Original subtitles

Anterior în The Amazing Race: All-Stars...

Unsprezece echipe au avut parte de un anunţ surprinzător

care a pus capăt cursei lui Bopper chiar înainte de a începe.

Mallory a revenit pentru a-i lua locul lui Bopper...

Şi aventura a început.

Pe parcurs tensiunea a fost palpabilă.

Şi frustrarea a fost reală.

Concurenţa a fost feroce...

Iar provocările au fost epuizante.

All-Stars au concurat mai puternic...

Şi mai inteligent.

Opt echipe au fost trimise acasă.

Natalie şi Nadiya, Mark şi Mallory, Joey şi Meghan, Margie şi Luke.

Jessica şi John, Flight Time şi Big Easy, Jet şi Cord,

Leo şi Jamal, aţi fost eliminaţi din cursă.

Brendon şi Rachel s-au întors cu o nouă atitudine...

Şi un nou obiectiv.

Proaspăt căsătoriţii au fost supuşi încercării de la bun început.

Decizia lor cu privire la întoarcere i-a costat popularitatea.

Dar Brenchel au persistat

pentru a câştiga un loc în finală.

Cu Caroline şi Jennifer unele lucruri nu se vor schimba niciodată.

Farmecul şi determinarea lui Jennifer...

le-a salvat pe cântăreţele country dintr-o încurcătură timpurie.

Dar pe măsură ce competiţia a devenit tot mai dură,

au avut nevoie de mai mult decât farmec ca să rămână în joc.

De atunci, cuplul hotărât a mărit ritmul

şi prin focuri de armă a ajuns printre finalişti.

Dave şi Connor au avut multe de dovedit în această a doua ocazie.

Şi Dave de 58 de ani tocmai asta a realizat.

Competenţele variate ale lui Connor au adus potrivirea perfectă...

şi l-au făcut mândru pe tatăl său.

După ce au supravieţuit unei întoarceri neaşteptate,

tatăl şi fiul au devenit şi mai puternici,

câştigând trei etape consecutive în drum spre finală.

Şi în această seară una dintre echipe va câştiga un milion de dolari

şi The Amazing Race.

- Cine este? - Nu ştim, e careva.

Castelele sunt o parte intrinsecă a peisajului englez.

Inclusiv Peckforton.

Această cetate impresionantă construită în secolul XIX

este acum începutul etapei a douăsprezecea şi finale

într-o cursă în jurul lumii.

Dave şi Connor au câştigat ultima etapă a cursei...

Şi vor porni primii la 4:31 AM.

Zburaţi spre destinaţia voastră finală. Las Vegas, Nevada.

Echipele vor zbura spre oraşul de neoane luminoase,

oraşul păcatului, Las Vegas, Nevada.

După aterizare vor fi luaţi într-un Ford Explorer.

Urcaţi acum!

Haide, mergem la Las Vegas.

- Brendon şi Rachel sunt încă aici. - Glumeşti?!

Nu, nu e bine.

După primul nostru sezon, în care mi-am rupt călcâiul,

n-am crezut niciodată că vom ajunge din nou în The Amazing Race.

Nu pot să cred că suntem aici.

Astăzi, legăturile s-au terminat, fiecare e pe cont propriu.

Evident, ne plac Caroline şi Jen.

Şi dacă noi nu câştigăm, ne-ar plăcea să câştige ele.

Şi mai ales acum că ştim că Brendon şi Rachel

sunt familiarizaţi cu Las Vegas.

Le va da un avantaj, dar nu-i vom lăsa să câştige.

Las Vegas, Nevada!

Ne place Las Vegas!

Am mers la liceu în Las Vegas, aşa că e minunat.

- Vom fi norocoase. - Să mergem acolo.

Cred că este timpul să câştigăm.

Suntem singura echipă care a concurat atâtea etape

fără să câştige nici măcar una.

Trebuie să obţinem acel milion.

Zburaţi la destinaţia finală... Las Vegas!

Mergem la Las Vegas, Brendon!

Asta e etapa noastră. Etapa noastră, dragă.

Asta e a doua oară când ajungem în finală

şi de data asta eu şi Brendon vom câştiga. Suntem aici pentru a câştiga.

Doamne, Brendon, e uimitor!

- Nu există scuze, dragă. Vom reuşi. - Nu!

Brendon şi cu mine vom face tot ce e nevoie.

Miza e de un milion de dolari.

Şi eu vreau un copil, aşa că vom câştiga milionul de dolari

ca să avem un copil Brenchel! Da! De-abia aştept!

Asta e ca şi viaţa noastră, povestea noastră.

Aşa e.

Toate echipele zboară spre destinaţia lor finală,

Las Vegas, Nevada.

58, 58 e aici, tata.

Trebuie să ne grăbim, tată.

Haide, haide.

- Vrei să fii şoferul nostru? - Urcă!

- Să urcăm. - Bine.

- Haide, avem un şofer. - Ne duci?

- Urcaţi! - Da, domnule.

- Caroline... - Bună!

Am trecut rapid prin vamă,

le-am întrecut pe fetele country şi pe Brenchel.

A avut loc o mică dispută între fete şi Brenchel.

- Rachel m-a împins. - Nu putea să-şi aştepte rândul.

Începe să-şi arate partea urâtă.

