Original subtitles

Program cu teme tulburătoare.

Nerecomandat persoanelor sensibile.

Inspector Castro.

Domnule.

EPISODUL TREI CECI

- Bună dimineața! Ce avem? - Nu contaminați locul faptei!

- Deci? - Bărbat, 65-70 de ani.

Cauza decesului pare să fie o rană unică de înjunghiere.

Dar nu știu nimic sigur până la autopsie.

Momentul decesului. Cândva între 21:00 și 23:00.

- Semne de luptă? - Surprinzător, nu.

Nu pare să fi opus rezistență.

Inspectore Castro! Sunt agentul Garza.

- Ai sunat la secție? - Da, domnule.

- Cine duce arma la laborator? - Herrera.

Miranda, îți solicit acum serviciul acela.

Vreau rezultatul amprentelor azi.

Ce știm de victimă?

Marlow, psihiatru celebru, cu clienți de elită.

Pacienții l-au găsit. S-au trezit la locul faptei.

- S-au trezit? - Așa spun.

Poftiți!

- Nu-și amintesc nimic? - Insistă că au fost drogați.

Mă gândeam eu.

Eviana Marlow, directoare, fiica doctorului.

Inspector Hector Castro.

Cercetez omorul tatălui dumitale.

Condoleanțe.

Mulțumesc.

Îmi povestești totul, pas cu pas? Ar ajuta mult.

- Ia loc! - Mulțumesc!

Doi angajați au ajuns la 07:00, ca în fiecare duminică.

E încuiat.

- Au găsit ușa încuiată și m-au chemat. - De ce?

Doctorul lasă deschis după ceremonii, pentru curățenie.

- Nu au altă cheie? - Nu de la ușa asta.

Doar eu și doctorul avem.

Eram pe drum când au sunat. Am ajuns în cinci minute.

Am anunțat imediat autoritățile.

- Aveți supraveghere și la exterior. - Da, și afară din clădire.

- Și în camerele de oaspeți? - Sigur că nu. Sunt spații private.

- Nici în sala de ceremonie. - De ce nu?

E cel mai privat spațiu.

Verificăm înregistrări, registrul intrărilor.

Da, dar ca să identificăm suspectul, amprentele sunt cruciale.

Analizați haine, mostre de păr, de urină. Tot.

Da, domnule.

- Pot vedea biroul tatălui dumitale? - Desigur.

Micul-dejun.

O hartă. Așa proceda medicul înaintea fiecărei ceremonii.

Îl ajuta să găsească calea spre subconștientul pacienților.

Am mai văzut așa ceva.

Mă îndoiesc profund.

Îi spui victimei „doctor”.

- Îmi era șef. - Și tată, nu?

Rolul de doctor l-a înlocuit de mult pe cel de tată.

Nu-mi pasă.

Părinții își dezamăgesc mereu copiii.

Nu-i așa?

Îmi trebuia cineva de admirat, de imitat, un mentor.

Un mentor? Îl aveai acasă pe regele psihiatrilor.

Dacă vrei…

Acum vei moșteni tronul?

- Când l-ai văzut ultima oară? - Puțin după șase seara.

În ziua ceremoniei, personalul părăsește complexul.

- Și dumneata. - Rămân de obicei în cramă.

- Dar nu și ieri. - De ce?

- Cinam cu un coleg. - Un coleg?

I-am lăsat datele sale agentului.

Deci tatăl nu-ți permitea să asiști la ceremonii, așa-i?

Nu sunt o simplă secretară.

Eu și echipa investigăm atent pacienții până să-l vadă pe doctor.

- Dumneata ai compilat materialele? - Da.

Ședințe inițiale, discuții cu apropiații, analize…

Concluziile a șase luni de muncă.

- Tot ce ai descoperit e aici. - Am zis că sunt concluziile.

Ce-mi spui despre ei?

Fariba Sayyid. Chirurg de origine arabă.

I-a murit un pacient. N-a mai putut opera de atunci.

Cecilio Rodríguez.

Atacuri de furie, altercații, chiar o agresiune.

El e Norman Graf.

Insomnie, pierderi de memorie. Un caz aproape imposibil.

- Până să vină la voi. - Corect.

- Ce-mi spui despre ea? - Ana Morantes.

Depresie și complex sever de inferioritate.

Ultimii, soții Polan.

- Ne dați pace acum? - Aproape am terminat.

