Original subtitles

MACISTE ÎN VALEA REGILOR

Traducerea, adaptarea şi sincronizarea manuală: Cristian82

Fascinaţia Egiptului Antic e vie până în ziua de azi.

E o fascinaţie născută din grandoare, mister, glorie,

şi din decadenţa unui popor.

Din secole de prosperitate şi vărsare de sânge.

Acum mai bine de două mii de ani, în sec al V-lea înainte de Hristos,

viaţa egiptenilor a fost precară sub dominaţia persanilor.

Faraonii au crezut cu naivitate că vor ajunge la o înţelegere

cu inamicul victorios.

Şi o femeie din Persia a devenit regina Văii Nilului.

Timp de două secole, dominaţia persană n-a adus decât

măcel, distrugere şi nenorocire ţării.

Umiliţi, persecutaţi şi sufocaţi,

egiptenii n-au putut găsi puterea necesară

pentru a-şi recâştiga libertatea.

Lideri ai satului,

vai de voi, dacă aţi minţit.

Mare faraon, noi suntem săraci, dar nu ştim să minţim.

Am venit să-ţi spunem de marile nedreptăţi făcute în numele tău,

fiindcă te ştim corect, bun şi ştim că-ţi iubeşti poporul.

Urmaţi-mă.

Mare vizir, vine faraonul.

Trădătorilor.

Veţi fi decapitaţi! Cu toţii!

Capetele noastre sunt la dispoziţia ta, mare Amirteo.

Dar spune-ne, ce infracţiune am comis?

Nu faţă de mine sunteţi vinovaţi,

ci faţă de copiii mei: poporul Egiptului.

Spune-ne! Spune ce mi-ai zis mie!

Mare vizir, de mult timp nu mai e pace în ţară şi în sate.

Soldaţii intră-n casele noastre şi iau totul,

averile şi fiicele,

şi nu mai ştim nimic de ele.

Mereu i-am întrebat pe soldaţi: „ de ce, de ce? ”

Ne-au spus că e ordinul faraonului,

ordinul lui strict.

Regatul meu e supus acestei ruşini!

Şi e făcută în numele meu!

Veţi plăti cu viaţa voastră.

- Cu toţii! - Faraonule, vinovaţii vor plăti.

Dar nu renunţa la mânia ta dreaptă.

Inima ta suferă.

Întoarce-te în camera ta acum.

Vei putea decide mai târziu ce pedeapsă merită.

Da, scumpo.

- Poate e mai bine aşa. - E ea, e aceeaşi!

E ea, o recunosc, e aceeaşi.

Îi recunosc ochii.

Pe cine recunoşti?

Când am fost capturaţi, am fost duşi în subteran.

Apoi am fost duşi la piaţă ca să fim vânduţi ca sclavi.

Şi ea a fost în subteran.

Ea a dat ordinele şi a ales cine să fie vândut.

E ea, ea!

Cum poţi să-l asculţi, Amirteo? E un băiat idiot!

Minţi!

Erau femei acolo, nu bărbaţi.

Şi eu sunt o femeie. Uite dovada!

Am reuşit să scap!

Şi te recunosc, te recunosc!

Atunci e adevărat. Tu... soţia mea?!

Plecaţi cu toţii! Vă jur că vi se va face dreptate.

Plecaţi şi voi!

Vei primi pedeapsa pe care o meriţi.

Am făcut-o pentru ca regatul tău

să aibă o strălucire nemaivăzută.

Vânzarea acelor femei îţi aduce bani.

De unde crezi că provine bogăţia din regatul tău?

Măreţia spectacolelor tale?

Grandoarea monumentelor ridicate în tot Egiptul?

Crezi că provin din taxele sătenilor?

Ticăloaso! De ani de zile trăiesc cu o fiară.

Am tăcut fiindcă n-am ştiut până unde poate ajunge infamia ta.

Dar acum...

Gărzi! Veniţi încoace!

- Te mai doare? - Nu, deja e mai bine.

De ce trebuie să pleci dacă rana încă nu e vindecată?

Trebuie. Mâine, trebuie să merg la peştera Baltor, dincolo de Nil.

Cine te aşteaptă? O femeie mai frumoasă ca mine?

Unde există femeie mai frumoasă ca tine?

De ce nu vrei să-mi spui cine eşti?

M-ai apărat, m-ai salvat.

Şi ai fost şi rănit din cauza mea.

Dar nu ştiu nimic despre tine. Ce cauţi?

Căutam fericirea, iar acum am găsit-o.

Atunci rămâi.

Sora mea şi cu mine îţi vom vindeca rănile,

mai bine decât toţi doctorii din Tanis.

Doar domnii din oraş poartă astfel de inele.

Dar de tine ştiu doar că eşti iubitul meu.

Şi tu a mea.

N-ajunge?

Soarele deja a răsărit.

E târziu.

Şi tu trebuie să pleci...

Mă voi întoarce curând la tine,

să fiu cu tine pe vecie.

Nofret! Nofret!

Sora ta a amuţit de când a plecat Kenamun.

Ţi-am adus nişte mâncare. Sunt atâtea lucruri bune.

Am înţeles, dar nu mi-e foame.

Ascultă, Nofret, nu trebuie să fii tristă.

Se va întoarce. Trebuie s-o facă, te iubeşte.

Mi-a promis. „Mă voi întoarce la tine”, a spus.

„Să fiu cu tine pe vecie.”

Să mâncăm ceva acum. Vrei şi tu puţină?

