Original subtitles

LA TATĂL LINIȘTIT

Invitatul nostru este domnul Ménard, director comercial al Hexatec,

care ne va vorbi despre dezvoltarea unui „Silicon Valley” francez.

Desigur, da.

Nu mai pot vorbi. A apărut el!

Pe canalul 3. Închid!

Pa!

Un reportaj de Sophie Chalon.

Dnă André!

Începe!

Știu. Mă duc!

Copii! Haideți, începe!

Hexatec creează locuri de muncă, Hexatec este în creștere

și Hexatec se dezvoltă și în Europa.

Kevin, gata! Haide!

…soluții pentru a deschide regiunea.

Da, ei bine…

Și compania dvs. s-a descurcat destul de bine în această criză.

Absolut.

O echipă care se descurcă bine este FC Mérouville.

LA TATĂL LINIȘTIT

Unul este soțul femeii,

iar celălalt e amantul.

Poate îi reparăm tonomatul.

Normal că nu merge. E prea vechi!

Scurtcircuitele se pot întâmpla oricui.

Mai ales bătrânilor!

Vrei să ne ocupăm noi de ea?

Dă-mi mie comanda, o să i-o duc eu!

Mai vrei și altceva?

Nici măcar un aperitiv?

Nimic, mulțumesc.

Chiar?

Da.

- Nici un pic de lichior? - Nu, mulțumesc.

Pari supărată.

- Încetează, Denis! - Ești supărată?

Deloc.

Serios?

Nu sunt supărată!

- Ești bucuroasă? - Da.

Am motive să fiu bucuroasă.

I-am zis, în sfârșit, șefului meu să se ducă dracului și sunt fericită.

- Benito? - Da. În persoană.

Fratele tău era acolo?

Nu, a ratat scena. Ce păcat!

Când o să afle, o să fie fericit.

- O să fie fericit? - Desigur!

Crezi?

El a vrut asta!

Philippe nu-l place pe Benito.

- Îl adori pe fratele tău. - Și ce?

Philippe în sus, Philippe în jos.

E fratele meu!

La fel și Henri.

Asta e diferit.

Mă înțeleg mai bine cu Philippe.

- Ce părere are Betty despre asta? - Betty.

Stai!

Ce naiba e zgomotul ăla?

Cine știe?

- Am să fiu aici diseară. - Și?

Nu am nimic de făcut. Deci, după aceea…

- Dacă vrei să… - Ce să vreau?

Nu ne vedem miercuri?

Trebuia să ne sunăm, nu?

- Tu trebuia să mă suni. - Eu?

Am spus că te sun? Ești sigură?

- Te rog! - Nu-mi amintesc.

- Și am spus că te sun? - Nici eu nu-mi amintesc.

Mă dezamăgești.

Ești sigură că așa am stabilit?

Am uitat complet. E ciudat.

Ciudat?

Nu chiar atât de ciudat. Se întâmplă tot timpul.

Deci, de ce nu ai sunat?

Ascultă, Denis!

Să terminăm…

chestia asta.

Relația noastră de căcat.

Hai să terminăm cu ea! N-o să se schimbe multe, dar o să știm cum stăm.

„Relație de căcat”?

E o expresie.

Una destul de puternică!

Bine, o relație stupidă.

Da, prefer asta.

Depinde de tine.

Ca de obicei.

Nu înțeleg. Am fost întotdeauna destul de clari.

Ne vedem, și ne… și…

Nu?

Voiai altceva?

Ce crezi că vreau? Nu mă aștept la nimic!

Nu cer să mă mărit cu tine. Am viața mea.

Sună-mă când spui că o faci.

- Salut, Henri! - Salut!

Ce mai faci?

Ce mai faci, Denis? O iei ușor?

Îți cureți genunchiul?

- Da. - Acum poți să cureți și restul.

Ce e? Ți-e foame?

Știu. Așteaptă puțin! Vine.

Ești aici de mult timp?

De zece sau 15 minute.

Eram sus, și jur că am auzit vocea mamei.

Mi-am zis: „La naiba! Au ajuns deja.”

E o nebunie! Ai vocea exact ca a ei.

Porți vesta de vineri?

- Arlette e sus? - Nu, nu e aici.

Nu știu unde e.

E aproape 19:45!

Încă nu a venit. Știi de ce?

Ca de obicei, vorbește cu prietena ei.

Nu-i așa că dragostea e frumoasă?

Ce vrei să spui?

Vorbești atât de drăguț despre soția ta!

Cu tandrețe și înțelegere.

Ce știi tu? Stai cu cineva?

O să vorbim despre „înțelegere” după ce trăiești cu cineva de 15 ani.

Ai văzut prea multe filme.

El vorbește din cărți, iar tu, din filme.

Ce legătură am eu?

Ei vin, iar ea nu e aici!

Știe că vineri e ziua familiei. Nu poate să respecte asta?

Și cum mă face asta să par?

Ca un idiot care nu-și poate controla soția.

Da. N-o să mă las jucat pe degete ca tata.

Prea amabil, prea prost.

Dar încă o iubesc pe Arlette.

O iubesc!

Dar ajunge! Sunt prea drăguț.

De ce chicotește acolo?

Am dreptate?

Nu știu, șefu'. Eu nu mă bag.

Haide! Spune ce crezi!

Nu știu toate detaliile. Prefer să tac.

Tipic Denis. Nu vrea să se implice.

Dar eu pot.

Nu. Știu ce-o să zici. O să faci din țânțar armăsar.

Nu știu ce să zic de asta, dar cunosc femeile.

Spune ce vrei, dar bărbatul e bărbat și femeia e femeie!

Cu asta suntem de acord.

Avem fiecare un sex, și gata. Vine și berea ta.

Știi ce am văzut ultima dată când m-am uitat la tenis la TV?

O tenismenă în pantaloni scurți!

Serios!

E normal?

O femeie în pantaloni scurți?

Da. O jucătoare de tenis profesionistă.

Nu m-am gândit niciodată la asta.

Depinde de pantalonii scurți și de femeie.

Nu fi idiot! O jucătoare profesionistă!

În cazul ăsta, nu știu ce să zic.

Preferi fustele?

Da, le prefer!

O să beau puțin lichior, te rog.

E vineri, de ce nu?

Și tu ai putea să porți haine mai feminine.

Da? Data viitoare vin cu fustă!

Vorbești ca un bărbat.

Bei ca un bărbat. Ce naiba?

N-o să găsești pe nimeni.

