Original subtitles

Program cu teme tulburătoare.

Nerecomandat persoanelor sensibile.

- Se poate? - Nu se fumează aici.

Sigur.

- Îmi spui măcar cum e soția mea? - E bine.

- Bun… - Vorbesc mai târziu cu ea.

Vreau să fiu de față.

- Nu se poate. - E spre binele tău.

Îmi știu perfect soția. E afectată. S-ar relaxa dacă aș fi de față.

V-am despărțit pe toți din motive evidente.

Da, desigur.

Ați găsit amprentele tuturor pe cuțit.

Nu-i așa? Și ce?

Crezi că am făcut coadă să-l înjunghiem? Pe bune? Asta e teoria poliției?

- A dumitale care e? - E la mintea cocoșului.

Unul dintre noi a reușit să lase amprentele tuturor pe cuțit.

Și l-a ucis liniștit. Atâta tot. E limpede!

Bănuiești pe cineva anume?

Știi pe cine nu bănuiesc? Pe domnul Turn, de pildă.

Pederastul.

Ca toți cei de teapa lui, latră, dar nu mușcă.

Și ar mai fi doamna Pion. N-ar omorî nici măcar o muscă.

Dar tocmai ei l-au amenințat sau agresat pe doctor.

Într-adevăr.

Ce-ți spune asta?

Nu-s ei. Ar fi prea previzibil. I-aș tăia de pe listă.

Pe de altă parte…

doctorița aia… Ali Baba…

Are pregătire medicală.

Putea să pună anestezic în vin, ca să ne drogheze.

Știe să mânuiască un cuțit.

Doctorul Sayyid? Nebunul.

Da, maura. Și ar mai fi Calul.

Calul… Dacă o ia razna, orice e cu putință.

Cine s-ar fi gândit…

La ce?

Regret mult ce i s-a întâmplat doctorului.

Sincer!

Dar a căutat-o cu lumânarea, nu crezi?

Le-a promis un leac miraculos unor nebuni disperați.

- Dar ești aici. - Pentru soția mea.

Deci ea e nebună. M-am prins.

Te rog să fii mai respectuos cu soția mea!

Este doar deprimată.

Nu ca țăcăniții ăștia, care merită puși sub cheie.

Și ceva îmi spune că ascund ceva.

Dumneata nu ascunzi nimic?

Eu? Ce să ascund? Sunt o carte deschisă.

Ca soția mea.

Am spus de la început că suntem aici ca să depășim moartea fiicei noastre.

Atât!

EPISODUL CINCI DOMNUL ȘI DOAMNA POLAN

O chema Gina. A trecut un an.

- Îmi pare rău. - Soțul m-a scos la liman.

Am încercat să ne descurcăm, dar aveam nevoie de ajutor.

Dumneata ai hotărât să-l contactezi pe doctorul Marlow?

L-au recomandat niște prieteni. Am auzit că e scump, dar avem bani.

- Când a început terapia… - Scuze! Te-ar deranja să nu…

Nu. Sigur că nu.

Ce spuneai?

Când a început terapia, s-a ameliorat ceva?

Nu. Dar ne așteptam.

Doctorița Marlowe ne-a spus că ceremonia contează de fapt.

Priviți paharele!

Analizați culoarea vinurilor!

Seamănă, nu-i așa? Dar, privind atent…

Nuanța arată că vinul Reginei este mai viu. Mult mai tânăr.

Și acum… spuneți-mi cum miros!

Ca vinul ieftin.

Al meu nu.

Au fost maturate în același butoi.

Mai întâi vinul Regelui, apoi al Reginei.

Închideți ochii!

Te rog! Închide ochii!

Ce-i?

Nu aveam încredere.

Dar nici nu aveai nimic de pierdut.

Văzusem că tratamentul răscolea pacienții până în străfund.

- Dar de asta veniseși. - Nu.

Nu voiam să-mi mai sufere soția.

Doctorul te făcea să te simți de rahat. Nu-s convins că ajuta.

De ce ai acceptat?

Ești însurat?

Nu, evident. De-ai fi, ai înțelege.

Pentru tine.

Gustați vinurile!

La capătul numărătorii, vă întoarceți la momentul

când purtarea Ginei a început să se schimbe.

