Original subtitles

Anterior în The Amazing Race: All-Stars...

Cinci echipe au concurat spre Sevilla, Spania.

Alianţa accidentală a pus în mişcare un plan pentru întoarcere.

Şi Brenchel erau pregătiţi pentru inevitabil.

Când Afghanimals s-au confruntat cu nişte tauri furioşi...

Şi-au schimbat planul pentru întoarcere.

La blocaj, Connor a făcut un bărbierit fin,

ajutându-l pe el şi pe Dave să câştige etapa.

Decizia crucială a Afghanimals i-a salvat pe Brendon şi pe Rachel...

Şi le-a pecetluit soarta lui Jet şi Cord.

Astăzi, patru echipe concurează pentru un loc printre finalişti.

Cine va reuşi şi cine va fi eliminat?

Sevilla e centrul cultural al Spaniei.

Şi în centrul acestui oraş istoric,

Plaza de Espana.

Care este începutul celei de-a unsprezecea etape

într-o cursă în jurul lumii.

Dave şi Connor au câştigat ultima etapă

şi vor începe primii la 10:39 AM.

Îndreptaţi-vă spre Liverpool, Anglia.

Echipele trebuie să călătorească cu trenul şi cu avionul

la Londra, Anglia.

Odată ajunşi acolo, vor alege un Ford Focus

şi vor conduce la Liverpool pentru a găsi

stadionul Anfield, terenul FC Liverpool.

După ce se fac la şireturi, fiecare membru al echipei

va trebui să înscrie cate două penaltiuri

împotriva unui portar profesionist.

Odată ce şuturile ajung în plasa porţii,

ei vor fi răsplătiţi cu următorul indiciu.

- Haide. - Să ne mişcăm.

E incredibil să fii printre cei patru finalişti.

Simt că alerg cu o mână de tauri tineri.

Trebuie să călătorim cu trenul spre Madrid.

Ar fi minunat să fim cel mai în vârstă

şi cel mai tânăr participant care au câştigat The Amazing Race.

Deci, acum trebuie să ajungem la finală.

Zburaţi din Madrid la Londra, Heathrow.

Aeroportul ăla e nebun.

- Haide. - Mergem la Liverpool.

- Trebuie să călătorim cu trenul, vino! - Unde este trenul?

- Nu ştiu. - Atunci nu mai fugi!

Nu ştii unde te duci.

Rach, foloseşte-ţi raţiunea.

Am avut ceva dificultăţi în ultimele două etape.

Dar sunt mândră de mine pentru că

nu mi-am pierdut controlul în tot acest timp.

Mergem în Anglia!

În cursa cu taurii din ultima etapă

mi-am luxat genunchiul, aşa că nu pot alerga la viteză maximă,

dar voi forţa şi voi trece peste asta.

Taxi!

Avem amintiri rele din ultima noastră etapă a 11-a

cum am fost eliminaţi în sezonul trecut în Japonia.

Dar Leo şi cu mine vom rămâne optimişti

şi ne vom revanşa ca să ajungem printre ultimii trei finalişti!

Să începem!

- Îndreptaţi-vă spre Liverpool, Anglia. - Îndreptaţi-vă spre Liverpool, Anglia.

Cred că în acest moment oricine poate câştiga.

Şi de ce să nu câştigăm chiar noi?

Suntem pe drum spre gară ca să ajungem la Madrid

şi de acolo vom merge la Londra.

Şi vom fi toţi cu acelaşi zbor de la Madrid la Londra.

Iar apoi vom conduce la Liverpool.

Grăbeşte-te să fim sigure că prindem trenul ăsta, Carol.

Toate echipele se îndreaptă acum cu trenul şi avionul

spre Londra, Anglia.

Mergem la terminalul de parcare.

Parcare auto.

Parcare auto.

Unde sunt ei?

Asta trebuie să fie.

Acolo sunt. S-o luăm pe asta.

E tare grozavă.

Iei M-25 spre vest.

Grozav.

- Haide. - Haide.

- Pe unde mă duc? - Pe M-25.

Frumos!

Mergem la Liverpool şi le-am lăsat pe celelalte echipe în urmă

pentru că n-am vrea să ne urmeze.

Ne-am săturat ca aceste echipe

să ne fure din glorie.

Este puţin complicat să conduci pe partea stângă dar...

Colegul meu se descurcă bine.

- Te-ai urcat pe cealaltă parte, Carol. - La naiba!

Partea greşită...

- Îmi place. - Eşti tâmpită.

Cred că mergem greşit.

Suntem blocaţi pe autostradă.

E posibil ca celelalte echipe

să fi mers pe o altă rută.

A fost un accident pe autostradă,

aşa că a trebuit să facem o ocolire.

Liverpool, uite că sosim.

Uite acolo, clubul de fotbal Liverpool, drept înainte.