Vorbesc serios. Nu poți prinde muște cu oțet.

Ai 30 de ani. Nu prea mai ai timp.

Mulțumesc, Henri.

- Serios? - Da.

Chiar mă ajută.

Aveam nevoie de sfaturi ca să-mi revin, iar tu ai știut exact cum să mă ajuți.

- Nu poți prinde muște cu oțet? - Haide!

Habar n-aveam.

Ești de foarte mare ajutor.

E uimitor cum un proverb bun poate simplifica lucrurile.

Tot nu vrei să credem că ești un idiot?

Atunci nu te purta ca un idiot.

- Ai priceput ceva? - Da, tot.

E supărată?

Da, așa cred.

Adevărul doare.

Haide, șefu'! Nu mai suntem copii.

Ce? Nu pot să vorbesc cu sora mea?

Mai cureți mult robinetul ăla?

Îl spăl bine.

Trebuie să strălucească, altfel e inutil.

Ce să spun!

Du-te și spală podeaua! E târziu.

Nu avem timp de vorbă vinerea. Închidem devreme!

Tu îmi pui întrebări!

Bine, mă duc.

Nu vă dau afară, dar…

Două secunde, plecăm.

Căcat!

Futu-i!

Am uitat complet.

Ce?

Treci la treabă!

Nu ești Napoleon, nu? Poți face mai multe deodată?

Napoleon făcea curat?

Am uitat de fratele meu.

Mi-a spus să-l urmăresc la 19:00 și am uitat.

A intrat el la 19:00 și a zis „Uită-te la mine”?

La TV, idiotule! A fost la emisiunea locală la 19:00.

Ca de obicei, am închis televizorul la 19:00. Am uitat.

Închidem acum.

A fost la TV?

Pentru ce?

- La revedere! - Ne vedem mâine!

Cum adică „Pentru ce?” Știi cine e fratele meu?

Tu l-ai văzut, Betty?

Povestește-mi!

Betty!

Bine! Îmi retrag cuvintele. Ești feminină!

Te-ai gândit să te uiți la Philippe?

Desigur!

Păi, da, lucrezi cu el toată ziua!

Deci l-ai văzut?

- Da. - O să spun că și eu l-am văzut.

Cum a fost?

- Dar o să minți. - Bineînțeles că o să mint!

Nu pot spune că am uitat când mama mi-a amintit cu o oră înainte.

Nu știu cum mi-a scăpat.

Haide, Betty! Spune-mi cum a fost!

Despre ce a vorbit? Cu ce era îmbrăcat?

Crezi că te vor întreba asta?

Nu se știe niciodată. El a zis: „Urmărește-mă la 19:00!

O să fiu la TV.” În plus, mama m-a sunat să-mi amintească,

așa că trebuie să-mi exprim părerea.

Nu!

Voia doar să te uiți, atât.

El a spus familiei.

Ce vrei să te întrebe? Știi ceva despre computere?

Așa e. Eu sunt idiotul familiei.

De ce m-ar întreba ceva?

Nu am spus asta.

Știu că toți credeți asta!

Tu, mama sau Philippe,

mereu e la fel. Sunt prea prost ca să înțeleg!

Încetează! Nu e adevărat.

Nu? Denis, e adevărat?

Iar eu? De ce mă întrebi mereu pe mine?

Pe cine altcineva?

Care era întrebarea?

Eu sunt idiotul familiei?

Da.

Vezi?

Atât ai încasat toată ziua?

N-au fost mulți oameni.

N-am avut nimic de făcut toată ziua.

Văd că te deranjează.

Nu au fost clienți zilele astea?

Nu.

E liniște, foarte liniște.

E lume doar la prânz, ca de obicei.

Da.

O să-ți fac ceva de mâncare. Apoi poți să dormi puțin.

În serile de vineri, tata iese în oraș.

Da, mă întorc. Vrei să vii și tu?

- M-am săturat de Duc de Bretagne. - Ce?

E cel mai bun restaurant din zonă. Are o… La dracu'!

O stea, șefu'.

Ce haină frumoasă!

Bine, am plecat.

- E pardesiul meu. - De cât timp îl ai?

De doi ani.

Îți stă foarte bine!

Trebuie să fac pipi, urgent! E liberă toaleta?

Roțile fac „tic-tic”. Știi de la ce?

Când fac dreapta, aud…

- Semnalizatorul? - Nu, lângă roți!

Nu știu. Întreabă un mecanic! De ce mă întrebi pe mine?

Bravo. Ai fost super!

Serios? Așa crezi?

- I-am spus… - Nu știam cum m-am descurcat.

Ai fost grozav, dar nu te-au lăsat să vorbești mult.

- Da! Și… - Ai văzut că mă întrerupea mereu?

Nu mai înceta!

Așa că i-am zis: „Lăsați-mă să termin!”

Te presează. Te grăbesc. Nu ai timp să răspunzi!

E enervant.

Am încercat să spun clar ceea ce aveam de spus.

Am repetat numele companiei.

Desigur!

La mulți ani!

Nu, nu încă!

- De ce? Când? - Împreună, la restaurant.

Stăm cinci minute.

- Ești bine? - Da.

Arlette nu e aici?

Nu. Cred că are…

Te-ai uitat la emisiune?

Da!

Crezi că am vorbit pe înțelesul tuturor?

Pe înțelesul tuturor?

Da.

Doar un detaliu. Te-ai bâlbâit la un moment dat.

Vezi!

Da, cum de s-a întâmplat?

Nu.

Nu vezi nimic pe scările alea.

Aștepți un accident ca să pui lumină mai bună?

Nu putea să se ducă să cumpere un bec?

Scuze! Nu te-am salutat.

Bună ziua, Caruso drag!

- Cine e? - E bunica!

Nu ți-ai amintit decât că m-am bâlbâit?

Da, o dată sau de două ori. Asta e tot.

Nu e nimic! Am fost foarte mândră de tine.

Brânzarul te-a văzut.

Ce-a spus?

Nimic. Doar că te-a văzut.

E cald aici.

Mi-e frig. Ce ciudat!

E cald. Cum poți spune că e frig?

- Am remarcat… - Ceva despre cravata mea?

Nu. Nu mai pomenesc de ea.

Dar nu e o cravată pentru TV.

Nu e destul de elegantă.

I-am spus. Nu m-a ascultat. I-am spus că e prea tinerească.

Cravata asta e prea excentrică,

dar nu m-a crezut.

- E excentrică? - Nu.

M-am bâlbâit. Nu eram îmbrăcat bine!