Persanii!

Ai grijă!

Mulţumesc.

Nu credeam că leii vor ajunge până aici.

Călătoresc de patru zile şi până acum n-am văzut niciunul.

Încă unul!

Ţi-am salvat viaţa

şi imediat ai vrut să mă răsplăteşti salvându-mi-o pe-a mea.

Nu-mi place să rămân dator.

- Nu călătoreşti cu arme? - Îmi ajung astea.

Eşti cel mai puternic om pe care l-am văzut!

Când voi povesti ce ai făcut, nimeni nu mă va crede.

Dar spune-mi măcar cum te cheamă, ca să ştiu numele omului

care a reuşit să ucidă un leu cu mâinile goale.

- Mă cheamă Maciste. - Maciste, ce nume ciudat.

Ce înseamnă?

Înseamnă că m-am născut dintr-o stâncă.

Şi tu cine eşti?

Numele meu e Kenamun.

Şi ca să ţi-l poţi aminti,

poftim, acceptă inelul ăsta drept cadou al prieteniei noastre.

Dacă vii în Tanis, arată-l oricui şi mă vei găsi uşor.

Te rog păstrează-l! Eu n-am ce să-ţi ofer.

Şi deja ţi-am spus că nu-mi place să rămân dator.

Lipsa ta de mândrie e puterea ta.

Vino încoace!

Rămas-bun! Sper să ne revedem într-o zi în Tanis.

Mult noroc, Kenamun.

Mult noroc!

Mult noroc!

- Nu mai rezist. - Curaj, Nofret. Curaj.

Întoarceţi-vă în satul vostru.

Tu de colo, ce-i cu liniştea asta?

Oraşul e îndurerat.

Poţi să-mi spui ce s-a întâmplat?

Faraonul e mort.

Amirteo cel mare e mort.

Tată...

Tatăl meu.

A fost un tată iubitor, Kenamun.

Dar câţi plâng ca şi fiii

moartea prematură a suveranului nostru?

Eu unul care l-am slujit cu smerenie,

şi toţi oamenii cărora le-a adus pace şi dreptate.

Cum a murit?

Zeii i-au luat răsuflarea fiindcă i-a sosit ceasul.

Amirteo va trăi pe vecie în sufletele egiptenilor.

Regina a ordonat

ca sarcofagul lui să rămână deschis

până te întorci la palat să-ţi iei adio de la tatăl tău.

Când s-a întâmplat asta?

Acum trei zile, în cursul nopţii.

Aşa l-au găsit doctorii şi marele preot.

Onorurile funerare au fost nemaipomenite.

Poporul ţinea mult la el. Nu-l vor uita.

Tu vei urca acum pe tron

şi vei conduce Egiptul în vremuri atât de grele.

N-am mai cunoscut un om atât de generos ca tine.

Aş fi vrut să pot face mai multe.

Fără tine am fi fost vândute ca sclave.

Dar dacă aş fi ajuns mai repede, i-aş fi putut salva şi pe ceilalţi.

Şi acum unde vei merge?

Nu ştiu, din păcate nu poţi să îţi alegi destinul.

Nu-i adevărat, Maciste. Tu poţi să îţi alegi destinul.

De fapt, l-ai ales acum mult timp.

Fiindcă-i scris în conştiinţa şi în sentimentele tale.

Ce ştii tu de sentimentele mele?

Ochii mei nu văd,

dar e ceva ce mintea şi sufletul văd clar.

În noaptea asta am stat în coliba mea,

în vârful acelui deal şi n-am putut dormi.

Când am auzit o voce misterioasă

care mi-a spus să vin la tine.

Vocea aia m-a călăuzit până aici printre ruinele acestui sat.

Ştiam că vei veni.

Şi eu aşteptam să te întâlnesc.

Spune-mi ce trebuie să fac acum.

Zeii au trimis după tine să ajuţi egiptenii să scape

de robia asta cumplită care continuă de secole.

Dar nu uita că eu sunt doar un om şi atât.

Eşti invincibil fiindcă eşti de partea celor drepţi.

După ce vocea-ţi va fi auzită, va începe izbăvirea Egiptului.

Poporul te va urma.

Ăst popor ce mâine-o pribegi are nevoie de un lider.

Du-te, du-te la Tanis şi urmează-ţi soarta.

A fost uşor să-i facem să creadă povestea despre boală.

Fireşte.

Şi o vor crede şi ceilalţi.

Sub bandaje, rănile nu pot fi văzute.

Îţi jur, tată, că-ţi voi urma exemplul nobil.

Moartea te-a luat prea repede de la mine şi de la poporul tău,

iar eu, fiul tău, am fost departe de tine.

Dar eu îţi voi continua munca, tată.

În numele tău, voi aduce poporului pace şi dreptate.

În numele tău, voi nimici duşmanii Egiptului.

Îţi promit.

Durerea-l face să vorbească aşa.

- Dar e încă un băiat. - Băieţii pot fi periculoşi.

Se va calma după ce ne vom căsători.

Şi dacă nu e de acord să se însoare cu tine?

Nu va fi greu să fie convins!

- Ai văzut-o pe Nofret? - Nu.

- Tekaet, ce e? - Sora mea nu e aici. Nu o pot găsi.

Nu putem pleca fără ea, am căutat-o peste tot.

Dar nu ai căutat-o sub copacii din mica oază spre Orient.

Gându-mi spune că-i acolo.

Nofret.

Nofret!

În sfârşit.

