Original subtitles

- Auzi asta?

- Urăsc slujba asta.

Ar trebui să facem ceva?

- Da.

Ar trebui.

Uită-te la asta.

Uite. Trage un fum.

Repede, fă-i o poză.

- Mă duc. - O ultimă țigară, moșule.

Au, drace!

M-a înțepat o albină.

- Nu sunt albine aici.

Nici flori.

Un fel de albină de nisip?

- Ia lopata aia odată.

Tradus, adaptat și sincronizat ✰ by myrock ✰

- Dna. Hunter...

Să vedem.

72 de ani...

Medicamente...

Care a fost ocupația dumneavoastră?

- Persoană mondenă.

Pensionată.

- Și pierdeți în greutate,

deci ar trebui să mâncați mai mult.

Ă, corect.

Vreau să vorbesc cu dumneavoastră despre soțul dumneavoastră.

- Ce problemă mai e acum?

- Ei bine, e... e delicat.

Um, într-un fel, dumneavoastră sunteți problema.

- Ce-a zis doctorul?

- Doctorul e un dobitoc.

- Ei bine, slăbești.

Ți-a spus să mănânci mai mult?

- A zis: 'Spune-i fetei ăleia din sala de așteptare

să nu mai poarte pantaloni scurți în noiembrie, la naiba.'

Oh, am avut un vis aseară.

- Da?

- Un vis erotic murdar.

Vrei detaliile?

- Nu.

- Ce mai fac fetele?

- Clubul de tricotat nu mai e la fel fără tine.

Știi, cred că Brenda își dorește

să nu te mai fi dat afară din grup.

Îi e dor de tine.

Zice că ești nemiloasă.

- Ăsta-i un cuvânt pompos.

- Ce crezi că vrea să spună?

- Păi, a fi nemilos înseamnă

căutând punctul slab al inamicului tău, fără să ezitați.

De obicei, asta e familia cuiva.

Deci, poate Brenda spune că dacă te pui cu mine,

o să-ți distrug familia.

- OK.

- Tu ce mai faci?

Noutăți?

- Nimic.

Nicio realizare, nicio perspectivă.

Ar trebui să plec din orașul ăsta.

- Știu sentimentul.

- Ar trebui să plecăm împreună.

Nu? La naiba cu locul ăsta.

Ar trebui.

- Hei, ai ratat ieșirea.

- Poate vreau doar să petrec mai mult timp cu tine.

- OK.

Dar poate doar încetinește puțin.

- Ea e?

- Vrei să intru?

- Ăă, e OK.

- Am o întâlnire weekendul ăsta.

- Mmm.

- Verifică-l.

- E arătos.

Dar e la fel de mare ca brațul unui bebeluș?

- Trebuie doar să ies din casă.

- Mmm.

Vrei să mă urc eu acolo? Ți s-a ars becul.

- Nu.

Ne vedem săptămâna viitoare.

- Pa.

- Emma... - Da!

- Um, ai grijă pe-afară, da?

- Da, doamnă!

- Ce mai faci, Chip?

- Oh, la naiba, picioarele tale!

Doctorul a spus că te-am neglijat.

Taie unghiile, pune crema.

Nevăstuica a scris asta în cărticica lui.

- În ciuda atâtor încercări...

vârsta mea înaintată și noblețea sufletului meu

mă fac să concluzionez că totul e bine.

O facem mâine, da?

- Oh!

Oh!

- Doamne, Iisuse!

- Ah.

- Doamnă Hunter?

- Ann? Ce se întâmplă?

- Avem un ordin judecătoresc să vă mutăm într-un centru de îngrijire.

- Ann? Ann?

- Cine sunteți?

- Tutorele dumneavoastră legal.

Numele meu este Rivera.

Puteți citi asta în furgonetă.

- Trebuie să iau câteva lucruri.

- Ne vom întoarce după ele.

- Eu ies.

- Hmm. Unde te duci?

- Să o văd pe Brenda și pe fete.

Dar mai întâi, o să mă întâlnesc cu un tip.

- Oh!

- Ai grijă.

- De ce? De... Hmm?

- Lasă-l pe Charles în pace.

A scos șobolani din tavan toată ziua.

- Ei bine, asta explică apetitul.

