Original subtitles

Ne cerem scuze pentru neplăceri, dar îi îndemnăm pe danezi

să aibă răbdare. Toată lumea va urca la bord.

Maşinile pot fi lăsate numai în zonele desemnate.

Vă rugăm să menţineţi traficul în mişcare,

şi pentru autobuze, şi pentru călători.

Coridorul de est prin Polonia are doar o fereastră de 36 ore.

Toate permisele valabile să fie la vedere pentru a preveni întârzierile.

Îi felicit pe danezi pentru iniţiativa lor.

FAMILIILE NOASTRE Episodul 1

Dar vă rugăm să călătoriţi cu prudenţă şi să respectaţi planul.

Pregătiţi bagajele pentru controlul de securitate.

Banca va fi accesibilă pe toată durata relocării.

Ajutorul UE va menţine moneda daneză pe linia de plutire,

până când va fi eliminată treptat anul viitor.

Maşinile pot fi lăsate numai în zonele desemnate.

Vă rugăm să menţineţi traficul în mişcare.

Nu, ştii că nu este posibil.

Şi acum? Doi copii vor să-şi ia rămas bun de la tatăl lor.

CAPITOLUL 1 MOMENTUL SE APROPIE

Paşapoartele daneze nu vor mai fi eliberate.

Pentru mai multe informaţii despre vize, vă rugăm

să accesaţi Serviciul pentru cetăţeni, culoarul 11.

Moneda daneză nu mai este valabilă.

Schimbul valutar este posibil pe feribotul de la intrarea 8F.

La sosire, autobuzele vor fi pregătite pe A3, A6, A7, C11 şi C13.

Cu şase luni în urmă

Ministerul Afacerilor Externe

Sper că vom ajunge la un fel de claritate în curând.

Arăţi ca şi cum nu ai fi dormit.

Am fost toată noaptea la Prim-ministru.

- În faţa uşii. Asta e o premieră. - Bine. Cine era acolo?

Noi, secretarele permanente.

Comitetul de Coordonare ne-a chemat,

ne-a pus câteva întrebări şi ne-a dat afară.

- Ce au spus? - Nu am libertatea să spun.

Toate partidele au participat, dar numai premierul ştie ce va urma.

Bine. Şi nu poţi să spui nimic?

Ei bine, Hartung...

Mi-a spus ceva... şi am luat drept indiciu.

Sunteţi cu toţii angajaţi aici la Minister.

Nu trebuie să vă amintesc de secretul profesional. Pentru toată lumea!

Soţii, copii. Nu divulgaţi nimic, înainte de o conferinţă de presă.

Sigur, dar serviciul pentru cetăţeni...

Hai, ştii ce vreau să spun.

Suntem toţi obosiţi, bine?

Nu vă pot împărtăşi mai multe informaţii.

Îmi pare rău. Am înţeles, dar timpul e prea scurt...

Sunteţi cu toţii profesionişti şi ştiţi ce se aşteaptă de la voi.

O vor face, la naiba.

Ce?

Ei închid ţara.

Nimeni nu trebuie să afle. Şterge toate mesajele.

- Bună, mamă. - Bună, dragă. Ai plecat deja?

- Da, te-am lăsat să dormi. - Dar acum e târziu. Eşti drăguţă.

Ne vedem peste două săptămâni.

Ţi-ai amintit de laptopul tău?

Toate cărţile, încărcătoarele şi genţile tale?

Da, m-am trezit devreme să fac bagajele.

E atât de trist aici fără tine. Te simţi bine?

Da. Trebuie doar să studiez pentru examen.

Ei bine, nu-i transmite tatei dragostea mea.

- Bine, atunci. - La revedere. Pupici.

Bună. Vino încoace.

Taci acum. Pupici.

Ne vedem, Laban.

MAMA ŞI CU MINE ÎN VEJBY

Mai multe? Bine, vom adăuga mai multe...