De ce nu mi-ai răspuns? Am strigat după tine.

- Suntem gata de plecare. - Nu vin cu voi.

Eu rămân aici.

Dar eşti nebună? Vrei să rămâi singură în oaza asta? De ce?

Ce te împiedică să pleci?

O promisiune. O promisiune făcută celui pe care-l iubesc.

I-am spus că-l voi aştepta aici, şi o voi face.

Trebuie să-l aştept până-n ziua în care vulturii mă vor lua.

O, Nofret, vino cu noi.

Îl vei revedea pe Kenamun al tău.

Kenamun?! Îl cunosc pe omul ăsta, mi-a salvat viaţa.

Serios? Unde l-ai cunoscut?

Într-o pădure. A spus că-l găsesc în Tanis.

- De ce te-aş crede? - Îţi jur, Nofret.

L-am văzut înainte de a ajunge aici.

Şi noi mergem în Tanis. Îl vei revedea.

Nu vă cred. O spuneţi doar să mă convingeţi.

Kenamun al tău avea o cicatrice pe braţul drept.

Nu-i aşa? Acum eşti convinsă?

Tekaet.

Kenamun.

Ce îi ceri deşertului?

O inspiraţie?

Un sfat care să-ţi lumineze inima?

Deşertul nu oferă sfaturi.

Deşertul fascinează şi atrage.

Deci ai vrea să te întorci în deşert?

Acum că eşti rege, trebuie să trăieşti în palatul tău.

Am străbătut ţinutul şi mi-am cunoscut oamenii.

Şi nu m-am mai simţit atât de viu

din noaptea în care un sat m-a găzduit,

şi sătenii au împărţit cu mine mâncarea lor puţină.

Sătenii...

Atâta compasiune irosită pe ei.

Tu nu ştii câtă trădare se ascunde în spatele smereniei lor.

Ce ştii tu?

Ce ştiţi voi toţi care aveţi mâinile fine?

Iartă-mă, Smedes.

N-am vrut să te supăr.

Ştiu că şi tu-mi iubeşti poporul.

Noi doi împreună vom aduce Egiptului toată măreţia sa.

Nunta noastră va marca renaşterea acestei ţări.

Nu pot, Smedes. Nu pot.

A trecut prea puţin timp de la moartea tatei.

E devreme, crede-mă.

Simt că încă nu pot să te fac fericită.

Mie-mi pare că iubeşti altă femeie.

Prea bine, te las atunci cu gândurile şi singurătatea ta.

Şi timpul te va ajuta să vezi clar în faţa ta.

Dar ai grijă!

Căsătoria noastră e impusă de interesul suprem al statului.

- Uitaţi oaza! - Ţi-am spus.

- În sfârşit, va fi apă pentru toţi. - Dar, grăbiţi-vă, da?

Va trebui să umplem toate vasele pe care le avem la noi.

Nu putem sta mult.

Trebuie să ajungem la ruinele din Memphis înainte să se întunece.

- Să coborâm. - Prr!

Haideţi, grăbiţi-vă.

- Dar nu e apă! - Nu e deloc.

- Fântâna e secată. - Cum aşa?

Va trebui să căutăm în altă parte.

Ce se întâmplă?

- Fântâna e secată. - Nu e singura, din păcate.

Repede, să mergem la Memphis.

Poate vom găsi ceva acolo.

Întoarceţi-vă la căruţe.

Trebuie să rezistaţi până ajungem la Memphis.

Un om... un singur om a învins 20 de soldaţi.

E imposibil! Trebuie să fie un zeu.

E un om foarte puternic.

A ridicat stânca de parcă ar fi fost o pietricică.

- Refuz să cred asta! - E adevărul. A eliberat toate femeile.

- Şi soldaţii noştri? - Aproape toţi au fost ucişi.

Puţinii supravieţuitori sunt îngroziţi.

Spun că puterea lui e aproape supranaturală, invincibilă.

Voi crede asta când voi vedea cu ochii mei.

Trimite întăririle acum.

Trebuie să-l căutăm pe omul ăla şi să-l prindem...

- în viaţă. - Fie voia ta.

În satul ăla, e o fată numită Nofret.

Dă-i inelul ăsta, spune-i că n-am uitat-o

şi să mă aştepte, căci voi veni la ea curând.

Profită de întuneric, du-te. Grăbeşte-te!

Opriţi-l!

Duceţi-l înapoi!

Daţi-mi drumul!

Servitorul a vorbit.

Trebuia să meargă într-un sat din deşert să găsească o fată numită Nofret,

şi să-i spună că Kenamun va merge la ea curând.

Uite dovada.

Şi asta nu e tot.

E satul ăla unde au fost eliberate femeile.

Ascultă,

există o singură cale să rezolvăm situaţia asta.

Urmaţi-mă.

Voiam să evit asta,

dar tânărul Kenamun reprezintă un pericol prea mare..

Ăsta are puterea de a înceţoşa memoria...

de a paraliza voinţa.

Cine-l poartă va cădea într-un extaz fără de sfârşit...

într-un neant ameţitor.

Kenamun va fi sclavul reginei pe vecie.

O picătură.

O picătură de apă, vă rog, pentru copilul meu!

- O picătură de apă. - Nu e deloc.

Şi fântâna asta e secată.

Toate fântânile sunt secate.

- Apă! Apă! - Nu e nicio picătură de apă!

- Apă! - Maciste!

Maciste, numai tu ne poţi salva.