- Nu spunem asta. - Nu, dar…

Mai aveți ceva să-mi spuneți?

Nu puteai să te uiți la emisiune.

Nu, citeam.

Citește aici? Ce norocos e!

Și tu?

- Te-ai bâlbâit. - Bine! În afară de asta?

În afară de asta, nu am văzut nimic altceva.

Nimeni nu a văzut nimic altceva!

Da. Și erai și prea machiat.

Așa, da! Prea mult machiaj.

Ajunge!

El a insistat! Așa că acum trebuie să spunem ceva.

Ai fost super. Crede-mă!

N-ai greșit cu nimic. A fost scurt, ai zâmbit,

ai fost drăguț.

Nu e nimic rău de spus. Nu-ți face griji!

- Vreți ceva de băut? - Ai ceva să-mi spui?

- Îți faci griji? - Nu.

Vreți ceva de băut?

- Ești obosită? - Nu, încetează!

Vreți ceva de băut?

- Ce naiba? - M-a speriat!

- Am întrebat de trei ori! - Nu te-am auzit.

Nu am răspuns pentru că nu am auzit. Nimic pentru mine.

Nu avem timp.

Unde e Arlette?

Denis, du-te și vezi dacă e aici!

Urcă și spune-i că toată lumea așteaptă!

Și dacă nu e aici?

Glumeam.

Își permite multe.

Porți vesta de vineri…

Are o slujbă bună aici! Citește, glumește.

Și are cazare gratuită.

Trăiește ca un rege.

E norocos să aibă un șef ca tine.

Își bate joc de tine.

Nu stă aici pe gratis. Plătește chiria.

Știi foarte bine că poți închiria

apartamentul ăsta cu cel puțin 3.000 de franci.

Pierzi 1.500 de franci pe lună.

Știi ce ai putea face cu banii ăia?

Da! Să schimb decorațiunile etc.

Știi, dar nu faci!

Ești exact ca tatăl tău.

Când a cumpărat cafeneaua asta, nici măcar nu a zugrăvit-o!

Ar fi putut crea un spațiu foarte primitor.

Iar povestea cu barul?

Da.

Da, am văzut un bar. Undeva foarte primitor…

Distins.

Dar pentru asta are nevoie de ambiție.

Nici măcar nu știa ce înseamnă asta.

Ar trebui niște ambiție aici.

Știm deja ce crezi despre tata. I-ai spus-o de o mie de ori.

Și vei continua să o spui.

Sunt mândru să fiu ca el.

Ce legătură are tata cu asta?

Spunem doar că ai putea face un efort cu decorațiunile.

Soția ta nu a venit.

O să întârziem.

Avem timp, dar…

Eu îmi iau ceva de băut.

Și tu, Yolande? E o petrecere în seara asta!

Te îmbeți cu mine?

- Nu. - Nu?

Hai, două lichioruri!

Nu!

Ești nebună? Oprește-te, Betty!

Da, două pahare de lichior.

Și ce face la ora asta?

De unde să știu? Întreab-o când vine!

- Ești supărat pe mine? - Bineînțeles că nu, mamă.

Puteți să vă duceți dincolo cât așteptăm?

Vă servește el. Trebuie să terminăm.

Să mergem și să-i lăsăm să termine!

Două lichioruri pentru noi.

Nu, trebuie să am grijă. Mă amețesc repede.

Nu stăm mult, nu?

Ești bine, Riri?

Da. De ce?

Nimic. Te întrebam doar dacă ești bine.

Mă întrebi de parcă ai fi doctor.

Te întreb frumos! Nu ți-am făcut nimic!

De ce naiba vorbești cu el despre tata așa?

El înțelege totul greșit.

Așa e. Recunoaște! Nu renunță niciodată.

Și e din ce în ce mai rău, indiferent de subiect.

Ce e?

Nimic…

Père Tranquille, salut!

Unde ești?

Știi cât e ceasul?

Da.

Spune!

Serios?

De ce?

Da.

Trebuia să pleci pentru asta? Nu te puteai gândi acasă?

Despre ce?

La ce te gândești?

„Eu ce?”

Da?

Cine ți-a băgat ideile astea în cap?

Și ai ales ziua de vineri pentru asta?

O să sugerez ceva.

Vii diseară și te gândești începând de mâine.

Exact.

Da, bine. Ia-ți toată săptămâna!

Ia-ți două săptămâni! Ia-ți toată viața!

Nu-mi pasă!

Vorbesc cu tine cum vreau.

Da. Am două secretare.

Dar nu pot delega.

Așa că trebuie să fac totul din nou.

Plec de la muncă la 21:00. E inutil.

Ce viață idioată!

O mulțime de oameni ar vrea viața asta!

Bine, mamă.

Nu face o scenă!

Vrea să fiu calm!

Îi arăt eu ei calm, cu un pumn în față!

Da, cu asta ai s-o cucerești.

„Să mă gândesc o săptămână!” La ce?

Ce să le spun acum?

- E cu altcineva? - Nu.

Atunci, ce?

- Nu sunt atent? - Ce înseamnă asta?

Nici măcar nu înțeleg ceea ce încearcă să spună.

Înțelegi?

Ei bine…

Te porți urât cu ea.

Eu? Mă port urât cu ea?

- Așa spune ea. - Nu-i adevărat!

„Te porți urât cu ea.”

Nu mă pot purta urât cu ea, pentru că nu ne vedem niciodată.

Mă trezesc la ora 5:00.

Muncesc, mănânc, dorm!

Sunt dezgustat.

O să se întoarcă.

Doar se gândește. O să fie bine.

Nu!

Haide, șefu'! Gândirea înseamnă să cântărești argumentele pro și contra.

Eu îi spun „căutat nod în papură”.

Așa îi spui tu?

Dacă te gândești prea mult, nu se termină niciodată.

Ce le spune primarul însurățeilor?

Sunteți uniți…

Nu! Înainte de asta, ce spune?

Trebuie să fii fidel.

Spune: „La bine și la rău!”

Exact!

Ce atâta gândire?

Dacă e bine, fii fericit, dacă nu, ai răbdare!

Așa funcționează lucrurile!

Doar mă cunoaște. N-am de gând să mă schimb acum!

- De ce nu? - Suntem cine suntem!

- Noi decidem… - Oamenii nu se schimbă!

- Vrei părerea mea? - Nu.

O să pregătesc rața.

- O fac eu. - Nu, e treaba mea.

Are mult spațiu!

Aici ar putea aranja o terasă.