- Deci, cum a fost, um...

vizita la doctor?

- Tipul e bine.

Tipul e etern.

Mai poți spune asta o dată.

- Cum e tata?

- Zice că e bine.

Nu grozav, dar, știi tu.

- Mm-hmm.

Ei bine, ar fi mai bine

dacă ea nu s-ar îmbăta și nu i-ar fuma în față toată ziua.

Ar trebui să merg să-l văd.

- Ar trebui să mergi.

- Tipul îl face nervos.

- Nu-l știai înainte.

Era un tată grozav.

Puternic ca un taur.

Îl adoram.

Până a întâlnit-o pe știi-tu-cine și a plecat de lângă mama.

Acum abia își mai ține echilibrul.

- OK.

Mâine e întâi.

- De unde ai luat asta?

Ai grijă!

- Unde suntem?

- Nu știu.

- Cineva a făcut o greșeală.

- Nu cred că e o greșeală.

- Vreau să merg acasă.

- Nu tu vorbești, Chip.

O să fim bine.

O să rezolv asta.

- Ai întârziat.

- Eram la o întâlnire.

A fost exact ce visează orice fată.

A apărut târziu,

și apoi m-a urmărit la toaletă să se uite cum fac pipi.

- Unii bărbați sunt atrași de asta.

- Tu ce naiba știi despre asta, Claire?

- Am mai fost pe aici de câteva ori.

- Asta e nenorocita mea de viață.

Mi-am pierdut jobul, m-am mutat înapoi cu mama.

Și în timpul meu liber,

sunt rugată să fac pipi în fața unor bărbați ciudați.

- Ce-ai făcut?

- Am... am mormăit ceva și apoi am plecat.

- Poate ai transmis semnalul greșit.

- Încă un cuvânt...

- G i-ar fi scos ochii.

- Trebuie să-ți folosesc telefonul.

- Nu ar trebui să fii aici.

- Tu ești îngrijitorul?

- Nu.

Dar mă lasă să lucrez în grădină.

Eu sunt Joseph.

- Ann.

- Mergi undeva?

- Unde suntem, Joseph?

Ce fel de loc e ăsta?

- E un loc pentru bătrâni.

Ascultă-ți tutorele.

Înțelege-te cu el și o să fii bine.

Dar nu le place ca oamenii să se plimbe pe aici.

- Trebuie să folosesc un telefon.

- Ăhăm.

- Tu n-ai unul?

- Da, dar...

- Aș vrea să-l folosesc, te rog.

- Nu te va ajuta cu nimic.

- Da.

- Trebuie să-i transmit un mesaj lui Jack.

- Trandafir de deșert.

- Dacă tu zici.

- Doar, ăă, dă-i puțină apă la fiecare 3 săptămâni.

- Toate plantele pe care le-am avut vreodată au murit.

- Ai răbdare. O să fie bine.

- Chip?

- Hei!

Ce dracu'?

Hei!

Unde e doamna Hunter?

- Hei. Ar trebui să pleci.

- Au fost aici săptămâna trecută.

- Cât e ceasul?

- E ora 3 dimineața.

- Închiși ca animalele.

- Majoritatea oamenilor de aici nu se pot deplasa prea bine.

Dar dumneavoastră ați umblat pe-afară.

Noii rezidenți trebuie să stea în apartamentele lor

în prima lună.

Pentru siguranța dumneavoastră.

Apoi deblocăm ușa.

- Ei bine, noi vrem să mergem acasă.

- Acum sunteți cu noi. Curtea v-a pus sub tutela mea.

Am analizat activele dumneavoastră.

Și lipsește ceva,

ceea ce este important,

pentru că toate acestea sunt plătite din activele dumneavoastră,

pe care le gestionăm pentru dumneavoastră, inclusiv urgențele medicale.

- Nu știm nimic despre asta.

- Am vorbit cu soțul dumneavoastră. Nici el nu știe unde sunt banii.

- Atunci nu sunt bani.

- Se pare că tatăl dumneavoastră a fost un om de afaceri.

A existat o moștenire.

- Nu avem nimic.

- Nu vorbeam cu dumneavoastră!

Ultima șansă.

- O să mă lovești?

- Nu.

- A fost o vreme când te-ar fi făcut bucăți

cu mâinile goale.