- Fă ceva, te rog! - Ajută-ne!

- Te rog, Maciste, ajută-ne! - Calmaţi-vă! Calmaţi-vă!

Aţi văzut cu ochii voştri că fântânile sunt secate.

Mergeţi la umbră şi nu disperaţi, vom găsi o soluţie.

- Aţi reuşit să găsiţi apă? - Nu e deloc în nicio fântână.

O caravană!

Bună, bunicule!

La naiba, mori de cald aici!

Poate e din cauza acestor fete frumoase.

Nu glumi, bietele fete mor de sete.

E o nenorocire.

Fântânile sunt secate.

Copilul meu!

Copilul meu moare!

Daţi-ne doar o picătură de apă.

Fiul meu va muri de sete!

Vă rog, o picătură de apă! Sau copilul meu va muri!

N-aveţi puţină apă pentru biata femeie?

Poate... Dar am băut-o pe toată.

Singura apă rămasă e în burta cămilelor mele.

Nu trebuie să râdem de cei care suferă,

dacă nu vrem ca nenorocirea să se abată asupra noastră.

Mă puteţi conduce la Tanis şi să mă strecuraţi în oraş?

E uşor de intrat în Tanis în zilele astea de sărbătoare.

Despre ce sărbătoare e vorba?

Încoronarea noului rege. Nu se întâmplă în fiecare an.

Mă veţi ajuta să găsesc prieteni pentru a mă ajuta să lupt pentru cauza poporului?

Le e prea frică.

În cel mai bun caz, vei găsi un om dispus să te asculte.

Să-ţi faci prieteni, e problema ta.

- Când putem pleca? - Acum, n-are rost să rămânem.

Ce să facem pe arşiţa asta?

Maciste, trebuie să urmezi soarta aleasă de zei pentru tine.

Nu ezita să părăseşti oamenii pe care i-ai ajutat.

Egiptenii aşteaptă să pui capăt nenorocirii lor,

robiei la care au fost supuşi de invadatorii şi de complicii lor.

Când voi găsi un număr mare de oameni nemulţumiţi...

ştiu ce trebuie să fac.

Vei găsi nemulţumiţi în fiecare casă din oraş.

Vei vedea oameni disperaţi în tot Egiptul.

Vor asculta ce le vei spune şi vor fi...

gata cu toţii să te urmeze.

Eşti un idiot! Dacă le dăm lor apă, noi ce o să mai bem?

Negustorule!

Negustorule, vino încoace!

Cred că-i mai bine să plecăm diseară şi să călătorim noaptea.

În regulă, dar pare că soarele nu apune niciodată.

Dă-mi-o, mor de sete! Nu mai rezist.

- Dă-mi-o! - Eu am găsit-o!

Ai băut destul!

- Dă-i drumul! - Dă-mi-o!

- Pleacă! - Mi-e sete!

E a mea!

Opriţi-vă, nu vă bateţi!

- Tu pleacă! Pleacă! - Încetaţi!

Aţi înnebunit?

- Unde au găsit apa aia? - Pe cămila de acolo.

Nu! Nu!

Ticălosule! Eşti un ticălos fără suflet!

Ai refuzat să le dai o gură de apă bietelor femei şi copiilor.

- Nu meriţi să trăieşti! - Nu!

Nu!

Apă! Veniţi, am găsit apă!

E apă!

Poftim. Bea!

Poftim, bea şi tu.

Mulţumesc.

Spune-i reginei că nu o pot primi acum. Merg eu mai târziu la ea.

Marele preot ţi-a trimis cadoul ăsta ca să-ţi aducă noroc.

Te-am aşteptat atât de mult.

Acum sunt fericit.

Doar când sunt lângă tine, totul devine mai scump în viaţa mea.

Priveşte, Nofret.

Nu arată ca un zeu?

Ba da, ba da. Acum lasă-mă să dorm, sunt obosită.

E ceva ciudat la el.

Nu-i doar puternic, ci...

există şi o lumină divină în el care-mi pare c-o recunosc.

Nu ştiu cum să-ţi explic.

Mâine, acum culcă-te.

Nu pot dormi.

- Ţi-e frică de şacali? - Da, şi asta.

Pot să stau aici? Lângă tine, nu mi-e frică de nimic.

Credeam că cineva ca tine

există doar în visele mele.

Eşti amabilă şi frumoasă.

Iar ochii tăi au o strălucire pe care nu am mai văzut-o.

Nu ştiu ce poţi vedea în ochii mei.

Dar simt în interior ceva nou şi frumos,

ceva ce n-am mai simţit înainte.

A sosit momentul.

Trebuie să-mi urmez soarta.

Vei fi mereu o amintire frumoasă.

Ştii ceva, când te-am întâlnit prima oară

am avut impresia că te-am mai văzut,

iar acum ştiu bine de ce.

Când eram copilă mama mă ducea la templul lui Amun.

Şi mă punea să îngenunchez în faţa statuilor zeilor.

Erau sculpturi imense, iar tu semeni cu una din ele.

Semeni cu imaginea vie a unui zeu.

Tanis e cel mai frumos oraş din lume.

E prima dată când îl vizitezi, nu?

Priveşte ce minunăţie.

E exact cum mi l-am imaginat.

De parcă l-aş mai fi văzut.

Nu puteţi intra!

Plecaţi, nenorociţilor! Plecaţi! Plecaţi!

De ce nu v-au dat voie să intraţi în oraş?