Sper că jucăm fotbal azi.

Acolo e.

Bun, să-i dăm drumul. Bine făcut. Suntem prima echipă ajunsă.

Suntem în Liverpool!

Gazde.

O să jucăm pe stadion?

Jucăm fotbal tot timpul.

Suntem tare încântaţi. Ne place fotbalul.

Fotbalul e unul dintre cele mai importante sporturi din Afganistan.

Doamne, visele mi se împlinesc.

Liverpool e una dintre cele mai bune echipe care există,

şi să intrăm pe terenul lor

ca să marcăm câteva goluri...

Wow, un alt vis devenit realitate.

Aşa ceva ar putea vindeca orice accidentat.

Faceţi gălăgie!

Se simte incredibil să fii aici.

Aş putea săruta pământul.

Uimitor, o poveste minunată, o mare echipă de fotbal.

Un stadion frumos.

Pe acelaşi teren cu legendele.

Mă simt ca o legendă.

Care e portarul? Ăla?

Te vrem pe tine!

- Tu! - Tu!

Tu, prietene.

- Trebuie să înscrieţi două goluri. - Bine.

- Două goluri fiecare. - Bine.

- Gata pentru prima încercare? - Sunt gata.

Leo, uită-te aici.

Ce lovitură, ce lovitură.

A fost ca şi: priveşte şi învaţă.

- De ce merge drept? - Reuşesc eu de data asta.

Concentrează-te, concentrează-te.

Pentru el este prea uşor.

E ca şi cum ai fura bomboane de la un copil.

Nu.

A fost unul.

Trebuie să te concentrezi.

- Două goluri fiecare. - Bine.

Haide, Leo.

Ok, parchează acolo. Ei bine...

Am ajuns.

Stelele sunt aici.

Grozav!

- Foarte tare. - Aşa da!

Dragă, uite stadionul.

E cineva pe aici?

Dragă, nu ştiu. Parchează doar.

Încercăm să găsim intrarea pe stadion.

Am văzut semne, dar nu le-am urmat, şi acum trebuie

să ne întoarcem şi, să sperăm, că ajungem pe stadion.

Hai, repede, înainte să vină şi celelalte echipe!

Gol!

Hai, fugi, fugi, fugi!

Frumos, frumos!

Mulţumesc, îmi place Liverpool!

Echipele trebuie să găsească acum această capodoperă de inginerie.

Apeductul din Pontcysyllte,

cunoscut ca şi pârâul de pe cer.

Acest apeduct vechi de 200 de ani

este locul de unde echipele îşi vor ridica următorul indiciu.

Cea mai grozavă experienţă dintotdeauna.

Dacă una din voi marchează două goluri şi coechipiera nu...

- Poţi să ieşi şi să aştepţi. - Bine, fii drăguţ cu mine.

Oh, ce rău eşti!

Nu ştiu dacă am avut vreo strategie. Am încercat să dau cât de tare puteam.

N-am mai lovit niciodată o minge de fotbal în toată viaţa mea.

Cred că aproape am ridicat-o.

Şi ce înseamnă că ai ridicat-o?

Aproape că am şutat fără să ating mingea.

Omule, ăsta a fost cel mai bun început

pentru o zi cum n-am mai avut de mult.

- A fost... - Înviorător.

- Cea mai grozavă experienţă. - A fost foarte amuzant.

Vezi, pe aici e stadionul. Chiar aici.

Se pare că Jamal şi Leo pleacă.

Erau Dave şi Connor.

Sper ca Dave şi Connor să se ducă acasă.

Mascota de la Liverpool.

S-o facem.

Rachel şi cu mine avem ceva experienţă la fotbal,

aşa că ar trebui să putem înscrie unul sau două goluri.

Sper că portarul nu e atât de bun.

Bună treabă.

Dragă, poţi s-o faci şi tu.

Bun, am lovit-o de data asta.

- Bine, Carol, a fost bine. - Eşti rău cu mine!

- Credeam că mă placi. - Bine.

Îmi pare rău.

Bună treabă, iubire, te descurci.

Bună treabă, iubire!

Haide, Brendon.

Rach, încă unul, încă unul.

Hai să mergem.

- Mulţumesc. - Mulţumesc, frate.

Au terminat?

- Cum de a putut Rachel? - Haide.

Repede!

Dave şi Connor tocmai au sosit.

Haide.

Faptul că am sosit ultimii nu ne-a inspirat prea multă încredere.

Încerc eu primul.

Eşti bine? Doare?

Da, doare.

Da, Jennifer!

Reuşim noi, reuşim noi, reuşim noi!

- Bună treabă, Caroline. - Bine.

În sfârşit.

Poţi, tată.

Nepoţii mei ar putea sta în poartă şi eu tot n-aş nimeri.

În sfârşit!

Bine făcut.

Să le marcăm.