- Ne aşteptam să se întâmple. - Da.

Ştiam că se va întâmpla. Şi iată că s-a întâmplat.

Sunt atât de proşti.

Fetele strigau: "am fost aici înaintea voastră".

- Zicea: "cum?" - De ce joci murdar?

În primul rând, este finala cursei.

- Da. - Voi face tot ce trebuie.

Şi în al doilea rând eu n-aş împinge pe nimeni.

Iar dacă aş fi împins-o, ar fi ştiut pentru că era la pământ.

- Unde crezi că mergem? - N-am idee.

Mergem în deşert.

Ar putea fi un semn prost.

Şi o să ne oprim chiar aici.

- Ieşi afară şi sapă. - Ieşi afară şi sapă.

- Ieşim să săpăm? - Ieşiţi afară şi săpaţi.

S-o facem, tată. Să ieşim şi să săpăm.

- Crezi că săpăm în locul potrivit? - Sper că da.

Chiar acolo. Haide!

Sus şi la o parte.

În sus şi la o parte.

Sunt o mulţime de pietre.

- Nu arunca praful pe mine. - Da, nu-l arunca pe noi.

S-ar putea să săpăm ceva timp, tată.

Şi nu ştim ce căutăm.

Hei, amici, încetaţi să mai aruncaţi în groapa noastră.

Taci din gură, nu facem asta.

Despre ce vorbim? Chiar asta faci!

- Rachel, nu-i cazul să joci murdar. - Într-adevăr?

Fetelor, nu trebuie să vă supăraţi pentru că nu puteţi alerga repede ca ea.

- Oricum, puteţi juca murdar. Nu contează. - Oh, jucăm murdar?

- Se arată ghearele. - Da.

E ceva aici.

E ceva acolo, continuă să sapi.

Ce-i acolo?

E o cutie.

Stai, lasă-mă s-o scot.

E o cutie.

- Bun. - Am luat-o.

- Luaţi cutia şi livraţi-o. - Bine.

Cutia este proprietatea lui David Copperfield.

Poate trebuie să i-o dăm lui David Copperfield?

E ceva aici, ceva tare.

Da, chiar aici.

- Chiar acolo. - Aici, o simt.

- E gata, e gata. - Vino, vino, vino, vino.

- Asta este. - Haide, haide.

- Zice: "deschideţi şi returnaţi conţinutul". - Unde este David Copperfield?

David Copperfield. Bună treabă, surioară.

Motivul pentru care i-am spus să tacă e pentru că-i un prost.

E finala The Amazing Race. Ce-ar fi vrut să facem?

Să fim politicoşi?

Dar de ce să nu vă găsiţi voi indiciul primii, Dave şi Connor?

Dacă aş putea, m-aş întoarce şi aş arunca şi mai mult pământ.

"Se deschide şi se returnează conţinutul proprietarului său".

Asta înseamnă că trebuie să o deschidem.

Dar cum?

Iau ceva pentru a deschide caseta.

- Ai găsit ceva, Rach? - L-am găsit.

- Cricul? - Da.

- Ia-l. - Dar ce?

- Şi asta. - Dar nu-i nevoie de cric, dragă.

Ei bine, va trebui să faci ceva.

- Dacă e găsită, deschide-o. - Dar e bătută în cuie.

Se pare că nu putem returna conţinutul decât dacă găsim şi un ciocan.

Deci ne întoarcem la Las Vegas.

Să vedem dacă ne dau instrucţiuni.

Pentru că nu ştiu cum s-o deschid.

Sunt chei.

Mergem la M.G.M. Grand.

Pentru a ne schimba realitatea.

Să ne schimbăm realitatea cu David Copperfield.

Acolo e David Copperfield.

Mai mare decât cel în viaţă.

- Oprim într-o parcare aici. - Uite următorul indiciu.

E un blocaj.

David Copperfield a vândut mai multe bilete

decât orice artist din istorie.

Şi este cunoscut ca cel mai bun iluzionist din lume.

Eu am scris-o.

La această probă, echipele vor învăţa secretele

artei evadării chiar de la stăpânul magiei.

Pentru început vor fi încuiaţi într-o cutie de lemn.

Apoi, folosind cheile ce le-au găsit în deşert,

vor trebui să găsească singura cheie care le deschide cătuşele.

Odată eliberaţi, vor trebui să caute trusa din exteriorul cutiei

şi s-o folosească pentru a deschide lanţurile care îi ţin captivi.

Mai apoi se pot reîntâlni cu partenerul lor.

Şi legendarul Copperfield

le va dezvălui următorul indiciu.

Crezi în magie?

- Da. - Bine.

- Connor va face proba. - O să fac eu blocajul.

Bună, sunt David Copperfield.

- Dumnezeule! - Mă bucur să te cunosc.

Ne-am întors...

Şi acolo era David Copperfield.

A fost o nebunie.

- Cine crede în magie? - Eu cred în magie.

El o va face, dar amândoi credem în magie.

Mai întâi, alege unul dintre acei tipi.

- Ce alegi? - Merg cu grupul A.

Dă-i drumul.

Când aveam 8 ani, am avut un joc de magie David Copperfield.

- Şi l-a dorit de Crăciun. - Da, mi l-am dorit de Crăciun.

Este ca un vis devenit realitate.