Trei. Doi. Unu.

- Gina! - Javră!

Am pus-o în seama toanelor adolescenței.

Gina, nu…

Liniștește-te!

Dar a devenit violentă.

- Așa. - Dă-mi drumul!

Gina, nu…

N-o mai văzusem așa.

- Atunci ați expediat-o în Anglia. - De unde știi?

E în raport.

Eram depășiți. Nu știam ce să facem.

Credeam că disciplina va ajuta.

Dar mai rău am făcut.

Nu mi-am dat seama…

Nu era pregătită. Am insistat s-o trimitem acolo…

Nici soția nu voia.

Internatul nu v-a anunțat că starea ei se agrava?

Nu face asta!

- Știu unde bați. - Unde?

După ce i s-a întâmplat Ginei,

din furie și neputință, am dat vina pe toată lumea.

În afară de noi înșine. Pe internat, profesori, alți elevi…

Terapia asta de rahat a ajutat cu un singur lucru.

Unul singur: să-mi accept partea de vină.

Nu pot învinui instituția că nu știa ce gândea un copil.

Dar tu poți fi învinuit, nu-i așa?

Trebuia să fi știut. Nu o cunoșteam deloc.

Trebuia să fi știut. Sunt mama ei.

Nu a trimis vești?

Fetele nu au mobil, nici acces la internet.

- Au interzis contactul? - Nu. Îi puteam trimite scrisori.

- Scrisori? - Da.

Cică tehnologia le dăuna. Am semnat un contract.

- Mă crezi o mamă groaznică. - Nu. Doar o mamă disperată.

A scris ceva ciudat?

Nu mi-a răspuns la scrisori.

Voiam să cred…

că era prea ocupată cu prietenele, cu treburile ei.

Nu că era furioasă deoarece o trimiseserăm la internat.

N-o puteați vizita?

Ba da. O dată pe semestru.

De „Ziua părinților”.

Și cu ocazia aceea…

Gina știa că vom veni.

Știa.

- Abia așteptați s-o revedeți? - Da.

Ce vedeți?

- Unde sunteți acum? - Pe hol, la școala Ginei.

Batem la ușa camerei.

Gina?

Gina?

Gina!

Ce este?

Ușa e încuiată.

Gina!

Ușa era deschisă.

Se deschide.

Trebuie doar să vrei!

- Nu pot. - N-ai de ce te teme.

- Deschide-o! - Nu…

- Nu pot. - Tu nu faci nimic?

Gina… Gina!

Gina, nu!

Gina! Nu…

Gina!

Ajutor!

Iubita mea…

Fata mea s-a sinucis.

Nu…

Cred că a fost sfâșietor să-ți amintești.

N-a fost ieșit din comun. Mi-o amintesc zilnic.

Dar am retrăit totul.

Nu e o terapie crudă?

A fost greu, da.

Am conștientizat.

După așa o experiență intensă, v-ați trezit tulburați din transă.

N-am zis că ne-am trezit amândoi.

Foarte bine.

Respiră…

Așa.

Te-ai descurcat bine.

El de ce nu-i treaz?

Doar o durere foarte profundă te trezește din așa o transă.

M-a păcălit!

Nemernicul știa precis ce urma și m-a păcălit!

Ați trecut prin aceeași experiență și ați reacționat diferit.

Susții că mi se rupe de sinuciderea fetei mele?

A avut ceva împotriva mea din prima clipă!

Voia să mă umilească în fața nevestei. S-a dat sensibil, plin de compasiune…

Dar era un nenorocit!

Declarațiile astea despre victimă nu dau bine.

Nu l-am ucis. Și nu-mi pasă de opinia ta.

Dar de a soției?

Fiecare înfruntă moartea cum poate.

El a fost mereu mai puternic.

Dar nu e insensibil.

Desigur.

Ce s-a întâmplat cu domnul Polan?

Doctorul l-a ghidat.

Vreau să te întorci ceva mai mult în timp.

- La prima căsnicie. - Nu!

Am venit pentru fiica noastră. Nu are nevoie de asta.

- El sau dumneata? - Nu vreau să sufere.

Ca să depășiți moartea fiicei,

trebuie să ajungeți amândoi la aceeași destinație,

dar pe căi diferite.