Să pună mese și scaune.

E frumos vara.

Oamenilor le-ar plăcea să bea afară.

Arlettei nu-i place să aibă grijă de plante.

- Hai înăuntru! - Da.

Da, arăți bine.

Ajunge!

Două?

Da.

Ne mai dai două lichioruri?

- Sper că nu te deranjez din citit. - Deloc.

Cum reușești? Cititul mă adoarme.

Încă două pahare de lichior.

Unul pentru Betty, unul pentru mine.

Mi-e foarte frig. E frig aici?

Betty zice că al doilea pahar mă va-ncălzi.

Știe cum e lichiorul.

Poftim!

La mulți ani! Nu e ziua ta?

Ba da.

Caruso!

Caruso!

De ce se numește Caruso?

Era un cântăreț. Un tenor.

E cântărețul preferat al șefului.

- Cânta? - Da.

Înainte…

Dar cânta doar ce avea chef.

De când a făcut artrită, e prea deprimat să cânte.

Câinii nu sunt făcuți să cânte.

Mai degrabă să alerge.

Stă mereu culcat. Cred că e foarte nefericit.

Stă acolo, nu face nimic. Nu e așa de rău!

Își dă seama că e paralizat?

Cred că își dă seama, când vrea să meargă undeva.

După două sau trei…

De ce să ții un câine paralizat?

E decorativ, ca un covor viu.

Da, adevărat.

Cred că am făcut o mare greșeală.

Nu trebuia să-i spun că s-a bâlbâit.

Nici mama nu trebuia să-i critice cravata!

Trebuia să-i spunem că a fost grozav! Atât.

E pentru mine?

Eu i-am spus că a fost grozav!

N-aveam de unde ști că îi pasă atât de mult.

E foarte important pentru el!

A fost ales să reprezinte compania.

Și e doar numărul patru!

Au spus că el e directorul,

dar e doar numărul patru.

Trebuia să plecăm în vacanță opt zile și a trebuit să anulăm.

E important.

Urma să plecăm în vacanță opt zile.

Singuri!

Fără copii. Și apoi a venit asta!

Ce mai fac copiii? Nu i-am mai văzut de ceva vreme.

M-am săturat de ei! Mikaël e cuminte, ca de obicei.

Dar Kevin!

Mereu e câte ceva. Știi ce a făcut alaltăieri?

Infecție la ureche!

Denis, rața!

Mersi, șefu'!

Philippe vrea un suc de roșii.

Ei?

Un suc de roșii?

Dacă tot trebuie să aștept…

E normal ca jacheta ta să ajungă până acolo?

- Până unde? - Acolo…

- Nu e bine? - Ba da.

E un stil.

Când îl cunoaștem pe logodnicul tău?

Ce logodnic?

- Tipul despre care mi-ai spus. - Ți-am spus despre un tip?

Nu vrei să vorbești despre asta?

Parcă spuneai că e super.

Tocmai mă gândeam la asta. Aș vrea să te văd cu cineva.

Ai 30 de ani!

Îmi fac griji.

Ai 30 de ani?

Da.

Anul trecut aveam 29 de ani și ai fost șocată și atunci.

- Serios? - Da.

- Ba nu. - Ba da.

Mama a spus același lucru.

Și tu ai zis: „Ai 29 de ani?”

La vârsta ta, aveam deja trei copii!

Și eu.

Însă doi.

Știu.

Eu nu sunt la program. Nu respect regulile!

Du-mă la închisoare!

Trebuie mereu să mă iau după mulțime!

Sunt mama ei și îmi fac griji pentru ea.

Nu e ceva normal?

E foarte normal!

Îmi face poftă de mâncare!

Poftim!

Niște rață. Nu mai e nimic altceva.

Ce bun e! O să-ți placă!

Poftă bună, dragul meu!

Mulțumesc!

Ești un glumeț, nu?

Betty, știi ceva?

Îl sun pe Michaud.

Te-am jignit?

Nu, deloc!

Michaud e sincer. Îmi spune dacă a observat ceva.

Eu am fost sinceră cu tine!

Sunt Ménard. Deranjez?

Te-ai uitat la știri?

Bun. M-ai văzut?

Ce părere ai? Pe scurt?

Sincer, desigur!

- Ce număr e Michaud? - Cinci.

- E sub Philippe! - Da. Philippe e numărul patru.

Știam eu.

Mă tot întrerupea.

Jurnalistul e vedeta!

Da.

Da, înțeleg.

Da. Continuă!

Am zâmbit prea mult?

Cum adică am zâmbit prea mult?

Bine.

Bine! Înțeleg!

Nu, nu sunt supărat pe tine!

O să închid.

Ne vedem luni.

Nu cred că trebuia să-l suni.

Ai spus că părerea lui e importantă.

Face pe interesantul.

E important să zâmbești.

Asta i-am spus și eu.

Contează doar opiniile superiorilor tăi.

- Sună-ți șeful! - Nu pot să-l deranjez cu asta.

L-aș putea suna pe Benito.

- E numărul trei. - Tu ce crezi?

De ce nu?

Tu, Betty?

Cum e Benito ăsta?

E un idiot. Trebuie să-ți spun…

E Mazzolini. Noi îi spunem Benito. Vezi partea amuzantă?

Mazzolini, Mussolini!

Am înțeles!

- Așa de dur e? - Glumești?

E un ticălos josnic. Ce urât se poartă cu angajații!

Nimeni nu spune nimic. Tăcem toți în jurul lui.

Astăzi eu nu am tăcut.

Arlette vine abia peste 15 minute.

O aștept. Voi plecați. Vin și eu mai târziu.

- Azi după-amiază? - Da.

Eram obosită. Țipa la mine.

Nu m-am putut abține. Am explodat de furie.

I-am spus: „Director sau nu,

nu poți vorbi așa cu oamenii.

Vorbește-mi frumos!”

N-am mai putut suporta.

A fost șocat!

Ai spus asta?

Îmi pare rău că am ratat!

Am vorbit cu Arlette la telefon.

Nu s-a uitat la ceas.

Voi plecați. O aștept și venim.

Știe că o așteptăm?

Desigur!

E vreo ușă deschisă?

Nu e frig, Yoyo.

- Mor de foame! - Plecați, atunci! Vin și eu mai târziu!

După ce mâncați o să mă simt mai bine.

E vreo problemă, Riri?

Nu! Și nu-mi mai spune Riri!

O faci intenționat?

- Să-ți spun Fifi? - Ce enervant ești!