- Mult noroc. - Mulţumesc mult. A fost o plăcere să te cunosc.

Cutia cu indicii.

- Crezi în magie? - Tu.

Foarte bine.

Fetelor, sunt David Copperfield.

Dumnezeule!

Eşti tare arătos!

Am luat-o razna.

- Ei bine, tu mergi cu ei. - Bine.

Jen va învăţa trucuri magice cu David Copperfield!

- Bună, ce faceţi? - Bine, suntem foarte încântaţi.

- Sunt David. - Sunt Rachel, mă bucur să te cunosc.

- Sunt Brendon. - Mă bucur să te cunosc şi pe tine.

Care dintre voi crede în magie?

- Eu. - Tu?

Bine, vei merge cu acei doi domni de acolo.

- Îţi vor acoperi ochii. - Am nevoie de chei?

Dacă ai nevoie? Da, ai. Ia-le.

Ochii acoperiţi. Iau asta din nou.

- Bine. - Şi te conduc acolo.

Asta e bine.

E parte a magiei. Du-mă acolo.

Bine, îţi voi da jos legătura. Stai aşa...

Acum mai avem nevoie doar de chei.

- Ai cheile? - Nu am cheile.

Sunt în cutia asta?

Sparge-o.

- Tată. - Ce?

Trânteşte-o de pământ.

A trebuit să spargem cutia de lemn

pentru că ea conţinea cheile ce trebuiau folosite în probă.

Frumos.

Dar erau 50 de chei pe legătură.

Sfântul cer, sunt ceva chei...

M-au pus într-o cutie

şi m-au încătuşat înăuntru.

Sper că pot găsi cheia potrivită.

Se pare că îl vor ridica în aer pe Connor.

Nu ştiu, treaba asta mă stresează.

Gata? Du-i cheile.

Mă duc la spectacolul grozav.

O să fac trucul de a trece printr-o uşă.

Piciorul stâng pe cealaltă parte.

- Trece-i cheile fiului tău. - Şi-i dau lui cheile.

- Poţi să le iei, Connor? - Da.

L-am văzut înăuntru prins în cutie.

I-am dat cheile, şi l-am văzut cum le-a luat.

- Vino pe aici. - Te iubesc, fiule!

Apoi am mers acolo unde era un monitor video.

- Îi vezi mâinile acolo? - Mâinile? Da.

Excelent.

Nu am cheile.

Haide, fugi şi ia cutia.

Nu mă ucide.

Din câte ştiu, nimeni nu a reuşit să deschidă cutia.

Pentru noi e foarte important.

Pentru că acum avem un avantaj faţă de celelalte echipe care sunt aici.

E destul de incredibil, sincer să fiu.

Nu înţeleg.

Trebuie să scoatem cheile din cutie,

dar nu ştiu cum să facem.

Trebuie să încerce fiecare cheie.

Şi acolo sunt 50 de chei.

Haide...

Dă-i cheile partenerului tău, da?

Bine.

Dă-te jos.

Cu grijă.

Când găseşte cheia porivită,

acea cheie va corespunde tuturor încuietorilor.

- Deci trebuie o singură cheie pentru... - O cheie pentru tot.

De ce n-o trântim pe jos ca să se spargă?

O să dau cu ea de pământ.

Bună treabă, Carol.

Apoi trebuie să urce şi să ia trusa din borcan,

şi trebuie să deschidă lacătul din faţă.

Sunt 50 de chei aici.

Şi după ce îţi dăm comanda, vei apăsa pe comutatoare,

iar echipa de pompieri îl va extrage din cutie.

- Bine. - Da?

Bună treabă, Carol.

Bine, bună treabă, o treabă bună.

Asta este zona de securitate. Este foarte periculos.

Uită-te aici.

E complet înăuntru acum.

Jen şi cu mine am manipulat acea cutie.

Acum sunt aproximativ 13.000 de chei diferite aici.

Uite acolo. Acum o face.

Haide, Connor!

Te descurci.

- Trebuie să caute cheile una câte una. - Bine.

Pare dificil.

Da, este dificil.

Haide, fiule. Rezolv-o.

Ajută-mă să găsesc rapid cheia asta, doamne.

A găsit-o, a găsit-o!

Haide, Connor!

Se pare că are un borcan.

Şi acum trebuie să forţeze lacătul.

I se văd mâinile la partea de sus.

Şi filmarea nu va fi tăiată, urmăreşte în continuare.

O să-l aprindă?

Îi dau foc cutiei.

Îl ridică în aer.

Haide, Connor. Forţează lacătul, forţează lacătul.

Incredibil.

Sunt gata, sunt gata, sunt gata!

Apasă butonul!

Apasă comutatorul.

Unde este?

Unde este?

Nu ştiu, trebuie să sunăm la pompieri.

Poţi să aduci pompierii?

Dumnezeule! Nu-mi venea să cred.

Am crezut că l-am trimis pe fiul meu la moarte în flăcări.

E timpul pentru următorul vostru indiciu.

- Mult noroc, băieţi. - Mulţumesc.

Mult noroc!

Informaţii traseu.

Fără neoane, Las Vegas nu ar fi la fel.

Echipele trebuie să ajungă la Muzeul Cimitirului Neoanelor,

gazda multor anunţuri clasice dintr-o epocă trecută,

unde îşi vor căuta următorul indiciu.