El trebuie să facă călătoria și dumneata, să fii martoră.

Privește-mă, te rog!

Promit că voi avea mare grijă.

Nu te așteptai să-ți reamintească prima soție.

Nu.

Nu te deranja că se vâra în mintea ta fără permisiune.

Trei. Doi.

Am revăzut-o. Din nou.

Unu.

Ești cu ea.

Teresa… Iubirea mea.

Flori de portocal.

Ești frumoasă.

Vreau să-mi petrec restul vieții cu tine.

Ești marea mea dragoste.

- Da? - Da.

Pe acolo?

Teresa…

Teresa, da.

Ne-am cunoscut când eram foarte tineri.

Din clipa când am văzut-o, am știut că va fi marea iubire.

Voiam să petrec fiecare clipă cu ea, să ne căsătorim, să întemeiem familie…

Și ai făcut-o.

Ai întemeiat familia.

În dosarul doctorului scrie că aveți o fată.

Prima fiică.

Îți seamănă leit. Îi dăm numele tău.

Fiica ta, Teresa… Purta numele mamei ei.

- Te rog, termină! - E necesar.

Crede-mă, totul va fi bine.

Spune-mi! Ce se întâmplă acum?

Văd…

Suntem fericiți.

Nu puteam trăi fără ea.

Optsprezece ani minunați.

Nu credeam că poți fi atât timp fericit.

Și apoi?

Doctorul m-a purtat în ziua când totul s-a năruit.

Se simțea rău de ceva vreme, dar n-am dat importanță.

La telefon.

Până am primit rezultatul analizelor.

Cancer de pancreas.

Vom lupta…

Vom lupta!

Am chemat cei mai buni specialiști s-o trateze acasă.

Era un tratament foarte agresiv.

Au fost zile grele. Foarte grele.

Hai aici!

Dar au fost și zile minunate.

Știi câți pacienți cu cancer de pancreas supraviețuiesc?

Unsprezece la sută.

Doamne…

Ne agățam de acel număr.

A devenit talismanul nostru.

Dar ea a fost printre ceilalți 89%.

Iubitule…

Miroși… ca florile de portocal.

Nu vreau să trăiesc fără tine.

Nu te duce!

A rezistat o lună.

Nu… Nu mă lăsa singur!

Termină! Te rog! De ce faci asta?

Te poți întoarce.

Iubito, ți-e bine? Ce s-a întâmplat?

Ce a urmat?

Nimic.

Doctorul s-a ocupat de jihadistă și de grăsanul bipolar.

- De altele. Să-ți zic cum a fost? - Nu e nevoie.

Bine. Dacă nu mai e nevoie de mine, te rog să mă scuzi…

N-am zis asta.

- Și analizele? - Care?

Aici scrie că, înainte de ceremonie, au făcut…

teste genetice.

Da. Ai dreptate.

Ca să ne evalueze predispoziția pentru afecțiuni psihice.

Au ieșit bine.

La capitolul afecțiunilor psihice, dar au descoperit…

altceva.

Doamna Polan nu ți-e doar soție.

E și fiica ta.

Surpriză!

Nu e cum îți imaginezi.

- Sunt sigur. - N-am atins-o ca minoră.

Ca adult, decide singură!

- E fiica ta. - Nu mă poți judeca!

Nu. Dar un judecător poate.

Căsătoriile incestuoase sunt ilegale cu un motiv.

Ce treabă are asta cu moartea doctorului?

Doctorul știa.

Și tu știai că știe.

O să am mare grijă, promit.

Știi că-i un secret pentru care oamenii ar ucide?

- N-am ucis pe nimeni. - Poate.

Bagi mâna în foc pentru soț?

Chiar dacă doctorul știa, îl constrângea secretul profesional.

- Cazurile de abuz sexual fac excepție. - N-am abuzat de nimeni!

Dacă psihiatrul e convins că o rudă a abuzat de un pacient,

are datoria să alerteze autoritățile.

N-a fost niciun abuz!

O iubesc.

Nu mă privi așa!

- Cum? - Cu milă.

- Nu. - Ba da.

Mila e doar un semn de dispreț.

Nu te disprețuiesc. De fapt, te consider…

Nu-mi pasă.