Hai să mergem! Plecăm. Nu ne certăm azi.

E ziua lui Yoyo.

Haide, Yoyo!

Nu vreau să mă cert!

Asta am zis și eu! Nu te mai certa!

Ai fost furioasă? Ai fost violentă?

La birou.

Nu, nu prea.

Știi cum poți fi…

Nu.

Betty, pot să-ți spun ceva?

Spune.

Am auzit-o pe mama ta vorbind despre un logodnic.

Am rămas impresionat.

Impresionat de ce?

Că am însemnat atât de mult pentru tine. Trebuia să-mi spui.

Îmi pare rău. Nu vorbeam despre tine.

Serios?

Bine.

- Am fost prost. - Nu, de ce?

Te-ai înșelat!

A depășit măsura cu Hitler.

Nu. A făcut ce trebuia. E un ticălos.

O cunoști. Spune tot ce gândește.

Ce faci?

Mi-am pierdut cercelul.

Cum s-a întâmplat oare?

Îl cunosc?

Probabil că l-ai văzut.

- Te întâlneai cu el? - Da.

Ce faci?

Ai spus că pleci!

Bine! Două minute!

Ce-i cu tine?

Și tu lași tejgheaua murdară în urmă?

- N-ai curățat-o! - Ba da, dar au venit ei după aceea.

Fratele tău, mama ta…

Bine, să o luăm de la început! Tejgheaua e mizerabilă!

Clienților nu le pasă că ai curățat-o deja!

Dacă tejgheaua e murdară, nu avem clienți.

Crezi că avem prea mulți clienți?

Nu-ți pasă!

O s-o curăț din nou. N-o lăsăm așa.

Ai scăpat ușor.

- Nu sunt atât de sigur. - Da. Vrei să vorbim?

Nu, șefu', e în regulă.

O treabă ușoară…

A înnebunit.

Nu, e doar supărat.

A primit niște vești proaste.

Într-adevăr?

Ce?

Ce?

A aflat ceva.

Am înțeles asta! Dar ce?

Ascult!

Arlette a plecat o săptămână, să se gândească.

Nu e posibil!

La naiba!

De ce?

Nu știu tot!

Spune-mi ce știi!

Zice că el nu se gândește deloc la ea.

Plătesc 2.000 de franci în fiecare vineri. Cui îi pasă dacă am întârziat puțin?

Betty, te așteptăm!

Eu o să stau aici.

Rămâi aici?

Da, stau cu Henri.

Serios? De ce?

Are o problemă.

- Ce e? - Nimic!

Spune-ne!

Arlette a plecat.

O săptămână, să se gândească.

Mi-a spus Denis.

De unde știi?

Eram acolo când a sunat.

Măi să fie!

O săptămână nu e așa de rău.

Se întoarce.

E trist să spun, dar lui așa i se întâmplă mereu.

E oribil pentru copii.

Bine că nu au.

Ce facem?

- Ce facem acum? - Închide ușa.

Bine.

E ziua ta. Ce vrei să faci?

Mănânc la restaurant toată săptămâna, așa că tu decizi. E seara ta.

Mamei îi e foarte foame și putem anula. Tu ce crezi?

Cred că vrea să rămână singur aici.

Cât mai stați aici la taclale?

Ce e?

La mulți ani

Cele mai sincere felicitări

Fie ca aceste flori să-ți aducă fericire

Fie ca tot anul

Să-ți aducă fericire și lumină

Și când se termină anul Să ne întâlnim cu toții

Și să cântăm în cor

La mulți ani

Hai, suflă!

Să deschidem șampania?

Eu am zis doar să așteptăm până când suflă în lumânări.

Păcat că nu avem muzică.

Nu funcționează?

Fac progrese, dar…

Paharul tău, Henri!

Bea un pahar! Nu-ți face niciun rău!

Revino-ți! Nu o lua ca pe o tragedie!

Nu mori din așa ceva!

Nu e așa simplu să stai cu tine.

S-a săturat și ea. Face o pauză.

Se gândește.

O femeie are nevoie să respire din când în când.

Pe mine mă îngrijorează

mai mult Benito.

Mai devreme, la telefon…

- Ar trebui să-l suni. - Da, în 30 de minute.

A vorbit foarte sec. „N-am timp să vorbesc.”

Nu e niciodată subtil.

A fost foarte dezagreabil. Asta mă îngrijorează.

Ar trebui să fiu în vacanță.

Am avut un vis ciudat aseară.

Eram toți la o masă. Aveam un pește în mână.

Am lovit-o pe mama în cap cu el.

Cu peștele?

Da.

E foarte bine! O să câștigi bani!

Serios?

Excelent!

Poftim!

- Pot să-l deschid? - Desigur. E pentru tine!

Stai! Deschide-l mai întâi pe cel mic. E cadoul meu.

Celălalt e de la Henri și Arlette. Deschide-l după!

O să înțelegi după ce le deschizi pe amândouă.

Ce e?

Știi ce e.

O fotografie a unui câine?

Colecționezi poze cu câini?

Nu, deloc.

„Acesta este un cupon…”

„Pentru adopție.”

„Pentru adopția unui câine de la adăpostul Pas Perdus…”

Asta e? Îmi dați un câine?

Cel din fotografie.

Îl cheamă Biniou.

Dar îi poți schimba numele.

N-a fost dresat încă. Va fi super.

E un mascul.

Îmi place numele Biniou.

Ei bine…

Mulțumesc, doamnă.

Ce vreau să spun…

Cum îl îngrijesc?

Îl uzi o dată dimineața.

- Nu te bucuri? - E surprinsă.

Exact! Sunt surprinsă.

Am multă experiență cu câinii.

Îți promit, odată ce ajungi să-l cunoști,

vei fi surprinsă.

Vreau să spun…

Un câine nu te va dezamăgi niciodată.

Din păcate, e adevărat.

Nimeni nu m-a iubit și nu m-a înțeles

ca Freddy.

Când a murit, la 18 ani, știți ce am făcut?

Da!

M-am mutat.

E bine de știut!

- Seamănă cu câinele lui Henri. - E aceeași rasă!

Întotdeauna cumpăr aceeași rasă.

Mama mi l-a dat pe cel care nu mai merge.

Problema cu acești câini este că, în cele din urmă, renunță.

Dar nu se plâng. Sunt mereu fericiți.

Mamă, Caruso…

- Și al tău a fost paralizat? - Desigur.

Bietul de el!

Ce sensibilă e!

E o lesă.

Da, văd.