Fiica lor s-a sinucis acum un an.

Pe bune?

- Glumiți! - Dragul meu, te rog!

- Incredibil. - Nu închideți ușa! Așa e procedura.

Supraveghem colectarea mostrelor.

Nu-i bai.

E doar rezumatul diagnosticelor. Concluziile sunt mult mai aprofundate.

- Dacă vrei, intru în detalii. - Nu-i nevoie.

Ai zis că-i totul în rapoarte.

Îmi imaginez că sunt suspectă.

Unde ai fost ieri între 21:00 și 23:00?

Am plecat cu mașina. M-am dus la Parador.

- Aveam întâlnire la 20:00. - Cu cine?

Doctorul Castell. Un medic eminent din SUA.

Colaborăm la o cercetare.

- Tatăl dumitale știa? - O făceam în timpul meu liber.

Înțeleg.

Mi-a trimis mesaj la 22:00 că nu mai ajunge.

Am plătit cele două pahare de vin și am plecat acasă.

Personalul și clienții pot confirma.

- Îl poți deschide? - Nu știu cifrul.

N-ai idee?

- Regret. Te ajut cu altceva? - Nu deocamdată.

Dar nu părăsi complexul!

Domnule, am trimis totul la laborator.

Bine. Să deschidă seiful! Și vreau să discut cu pacienții.

Începând cu cine?

Turnul. Cecilio Rodríguez.

- Îl aduc. - Nu aici!

- Jos, la piscină. - Am înțeles.

- Bună ziua! Inspector Hector Castro. - Bună ziua!

- Anunță-mă când sună laboratorul! - Da, domnule.

Ia loc, te rog.

Cecilio Rodríguez.

Așa e? Cum te simți?

M-am trezit lângă un mort.

Scuze. Așa e.

- Voiam să sparg gheața. - Mi-aș suna avocatul.

Sigur că poți, dar ar trebui să te duc la secție.

- Ca suspect. - N-am făcut nimic.

Atunci vei răspunde la niște întrebări simple.

Să isprăvim repede.

Bine.

Mersi pentru cooperare!

Toți v-ați pierdut cunoștința după ceremonie?

Eu mi-am pierdut-o. Nu bag mâna în foc pentru ceilalți.

Când doctorul a terminat tratamentul, am ciocnit cu vin din cramă.

Nu-mi amintesc nimic după asta.

- N-ai mai văzut pe nimeni adormind? - Nu vorbesc în numele altora.

De când ai ajuns la podgorie, ai văzut sau simțit ceva ciudat?

- Ciudat cum? - Dumneata să-mi spui!

Nu. Nimic ieșit din comun.

Și tovarășii dumitale? Ți-a atras careva atenția?

Glumești?

- Toți am venit cu un motiv. - Toți? Poate-mi dai un exemplu.

Nu-i frumos să bârfesc în lipsa lor.

- Eu aș începe cu Pionul. - Ana Morantes.

Nu-i știu numele, dar…

Era obosită de cum a ajuns.

Am încercat să fiu amabil cu ea, dar se ferea de mine.

Eram amabil.

- Ți-e bine? - M-am speriat.

Am vizitat ieri podgoria, dar ea nu a venit.

Nu se prea știe ce s-a întâmplat, dar am auzit cu toții un țipăt.

- Unde erai când s-a auzit țipătul? - Eu?

Aici. Mă odihneam la aer curat.

Ce zici de ceilalți pacienți?

Cei doi, căsătoriți, sunt cei mai răi.

El e homofob convins.

Este tot fetiță. Ți-e ca o surioară.

Se dă fată cuminte…

Îți place ce vezi?

Fălește-te la parada Pride!

- Ai fost primul tratat de doctor, nu? - Așa este.

Ce-ai văzut?

- Adică? - La terapie.

Ce ai văzut sub influența doctorului?

Ce legătură are?

Când înfrunți emoții puternice, poți fi nesăbuit.

Poți face lucruri…

N-am făcut nimic! Ți-am zis, n-am ucis pe nimeni!

- Ne-au dat ceva. Eram drogați. - Deci n-ai motiv de îngrijorare.

Ce ai văzut?

Degustarea are trei etape.

Implică văzul, mirosul și gustul.

La prima vedere, este un vin tânăr.

Dar tare.

Și opac.

Privește-l bine!