- Să ne mişcăm. - Bine.

Presupun că toţi ceilalţi sunt deja aici.

Sunt toţi aici.

Uite, s-a eliberat.

Soţia mea s-a născut pentru aşa ceva.

Bine. Haide, Jen!

Pare foarte dificil.

Sunt atât de multe chei.

Acum scoate trusa de deblocat,

şi forţează lacătul.

Când îţi spun, apasă pe întrerupătoare,

o vor elibera din cutie şi va coborâ.

- Taxi! - Taxi!

Ştiţi unde este Cimitirul Neoanelor?

Cimitirul Neoanelor.

A fost grozav, l-am întâlnit pe David Copperfield.

Da, şi te-a învăţat o iluzie.

Am reuşit!

Apasă comutatorul, apasă-l.

Dumnezeule!

Nu ştiu ce...

Poate ar trebui să sunăm la pompieri.

Poate ar trebui să sunăm la pompieri.

A fost cel mai tare lucru pe care l-am făcut în viaţa mea.

Pare nasol.

Bună treabă. Staţi, staţi...

- Unde mergem? - Cimitirul Neoanelor.

Haide, Jen!

Uite acolo.

Va scoate trusa din borcan.

Se descurcă grozav.

Apasă întrerupătorul. Hai, hai.

Departamentul de pompieri va trebui s-o scoată.

- Aşteaptă, asta... - Ce?

Nu a ieşit?

- Poate... - M-ai omorât!

Mincinosule!

David Copperfield e aşa un glumeţ.

- Bine. - Te iubim, David Copperfield.

Mergeţi la Cimitirul Neoanelor şi căutaţi următorul indiciu.

- Bine. - La revedere, David Copperfield.

- Suntem foarte stresaţi acum. - Foarte stresaţi.

Sperăm că ne poate duce repede.

- Asta este. Cimitirul Neoanelor. - Cimitirul Neoanelor.

Bun, hai să mergem. Mulţumesc, omule.

Pe aici prin spate, prin spate.

Trebuie să mergem la pas.

Orice indiciu. Uită-te după orice...

Se pare că ar putea fi un indiciu.

Presupun că căutăm o cutie de indicii,

dar cine ştie?

Eu nu cred că căutăm o cutie de indicii.

E grozav.

- Poţi să mergi puţin mai repede? - Cât mai repede posibil.

Suntem într-o cursă, să mergem!

Dacă vom câştiga cursa, vom avea un copil.

Da, vrem să avem copii.

Poţi merge ceva mai repede? E bine?

Să dăm o tură rapidă pe aici.

- Uite, acolo e. - Bine, bine, bine.

Deşurubaţi un bec

din semnul de întrebare argintiu cu roşu

şi duceţi-l la hotelul şi cazinoul The Mirage,

unde căutaţi următorul indiciu.

Semnul întrebării argintiu cu roşu...

- Argintiu şi... - Ăsta e.

- Chiar aici, chiar aici. - Da, da, la dreapta.

Trebuie să mergi la dreapta. La dreapta, la dreapta.

Ne puteţi aştepta, vă rog?

- Haide, Brendon. - Mers încet, mers încet.

- Haide tată, haide! - Fără alergat.

- Henry! Hotelul cazino Mirage. - Trebuie să mergem...

- Rapid. - Mulţumesc foarte mult.

Trebuie să te grăbeşti. Au mai venit şi alte echipe.

Aici este.

Deşurubaţi un bec

din semnul de întrebare argintiu cu roşu...

Semnul de întrebare argintiu cu roşu...

Nu l-ai văzut când am intrat?

Nu, nu m-am uitat după aşa ceva,

ca un semn de întrebare argintiu cu roşu.

Muzeul Cimitirului Neoanelor. Presupun că aici vin neoanele

când se pregătesc să moară.

Uite, sunt nişte semne moarte pe acolo.

- Ar putea fi pe aici? - Să ne uităm pe aici, cu grijă.

Argintiu cu roşu, e chiar aici, Brendon.

- Bine. - Semnul de întrebare.

A fost chiar în faţa noastră. Atât de evident...

- Unde trebuie să mergem? La Mirage? - Da.

La intrarea personalului.

Am lucrat la Mirage, aşa că...

Cu femeia asta n-o să ne fie uşor, dragă.

Ştiu.

- Trebuie să mergeţi la pas. - Şi căutaţi următorul indiciu.

Să ne exersăm mersul, sau ce?

Haide, fată.

- Hei, amice. - Haide, Brendon.

Eşti liber?

Dar ne poţi lua pe noi?

Ne iei?

Dacă îţi dau 25 de dolari ne iei pe noi, te rog?

- Brendon! - Eşti de acord? Haide, omule.

- Suntem într-o cursă. - Brendon!

Brendon, ne ia?

Am încercat, dar tu tot ţipi la mine.

- Spune-i că vrem cu el. - Haide, frate!

Haide, te rog să ne ajuţi. Este pentru copilul nostru.

Dacă câştigăm această cursă, avem un copil.

Încercam să furăm taxiul lui Caroline şi Jennifer.

Pentru că şoferul nostru de taxi era groaznic.

Vă rog, vă rog, pentru copilul nostru.

Haide, haide. La naiba!