- Fiindcă spun că suntem cerşetori. - Şi faraonul nu vrea să ne vadă sărăcia.

N-are rost, faraonul s-a schimbat, dar „dreptatea” e aceeaşi.

Vei vedea că cel de acolo nu va fi alungat.

- D-le. - Poftim.

Mulţumesc. Daţi-i drumul.

Mulţumesc, d-le.

Vezi tu, toată lumea ştie că ăla-i un negustor jegos de femei,

însă, asta-i puterea banilor.

- Ce e asta, de ce? - Ai încredere în mine, ştiu ce fac.

Tu aşteaptă-mă la poarta estică, la locul obişnuit.

Să mergem! Haide.

Bună, şefule!

Bună! Mă recunoşti, nu?

Da, te recunosc, dar ăla cine e?

E un negustor bogat de ţesături.

Am avut noroc că l-am întâlnit.

Mâine va ajunge caravana cu marfa lui,

şi vei alege tot ce-i mai bun pentru tine.

Să mergem!

- Ia asta înapoi. - De ce?

- Nu-mi place să mă prefac. - În oraş, toţi purtăm o mască.

Trebuie să ne ascundem sentimentele şi identităţile.

Şi tu trebuie să fii atent.

Bine, voi fi atent.

Opriţi-vă! Opriţi-vă! Tata e nevinovat.

- Eliberaţi-l, laşilor! - Pleacă!

Tata n-a făcut nimic, n-are bani să plătească.

Puneţi mâna pe el!

Trageţi în el! Acolo sus!

La scară!

Luaţi scara!

Voi de colo, veniţi aici!

Haideţi, grăbiţi-vă!

Haideţi! Grăbiţi-vă!

Opriţi-l!

Opreşte-te!

Opreşte-te, Maciste. Mă vei ruina!

Fiule!

Tată!

N-am reuşit să-l găsim.

Trebuie să-l găsiţi cu orice preţ

şi să-l aduceţi aici viu sau mort.

Exemplul dat de omul ăsta poate deveni periculos.

Dacă scapă, tu şi oamenii tăi veţi fi responsabili.

Nu poate scăpa.

Străjile mele îl caută prin tot oraşul.

Intră aici.

Stai locului!

Amice, ai văzut un om înalt trecând pe-aici?

- Nu, pe nimeni - Să mergem!

Pe-aici.

De oameni ca tine avem nevoie.

Hai, vino la tata.

Mulţumesc că ne-ai ajutat pe mine şi pe fiul meu.

Şi rănile tale?

Astea nu-s nimic. Sunt alţii care-s mai rău ca mine.

Sunt aici ca să-i ajut.

Ei sunt prietenii mei de încredere.

Mulţi alţii ca ei îi urăsc pe persani şi pe femeia aia rea.

- Te-au văzut şi cred în tine. - Ce recunoştinţă!

Toate complimentele sunt pentru el şi pentru mine niciunul?

Îmi faci nişte complimente, scumpo?

Stai liniştit aici.

Dar cine se mişcă?

- Nu e în nicio casă. - Credeţi c-a dispărut?

- Am căutat peste tot. - N-are rost, nu e nicăieri.

- L-aţi văzut? - Nu, nu e nicăieri.

- Mergeţi în cealaltă parte. - În regulă!

Poporul are nevoie de un lider ca tine ca să-i conducă spre libertate.

Da, Maciste, te vor urma cu toţii.

E adevărat că închisorile sunt pline de sclavi?

Din păcate.

Tot Egiptul e o închisoare, toţi sunt sclavi.

Laşii suntem noi, cei care am rămas tăcuţi.

Cei în lanţuri sunt cei mai curajoşi.

Cu sclavii vreau să vorbesc.

Trebuie să ştie că există cineva care nu i-a uitat.

Şi că ziua revoltei nu-i prea departe.

Nu-ţi dai seama cum trăiesc bieţii oameni şi cum sunt trataţi.

O duc mai rău decât animalele. Săracii.

Mişcaţi-vă! Haideţi!

Trageţi mai tare!

Munciţi!

Munciţi!

Aveţi milă!

Treci la treabă!

Aveţi milă!

- Aveţi milă! - Mişcă!

Laşii! N-au niciun dram de milă.

Ai tu un dram de milă, mă faci să mor de frică!

- Cine-s ăia? - Faraonul şi regina.

- Kenamun?! - Exact. De ce, îl cunoşti?

Vezi? Ridică obeliscul în onoarea ta.

Nu-mi pasă de nimic.

Nu mai trăiesc, Smedes.

Mi-ai furat toate gândurile, Smedes.

Peste două luni, Kenamun,

după doliu, ne vom căsători.

E acelaşi.

Trebuie să găsesc o cale să-i vorbesc.

Ce tot spui, ai înnebunit?

Priveşte!

Priveşte!

Frânghiile cedează!

Asiguraţi frânghia!

Fixaţi partea superioară în raport cu contragreutatea din partea inferioară!

Grăbiţi-vă!

Activaţi scripetele!

Aici e în regulă!

Piciorul meu e prins.

Acum plecaţi!

Aveţi grijă. Pregătiţi-vă să trageţi de frânghie pentru echilibru.

Haideţi!

Străjile!

Staţi! Opriţi-vă!

- Ce se întâmplă? - Dă-mi o torţă.

Ăsta-i tunelul care duce direct la închisoare.

Careva a evadat.

E nevoie de puterea a doi boi ca să muţi asta din loc.