Scumpo, nu trebuia să ajungi până diseară.

Am nevoie de cheia mea de la bicicletă.

Ţi-am împrumutat bicicleta. A mea e încă pe pană.

Cheile sunt în birou, în geanta mea.

La naiba, Laura, urăsc să schimbi ziua.

Da.

Dar ne place să o avem aici, nu-i aşa?

Nu ne place să o avem pe Laura aici?

- Unde e tata? - În birou.

- Cine e acolo? - Fratele meu şi Henrik.

Tatăl tău le face proiectul de construcţie

şi urmează să fie prezentat astăzi.

Du-te sus.

Bună, tată.

- Bună, scumpo. - Am nevoie doar de cheile mele.

- Bună, Laura. Mă bucur să te văd. - Şi eu.

- Bună, Nikolaj. Cum stau lucrurile? - Ei bine...

Am nevoie doar de cheile mele şi voi pleca. Ne vedem.

- Ne vedem. Ai luat micul dejun? - Da.

- Bine, la revedere. - Pa.

Ce mai faci?

Voi ce faceţi?

Elias se uită la fundul tău.

Taci. Uite, el este mereu răutăcios cu femeile.

- Dispari, păsărică! - Valde, haide!

Cară-te, la naiba!

Revino-ţi, prostule!

- Serios? - Da.

Al naibii de drăguţ!

Tu stai în spatele meu, iar eu o să conduc bicicleta ta.

- Da... - Da? Minunat! Du-te în spate.

- Te simţi bine? - Da.

Bun.

Bine, la dracu'! Să mergem.

Trebuie să ne grăbim. Avem repetiţie, iar eu sunt la clopoţel.

Îmi pare rău. S-a rupt.

Îmi pare rău.

- Vechiul truc cu agăţatul. - 100 la sută!

- Îl numim sfâşietor de inimi. - Nu, sunt un tip amuzant.

Şi un sfâşietor de inimi.

- Bună. - Ce e?

Ce naiba face Elias?

- E al naibii de drăguţ. - E vărul tău.

Ştiu. Eu totuşi pot... Nu, tu poţi.

Ai acordul meu.

- Elias! - Nu.

- Ce faci? - Poftim?

Ce faci?

- Doar mă distrez. - De ce te ţii după prietena mea?

Amuzant că spui asta, fiindcă şi el a făcut asta toată dimineaţa.

- Îţi place Laura? - Eu doar stau aici.

Da... cred că ar trebui să vinzi.

Totul?

Da... O să vin acasă să te ajut. Te iubesc.

Ce faci?

Casa ta nu are sonerie.

Nu, foloseşti asta.

Inteligent. Oricum, ai uitat ceva.

- Ce? - Chiar ţi-am stricat pedala.

Aşa că ţi-am cumpărat una nouă, cu scuze.

Nu ai fost la şcoală. Ce-ai făcut? Ai dormit?

Nu. Lucrez la proiectul meu.

Corect.

Unde e bicicleta ta? O voi repara.

Vrei... vrei să intri?

Nu de asta ai venit?

- Nu ştiu. - Doar dă-mi-o.

Sigur. Absolut.

Ne vedem la şcoală, atunci.

Somn uşor.

După prăbuşirea economiei olandeze, mii de olandezi au emigrat.

Vivian Vestergaard relatează de la Bruxelles.

Nicio ţară nu a investit atât de mult în protecţia coastei

cum au făcut-o Ţările de Jos,

dar asta vine cu preţul unor falimente fără de sfârşit.

Bună ziua.

Alo!

- Jacob? Bună, Jacob. - Îmi pare rău că am intrat.

- Mă bucur să te văd. - Unde e soţul tău?

Dragă, Jacob este aici.

Am ales un alt design pentru uşa holului.

Stejar uns cu ulei, în loc de pin vopsit în alb.

Altfel, suntem gata de pornire.