Dar n-a muşcat momeala.

Conduceţi încet, vă rog!

- La Mirage. - Trebuie să mergem repede, repede.

- Rapid la Mirage, ştiu cum se ajunge acolo. - Grăbeşte-te, haide, nu-ţi face griji.

- Să mergem, haide, haide. - Hai, hai.

Vă rog.

Deşurubaţi un bec şi duceţi-l la Mirage

unde veţi găsi indiciul următor...

Bine.

Salutare! O să mergem la hotelul Mirage.

- Mulţumesc, bine. - Suntem chiar în spatele lui Brenchel.

Nu-ţi face griji, i-am văzut, erau acolo.

- Mulţumesc! - Nu-ţi face griji, o să-i ajung.

Îl vei ajunge? Mulţumesc. Eşti cel mai bun.

- Hotel Mirage, intrarea angajaţilor. - Nu cred că e aici, Henry.

Să sperăm că şi ceilalţi au probleme.

Nici un semn despre Dave şi Connor la Cimitirul Neoanelor.

Deci, probabil că au ajuns acolo înainte.

Cel mai probabil, sunt un pic înaintea noastră.

- Dar şoferul nostru e grozav. - Da, este.

Jen, am o idee strălucitoare. Să câştigăm.

- Poate că se intră pe aici. - Cred că mai trebuie o stradă.

Nu cred că asta-i o stradă, e privată.

Uite cutia cu indicii, aici este.

Foarte bine.

Păstraţi strălucirea Mirage-ului pe Las Vegas Strip.

Echipele sunt pe cale să aibă un moment de inspiraţie.

Lucrând la 30 de etaje deasupra Las Vegas Strip,

ei vor trebui să folosească o schelă de spălarea geamurilor

pentru a înlocui becurile din litera I a semnului Mirage.

Odată ce becurile sunt toate aprinse şi spun numărul de becuri folosite,

echipele vor primi indiciul următor.

- Aici. - Suntem primele?

- Să terminăm pe primul loc. - Bine, trebuie să câştigăm.

Vom câştiga cu tine, bine?

Crezi că asta-i intrarea angajaţilor?

Sper că ăla nu-i un taxi care aşteaptă... rahat.

Păstraţi strălucirea Mirage-ului peste Las Vegas Strip, bine.

Haide, haide! Rapid, du-te repede!

Da, hai, hai, hai, hai!

Pe drumul spre Mirage am oprit la fiecare semafor roşu.

Nu, nu! Drept înainte!

Şi am zis: "dăi drumul - e verde, poţi să treci".

Poţi să treci, toate semafoarele sunt pe verde.

- Hai, hai, hai, hai. - Da, e foarte distractiv. O poţi face.

Poate vrei să depăşeşti autobuzul...

Vă rog, vă rog. Este foarte important pentru noi.

Pentru copilul nostru.

- Hei, înălţimi. - Nu-ţi va fi frică!

- Nu. - Eşti încântată!

- Corect. - De-abia aşteptăm s-o dăm gata!

- E foarte amuzant. - Nu mă tem de înălţimi.

Nu... niciodată.

Suntem pe prima poziţie acum, să ne păstrăm avantajul.

Wow, va fi foarte, foarte înalt. Şi suntem abia pe la mijloc.

- Bună, fetelor! - Bună, băieţi!

- Bună! - Fetele country sunt înaintea noastră.

Suntem la doar cinci minute în urma fetelor.

Dacă mergem la viteză maximă, le putem întrece.

Voi da tot ce pot, Connor.

Prefer să stau în poziţia asta ca să nu mă uit în jos.

Văd în camerele oamenilor. Bună, ce mai faci?

Vom schimba câteva becuri.

Nu, nu coborî din pat. Va fi bine.

- Dave şi Connor se apropie. - Trebuie să ne menţinem avantajul.

Bine, perfect.

E nevoie de două cântăreţe country pentru iluminarea I-ului de la Mirage.

Mai departe, până la intrarea din spate a Mirage-ului.

Unde este intrarea angajaţilor, dragă?

Va trebui să alergăm foarte mult, vom avea de alergat.

- Rach, ştii... - Dragă, da.

Întreabă pe cineva.

Ştiu unde mergem, mergem la intrarea angajaţilor.

E înapoi aici.

- Intrarea pentru angajaţi? - Pe acolo?

E ceva incredibil, vederea asta-i pur şi simplu uimitoare.

Pun pariu că da, sunt convins că priveliştea e frumoasă.

Sper că ne apropiem. Nu voi privi în jos pentru a verifica.

Văd fetele că fac acolo.

Merge bine. Până acum durează ceva ca să le înşurubezi.

Becurile alea sunt destul de dificil de înşurubat.

Da.

Pentru că eram îndepărtate spre afară şi trebuia să te întinzi la ele.

Caroline şi cu mine am decis să numărăm

becurile pe care le punem fiecare,

şi apoi le adunăm la sfârşit.

Uite aşa, suntem aproape de "I".

- Stop! - Să o facem.

E destul de înfricoşător.

- Doamne. - Nu-ţi face griji, te descurci.

Nu se înşurubează prea uşor.

Unu!

Brenchelii s-au rătăcit pe undeva. Au părăsit cimitirul înaintea noastră.