Țintele sunt placate cu argint.

Ținte placate cu argint.

Foarte frumos, mulțumesc.

Și asta…

E de la mine.

Nu mai plânge! Ce sentimentală ești!

Scuze!

Am băut prea mult. Nu sunt obișnuită.

Altă lesă?

Nu! E un colier!

E prea elegant pentru un câine!

E pentru tine! Nu pentru câine! Pentru tine!

Mulțumesc, dragule.

E un colier de femei.

Mi-l pun imediat.

Îmi stă bine?

Frumos! Acum încearcă să latri.

Ce proastă ești!

E frumos. E magnific!

- E foarte elegant. - La mulți ani!

Ce drăguț!

Stai!

Mai fă o dată!

E minunat să ai un soț atent!

Trebuie să ai bani!

Tata nu avea bani! Voiai diamante pe credit?

„Un soț atent!” E simplu!

Ce s-a întâmplat?

Cine a zis ceva de tatăl vostru?

Nu te simți bine, dar nu e vina mea!

Revino-ți!

Voiam să stau singur! V-am spus.

Ați ales cu toții să rămâneți.

N-am vrut să te lăsăm singur!

Voiam să mergem la restaurant!

Bine. Să ciocnim pentru Yoyo, împlinește 35 de ani!

Henri, paharul tău!

Bine.

Să ciocnim!

- Ce? - Cum rămâne cu el?

- Nu poate să bea ceva cu noi? - Da, de ce nu?

Mulțumesc, dnă Ménard.

N-ai pentru ce.

N-ai pentru ce.

Închin un pahar pentru Yoyo.

Nu-mi amintesc ce voiam să spun.

Pentru mama copiilor mei

care a fost alături de mine 15 ani,

care nu se plânge niciodată, este mereu fericită.

- La mulți ani, dnă Ménard! - Nu am terminat!

Prea târziu. M-ai derutat!

Nu-mi amintesc.

La mulți ani!

Asta e tot.

Nu ai așteptat să bei!

Ești culmea! Tu și regulile tale!

Căcat! Ce ai în seara asta?

Câte felii ar trebui să tai?

„Câte felii ar trebui să tai?”

Suntem cinci! Taie cinci felii.

O să fie mici.

E doar ca să sărbătorim!

Unu, doi, trei, patru, cinci.

Și cum rămâne cu el?

El nu mănâncă?

Șase, atunci.

Betty, tu ce i-ai luat lui Yoyo?

Glumesc.

Ea n-are de gând

să cumpere un cadou ca toți ceilalți. E prea banal pentru ea.

De ce încercați să mă enervați?

Nu puteai să cumperi nici măcar o carte, de 30 de franci?

Măcar ca gest!

- Era prea mult pentru tine? - Un gest?

Putem ignora pe cineva tot anul,

dar facem spectacolul ăsta o dată pe an

- …și se iartă totul. - Știm cu toții ce gândești.

Mai bine nu faci nimic. E practic.

Îmi plac cadourile.

Și câinele?

Nu, dar în general…

Mulțumesc, Yoyo.

Foarte drăguță, foarte subtilă.

Las-o baltă, Philippe! Nu-i nimic.

Ce am făcut?

- Vrei să dansezi? - Nu!

- Te rog, măcar unul? - Nu! Sunt obosit.

Henri!

Vrei să dansezi?

Nu, nu vreau.

Doamnă Ménard…

Du-te!

De ce vor femeile mereu să danseze?

Mulțumesc.

Pantofii mei!

Mulțumesc, Denis!

Mulțumesc!

De mult nu m-am mai distrat așa de bine!

Nu-ți trebuie mult.

Dansezi foarte bine!

Nu sunt antrenat. Improvizez.

A fost foarte frumos. Mulțumesc.

Cadoul meu pentru dvs. Mai dansați?

Nu, a fost de ajuns.

Îmi pare rău, domnul hotărăște.

E mama!

Mamă!

Ce s-a întâmplat?

Am căzut!

Ești bine?

Ce este? Ce s-a întâmplat?

Nu e lumină aici.

Ce e? Am venit. Ai spus că nu e destulă lumină?

Asta a spus!

- Gata! - Încetați cu lumina!

Ce e, mamă?

- Se simte bine? - O să aibă vânătăi.

E în stare de șoc.

Henri e certat pentru lumină.

Henri nu ratează nicio șansă, nu?

Chiar crezi că nu e destulă lumină?

- Nu. - Atunci de ce spui asta?

Nu-l lași niciodată în pace!

Nu exagera!

E tipul de la școala de șoferi?

Ce?

Logodnicul tău uimitor!

Uitasem.

Nu, nu e el.

E din zonă?

Da.

Din moment ce fratele meu e incapabil să facă asta,

trebuie să te duci mâine la prima oră să cumperi un bec de 100 W,

ca să fie lumină pe scară!

Ai înțeles?

E foarte amabil în seara asta!

Îți vine să-i faci pe plac!

E amuzant. Mă vezi cu tipul de la școala de șoferi!

Râde când te vede.

Nu râde. Mă vezi cu el?

Nu știu.

De ce vrei să știi?

Din curiozitate.

Betty, adu-i mamei un pahar cu apă!

E totul în regulă?

O să fie bine.

Nu, cu tine.

Eu? Cui îi pasă?

O să rămân singur.

Nu fi pesimist! Nu ai de unde să știi.

Ce? Poți să pleci. Termin eu aici.

Pot să rămân.

Te pot ajuta. Nu am nimic de făcut în seara asta.

Am crezut că se întoarce…

Că își va da seama că nu poate pleca.

Suntem prea apropiați. Au trecut 15 ani.

Cincisprezece ani!

Sunt un idiot. Parcă sunt copil!

De ce nu te duci la ea?

De ce m-aș duce acasă la prietena ei?

Să vorbești cu ea?

Nu! Ea a plecat. Se poate întoarce.

Ar trebui să mă pun în genunchi?

Tu ești bine. N-ai soție, n-ai familie.

Nimeni care să te critice.

Ești norocos!

N-aș spune că nimeni nu mă critică.

Hai, du-te!

Nu te pune în genunchi! Spune-i că ți-e dor de ea.

Nu știu. Explică-i ce gândești!

Nu sta aici bosumflat.

O să-ți arăt ceva.

Nu te mișca!

Am găsit asta azi-dimineață. O frază foarte potrivită.

Uite!

„Suferim profund”,

gândi el.

„Nu vezi prea des două ființe care se îndrăgostesc…”

Încetează cu cărțile tale!