- Cumnate, sora te salută. - Am crezut că ai anulat.

Nu, ai spus că trebuie să vorbim despre asta.

Altă dată.

- El este aici acum. - Despre ce vorbeşti?

Totul se întâmplă atât de repede. Am văzut că ai sunat, dar...

Dar...

Chestia este că vindem majoritatea proprietăţilor noastre.

- CPoftime? - Vor fi vândute în câteva zile.

Le-am pus preţuri mici. Vor merge repede.

Îţi poţi păstra avansul,

dar am terminat cu imobiliarele şi construcţiile.

Poftim?

De ce?

Nu!

Dar au mai spus asta înainte. Nu a fost infirmat?

Da, acum trei ani, dar încă dezbat

despre creşterea rapidă a nivelului apei.

- Dar ei aşa fac mereu. - Da.

Deci de ce acum?

- Eşti sigur de asta? - Danemarca e la altitudine joasă.

Nu o putem preveni pe termen lung,

deci mai bine să evacuăm cât mai este timp.

- Iisuse Hristoase! - E bine, vechiul audit danez.

Se datorează parţial colapsului economic olandez, de luna trecută.

Era prea costisitor să devieze şi să izoleze toată apa,

deci olandezii pleacă, în masă.

Şi, cu fluxul de refugiaţi din sud...

graniţele vor începe să se închidă pentru danezii din toată Europa,

aşa că autorităţile vor ca oamenii să iasă,

înainte ca Europa să închidă toate graniţele.

Credem că va fi pus în aplicare un sistem de cote,

dar tu şi sora mea ar fi bine să plecaţi... curând.

Ca arhitect, nu poţi obţine un loc de muncă în străinătate?

- Nu ai lucrat în Franţa? - Franţa a fost cu mult timp în urmă.

Franţa este o destinaţie evidentă. Îţi place şi ai legături acolo.

Amalie se va întoarce la muncă, când Mikkel va creşte,

şi ea vorbeşte franceză.

Nu este suficient pentru a lucra ca psiholog,

dar mergeam acolo în fiecare vară cu tata. Şi amândoi iubiţi Franţa.

- Da, te rog. - Poftim.

Mulţumesc, dar conduc.

Am început să bem aici de ieri. Nu, Henrik?

Totul este destul de copleşitor.

Nu pot... să conştientizez ce înseamnă asta.

Ministerul Afacerilor Externe va începe

relocarea caselor de bătrâni în străinătate.

La fel ca şi pacienţii pe termen lung şi deţinuţii

şi un număr mare de familii obişnuite.

Pentru noi am rezolvat.

Spune-i lui Jacob când va fi anunţat.

Da. Joia viitoare.

Nimic nu este 100% sigur.

Germania, Franţa şi Marea Britanie au investit averi

în controlul inundaţiilor.

Economiile lor sunt mai puternice decât ale Olandei, aşa că rezistă.

Norvegia, Suedia şi Finlanda se află mai sus, şi asta este o opţiune.

Dar, Jacob...

- Jacob. - Da.

La nivel mai practic, este important să ştii...

Băncile vor intra sub presiune

fiindcă banii tuturor sunt în imobiliare, care se vor prăbuşi.

Nu poţi vinde proprietăţi într-o ţară pe care oamenii o evacuează.

Lucrurile vor deveni nebuneşti.

Acum ştii.

Te sfătuiesc să-ţi vinzi casa.

Ai timp până la conferinţa de presă de joi.

Trebuie să ne vindem casa? Nu o putem face atât de repede.

- Încearcă. - Dar cum...

- Doar dă-o. - Un preţ mic.

Poate vei reuşi.

E îngrozitor. Nu m-am gândit niciodată că se va întâmpla.

- Să vedem dacă merg până la capăt. - Nimic nu e sigur.

- Cum dracului v-aţi descurcat? - Am cam văzut-o venind.