Şi noi am ajuns aici înaintea lor.

- Şoferul nostru de taxi e grozav. - Da, este.

Îmi scapă ceva?

Nu ne-am găsit încă indiciul, Brendon.

- Ascensorul? Ascensorul? - Nu, încă nu am găsit indiciul.

Trebuia să luăm un indiciu?

Nu ştiu, spune să căutăm după următorul indiciu.

Glumeşti, Rach?! Nu zice că e acolo.

Zice doar să mergem la intrare.

Trebuie să găsim indiciul.

Dragă, nu cred că există o cutie cu indicii acolo.

Atunci de ce ar spune să căutăm?

Cred că trebuie să ne uităm prin hotel.

- Să căutăm prin hotel? - Da!

- Dar e unul dintre cele mai mari din lume. - Exact.

Dragă, haide... Serios?!

Dragă, nu ştiu la ce ne-ar putea folosi.

- Nu e nici un indiciu. - Dar nu mai e nimic pe aici, Rach.

Spune: "căutaţi următorul...". Acolo e cutia cu indicii!

La naiba, haide, haide.

Păstraţi strălucirea Mirage-ului montând toate becurile...

Păcat că suntem ultima echipă care ajunge aici.

Tu ai fost cel care a început să alerge.

- Nu! - Şi eu te-am urmat.

Bine, ascultă Rach. Nu e vorba de mine doar, e de noi.

- Atunci când începi să fugi... - Noi...

Trebuie să lucrăm împreună mult mai inteligent.

Las-o baltă.

Dragă, e-n regulă. Îţi spun doar.

Bine, s-a terminat. Las-o baltă!

- Jen, sunt mândră de tine. - Şi eu de tine.

Hai să-i dăm bătaie, bine?

- Dave şi Connor ne ajung. - Oh, doamne!

Uite aici, mărim viteza. Vom zdrobi proba asta.

- Suntem aproape gata. - Doamne, asta mă termină.

Haide, tată. Bună treabă, tată.

E departe de a se termina, aşa că să luăm decizii inteligente.

Nu să alergăm ca nebunii.

Să gândim înainte să acţionăm.

Să ne dăm silinţa ca să câştigăm milionul de dolari.

Dave şi Connor tocmai ne-au întrecut.

Ce vrei să spui? Glumeşti?

- Omoară-mă acum. Chiar aşa! - Bine, haide Carol.

Tată, le putem bate.

- Bine, trebuie să plecăm, tată. - Trebuie să plecăm!

- Haide, să mergem. - Haide, haide.

- 120. - 120.

- 240, 240. - 240.

Staţia doi, numărul becurilor: 240.

- Bun, Jen. Să terminăm cu asta. - Bine.

Grăbeşte-te, repede, repede.

Poate că au greşit numărătoarea.

N-ar fi grozav dacă ar fi corect?

Negativ. Greşit.

Băieţi, e greşit. Trebuie să număraţi din nou.

Trebuie să fie aproape de 240. Poate cu una sau două.

- 241, 241. - 241.

Staţia a doua, numărul becurilor: 241.

De câţi Brenchel e nevoie pentru a înşuruba un bec?

Doi pentru "I" şi zece milioane pentru a roti Mirage-ul cu totul.

- Este corect. - Aţi nimerit, băieţi.

- 241, haide. - Haide.

Fetele nu au început să coboare încă.

Dave şi Connor ne-au depăşit. Hai!

- 40, 41... 241, 241. - 241?

Staţia unu, numărul: 241.

Te rog, fă să fie bine de prima dată.

241, e corect.

Da!

Aşa da, colega!

Coboară şi fetele, tată.

Trebuie să ne grăbim. Haide, haide, haide!

Dave şi Connor nu sunt prea departe.

- Nu. - Îi vom ajunge.

Bineînţeles.

- Sunt cam la un minut după noi. - Sper că taxiul nostru e rapid.

Taxi-ul fetelor este rapid, asta ştim.

Haide, nu putem s-o ratăm.

- Avem o singură şansă. - Ştiu, Brendon.

- Mai e mult până să se termine. - Ştiu, Brendon.

Mulţumesc, mulţumesc, vă mulţumesc.

Ok, informaţii despre traseu.

Îndreptaţi-vă spre Maverick Helicopters, în Henderson.

- Bun, să ne mişcăm. - Bine, indiciul următor.

Îndreptaţi-vă spre Maverick Helicopters, în Henderson.

- Bine. - Să mergem.

Henry!

Mergem la Maverick Helicopters, în Henderson.

- Rapid, rapid, rapid. - Foarte repede.

Celălalt taxi ne-a întrecut până aici.

Aşa că trebuie să ne asigurăm că-i batem acum, sunt chiar în urmă.

Mergem în Henderson, Maverick Helicopters din Henderson.

Te descurci grozav, scumpo.

Te descurci bine, sunt mândru de tine.

- 241. - Numărul de becuri: 241.

241, corect.

- Am reuşit, 241. - Acum trebuie să prindem un taxi.

Nici o urmă de Brenchel, dar

fetele country sunt chiar în spatele nostru.

E o cursă foarte strânsă, suntem foarte apropiaţi.

Suntem la egalitate cu Dave şi Connor.

Cred că suntem în faţa lui Brenchel.

