Așa că, dacă poți ieși pe mare, Azile,

și reușești să fii una cu marea,

poți să treci peste orice.

Asta îmi doresc pentru voi.

Vreau să veniți și să cuceriți.

Să fiu căpitan în cursa asta și să reușesc să înconjor insula…

e o șansă să-mi dovedesc mie însămi…

că pot cuceri orice doresc.

- Mult noroc sâmbătă. - Mulțumesc.

Pe mare nu te poți gândi la nimic altceva decât la ce ai de făcut.

Te gândești la navă și la direcția ei

și la siguranța ta.

Apoi, când revii la mal, începi să te gândești

la viața ta.

Ori de câte ori mama ne vizita…

voiam să plec cu ea.

Mă simțeam abandonată.

Cred că simțeam ură atunci,

fiindcă nimeni nu-mi explica nimic.

ZIUA CURSEI

- Iarăși este vânt puternic. - Din păcate, da.

- Care e viteza vântului? 30? - Citesc 46.

O, Doamne.

- Mă îngrijorează puțin. - Tu decizi,

dar la viteza asta se rup catarge și se rănesc oameni.

- Bună, tuturor. Cum este? - Bună dimineața.

- Pare vântos. - Da, ia uite.

La urma urmei, ca în orice cursă, ține de căpitanul fiecărei ambarcațiuni

să ia decizia dacă e sau nu sigur să continue cursa.

ACADEMIA DE NAVIGAȚIE RCYC

Sunt căpitanul vostru, astăzi eu voi fi la cârmă.

Deocamdată, vântul e cam ușor. Dar pe la ora 14, se va înteți.

Ovayo se va ocupa

de școta focului din vânt.

Iar Yonela, de acolo,

se va ocupa de puntea prova.

Ajutată de Buyekezwa.

Iar Thokozile

se va ocupa de școta focului de sub vânt,

și de spinnaker.

Apoi, Natasha va avea grijă de fungi.

Asistată de Asiphe.

Bun, suntem pregătite?

Nu păreți pregătite. Suntem gata?

- Da! - Forța feminină!

Da, fata mea, așa!

Marea îți poate vorbi.

Dar trebuie să și înțelegi ce îți zice.

Am înțeles singură, fără să-mi explice cineva.

Am înțeles că

mama a trebuit să facă ce a făcut, ducându-mă la bunica.

Așa că acum avem o relație bună.

Chiar dacă nu mi-a explicat nimic.

Am înțeles totul singură.

Bună ziua și bine ați venit la Cursa Turul Insulei Robben.

Pe mare mă simt la locul meu,

fiindcă oamenii cu care sunt acolo

sunt ca o familie. Suntem împreună în aceeași barcă.

Patru, trei, doi, unu.

Start. Start.

Munca mea, aici, la academie,

e să găsesc un răspuns la întrebarea: „Cum ne schimbăm?”

Cred că această conversație se va purta în larg,

fiindcă am senzația puternică

că pe uscat jocurile sunt făcute, știți?

Sunt atâtea decizii deja luate,

despre noi ca persoane,

despre societate, cum ar trebui să fie,

ce ar trebui să facă fetele, ce ar trebui să facă băieții,

ce ar trebui să facă persoanele de culoare. Totul e stabilit.

Nu prea mai e loc pentru noi conversații.

Eu zic, hai în larg.

Să începem aceste conversații în largul mării,

unde nu avem referințe.

Acolo nu e decât apă.

Ne dă ocazia să ne creăm noi puncte de referință, știți?

Să ne recreăm pe noi înșine.

Nu am absolut nicio îndoială că ne așteaptă o revoluție.

Revoluția se va întâmpla în larg. Am văzut-o.

Mă numesc Azile.

Nu știu de ce mi-au spus Azile.

Nici nu știu cine mi-a dat numele.

Înseamnă: „au sosit”.

LA JUMĂTATEA CURSEI, UN VÂNT DE 45 DE NODURI

A SFÂȘIAT VELA PRINCIPALĂ A NAVEI ARCHANGEL.

TOTUȘI, AZILE ȘI ECHIPA AU REUȘIT SĂ FACĂ TURUL INSULEI ȘI SĂ TERMINE CURSA.

Subtitrarea: Miruna Marin