Aşa că i-am sugerat lui Henrik să ne pună în ordine treburile.

- Dar nu poţi face asta. - Nu, este împotriva legii.

A fost o adevărată manevră să ţin asta departe de consiliu.

Nimeni nu trebuie să ştie!

Jacob, promite-mi că nu spui nimănui. Nici surorii mele.

- Voi avea probleme. - Nu voi spune.

Încercaţi să retrageţi nişte numerar. Euro.

Sau aur. Sau diamante.

Ştiu că sună nebuneşte,

dar nu ştim ce se va întâmpla cu băncile şi cu o potenţială criză.

- Retrageţi cât puteţi. - Toţi banii noştri sunt în casă.

Minus costurile de renovare pe care vi le datorez.

Uită de asta.

Mergem la Basel şi luăm cât mai mulţi euro.

Nimeni nu-i poate revendica după aceea. E în afara reţelei. S-au dus.

Cunoaştem un bancher acolo. Eu şi Nik îi vom introduce clandestin înapoi.

Hei, relaxează-te. Au mai spus-o.

Deci nu crezi că se va întâmpla?

Vând casa sau nu?

Da, cred că ar trebui să o faci. Rapid.

- Bună. Cum se simte Lucas azi? - Lucas are o zi de rahat.

Nu a dormit toată noaptea. Nu vrea să vină la club astăzi.

- Nu vine? - Am încercat de trei ori.

Te duci să vorbeşti cu el? El va vorbi doar cu tine. El te iubeşte.

- Laura, poţi lucra joi? - Da.

Lucas?

Hei. Am auzit că ai avut probleme cu somnul aseară.

Vei fi luat în curând şi apoi ai antrenament de fotbal.

Vrei să-ţi citesc?

Citeşte asta.

Se spune că soarele străluceşte de aproape 4,6 miliarde de ani.

Ce mai spune?

Moartea Soarelui

Că va străluci încă 5 miliarde de ani.

Şi când nu mai străluceşte?

Bănuiesc că va fi cam frig.

Ce se întâmplă, Lucas?

Simţi ceva acolo?

Super pasă! Şi pe teren.

Da! Bravo!

Lucas, Christel, putem vorbi mai târziu?

Sigur.

Haide. Ia mingile.

Lucas, hai să mergem.

- Nu ai plătit taxele? - Mă îndoiesc că asta e problema.

Dacă ai făcut 17 atacuri şi te-ai băgat în bătăi, asta ar fi.

Dar n-am făcut-o.

Bună.

- Bună. - Bună... Uau, atât de mulţi.

- A comis o crimă sau ce? - Te rog, intră.

Te rog, stai jos...

şi vom rezolva totul.

Stai jos, Lucas.

Dragă, stai jos.

Aşază-te.

Scumpule, ce am vorbit mai devreme?

Bine, stai jos, atunci.

Eşti unul dintre puţinii scandinavi doriţi la Liverpool F.C. Academie.

Aşa că...

Vrem doar să te felicităm.

- Formidabil! - Lucas, încă nu e o treabă sigură.

Ei urmăresc mulţi jucători scandinavi, deci, ca să reuşeşti,

trebuie să dai totul şi să-ţi controlezi temperamentul.

Poţi să faci asta?

O poţi face.

- Da. - Felicitări, Lucas.

Minunat!

Ce s-a întâmplat?

Trebuie să înveţi să-ţi controlezi temperamentul.

Cum, aşa?

Ce dracului?

- Ce e? - Ai înnebunit?

Stai! Mergem în nenorocita de Marea Britanie!

Mergem în Marea Britanie. Îţi dai seama cât de grozav eşti?

Trebuie să merg să-l văd pe Gilles Benni săptămâna asta.

La Paris? La naiba, cât costă un bilet?

- Mergi cu maşina? - Nu m-am hotărât.

Trebuie să fac nişte planuri.