- Unde sunt banii?

- Ah!

- Nu-l mai lovi.

- Așează-te.

Unde?

- Nu mai avem nimic.

- Mai respiră?

Doctorul va spune că a căzut de pe scaun.

Dacă trăiește, o să vă despart pe amândoi.

Ești o bătrână puternică.

Dar trebuie să-l ajuți acum.

- Nu-l mai luați de lângă mine.

Lăsați-l cu mine, vă rog.

- Și banii?

- Haide!

Așa funcționează.

Un tutore găsește bătrâni izolați care au bani.

Pune doctorii să scrie că acești bătrâni

nu se mai pot îngriji singuri,

și apoi merge în instanță cu avocații lui.

Bătrânii nu știu ce se întâmplă.

Uneori, nici măcar nu sunt acolo.

Așa că judecătorul îi dă tutorelui control complet asupra vieților lor.

Și se plătește singur din banii lor,

pe care, de asemenea, îi controlează.

E legal și e o afacere mare.

- Și crezi că bunicii tăi sunt aici acum?

- Da, poate.

- Nu știi?

- Ăsta e al patrulea loc în care am fost.

Dar tipul ăla de acolo era la cabinetul doctorului lui G.

- Ce-i, ăă, ce-i G?

- Tu ce faci aici?

- Oh, am propria mea afacere.

Mă ocup de peisagistică și reparații.

Vin aici de două ori pe săptămână.

- G de la Granny.

Ne lăsa bilețele din alea nebune și exigente,

semnate cu un G mare,

așa că am început să-i spunem așa.

Mama le spunea notițe G-mail.

Nu acceptă prostii de la nimeni.

Încerc să fiu mai mult ca ea.

- Se vede.

- Am fost la poliție, la un avocat.

Toți au spus că e normal.

Nici măcar familia nu poate vizita fără aprobarea tutorelui.

- Îmi pare rău să aud asta.

- Sunt Matt, apropo.

- Emma.

- Hei, trebuie să mă întorc la muncă.

Dar dacă te pot ajuta cu ceva,

spune-mi, OK?

- Mă poți ajuta să intru?

Poți?

- Îți spun eu.

Data viitoare când sunt aici, te ajut,

dacă mă lași să te scot undeva.

Corect?

- Cine...

ți-a reparat picioarele?

Stai, Chip.

Adu-ți aminte cât de mult te iubesc.

- Mi-au spus ce s-a întâmplat.

- Charles...

- Tu...

Bețivule!

Am petrecut ultima lună în cabinetele avocaților

încercând să vă scot pe amândoi,

și tu doar...

și tu doar l-ai lăsat să moară.

Nu-ți cred povestea.

Și dacă ai fi fost treaz,

nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat.

Nu mai aștepta nimic de la mine acum.

Te descurci singur.

Poți să stai aici.

- Știi că ne-a mutat în acest iad pe pământ

ca să fie aproape de tine,

singura lui familie.

Lasă-mă să-ți spun ce credea despre tine,

chiar înainte să moară,

n-ai apucat să vorbești.

I-a fost rușine de tine toată nenorocita ta de viață.

Dar era un om prea decent ca să arate asta.

Și uite unde l-a adus asta.

- Îmi pare rău.

- Doamne, ce rău ești.

- Chiar încerca să te scoată.

De ce nu m-ai sunat?

Te-aș fi putut găsi mai devreme. Te-aș fi putut ajuta.

O să vin să te văd.

O să vin să te văd, fie că-ți place, fie că nu.

- Ce o să faci acum?

- Adică acum că au descuiat ușa?

Nu pot să-ți spun asta, Chip.

- Ce vrei să spui?

- Fără bani, fără soț, fără casă.

Ce-ai face?

- Dna. Hunter?

- Eram la sud de graniță când am primit mesajul dumneavoastră.

Îmi pare rău că a durat atât.

- Am lăsat un mesaj pentru Jack.

- Jack a murit.

- Cine dracu' ești tu?

- Sunt fiul lui Jack.

Și îmi pare rău pentru soțul dumneavoastră.

- Ați trecut pe la apartamentul meu?

- O să merg în seara asta.

O să stai aici?

- Doar până-i castrez pe porcii ăștia.

- A sosit cineva nou pentru tine.