Haideţi, mişcaţi-vă. Va trebui s-o puneţi la loc.

- Haideţi! - Cu putere!

Haideţi, cu putere!

Voi împingeţi din partea aia.

Du-te şi verifică prizonierii.

- Dar l-ai văzut tu? - Da, e el.

Vino să vezi.

- Cred că zeii te-au trimis. - Nu mai aveam nicio speranţă.

Cum ai reuşit să ajungi aici?

Zidurile şi porţile sunt obstacole care pot fi biruite.

Ceea ce e greu de biruit e răutatea umană.

Dacă ai vrea, ne-ai putea rupe lanţurile.

- Să ne redai libertatea! - Ajută-ne să scăpăm de aici!

N-ar avea niciun rost dacă aţi fi prinşi.

Nu-i vom lăsa în veci să ne prindă. Ne vom apăra!

- Fără arme? - Cu orice putem...

- cu o coasă... - o seceră, o secure, un pumnal.

E nevoie de arme reale contra soldaţilor şi le veţi avea când va veni momentul.

Afară sunt mulţi oameni care se gândesc să vă elibereze.

Dar trebuie să fiţi atenţi.

Străjile!

Spune-ne, Maciste, ce ai de gând să faci?

Voi încerca să intru în palatul faraonului.

De acolo se trage tot răul.

Vrei să ucizi faraonul?

Nu, vreau doar să-i vorbesc. Sunt sigur că mă va asculta.

Poate... dar regina?

Regina nu e egipteană,

iar zeii au decis că Egiptul trebuie să fie liber.

Ăsta-i obiectivul misiunii mele. Şi-l voi atinge.

Repede, repede, prindeţi-l

Înconjuraţi-l!

Din partea aia!

- Deci, l-aţi prins? - A fost imposibil.

A intrat în temniţa morţii.

Ăsta-i răspunsul meu.

Deci aţi înţeles bine.

- A scăpat din temniţa morţii! - E imposibil!

Nu e zdrobit între pereţi.

A dărâmat uşa şi a dispărut.

Cotrobăind peste tot.

Trebuie găsit cu orice preţ! Urmaţi-mă, cu toţii.

Să mergem!

Haide.

Duşmanul! Duşmanul! Fii atent!

- Uite ce-a adus pisica, pe tine. - Dar, eu nu te cunosc, d-le.

Nu mă lua pe mine cu „d-le”, mă cunoşti bine.

Nu, nu te cunosc, cred că mă confunzi cu vărul meu.

Linişte! Nu minţi.

Te-am văzut intrând pe poarta oraşului cu prietenul tău negustor.

Nu era un pic prea robust pentru a fi un negustor?

- Dar... - Puneţi mâna pe el!

Ţineţi-l bine. Pe-aici.

Deci eşti un sclav? Mişcă!

A leşinat.

Trebuie să-l facem să vorbească.

E jale dacă moare înainte să ne spună ce ştie despre conspiraţie.

Va fi de ajuns o găleată de apă pentru a-l trezi.

Arunc-o pe el.

Deci, te-ai decis să vorbeşti?

Nu ştiu nimic.

Nu, voi vorbi.

Vă voi spune tot ce vreţi!

Vă voi spune tot ce vreţi!

Unde-i omul ăla acum?

Nu ştiu, vă jur!

L-am întâlnit la ruinele din Memphis acum câteva zile.

De unde venea?

N-a spus nimic despre el? Despre planurile lui?

Nimic.

Era cu un grup de femei

pe care le conducea dintr-un sat distrus.

E tot ce ştiu.

Vă jur, credeţi-mă.

Căutaţi femeile, mergeau la Tanis.

V-am spus totul, vă jur! Totul!

E tot ce ştiu!

Prindeţi femeile alea.

Le vom face să vorbească.

Şi dacă nu o vor face, vor avea aceeaşi soartă ca şi tine.

Nu! Nu! Nu!

Nu!

Nu!

Asta-i bună?

Da, fă altele la fel.

- Cum a mers? Spune-ne. - A trebuit să fug.

- Dacă aveam şansa să vorbesc cu el... - Ce vei face acum?

Vom aştepta să vină momentul potrivit.

Peste câteva zile,

vor fi organizate jocuri în onoarea noului faraon.

Toţi vor merge să le vadă, chiar şi străjile.

Ăla va fi momentul nostru.

Bun, vom fi gata până atunci.

Toată lumea se distrează privind cursa carelor mari.

Iar noi nu ne alegem cu nimic.

Suntem prinşi aici păzindu-vă pe voi, câinilor!

Şi eu vreau să mă distrez! Mişcaţi-vă!

Haideţi, ridicaţi-vă, toată lumea să alerge-n cercuri!

Mişcaţi-vă, leneşilor!

Alergaţi, mai cu viaţă!

Mai cu viaţă!

În cercuri, am zis! Alergaţi!

Alergaţi!

Nenorociţii!

- Nu se va termina niciodată. - Se va termina curând.

Maciste îşi va ţine cuvântul.

De-ar fi adevărat ce spui.

Dar când? Când va fi asta?

Va fi în scurt timp, în punctul culminant al jocului,

când nimeni nu se va gândi la noi.

Între timp, tu avertizează-ţi oamenii.

Am adunat multe pietre şi am făcut bâte din lemnele de la căruţe.

Nu-i cine ştie ce, dar orice lucru ne poate fi util.

Ridicaţi-vă!

Haideţi, leneşilor! Alergaţi!

Haideţi! Alergaţi!