Trebuie să zdrobim următoarele probe

şi să nu ne rătăcim.

Vreau un copil foarte mult.

Vreau să câştig mai mult decât orice altceva

din întreaga mea viaţă.

Vreau să câştig mai mult decât orice.

- Acum e vremea noastră. - Ştiu.

- Deci nu plânge. - Nu plâng.

Plâng pentru că mi-o doresc atât de mult.

Mi-o doresc atât de mult, sunt pasionată de asta.

Şi asta mă face să devin emoţională.

Vreau să câştig mai mult decât orice.

Da!

Îndreptaţi-vă spre Maverick Helicopters, în Henderson.

În regulă, să mergem.

- Sunt taxiurile! - Taxi!

Trebuie să mergem în Henderson, foarte repede, suntem într-o cursă!

- Suntem într-o cursă. - Te rog.

Suntem în spatele altor echipe.

- Trebuie să mergem repede. - Te rog, suntem într-o cursă.

- Vă rog, vă rog. - Miza e de un million de dolari.

- Vă rog, vă rog, suntem într-o cursă. - Suntem într-o cursă.

Te rog, repede.

Acum ne îndreptăm spre Maverick Helicopters în Henderson.

Spune că este aici în stânga.

- Continuă să mergi mai departe. - Mai departe, mai departe.

Să vedem dacă e aici.

- Capăt de drum. - Bine, trebuie să te întorci.

Trebuie să mergem invers.

Tovarăşi, ştie cineva unde este

Maverick Helicopters în Henderson?

Maverick Helicopters.

Trebuie să fie ăsta. Suntem la şase minute distanţă.

Uite-l pe celălalt taxi.

- În dreapta, doar întoarce. - Bine.

Depăşeşte-i, Henry, depăşeşte-i.

E un taxi în spatele meu care se apropie.

Poate că sunt Dave şi Connor.

Mergi rapid, rapid, rapid.

Era cineva...

Bine, deci Dave şi Connor sunt chiar în faţa noastră.

Vezi? Maverick Helicopters, în stânga ta.

Acolo este, vezi?

- Trebuie să ajungem acolo primii. - Rapid, rapid.

Oh, doamne.

Trebuie să fugim ca şi posedaţi.

Rapid, rapid, rapid.

Haide, Connor!

- Haide, vino. - Bine.

- Să intrăm înăuntru. - Stai să-l deschidem şi să citim.

- E un blocaj. - Blocaj.

- Tu trebuie să-l faci. - Să vedem.

Cine vrea să fie un OZN?

Acest blocaj necesită ca echipele

să se paraşuteze dintr-un elicopter

de la 3000 de metri înălţime în această salopetă futuristă.

Pentru început vor trebui să zboare deasupra Las Vegas Strip

ca să localizeze semnul care le indică locul de aterizare,

Las Vegas Motor Speedway,

gadzdă a peste 1000 de evenimente pe an,

inclusiv Nascar Kobalt 400.

Odată ce au furnizat informaţiile corecte,

vor putea coborî în cădere liberă la partenerul lor.

- Tu o faci. - Bine, haide.

- O faci tu pe asta. - Ok, Carol, dă-i bătaie.

E foarte interesant. Îmi place să mă paraşutez.

Dumnezeule, sunt pe cale să fac ceva

ce n-aş fi vrut să fac vreodată în viaţa mea.

Nu ştiu unde mă îndrept acum.

Sper ca tatăl meu să termine primul

şi să putem alerga la linia de finiş din apropiere.

Viaţa mea e în mâinile tale.

Un milion de dolari în joc, ce nebunie...

Vreau tare mult să câştig.

Să mergem!

Foarte rapid, foarte rapid! Aici înăuntru?

Sunt foarte stresată.

Am acea nervozitate în stomac,

pentru că spune "paraşutează-te spre linia de sosire".

- Uite, acolo este, văd numărul. - Da, aici este.

Cine vrea să fie OZN? Îmi place.

- Bine, să mergem acolo. - Te iubesc foarte mult.

- Şi eu. - Vom câştiga, bine?

- Bine. - Te iubesc.

Şi eu.

Aici totul se termină, e pentru milionul de dolari.

Am credinţa absolută că Brendon se va descurca bine, dar...

Nu vreau să fim pe locul doi, vreau să ajungem acolo primii.

Vreau să câştig mai mult decât orice pe lume.

Şi dacă s-ar putea cumva ca cineva să greşească...

Deci mă rog pentru asta.

Adevărul e că mă rog, mă rog să văd semnul.

Nu vreau să-mi dezamăgesc fiul sau pe mine însumi.

Trebuie să reuşesc. Nu se poate să ratez

numele liniei de sosire.

Dacă îmi scapă, va trebui să ne întoarcem,

şi asta ne-ar putea costa primul loc.

E complicat. Sunt o mulţime de semne luminoase.

Nu sunt sigur ce caut. Dar sper să-mi dau seama.

Devine stresant deja.

Aia e, acolo jos?

Las Vegas Motor Speedway.

Trebuie să mergem la Las Vegas Motor Speedway.

Este corect?

E aici, Motor Speedway.

Bună treabă, prietene.

- Permisiune pentru salt. - Mulţumesc lui dumnezeu, ce uşurare.

Ok, permisiune pentru salt.