Am nevoie de cheia de la 203.

- Ce... ce...

Ce vrei?

- Cineva m-a urmărit de la apartament.

Un tip tânăr, cu pantaloni largi.

- Și?

- Nu eram sigur ce să fac cu el.

Și apartamentul dumneavoastră...

A fost vândut.

- A intrat?

- Nu a mai rămas nimic.

Ești furioasă.

- Mama mea spunea mereu:

'Dacă îți dai frâu liber furiei, trăiești mai mult.'

A trăit până la 102 ani.

- Uite un telefon.

Voiai să-ți iau ceva?

Acum poate aștepta.

E altceva ce poți face mai întâi.

O, Doamne, iartă-mă!

- Scuze.

Vorbești mereu așa?

- Ce faci aici, Joseph?

- Mă duc să lucrez în grădină.

Te-am văzut vorbind cu cineva.

Ai ieșit pe ușa de serviciu din spate, corect?

Acum cineva așteaptă acolo.

El lucrează aici.

Urmează-mă.

Arăți diferit.

Mai tânăr.

- Da?

L-au bătut pe soțul meu infirm.

A murit.

- Îmi pare rău.

Ar trebui să te întorci înăuntru.

Nu vreau să te rănească și pe tine.

- Mulțumesc, Joseph.

- Bine ai venit acasă!

Continuă să te uiți urât la mine. Nu plec.

- Cum mai merge cu tricotatul?

- Du-te-n p***a mea.

- O ceașcă de ceai?

- Doctorul tău ne-a spus că fumai două pachete pe zi,

beai o grămadă de vodcă și nu mâncai.

I-a spus lui Charles că practic ți-ai ucis soțul.

Apropo, arăți minunat.

Doctorul era complice.

A semnat actele prin care erai declarată incompetentă,

iar apoi Rivera a folosit asta în instanță.

- Credeau că avem bani.

- Da.

Dar de ce ar crede asta?

Poate Chip avea bani ascunși?

- Dacă ar fi existat bani, de ce aș mai fi aici?

- Dar atunci, și banii mei au dispărut.

- Cum ai intrat aici?

- Ă, tipul ăsta. E subcontractant.

Face, nu știu, reparații și chestii de genul.

E destul de drăguț.

Te pot scoate de aici.

Poate îți recuperezi și casa.

- Cum?

- Știu pe cineva. Are relații.

Trebuie să luptăm.

Nu? Asta e filozofia ta.

Nu te lași călcat în picioare de nimeni.

- Asta e filozofia mea? - Da!

Nu-i așa?

Crezi că nu te pot ajuta.

De-asta nu m-ai sunat.

- Nu contează ce cred eu.

- Pentru mine contează.

- Presupun că e problema ta.

- OK.

Știi, ar trebui să te abandonez ca toți ceilalți.

Dar, în schimb, o să te scot de aici.

Doar ca să te enervez.

Ți-am adus asta.

Era pe frigiderul tău.

- Mulțumesc, Emma.

Asta e important pentru mine.

- Da.

Ar trebui să plec.

- Emma...

Banii tăi sunt în siguranță.

Dar stai departe de asta.

Nu am nevoie de ajutorul tău.

- Mulțumesc că ne-am întâlnit aici.

- Unde mergem?

- Nicăieri. Suntem aici.

- Super. O să fie o seară distractivă.

Știi ceva?

Cred că o să amân.

- Hai. O să avem un picnic.

Nu e departe.

- Cum ai intrat aici?

- Treaba mea, nu-ți amintești?

- Nu știi să înoți?

- N-am învățat niciodată.

Intri?

- Nu. Sunt, ăă, sunt bine.

- Pot să mă îmbrac la loc dacă vrei.

Nu vreau să te fac să te simți inconfortabil.

- OK, bine.

- OK.

- Nu ar trebui să vii aici.

- Am nevoie de zahăr pentru ceai.

Mă lași să intru?

- Nu ai voie să fumezi aici.

- Ești singura persoană pe care o cunosc aici.

- Le colecționez.

- Ești pasionat de arme?

- De ce? Ești unul dintre controlorii de arme?

- Nu-mi pasă.

N-am să mă opresc din înjurat, Joseph,

chiar dacă văd că te deranjează.