Voiam să mă privească ca pe ea.

O uram pentru că nu-și dădea seama cât aveam nevoie de tata.

Când intra în cameră, eu dispăream pentru el.

Doar ea mă consuma mai mult decât dezinteresul tatei.

- Când a murit mama, m-am simțit… - Vinovată?

Liberă.

Există o explicație.

Doctorul a consemnat bănuiala că suferi de complexul Electra.

Numele schimbă ceea ce simt?

Aceea a fost clipa când…

relația cu tatăl tău s-a schimbat.

Era deprimat după moartea mamei. S-a închis aproape un an în casă.

Era plin de energie înainte,

de viață, de ambiție, dar totul dispăruse în întuneric.

Nu suportam să-l văd așa.

Îmi trebuia iubirea lui. Mă omora. La fel ca loialitatea lui pentru mama.

Nu prea știam ce făceam.

Dar suferința s-a încheiat prin ea.

A zâmbit din nou.

M-am simțit vie întâia oară.

Primeam ce-mi dorisem întotdeauna: atenția lui.

O adoram.

Îl idolatrizai. Te-a folosit, a abuzat de tine.

N-am fost abuzată.

Aveam nevoie unul de altul.

Eram distrus.

Deprimat. Și ea m-a salvat.

Ți-ai sedus fata ca să umpli golul lăsat de moartea soției.

Îmi e soție. Și e foarte fericită.

A spus altceva? Că e nefericită? Nu. Știi de ce?

- Pentru că ne iubim. - Era fiica ta și ai lăsat-o gravidă.

Ai copii? Să fiu mama Ginei e cel mai minunat lucru din viața mea.

Îi oferea Ginei toată dragostea și atenția ei. Nu ca prima soție.

- Nu suportai asta. - Ce insinuezi?

Mi-am iubit fiica.

- O adoram pe Gina. Nu îndrăzni! - Gina ce simțea?

Dragostea ei era altfel. Nu te idolatriza.

Gina își iubea mai mult mama.

Domnule Polan…

După multe studii,

copiii născuți din incest dezvoltă afecțiuni psihiatrice.

Gina era normală.

Poate puțin neastâmpărată. Nu avea probleme psihice.

Pur și simplu, a aflat tot și nu a putut accepta.

Știm că mamele iubesc necondiționat, dar nu și cum își iubesc copiii mamele.

Nemernicule!

Gina!

Javră!

- Gina! - Nu mă atinge!

Calmează-te!

- Nu. - Calmează-te!

- Lasă-mă! - Așa!

- Calmează-te, viața mea! - Dă-i pace! Las-o, te rog!

Lasă-mă! Nu pune mâna pe mine! De ce?

- Îmi pare rău! - Nu mă atinge!

Îmi pare rău…

Puteam să mint.

Dar credeam că singurul om care m-ar fi iubit în pofida a tot…

Vino!

Îți seamănă leit. Îi dăm numele tău.

- Ați expediat-o la internat. - Nu. N-a fost așa.

Ni se părea o idee bună să ne depărtăm de ea.

Să-și vadă de viață. Fără să-i reamintim tot timpul…

Ajunge.

Explică-i judecătorului!

Multe femei înțeleg greu că s-a făcut abuz de ele.

Teresa…

Te pot ajuta.

Îmi iubesc soțul.

Soțul tău știa ce se întâmpla la internat.

Poftim?

Asta scrie în raportul despre soțul tău.

Ținea legătura cu internatul. L-au informat că fiica voastră…

Că nu era bine.

Depresie severă.

O tratau la cabinetul școlii de luni bune,

dar fără îmbunătățiri.

Soțul meu nu știa.

Directorul i-a recomandat să o ia din școală.

- Nu. - Să o trateze acasă, cum trebuie.

Te rog! Citește-i răspunsul!

„E la o vârstă delicată. O să-i treacă.”

A cerut de la început să nu-i dea scrisorile tale.

A oferit o donație ca să rămână doar între ei.

Gina?

Gina!

- Nenorocitule! - Să-ți explic…

Ticălosule!

Lăsați-l!

Ticălosule!

- Înapoi! - Ticălosule!

Ajunge!

Subtitrarea: Irina Para