Dar marele proiect Langelinie?

Cred că ar putea fi anulat.

Bine. Dar mergi mai departe cu Henrik, nu?

Sigur, sau ei...

- Fratele tău te salută. - Dar?

Totul e bine. Eu doar...

Trebuie doar să verific nişte lucruri.

- Totul e bine. - Tată, ce se întâmplă?

Oricum nu e pentru acum...

- Ţi-ai terminat proiectul? - Cred că a fost distrasă.

Am întâlnit un tânăr afară. A venit să repare o pedală.

E bine, cât timp rămâne la pedală.

- Scârbos! - Ce am spus?

- Ce enervant! - Laura, relaxează-te.

Elias avea o iubită?

Cam aşa ceva... El locuieşte cu Alberte.

Cine naiba e Alberte?

A absolvit anul trecut, dar au probleme!

Scumpo.

Fratele tău spune că închid ţara.

Ce?

Trebuie să vindem totul şi să ne mutăm în străinătate.

Jacob, despre ce vorbeşti?

Scot nişte numerar.

Un agent imobiliar vine mâine să vadă casa.

Poate îmi găsesc un loc de muncă la Gilles Benni.

Să vedem. Poate e doar vorbărie.

Îl voi suna mâine pe Nikolaj şi îl voi întreba dacă e confirmat.

Uşor, dragă.

- Jacob, despre ce vorbeşti? - Calmează-te. O vom rezolva.

- Hei, respiră. Vom rezolva. - Dar...

Stai calm, bine?

Bună.

Bun venit în Danemarca. Paşapoartele, vă rog.

Sunt diplomat. De aici şi paşaportul diplomatic.

Şi un mare escroc.

- Totul e în regulă. - Mulţumesc.

Crezi că a fost inteligent?

Cu maşina plină de bani? Chiar vrei să mergi la închisoare?

Sigur că nu, relaxează-te.

- Îi îngropăm? - Ce? Nu.

Nu fi atât de dramatic. Îi ascundem la mama.

E o nebunie să crezi că întreaga ţară va ajunge în curând aşa.

O linişte mormântală.

Am vorbit cu secretarul permanent şi s-ar putea să mă angajez la Londra.

Ei deschid o unitate de emigrare acolo.

Putem prelua casa lui Oliver din Reading.

Bine.

Apoi mai e doar fratele meu.

Ce e cu fratele tău?

Mai bine mă duc să-l văd mai târziu.

Trebuie să merg să vorbesc cu el, Nik.

Chiar nu ştiu. Îl cunoşti. E nebun.

- Îi voi da doar un indiciu. - Ce fel de indiciu?

Că ar fi bine să înceapă să vândă.

- Nu trebuie să... - Nu, Henrik.

Dacă află mai târziu că am vândut fără el...

o să înnebunească... şi va da faliment, dacă nu vinde nimic.

- O să se ia şi de tine. - Am plecat de aici.

Nik!

Nu te poţi opri din vorbit.

A minţit în instanţă pentru a pune mâna

pe majoritatea proprietăţii tatălui tău.

Te bătea în fiecare dimineaţă în timp ce părinţii tăi erau sus, mahmuri.

Nu asta spui mereu?

Ţi-a bătut măr primul iubit pentru că era băiat,

l-a obligat să bea pipi.

Nici eu nu am chef să-i spun.

Dar acum este mai în vârstă.

Să sperăm că s-a schimbat puţin.

Şi are copii.

Ei nu au făcut niciun rău.

- Îţi plac? Copiii lui? - Sigur.

Confirmarea lui August se apropie şi William este absolvent de liceu.

Vor pierde totul.

Încă îmi datorezi nişte copii.

Ei bine, momentul este un pic nebunesc.

Aş vrea să facem asta.

Am visat aseară.

Eşti serios?

Da.

Bine...

Incredibil.

Dar e corect?

Am putea vorbi cu Jane şi Amanda despre asta.