- Mulțumesc.

- Când eram mică...

Înjuram tot timpul.

Și într-o zi, am fost răpită.

Tatăl meu...

avea mulți dușmani.

Într-o zi mă jucam pe stradă...

și au venit niște bărbați.

Ca să-i transmită un mesaj,

m-au bătut în fiecare zi, timp de săptămâni.

Și apoi, când eram pe moarte,

mi-au aruncat corpul pe marginea drumului.

Un muncitor agricol m-a găsit.

Un ilegal. M-a dus la spital.

Și, spre surprinderea tuturor, am supraviețuit.

Știi ce mi-a spus familia mea?

Au spus că răpirea mea a fost pedeapsa lui Dumnezeu

pentru înjurăturile mele.

Le-am spus să se ducă-n pula mea.

- OK.

O să suport.

Unde s-a întâmplat asta, unde ai crescut?

- Vestul Texasului.

Vreau să fim prieteni, Joseph.

Tu... pari un tip de treabă.

- N-am mai avut un oaspete de mult timp.

Și mă faci să fiu nervos.

- Deci, care e următoarea mișcare pentru G-ul tău?

- Mai întâi, o să mă duc să văd un judecător pentru care lucram.

- Nu-mi spune, un judecător?

- Roy.

A trebuit să demisionez. Mă tot agăța.

Aplicasem la facultatea de drept.

Roy urma să-mi scrie o scrisoare de recomandare. Eu...

Acum, viața mea e distrusă.

Și G-ul era bancherul meu.

Așa că acum și economiile mele au dispărut.

- Bancher?

- I-am dat tot ce am economisit, și ea mi-a dat 10% dobândă.

Gen, în fiecare săptămână. Din asta am trăit.

- Deci, ea avea bani.

Și i-au luat și pe ăștia?

- Poate că nu.

- L-a ascuns?

Uau.

- Cred că îi plăcea doar să mă vadă în fiecare săptămână.

De asta îmi dădea banii.

Poate crede că nu aș vizita-o altfel.

- Îți place aici?

- Da.

- Vrei să ne sărutăm?

Adică, acum?

- Mmm.

Sandviș.

- Ești aici de ceva timp.

Au mai fost și alții ca soțul meu?

- Am auzit zvonuri.

A fost un tip aici anul trecut.

Burt.

Un tip bătrân și dur, comandant în Marină.

(Oftând)

Și, ca majoritatea oamenilor de aici, nu avea familie.

Le plac oamenii ca ăsta.

- L-au bătut până l-au omorât și pe el?

- Doar a dispărut.

Am auzit chestii.

Probabil doar povești ca să ne sperie.

- Sună ca un loc bun de unde să pleci cât mai repede.

- Ești o petardă, Ann.

- Întotdeauna mi-au plăcut petardele.

Dar nu mi-au acordat niciodată atenție.

- Așa e?

(Inspirând adânc)

Ce faci, Joseph?

Mmm.

Ești viu?

- Da.

- Nu sunt o persoană bună, Joseph.

Am fost o soție OK, dar...

Am fost o asistentă proastă în ultimii ani.

Am crezut că viața mea s-a terminat.

M-am gândit să-l ucid eu însămi.

Și înainte de asta, am fost un părinte groaznic.

Eram nerăbdătoare, și uneori eram...

crudă.

- Toți am făcut greșeli.

- M-ai confundat azi, Joseph.

În mod normal, eu...

Nu îmi place să vorbesc.

Ah...

Oricum...

Nu sunt o persoană bună.

Dar am și alte calități.

- Cred că ești uimitoare.

- Emma?

Ești bine?

- Urăsc să mă întorc la el.

Ultima oară când l-am văzut, era...

agresiv.

- Poate că e o idee proastă.

- Trebuie doar să spun ce trebuie.

Să-l manipulez.

- O să manipulezi un judecător, huh?

Poate ar trebui să iau ceva pentru protecție.

Acolo.

Sper să fie al naibii de urât.

- Asta e o poveste destul de interesantă.

Ce vrei exact de la acest Rivera?

- Vreau să-i scrie un cec bunicii mele, Ann Hunter,

pentru banii pe care i-a furat când i-a vândut apartamentul.

Și vreau să...

- OK, ascultă...