Nu e momentul.

Nu vreau să citesc.

- Nu citești niciodată. - Gata!

Nu-ți pasă?

Ea nu ar vrea. Nu vrea să mă mai vadă.

Nu e adevărat!

Cere opinia unei femei! Tu ce crezi?

Nu ți-ar plăcea ca bărbatul pe care tocmai l-ai părăsit

să se întoarcă, să-și ceară scuze și să îți spună ce mult însemni pentru el?

Nu ți-ar plăcea?

Ba da. Mi-ar plăcea.

Vezi?

Nu vreau!

Tatăl meu și-a cerut scuze toată viața.

Uite ce s-a întâmplat cu el!

- Adică? - Ea a plecat.

Și cum se termină pentru tine?

Soția ta e Arlette. Nu mama.

Arlette îți cere să te porți frumos.

Îi place asta.

O să fie bine.

Am avut un șoc.

Nu puteam respira.

- M-a speriat. - Te-ai speriat tare!

Și noi.

Mi-a fost frică când te-am văzut pe jos, în capătul scărilor!

Aș vrea ceva de băut!

Ușurel cu băuturile!

„Ușurel cu băuturile”? De parcă aș fi bețivă!

Ai băut deja prea mult!

E ziua mea de naștere!

Beau, dansez. Când am făcut asta ultima dată?

- Nu știu. - Nici eu!

Cui îi pasă? Vorbesc de seara asta!

Te servesc eu.

Bravo!

- E ziua ei de naștere! - Știm!

Și ce? O să danseze goală pe mese?

- Nu uita de telefon! - Cum aș putea să uit?

Nu sunt nebună.

Este vreo ușă deschisă?

Simt aer rece venind pe gât.

Poftim!

Da!

Noroc!

Eu plec!

Ies puțin.

Mă întorc, dacă mai stați.

- Denis, poți să te ocupi tu? - Da.

Unde te duci?

Să mă plimb.

- Pe întuneric? - Da, am nevoie de aer.

Frumos din partea ta!

Mă duc la Arlette.

De ce?

Să vorbesc cu ea.

Ciudată idee!

- Cum? - Ce îi spui?

Ce? Nu știu.

Mă duc să vorbesc cu ea.

N-am de gând să fierb aici o săptămână.

E o chestiune de caracter. N-aș putea face asta.

De ce?

E slab.

Nu prea cred.

Mamă, dacă vrea să meargă…

L-ai sfătuit tu să facă asta?

Nu.

Eu l-am sfătuit.

Nu ai de ce să te lauzi cu asta!

Asta crezi tu.

Știi ce-o să se-ntâmple? Îți zic eu.

O să-l trimită la plimbare.

Pur și simplu.

N-o să cadă în brațele lui.

Imploratul nu funcționează în dragoste.

E enervant.

Așa e, din păcate.

Dacă mă urmezi, fug. Dacă fugi, te urmez.

Bineînțeles.

Dacă te părăsesc, pe cine urmez?

Dacă mă urmezi, fug. Dacă fugi, te urmez.

Da!

Serios?

Nu.

Nu știi de ce a plecat.

Nu, dar îl cunosc pe Henri.

Eu l-am făcut. Îi cunosc caracterul.

E greu de suportat.

- Știi de ce? - Nu vorbesc despre asta.

La Henri nu e nimic normal.

Așa e de când s-a născut.

A trebuit să avem mereu grijă de el.

A început să meargă târziu.

A vorbit târziu.

A făcut totul târziu.

Kevin e la fel. E lent. E moale!

Știi de la început cum o să fie un copil.

Henri nu avea nici două zile.

Mama s-a uitat la el și a zis:

„O să ai probleme cu el.”

Două zile!

- Pe când Philippe… - Exact!

Nu începe cu asta!

V-am crescut pe toți la fel. Sunteți foarte diferiți!

Toată lumea știe, mamă.

Philippe e uimitor, iar Henri e un prost.

- Și tu? - Ce?

- Tu cum ești? - Eu?

Sunt fată. Nu e același lucru.

Vă cunoașteți?

Pentru că te tutuiește.

Da.

Vă cunoașteți.

Da.

Dansează bine pe muzică rock.

Arlette!

- Dispari! - Du-te naibii!

Arlette!

- Trebuie să țipi? - O strig pe soția mea!

Nu poți să suni?

Am sunat.

Înseamnă că nu e aici. N-are rost să strigi așa.

Du-te la culcare!

Da.

Arlette!

Arlette!

Nu, la naiba!

Vă ajutăm!

Da… nu sunt…

- Ar… - Arlette!

Arlette! Vino jos! Târfă!

Da! Arlette!

LA TATĂL LINIȘTIT

Parcă nu pot să diger.

Câinele ăsta pare mort.

E oribil să mă gândesc că o să am unul la fel.

Ți-am spus să nu bei prea mult!

Încetează! Am băut doar cinci pahare.

Și câinele ăsta pare mort. Nu se mișcă!

- Nu se mișcă niciodată! - Pare mort.

Bine!

Și când mă gândesc că o să am și eu unul!

Ești chiar…

Când vii acasă la 3:00, nu zic nimic.

Ce legătură au toate astea?

Nu mai scoate niciun cuvânt!

Am voie să beau din când în când.

Și ai putea să fii drăguț cu mine.

Voiam să merg într-o excursie și m-am ales cu un câine.

Haide!

Haide, draga mea!

Hai să luăm niște aer!

Să mergem la plimbare!

Ne va face bine.

Ce drăguț e!

„Drăguț”! Ăsta e cuvântul pe care-l căutam.

E timpul pentru Philippe.

Trebuie să sune!

Toate astea pentru două minute într-o emisiune TV!

Cui îi pasă dacă lui Benito i-a plăcut?

E un nemernic!

Ce urât vorbești!

Nu-mi vine să cred că te-am crescut!

Crezi că o femeie ar trebui să vorbească așa?

Nu-mi pasă! Nu e problema mea.

Te înșeli. Nimănui nu-i place!

Mai ales bărbaților.

Ești femeie, iar o femeie nu e vulgară.

Nu se cade pentru o doamnă! E respingător.

- Dacă îmi permiteți… - Nu te-a întrebat nimeni!

Discutam între noi.

Scuzați-mă!

Sunt lucruri mai rele decât felul în care vorbesc.

Ce vrei să spui?

Că putem fi vulgare fără să spunem nimic.

Ce?

N-ai văzut că Henri era trist?

Și el e fiul tău.