Aici are doar 7 cm, aşa că nu se va potrivi.

- Trebuie să faci asta din nou. - Bună.

- Bună. - Bună, frate.

- Ce e? Adică stai jos. - Mulţumesc.

La biroul tău mi-au spus că eşti aici.

Am vrut doar să salut şi m-am gândit...

că am putea vorbi.

Sigur, bine.

Adică, voiam doar să ştiu ce faci.

- Nu mă aşteptam, sincer. - Nu, dar...

Trebuie să vorbim şi despre proprietăţi.

Desigur.

- Christiansholm? - Şi asta.

Uite, tata mi-a dat Christiansholm, aşa că l-am luat...

şi instanţele au decis că era al meu, pentru numele Domnului.

Nu mă mai deranja cu prostiile astea!

După trei minute, mă distrugi deja.

Nu eşti o persoană normală.

Bine.

Voi încerca încă o dată, Peter.

Am venit să-ţi spun ceva, de dragul copiilor voştri.

- Taci! - Este important.

Ce puneţi la cale tu şi prietenul tău poponar?

Nimic.

Nu este nimic.

Nu ştiu ce caut aici.

Terasa e minunată. E orientată spre est, spre soarele dimineţii.

Hei!

Alo? Hei. Cine sunteţi?

Eu sunt Hektor, agentul imobiliar.

Nu va dura mult. I-am promis tatălui tău că vom pleca până la 2:30.

Poţi să te întorci la 2:30?

Casa este de vânzare, iar tatăl tău vrea să o vadă cât mai mulţi.

Tată, de ce vizionează cumpărătorii casa noastră?

Laura, trebuie să verific opţiunile. Nu ştiam că eşti acasă, îmi pare rău.

- Unde eşti? - Sunt la o bancă.

- Şi Amalie e stresată. Calmează-te! - Vinzi fără să-mi spui?

Poate. Cred că da. Laura, nu te amesteca.

Mă duc să-l iau pe Mikkel. Pleacă din casă, cât timp sunt acolo.

Scuzaţi-mă? Trebuie să plecaţi.

Tocmai am vorbit cu tatăl meu şi trebuie să discutăm.

Suntem aici acum. Să vedem subsolul.

Nu, e camera mea. Nu puteţi merge acolo jos.

Dar nu putem doar...

E mucegai acolo.

Ce naiba?

De ce le-ai spus că avem mucegai? Nu am avut niciodată mucegai.

Ce naiba? Asta ne-ar putea costa milioane.

Ne vinzi casa... fără un cuvânt!

Este confuz...

Din cauza unei idei fixe sau a unei crize a vârstei mijlocii

sau ce naiba ştiu eu!

- Ce dracului faci? - E o nebunie, dar relaxează-te.

Mereu strici totul, egoistule!

- Înţeleg că nu înţelegi. - Am înţeles că pleci!

Ai părăsit-o pe mama. Acum mă părăseşti pe mine!

O faci din nou, al dracului de psihopat!

- Dă-mi drumul! - Încetează.

Uşor. Laura, încetează.

Opreşte-te, termină.

Ascultă la mine. Mama ta nu a vrut ajutorul meu.

Ea ar prefera să muncească până la moarte. Complet maniacă.

Am încercat să o ajut, dar în zadar.

Nu poţi pur şi simplu să părăseşti oamenii!

Şi acum, ne părăseşti din nou.

Trebuie să facem asta.

Trebuie. Nu e o idee fixă. Totul se prăbuşeşte.

Închid ţara, Laura.

Toată Danemarca va fi evacuată.

Ce?

Încerc să găsesc un loc nou pentru noi.

Unde putem merge să trăim.

Poftim?

Au mai vorbit despre asta.

- Ce naiba spui? - Ştiu.

Este o nebunie.

Doar să mă gândesc la asta este îngrozitor.