- Au răpit-o.

- Asta ar putea fi o exagerare.

Uite, pensionarii sunt o afacere în creștere.

Și pe aici, oamenii de afaceri, politicienii, gangsterii,

uneori, e greu să-i deosebești.

- Mă vei ajuta?

Roy?

- Te vei întoarce să lucrezi pentru mine?

Mi-ai lipsit.

- Da. Mi-ar plăcea.

Îmi pare rău că am plecat.

- Hmm.

Rivera.

Numele îmi sună cunoscut. O să dau câteva telefoane.

- Mulțumesc, Roy.

- Nu-ți face griji.

O să mă asigur că te revanșezi.

- M-ai prins pe picior greșit.

- Sunt atât de sătul

de voi, pervertiți, violenți,

nenorociți inutili.

- Ai de gând să mă împuști?

- Da.

- Sunt un prieten de-al bunicii tale.

- Prostii!

- Vin din Texas. Sunt soldat.

Familia mea o cunoaște pe bunica ta de mult timp.

M-a rugat să te supraveghez.

Te place.

Nu prea place pe nimeni.

- Credeam că ești la spital.

- Sunt bine.

- Nu arăți bine.

- Un tip a venit la apartament.

- Te-a făcut praf.

Calmează-te.

Bine.

A intrat... a intrat acolo, nu?

Deci trebuie să fie ceva acolo.

- Am căutat în apartament.

Dacă bătrânii mai aveau ceva,

ne-ar fi spus.

- Se presupunea că au mai mulți bani, nu?

- S-a terminat. Ne ocupăm de alte treburi.

- Dar nenorocitul ăla e încă liber.

- De ce nu-ți iei o pauză?

Pune-te pe picioare.

Dacă apare tipul, ne ocupăm noi.

(Telefonul vibrează)

- Bine.

Da.

Da. Ajung imediat.

- Am o întrebare pentru tine, Joseph.

Ce e în camera 203?

- Paliație. Îngrijire la final de viață.

Cei care lucrează aici îi spun sala de așteptare pentru plecare.

- Da?

- Trebuie să vorbim despre Emma.

- Prietenul tău, Roy, a spus că

o să ne întâlnim la biserica mea.

- Am fost la biserica ta.

Apoi te-am urmărit până aici.

- Îl cunoaște pe angajatorul meu.

Poate ai văzut afișele lui electorale prin oraș.

- Senatorul?

- Părintele industriei.

Deține acțiuni în...

jumătate din azilele de bătrâni din stat.

- O ai pe bunica mea într-unul din locurile astea.

- Asta e o afacere pentru mine.

Și nimic nu e personal.

Și mi s-a cerut să te ajut.

- Asta nu ar putea fi mai personal.

Dă-i înapoi ce i-ai furat.

Fiul tău merge la Middlebury Prep School, nu?

- De ce mă întrebi asta?

- Bunica mea are prieteni despre care nu știi.

Și vor doar să știi

că știu unde merge fiul tău la școală.

Asta e tot.

- Îmi ameninți familia.

- Nu.

Sunt doar un mesager.

Dar poate cred că genul de persoană

care ar răpi și abuza de bătrâni

s-ar putea să nu asculte de rațiune.

- Nu ai prieteni despre care...

să nu știu eu.

Ești bolnav.

Și ești singur.

- Am văzut ceva zilele trecute. Ă...

Un bărbat spălând picioarele altui bărbat.

Mi-a amintit de povestea aia din Biblie.

L-am dezamăgit pe soțul meu, Joseph.

Aș fi putut să-l protejez. Eu, ă...

Aș fi putut avea mai multă grijă de el.

- Nu e vina ta, Ann.

Ăștia sunt oameni răi.

- Și acum nepoata mea se implică cu ei,

și nu pot lăsa să se întâmple și asta.

M-ai întrebat despre familia mea din Texas.

Ei bine, și ei sunt oameni răi.

(Oftând)

Am făcut și eu lucruri rele.

Am vrut să mă răzbun pe acești oameni pentru ce au făcut,

dar acum vreau doar să mă asigur că nu i se întâmplă nimic Emmei.

- Tu, desigur, ești un trandafir.

Dar am fost mereu un trandafir.

- Plec, Joseph.

Am bani.