Îți pasă doar de Philippe.

Cum numești asta? „Delicatețe”?

„Arta de a trăi”?

Philippe în sus, Phillipe în jos. Numai Phillipe.

Își tratează soția ca pe un căcat!

Și crezi că eu sunt vulgară, mamă?

Eu cred că el e vulgar.

Nu suntem de aceeași părere.

Și îl tratezi pe Denis ca pe un câine!

Asta nu e oribil?

Păi…

Am spus „ca pe un câine”,

dar cu câinele te porți cel mai frumos din familie.

Nu știam că sunt așa un monstru.

Nu.

Bine.

Îmi pare rău dacă te-am jignit.

Nu m-ai jignit. A fost vina mea.

Îmi plac câinii, dar câinele ăsta…

Îmi dă fiori.

E în regulă.

Unde e Philippe? Ce face?

Vorbește la telefon.

Ce mi-ai spus mai devreme, Yolande? Betty?

Ce-ai zis?

Pari furios. Despre ce vorbești?

Te-am întrebat dacă ai mers prea departe cu Mazzolini. Ce-ai răspuns?

Ești nebun!

Cică nu s-a întâmplat așa cum ai spus. E foarte furios!

L-am sunat în legătură cu emisiunea și a urlat la mine!

Deci?

Deci ce?

Nu e obișnuit să fie pus la locul lui, așa că a fost șocat.

N-a vrut să vorbească cu mine, și i-am trezit pe toți.

Ți-am spus eu.

Mi-ați dat un sfat minunat…

amândoi.

A vorbit despre emisiune?

Mi-a spus doar despre Betty!

Evenimentul principal nu a fost emisiunea, ci spectacolul ei.

Te-am avertizat. Ești ca și concediată!

Vrea să o dea afară?

Tu ce crezi?

- E imposibil! - Doar n-o s-o promoveze!

- Nimic despre emisiune? - Nu.

- Ce vrei? - Stai pe puloverul meu.

Mi-e frig.

Nu înțeleg.

De ce iei lucrurile așa?

Am fost de acord.

Îl urăști. Sperai asta.

Philippe…

Știi că ai mers prea departe.

Ai greșit. El te-a recomandat.

Nu-i pasă.

Totul e simplu pentru tine!

Dă-mi voie să-ți spun!

Erai amuzantă când eram mici, dar acum e prea mult!

La 30 de ani ești adultă. Nu poți spune tot ce-ți trece prin cap!

Nu poți să-ți ții gura?

Credeam că o să-ți pară bine.

Că o să sari în sus de bucurie.

Să fiu fericit că l-ai insultat pe Mazzolini?

- Nu l-am insultat. - Nu mă cunoști.

Nu te cunosc.

De ce ești atât de încăpățânată?

Ai făcut o greșeală!

Ai vrut să fii în centrul atenției.

Ba deloc!

Îl cunoaște pe Benito.

Poate ți-a spus că e uimitor.

Crezi că asta o să schimbe ceva?

Luni o să aibă flori în păr și-o să împartă bomboane?

Poate.

Nu l-ai auzit la telefon!

Te-ai gândit doar la tine și m-ai băgat în belele!

Fratele tău a fost respectat până acum.

O să mi se ducă faima de om care aduce tipe isterice!

- Crezi că o concediază? - Da, mi-a spus.

Sunt sigur.

- Ei bine? - Nu-mi pasă.

Ce?

Nu mă interesează.

Da, pentru că o să te ajut eu să-ți găsești de lucru.

Nu-ți mai cer niciodată ajutorul.

În două sau trei luni revenim la normal!

- Pe cuvântul meu! - Ar fi ceva diferit.

O să fie diferit începând de acum.

Să nu mai faci nimic pentru mine! Cadourile tale costă prea mult.

Nu le vreau.

Nu le vrei?

Grozav! Bine.

Te descurci singură?

Ca o femeie în toată firea.

O să vedem!

Vedem noi cât de departe te duce insolența în lumea reală.

Poate peste șase luni…

Bine, gata, a înțeles!

Ai înțeles?

De ce se bagă?

Taci!

Ai văzut?

- Haide! - Calmează-te!

Ai grijă! Sunt gata de luptă!

- Căcat! - Nu zici nimic?

M-am săturat de drama voastră. Vreau să închid.

Da.

Te-ai săturat? Pe bune? Mulțumesc.

Te interesează problemele mele?

În afară de emisiunea ta, la care nu m-am uitat,

te gândești și la altcineva?

Poftim?

Nici măcar nu știe ce înseamnă!

Mai ai nevoie de mine, șefu'? Voiam să plec.

Poți să pleci. Mulțumesc pentru ajutor.

N-ai pentru ce.

Mergem să bem ceva?

Bine.

La revedere!

La revedere, Betty!

Pa, Yolande!

La revedere!

Da.

Logodnicul tău e cumva chelnerul de la Au Père Tranquille?

Betty și Denis! Nu-mi vine să cred!

Credeam că bârfesc mereu!

Ăsta e băiatul excepțional?

De ce nu?

Nu știam că se cunosc așa!

Știați?

Face parte din familie acum.

E cumnatul meu!

E ginerele tău!

Așa e, Yoyo.

Toată lumea e obosită. Mergem?

Betty e norocoasă. Denis e minunat.

Să mergem, mamă!

La revedere, dragule!

Nu fi trist!

O să fie bine.

Desigur.

Ea nu a vrut să te vadă.

Exact.

- Ți-am spus eu. - Știu.

Ne vedem vinerea viitoare?

Bine.

- Nu îmi dai un pupic? - Ba da.

Nu-ți face griji!

La revedere!

Vii?

Ai nevoie de ajutor, Henri?

Nu.

- O să aranjez mâine. - Yoyo!

- Vin. - Haide odată!

Am spus că vin!

O secundă! Dumnezeule!

Nu ți-a spus nimeni, dar rața a fost foarte bună.

- Și eu mă pricep la rață. - Ești foarte amabilă.

Nu, e adevărat!

A fost foarte bună!

Nu te apuci iar de cântat azi?

Da?

Arlette!

Da. Tocmai au plecat.

Serios?

Ți-a plăcut?

Nu ai crezut că sunt un idiot?

Un idiot?

Nu știu.

Lucrurile se pot schimba.

Pot să mă schimb.

Ce?

Păi, da.

Desigur.

Ți-am spus că mă schimb!

Arlette, știi ce am putea deschide?

Un bar.

Subtitrarea: Ligia Constantinescu