Leneşilor!

Haideţi!

Premiul pentru victoria ta e palmierul de aur al faraonului.

Pentru gloria suveranului nostru,

vei avea şi onoarea de a mâna carul cel mare

şi de a pedepsi trădătorii

care au luat parte la conspiraţia împotriva faraonului nostru.

Totul e pregătit.

Maciste e aici. Toţi sunt înştiinţaţi.

Ne vedem curând.

- Mi-aţi executat ordinele? - Totul e pregătit.

- Şi armele? - Sunt pregătite.

Avem mai multe decât ne trebuie.

- Şi sclavii? - Înştiinţaţi, aşteaptă doar semnalul.

Am auzit că va fi o mare surpriză după cursă.

E mai bine aşa. Ceilalţi sunt înştiinţaţi?

- Sunt pregătiţi. - Sunt amestecaţi prin mulţime.

Bun, voi da semnalul sărind pe loja faraonului.

- Avem încredere în tine. - Suntem pregătiţi.

Du-te, Maciste!

Victoria va fi a noastră.

Veniţi în faţă, oameni buni!

Începe execuţia trădătorilor!

Veniţi în faţă!

Prr!

Opriţi-vă!

Dii! Dii! Dii!

Dii! Dii!

Nofret! Nofret!

- Nofret! - Tekaet!

Nofret!

Arestaţi-l!

Eşti curajos, străine.

Şi foarte puternic.

Mai puternic decât oricare om.

Meriţi o răsplată.

- Spune-ne ce doreşti. - Mulţumesc, regina mea.

Drept răsplată, doresc eliberarea lor.

Sunt sigură că faraonul nu îţi va refuza dorinţa.

Şi sunt sigură că vei aprecia generozitatea lui.

E Kenamun!

E ruşinos! Când te gândeşti că totul era pregătit.

Maciste ne-a trădat.

Prostii, dacă a acţionat aşa, înseamnă că a avut un motiv întemeiat.

S-a lăsat fermecat de ochii dulci ai reginei.

- Cel mai mare duşman al nostru! - Reginei îi plac bărbaţii puternici.

Puterea n-are nimic de-a face cu asta. Aici e vorba de minte.

Vă zic eu, nu l-a făcut să-şi piardă minţile!

Încetează, prostule, şi nu-l apăra.

Acum, lui Maciste nu-i pasă deloc de niciunul din noi!

Mereu mi-am dorit un bărbat ca tine.

Un bărbat adevărat care să mă strângă în braţele lui.

De ce ai salvat femeile alea?

Femeile sunt născute să fie iubite, nu să fie ucise.

Nu eşti şi tu de acord?

Îmi ţin mereu cuvântul.

Dar acum nu trebuie să te mai gândeşti la ele.

Regina mea,

frumuseţea ta radiantă

umbreşte fiecare amintire şi gând pe care l-am avut.

Asta-i o zi fericită pentru mine. Vreau s-o sărbătoresc.

Ţi-am pregătit o surpriză frumoasă.

Aşteaptă aici.

Nu-ţi face griji, nu merită.

O cunoaştem pe regină. Curând se va sătura şi de el.

Poate, dar prezenţa lui la palat

reprezintă un pericol pentru noi toţi.

Priveşte!

Iată-l!

Străjile au primit ordin să-l lase să se plimbe prin palat.

Şi nu-ţi place asta, nu?

Nu invidia te face să vorbeşti aşa?

Aş vrea să fiu aşa liniştit ca tine, dar nu sunt.

Aş vrea să ştiu adevăratele intenţii ale acelui om.

Nu am încredere în el.

Ar fi bine să nu-l scap din ochi.

Kenamun, îţi aminteşti de mine?

Cine eşti tu?

Sunt Maciste, nu mă mai recunoşti?

Ba da, te-am văzut ieri în arenă.

Nu, în deşert.

Mi-ai salvat viaţa, nu-ţi aminteşti?

- Sunt toate aici? - Da, sunt toate.

Bun, mulţumesc. Mulţumesc.

Haideţi, haideţi, să nu pierdem vremea!

Haideţi, haideţi! Grăbiţi-vă!

Grăbiţi-vă, am spus!

Grăbiţi-vă!

De ce ne-a abandonat aşa? De ce?

O femeie e de ajuns să şteargă toate amintirile din inima unui bărbat.

Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred.

Nofret?

Nu ştiu cine e.

Nu ştiu de cine vorbeşti.

De o fată pe care odată o iubeai.

Haide, încearcă să-ţi aminteşti.

O iubesc doar pe Smedes şi mă voi însura cu ea.

Ascultă-mă, Kenamun.

Însăşi regina m-a adus la palat.

Dar eu nu vreau să fiu sclavul ei şi nu voi rămâne.

Încearcă să-ţi aminteşti. E posibil să nu poţi?

Nu-ţi aminteşti că Nofret ţi-a îngrijit rana?

Nu-ţi aminteşti că ai ucis un leu care mă ataca?

Eu sunt aici pentru a te salva şi pe tine.

Te voi lua cu mine şi te vei alătura poporului tău.

Vom captura persanii,

şi tu te vei întoarce aici ca adevărat cârmuitor al Egiptului.

Hai, bea. Bea.

Mă iubeşti cu adevărat?

Poţi să te îndoieşti?

Ai face orice pentru mine?

Fireşte, de ce mă întrebi?

În regulă.

Am decis că Kenamun trebuie să dispară.