Sau o să am în curând.

- De ce să nu stai aici, cu mine?

Poți să-ți cheltuiești banii.

- Pentru că urăsc nenorocitul ăsta de loc.

Locul ăsta e bătrânețe.

- Am urmărit-o pe Emma cum mi-ai cerut.

Nu te-a ascultat. A încercat să ajute.

- Dar e bine?

- Da.

Da, aș zice că...

a fost destul de eficientă.

Ți-a recuperat o parte din bani.

- Emma a făcut asta?

Nu-i rău.

Dar m-am răzgândit.

Nu o să mai am nevoie de ajutorul tău, până la urmă.

- E cam târziu pentru asta.

- Rivera?

- A scăpat.

Pot să mă duc după el.

- Ah, lasă-l baltă.

Merg mai departe.

- Chestia de luat...

- O să-l iau singur.

- De la unul dintre ei.

Știi, tatălui meu îi plăcea mereu să vorbească despre tine.

Spunea că tatăl tău n-a încetat să spere că te vei întoarce,

să preiei afacerea.

Spunea că ești cea mai furioasă persoană pe care a întâlnit-o vreodată.

- Nu mai sunt.

- Mamă?

Am vești bune!

- Ăsta e tatăl tău.

- Tatăl vitreg.

- Emma, tu ești?

- Asta e mama ta adevărată, nu?

Mama ta biologică?

- Da.

- Emma? Ești bine?

- Te rog...

- Hai să vorbim în bucătărie.

Am auzit că bunica ta are niște bani ascunși.

Unde sunt?

- Nu știu.

- O să-i sparg mutra mamei tale dacă nu spui.

- Dacă ai fi ascultat,

ai ști că nu mi-a spus nimic.

- Ce?

- Dacă există ceva, o să-l obțin eu pentru tine.

O să mă duc s-o văd.

Aveam peste 10.000 de dolari.

- 10.000 de dolari?

(Oftând)

O să avem nevoie de mult mai mult de-atât.

- De la conducere.

- Ce drăguț.

Florile astea compensează faptul că mi-ați bătut soțul până la moarte.

- Nu l-am atins pe soțul dumneavoastră.

- Tu ai fost cea care i-a reparat picioarele, nu?

Mulțumesc pentru asta.

- Se pare că aveți un vizitator.

- Bine, oprește aici.

- Mă bucur că m-ai sunat.

E o nebunie.

Ce-a zis G?

- A zis că nu-i pasă,

să iau orice e acolo și să mă asigur că mama e bine.

- Dacă o aduci pe mama înapoi,

adu-o în locul ăsta și așteaptă-mă.

Ești foarte curajoasă, Emma.

- Nu sunt.

Am încercat să fiu nemilos, dar...

m-a făcut să mă simt rău.

- Te obișnuiești.

- Nu sunt eu.

Nu mă pot opri din tremurat.

- Ești loială.

Ești deșteaptă.

Ești bună.

Uneori, mi-aș dori să fiu mai mult ca tine.

Te rog, ai grijă.

Tu ești singura familie adevărată care mi-a mai rămas.

- Ea n-a avut niciodată încredere în bănci.

Cred că a avut dreptate și în privința asta.

Ea spunea că sunt doar bani.

Poți face rost de mai mulți oricând.

- Ușor pentru ea să spună.

- Presupun.

- A fost o problemă.

Dar eu tot plec. Vii cu mine?

- Nu poți pleca acum.

Fără bani.

- Ce vrei să spui, Joseph?

- Aici ar trebui să fie.

Am lopeți în spate.

- Nu cred că vom avea nevoie de ele.

Hai.

OK...

(Grumete)

- Ușor ca o plăcintă, nu?

OK.

La naiba!

Ce-ai spus că făcea bunica ta, din nou?

- Nu e bunica mea adevărată.

Și habar n-am ce făcea.

- OK.

- Stai.

- Ascultă, știu că ți-e frică, OK?

Dar, ăă, tipii ăia care...

ți-au legat mama,

habar n-au ce e aici.

În regulă?

O să mă duc să le dau un singur sac.

Și apoi ne putem întoarce după restul.

Nu va trebui să mai faci nimic altceva.

- Sunt banii lui G.

- Dar ea a spus deja că-i poți lua.