Culoarea.

Reflexia luminii.

Strugurii din care e făcut au avut un început greu în viață.

De când au fost cultivați, podgoria a suferit mult.

Paraziți.

Furtuni.

Miroase-l!

E intens. Tare.

Agresiv.

Ca un instinct primar.

Dar e mult mai mult dincolo de toate acestea.

Te rog, inspiră! Relaxat.

Acum ne vom da seama că acest vin…

este mult mai dulce decât pare.

Concentrează-te asupra cuvintelor mele! Doar asupra lor. Închide ochii!

Când termin de numărat, vreau să mergi acolo unde a început tot.

Dar încetișor.

Gustă vinul!

Simți ce gust lasă!

Cinci.

Intens.

Corpolent.

Dar, totodată, mătăsos.

Patru.

Nimeni nu se aștepta ca strugurii să reziste. Dar au reușit.

Au plătit pentru asta.

Trei.

Întoarce-te unde a început totul.

Doar tu ne poți duce acolo.

Doi.

În locul unde vița-de-vie…

și-a început călătoria.

Unu.

Ești acolo.

Unu, doi, trei, patru

Portretul cu cerneală mi-am pictat

Vino!

Lache!

Șapte, opt Sunt un dop pe apă plecat

Unu, doi, trei, patru

Lache!

N-auzi, lache?

Lache!

Voiam să mă joc.

Atât.

Nu-i nimic! Totul e bine.

Totul e bine.

Ce se întâmplă acum?

- Nu vreau să fiu aici! - Liniștește-te!

Respiră! Relaxează-te!

Nimeni nu-ți va face rău.

Sunt cu tine. Nu ești singur.

Întotdeauna a fost la fel.

Ascultă-mă! Trebuie să continui să-ți amintești!

Nu vreau aici!

- Te rog! - E necesar.

- Termină! - Poți!

Încă un pas!

Eu eram.

Eu eram!

Scuze!

Îmi pare rău…

Foarte greu deblochezi așa o amintire!

Știu.

Doctorul spunea că mintea mea a inversat amintirile ca să mă apere.

Era mai ușor de presupus că n-am fost…

Nici nu-mi pot imagina ce traumatizant este să te împaci cu așa ceva.

E aiurea, da.

Dar mi-a schimbat perspectiva. Mă văd cu alți ochi.

Datorită doctorului.

- Nu avem motiv să-l omor. - Sigur?

Ce vrei să zic?

Povestește-mi cum s-a terminat la ceremonie!

Pentru că n-ai spus tot.

Dacă nu spui nimic, o să am doar versiunile altora.

Tu hotărăști.

- Am terminat? - Nu.

Trebuie să ai încredere în mine! Încă nu te-ai rupt complet.

- Mă pot odihni? - Curând.

Te vei rupe de tot ce te ancorează în trecut.

Vei renaște cu adevărat.

Închide ochii!

Să revenim într-o zi anume. 12 septembrie 1995.

Trei, doi, unu.

Unde ești?

Acasă.

Mama mă serbează. Mi-a invitat toți colegii.

La mulți ani!

Îți place Ceci?

Ceci are iubițel

Ceci are iubițel

Mama ne-a chemat în casă.

Ne punea un film ca să se odihnească puțin adulții.

Dar nu puteam intra.

Voiam să fug.

Să scap.

Eram copil, nu știam ce și cum. Dar a văzut ceva în mine…

Nu știu.

Nu-mi pasă…

L-am insultat, l-am bătut, dar nu pleca.

Nu înțelegeam.

Nu avea noimă.

Nu voiam să-i fac rău. Nu-mi doream asta.

Ce faci?

L-am omorât.

L-am ucis.

Asta este.

Mamă!

Asta este!

Poți reveni.

Asta este…

Te poți întoarce. Asta este tot.

A fost un accident. Eram doar un copil.

Omor prin imprudență.

- Mă arestezi? - Nu.

Fapta s-a prescris.

- Mă interesează moartea doctorului. - Scuze, dle inspector!

- Amprentele de pe armă. - Vei vedea că sunt nevinovat!

Amprentele tale sunt pe cuțit.

Nu se poate. Imposibil!

Sunt și amprentele celorlalți.

Nu l-am atins, jur! Dar știu cine a făcut-o.

Așa trebuia să începi.

E rândul tău acum.

Subtitrarea: Irina Para