- Da! - Pregătiţi saltul.

Văd circuitul în faţă.

Covorul este aici. Covorul cel mare e aici.

Văd că toate echipele sunt aici.

Sper doar că tatăl meu aterizează primul.

Şi apoi putem alerga până la covor ca să câştigăm milionul de dolari.

Nu-mi vine să cred că sunt pe cale să sar dintr-un elicopter.

Mă simt bine, vreau să sar. Nu mi-e teamă să sar.

Vreau să ajung prima pe covoraş.

Nimeni nu ştie dacă e Dave sau Caroline

în trecere prin aer cu 193 kilometri pe oră

pentru a se regăsi cu colegul de echipă.

Dar prima echipă care trece linia de sosire

va câştiga un milion de dolari şi The Amazing Race.

Îşi dau drumul, îşi dau drumul.

Ce sus e!

Ce? Dar ce este asta?

Uite, e o minge de foc.

Haide, mai vine una.

Mai vine o minge de foc.

- Cine este? - Nu ştim; este cineva.

Hai, tată!

Adevărul e că nu avem idee cine a sărit primul.

Mă rog să fie tatăl meu.

- Dar ce naiba? - E doar o singură persoană?

Cine eşti tu?

Ne termină, deocamdată tot nu ştim cine este.

E încă prea sus.

- Cine este? - Da, Carol!

- Cine este? Cine este? - Dumnezeule!

- Cine este? Cine este? - Dumnezeule!

Cine este?

Cine eşti tu?

Ne termină, deocamdată tot nu ştim cine este.

E încă prea sus.

Doamne, ce interesant!

Cine este?

Cine eşti tu?

E Dave... Nu, e Caroline!

Da, Carol!

Este tatăl meu?

Da, e tatăl tău.

Eşti bine, tată?

- Incredibil! - Ştii ce facem?

Fugim la covor!

Bine, vino, vino.

Bine făcut, prietene.

- Mulţumesc. - Să ne mişcăm.

Vă iubesc, vă iubesc pe toţi.

- Poţi să crezi asta? - E incredibil.

Tocmai am câştigat The Amazing Race.

Bine, Dave!

- Sunt mândru de tine, Dave. - Bună treabă.

Dă-ne veştile bune!

- Dave şi Connor... - Da!

După 22 de oraşe, 9 ţări şi peste 37.000 de kilometri...

Îmi face plăcere să vă spun că aţi câştigat milionul de dolari.

- Şi Dave... - Mulţumesc.

Eşti cea mai în vârstă persoană care a câştigat The Amazing Race.

Şi nu numai asta, ci este pentru prima oară

că avem o echipă tată-fiu

care câştigă The Amazing Race. Felicitări.

Nu pot să cred acest moment.

N-am crezut niciodată că aşa ceva ar fi posibil.

- Sunt mândru de tatăl meu. - Sunt mândru de fiul meu.

Nu cred că poate fi mai bine decât să câştig The Amazing Race

cu cel mai bun prieten al meu. Am câştigat The Amazing Race.

Poţi să crezi asta? Nu-mi vine să cred.

Uite, vine următorul.

Da, Carol!

Caroline, sunt tare mândră de tine.

Haide... cu puţin în urma lui Dave.

E bine, e bine.

Caroline şi Jennifer, trebuie să vă complimentez pentru că...

Pe parcursul cursei mi s-a părut că voi nu credeaţi

că aparţineţi grupului de concurenţi de elită.

Şi acum iată-vă, pe locul doi.

E incredibil.

Dacă n-am câştigat, suntem fericite că aţi caştigat voi.

Vă iubim.

Sunteţi aşa nişte supravieţuitori!

Adică aţi trecut prin nişte provocări incredibile în viaţa voastră.

Ambii, tată şi fiu.

Şi ce înseamnă să împărtăşeşti asta, să vorbeşti despre asta

când te duci acasă?

Ce amintiri!

- Asta... asta... - Să faci asta cu fiul tău...

Acum 3 ani, Connor a fost supus chimioterapiei

şi avea cheaguri de sânge, a stat la reanimare şapte zile

şi ne-am temut pentru viaţa lui.

Şi să fiu cu el acum aici...

Este incredibil, e uimitor.

Am pus totul în asta.

Şi este foarte greu să vezi cum dispare totul.

- Îmi pare rău, scumpo. - Nu-i nimic.

Suntem ultimii? Nu-ţi mai face griji, dragă.

Aţi venit îmbrăcaţi în mod corespunzător până la Las Vegas.

Bineînţeles.

- Ştiu că eşti dezamăgit. - Da...

Dar ar trebui să fii mândru că ai terminat

cursa ca echipa numărul trei.

Rachel, ştiu că ai vrut să câştigi atât de mult cursa.

Ziceai despre stimularea dorinţei de a avea un copil.

- Dacă pot spune aşa? - Da.

Deci cum va fi?

O să aşteptăm absolvirea lui Brendon.

Din nefericire, va trebui să aşteptăm pentru copilul nostru.

Dar aventurile pe care le-am împărtăşit în această cursă

vor fi ceva ce vom putea povesti copiilor noştri

când, în cele din urmă, ajungem să avem copii.

- Poţi să crezi asta? - Nu-mi vine să cred.

- Ce mai revenire! - Ce mai revenire!