Vom fi liberi. Vom putea face ce vrem.

- Nu pot.

- Vom vorbi despre asta mai târziu.

În primul rând, trebuie să ne asigurăm că mama ta este bine.

OK? - Da.

- OK.

- Sper că Rivera va supraveghea locuitorii de aici.

A venit la mine cu niște oameni pe care nu i-am mai văzut,

punând întrebări.

Era foarte agresiv.

I-am spus că încă mai ai bani.

Îmi pare rău.

Le-am spus să urmărească pe oricine te vizitează.

Îți vor lua banii,

dar încă pot avea grijă de tine aici.

Eu nu sunt ca tine, Ann.

Ăștia sunt oameni răi.

Oamenii normali se sperie.

Mi-a fost frică.

- Da.

- Îmi pasă de tine, Ann. Te rog, rămâi.

Nu ai nicio șansă singură acolo afară.

- Am crezut că minți când ai spus că bunica ta are prieteni

despre care nu știam nimic.

- Așa e.

- Un clan de criminali din Texas,

o întreagă familie de criminali și bătăuși.

Și acum e aici,

ucide oameni, îmi amenință familia.

Între timp, voi răpiți părinții ei,

implicându-ne pe noi.

- Va trebui să vorbesc și cu Ralph despre asta.

- Iar tu...

Credeam că avem o înțelegere.

- Vreau doar să-mi recuperez bunica.

- Îmi pare rău, domnule Rivera.

Îmi pare rău.

- E un haos.

- A fost ideea lui Ralph.

- Ultime cuvinte grozave.

- Avem o înțelegere.

- Prindeți-o.

La naiba.

- Facem ceva special...

...pentru oameni ca tine.

- Unde e?

- Din cauza ta, trebuie să umblu acum cu gărzi înarmate.

Dacă mai vin oamenii tăi...

O să fiu pregătit.

- Puteți să-mi dați drumul. Nu mai vine nimeni.

Vă dau banii.

- Îi am deja.

- Unde e Emma?

- Am împușcat-o.

Eu...

Ți-am depus certificatul de deces.

Când te vei...

trezi sub nisip...

amintește-ți cine te-a pus acolo.

- Ar trebui doar să plec din orașul ăsta.

Ar trebui să plecăm împreună.

Nu? La naiba cu locul ăsta.

- Ar trebui.

- Unde o să mergem?

- Buffalo.

- Buffalo?

- Am două fiice acolo.

Mă urăsc.

Nu mi-au vorbit de ani de zile.

Îmi duceam nepotul la lecțiile de muzică.

În fiecare săptămână, cânta

'Twinkle, Twinkle, Little Star' pentru mine.

Ei sunt familia mea.

Și voi face orice e nevoie.

Voi cădea în genunchi

și-i voi implora să mă ierte.

- E-n regulă.

E-n regulă.

Te-am așteptat.

- Ă...

Unde e?

- L-am lovit.

- Bravo ție.

Ah...

- Ușor.

E-n dulap.

- Ai una dintre armele tale la tine?

- N-am gloanțe.

- De unde ai luat-o? - De la un prieten.

- Știi să o folosești?

O, Doamne.

Îl cunosc. E sociopat.

- Așteaptă aici, Joseph.

Ajutor!

Sunt o femeie bătrână.

Joseph, am nevoie să-l iei pe Rivera și să-l aduci aici.

Folosește un cărucior. Du-te!

Pune-i astea pe el.

Apoi în portbagaj.

Scoate-l și descalță-l de pantofi și șosete.

- Ce facem acum?

- Întoarce-l.

- Mmm.

- Ce spune?

- Ne spune că are o familie.

Îți amintești de soțul meu?

E frig, dar ar putea rezista o zi aici.

Poate chiar mai puțin.

- Erau banii tăi acolo?

M-ai iertat?

- Da, Joseph, te iert al naibii.

Așteaptă aici.

Oh!

Credeam că ești mort.

Te iert, Joseph.

Dar era să-mi pierd nepoata din cauza ta.

Nu te pot lua cu mine.

- Ann...

- Am lăsat niște bani pentru tine în cameră.

- Unde o să mergem?

- În Buffalo.

Tradus, adaptat și sincronizat ✰ by myrock ✰