- Şi tu mă vei ajuta. - Glumeşti?

- Faraonul e sacru! - Voinţa mea e sacră!

Eu decretez legile în Egipt!

Am aflat totul.

Eşti ca un băiat.

De ce? De ce m-ai înşelat?

De ce m-ai trădat?

De ce? Ce ai obţinut?

Doar moartea.

Să mori într-un mod total inutil.

Aruncaţi-l la crocodili.

Ai văzut? L-a prins şi pe el în mreje.

Parfumul de femeie a fost de ajuns să-l facă să se răzgândească.

Nu vorbi aşa. I s-o fi întâmplat ceva.

Ce crezi că i s-a întâmplat?

Azi-dimineaţă străjile vorbeau de asta.

- A devenit iubitul reginei. - Da.

- Şi el! - Cine spune asta?

Nu te lua după ei, sunt nişte idioţi.

- Idiot eşti tu! - Tu eşti!

Ticăloşilor! Încetaţi!

Încetaţi, puşcăriaşilor!

Încetaţi, am spus!

Opriţi-vă!

Haideţi!

Maciste!

Eliberează acum oamenii ăştia sau îl ucid.

Spune-i s-o facă! Spune-i!

Fă cum a spus tică...

Sunteţi liberi.

Veniţi cu mine şi vă voi rupe lanţurile aşa.

Urmaţi-mă, ceilalţi ne aşteaptă. Să mergem!

Închideţi porţile! Nu pot părăsi oraşul.

Închideţi-le! Repede!

Înainte! Înainte!

Nu, regina mea.

Rebelii te-au supărat

şi eu însumi trebuie să-i pedepsesc.

Nu vreau să-ţi asumi un risc.

- Vor fi de ajuns soldaţii noştri. - Nu insista, iubirea mea.

Îţi voi aduce capul liderului rebelilor, îţi promit.

Eram siguri că vei reuşi să ne eliberezi.

Te aşteptam cu nerăbdare. Oamenii abia aşteaptă să lupte.

Distribuiţi arme noilor sosiţi. Mergeţi.

- Aţi văzut câţi sunt? - Haideţi, cu toţii. Mişcaţi-vă.

Maciste! Maciste!

Era vremea să apari. Trebuie să-ţi dau o veste bună.

- Ce veste? - Vino cu mine.

- Ce veste? - Ia zi,

ce ţi-a spus regina ta frumoasă de femeile din sat?

Nu ţi-a spus că le va elibera?

Mi-a spus că vor fi aduse în sat.

Mincinoasa! Când veneam încoace,

am văzut căruţe pline de sclave, care se îndreptau spre Persia.

Şi se pare că printre ele erau şi Nofret şi Tekaet.

Bietele fete... deci sunt pierdute.

Prostii, au fost eliberate cu puţin ajutor din partea subsemnatului.

Vino cu mine.

Intră.

Intră.

Maciste, în sfârşit!

- Ştiam că te vei întoarce. - Tekaet.

Vin! Sunt persanii!

Sunt persanii!

Haideţi, să nu aşteptăm să ajungă aici!

Înainte!

Înapoi! Înapoi!

Spre punte!

Înainte!

Spre punte!

Grăbiţi-vă!

Mişcaţi-vă!

Căruţa! Haideţi! Aduceţi căruţa!

Repede!

Traversaţi puntea!

Unde sunt? Cine eşti tu?

Da, îmi amintesc,

eşti omul pe care l-am întâlnit în deşert,

în apropiere de satul lui Nofret.

Nofret. Îţi aminteşti de ea acum?

Nofret... Nofret...

Sosesc.

M-ai înşelat, mamă vitregă.

Ai trădat amintirea tatei.

Mi-ai persecutat poporul pe nedrept

şi ne-ai vândut femeile.

Ai lăsat Egiptul la mila străinilor.

Vei plăti pentru tot răul făcut.

Ştii ce te aşteaptă.

Vei fi zidită de vie

şi consacrată zeilor răzbunării.

E pedeapsa pe care legea o rezervă trădătorilor ţării

şi tu o meriţi pe deplin.

Tu, mare vizir, vei fi dat poporului pe care l-ai trădat în toţi anii ăştia.

El îţi va decide soarta.

Şi tu, Kanemun, vei plăti pentru aroganţa ta

ca şi tatăl tău!

- Aşa! - Atenţie!

Nu! Nu! Nu!

Nu, Maciste, opreşte-te!

Opriţi-vă cu toţii!

Vizirul va fi judecat de popor!

Am spus că poporul te va judeca.

Şi el o va face!

Nu! Nu!

Nu! Nu!

Ai câştigat.

Ai câştigat, Maciste.

Aţi câştigat, dar nu mă veţi prinde vie.

Nu mă veţi prinde vie.

Mulţumesc, Maciste.

Egiptul îţi va fi recunoscător pe vecie.

Ai făcut mai multe pentru ţara asta decât toţi cetăţenii săi.

A trebuit s-o fac, aşa a fost scris.

Mă bucur că zeii m-au ajutat.

- De ce nu rămâi cu noi? - E imposibil.

Soarta mea mă trimite departe.

Spre alte locuri, alţi oameni care au nevoie de ajutor.

Dar poate într-o zi mă voi întoarce,

mă voi întoarce pentru tine Tekaet.

Aţi urmărit filmul: MACISTE ÎN VALEA REGILOR

Traducerea, adaptarea şi sincronizarea manuală: Cristian82

S F Â R Ş I T