Laura, toţi banii noştri...

Toţi banii noştri sunt băgaţi în casa asta. Înţelegi?

Nu am un loc de muncă acum.

Nimic nu va mai fi produs sau vândut niciodată în Danemarca

după joia viitoare.

Sau aşa spun ei.

Să vedem.

Laura...

Laura.

Ai grijă de mama ta.

Chiar crezi că va trebui să plecăm?

Nu ştiu.

Nu putem spune nimănui.

Nici măcar mamei tale, dar...

Dacă se întâmplă asta, vom fi noi.

Împreună.

Pleci în călătorie cu prietenii tăi după examene?

- Ei bine... cred că voi rămâne aici. - E prea descurajant?

Prefer ca toţi să fim împreună.

Ascultă, scumpo.

- Eşti mai curajoasă decât crezi. - Bine.

De fapt, mă gândesc să fac o prostie cu acest tip.

Sună grozav!

Un tip care are o iubită.

Grozav. Cu cât mai mulţi, cu atât mai vesel.

Cum îl cheamă?

Elias. Mă gândesc întruna la el...

Aşa că mai bine fac mişcarea. El cântă la clopot.

Minunat! De ce să nu te măriţi cu un cântăreţ la clopoţel?

- Bună, iubito! - Trebuie să pleci acum?

Da, trebuie să plec. Vorbim mai târziu.

Da, dragă.

Ai grijă. La revedere.

Bună dimineaţa. Acum transmitem în direct

de la conferinţa de presă extraordinară a premierului.

Bine aţi venit la conferinţa de presă de la Biroul Premierului.

Ceea ce sunt pe cale să spun îi va afecta enorm pe toţi danezii.

- Vii? - Sunt chiar în spatele tău.

Bună, tată.

Ce s-a întâmplat? Ce?

Da, bine. O să te sun mai târziu.

Ne-a spus să urmărim conferinţa de presă.

Laura, Mathilde, adunarea, acum!

- Ce se întâmplă? - Închid ţara.

Grăbiţi-vă.

Tata! Ai auzit?

Nu pot să-i dea pe toţi afară din ţară.

Da, la naiba! Noi plângem.

Ce vom face?

Nu ştiu...

Am vândut casa.

- Hei, Mathilde. - Ce se întâmplă?

Puteţi fi atenţi, vă rog?

Probabil că mulţi dintre voi au auzit deja conferinţa de presă.

Dar, după cum s-a discutat înainte...

Parlamentul a decis în unanimitate

să evacueze treptat Danemarca, din cauza creşterii nivelului apei.

Mulţumesc.

Poate părea ciudat să părăseşti Danemarca,

când nu există apă pe străzi.

Eforturile de a devia apa cu scurgeri şi baraje ne-au câştigat timp.

Dar este atât de scump, încât se tem de un colaps economic ca în Olanda.

Ei preferă să folosească fondurile, înainte să vină apa,

pentru mutarea danezilor, şi a ajuta pe toată lumea.

De preferinţă înainte ca Europa să înceapă

să-şi închidă graniţele pentru refugiaţi,

imigranţi şi familii ca ale noastre.

Au mai tras un semnal de alarmă, dar asta e definitiv.

Doar că nu înţeleg de ce nu a fost o dezbatere deschisă despre asta.

O nouă conferinţă de presă e programată

la ora 15:50. Din biroul premierului...

cu mai multe informatii practice.

Cred că vă pot promite că această şcoală nu se va închide imediat.

Deci toţi studenţii din anul trecut veţi absolvi aici.

Ceilalţi dintre voi veţi fi informaţi corespunzător.

Vă sugerez să vă luaţi liber restul zilei

şi să vorbiţi cu familiile voastre.

Puteţi găsi răspunsuri la întrebări pe noul site al biroului cetăţenesc.

Aveţi întrebări?

Da.

Unde vom merge?

Sfârşitul episodului 1