Ok, Connor.

E dificil.

- Mulţumesc, eşti rău. - Eşti foarte rău.

Frumos, tată.

La revedere toată lumea! Vă iubesc foarte mult.

- Au terminat deja. - Deci suntem ultimii.

Nu am deloc coordonare când vine vorba de picioare.

Cât de necoordonat mai pot fi?!

Suntem pierduţi.

Fără îndoială, nu eşti făcut să fii jucător de fotbal.

Uite un gol.

Mulţumesc.

A trebuit să mai învăţ astăzi.

M-a umilit faptul că tatăl meu m-a bătut.

Conduceţi spre Ţara Galilor şi căutaţi pârâul din cer al lui Thomas Telford

pentru a găsi următorul indiciu.

- Haide. - Să mergem.

Bună treabă.

În momentul de faţă eu şi Leo n-avem nici o idee încotro mergem.

Dar când există îndoieli, opreşti la o staţie de benzină.

Scuzaţi-mă, domnule. Ştiţi unde este bazinul Trevor?

Nu am idee.

Dar apeductul Pontcysyllte?

Nu? Mulţumesc, domnule.

Mergem la bazinul Trevor.

Încep să mă îngrijorez puţin. Dacă am trecut deja de el?

Să oprim aici. Poate că au o hartă.

Ştii unde e bazinul Trevor?

Haide, haide!

Scuzaţi-mă, domnule.

Trebuie să găsim bazinul Trevor.

Ok, Ţara Galilor de Nord.

Bun, deci suntem bine.

Ne merge foarte bine cu partea de navigaţie, ceea ce e minunat.

Haide, haide!

- Să mergem, Brendon. - Faceţi plinul? Ce plăcere să vă revăd.

Du-te, du-te, du-te.

Tocmai i-am văzut pe Leo şi pe Jamal în spatele nostru.

- Hai să-i urmărim. - Să urcăm în maşină.

Asta este. E cursa pentru ultimele trei locuri.

Are aproape aceeaşi importanţă ca etapa următoare,

pentru milionul de dolari.

I-am văzut pe Brendon şi pe Rachel. Dacă ne gândim,

am avut un avans de cel puţin 10 sau 15 minute.

Nu vrem să-i pierdem din vedere.

Nu vreau să fiu urmărit de Leo şi Jamal.

Mergi drept.

Ştiu dragoste, dar vreau să scap de ei.

La naiba, o singură mişcare greşită.

Da, da! Au luat-o în direcţia greşită.

Tocmai i-am pierdut pe Brenchel.

Nu-i subestimaţi pe aceşti Brenchel.

Încă mai au ceva trucuri pe mânecă.

Acum trebuie să intrăm pe drumul opus ca să ne întoarcem.

Aqueduct... Parcarea pentru autoturisme 3.

Dumnezeule. Căutaţi următorul indiciu.

Du-te drept. Mai e o singură echipă.

Aici e, Jen.

- Sunt fetele? - Da.

Haide, s-o facem, dragă.

Acolo, chiar acolo!

Blocaj. Cine ia note bune la recitat?

Galezii recită poezie de secole

ca şi modalitate de a-şi păstra istoria şi de a exprima emoţiile.

Acest blocaj le oferă echipelor ocazia

să înveţe şi să recite o strofă a poeziei galeze tradiţionale.

După alegerea unei bărci de pe canal,

vor lucra cu un instructor în timpul celor 15 minute

necesare pentru traversarea apeductului.

Când ajung pe cealaltă parte, ei trebuie să recite strofa.

Dacă recitarea lor rezonează cu cea a lingviştilor galezi,

ei îşi vor primi următorul indiciu.

- E pentru mine. - Tu, bine.

Ţine asta.

- În regulă. - Poţi s-o faci, cred în tine.

- Hai să le întrecem. - Haide, Carol.

Sunteţi instructor de limbă?

- Bună! - Bună!

- Cum vă numiţi? - Val.

- Bine. - E tot ce trebuie să ştii.

- E o strofă veselă a unui ţigan. - Bine.

- Şi spui: Hei Ho Heidi Ho. - Hei Ho Heidi Ho.

A sunat bine.

- Va trebui s-o parcurgem încet. - Da, desigur.

"F" este pronunţat ca "V".

Da.

E o strofă veselă, deci înveseleşte-ţi versurile.

Dacă ai încercat vreodată să reciţi o poezie galeză,

îţi vei da seama că este foarte dificil.

- Cele două litere sunt literele L. - Sunt un T?

Nu.

Galeza e o limbă foarte ciudată, deoarece sâsâie când vorbesc cu tine.

Indiciul e aici.

Ştiu, caută parcarea. Calmează-te!

A fost bine să vedem că Leo şi Jamal soseau aproape deodată cu noi.

- Haide, haide, haide, Jamal! Hai. - Să urcăm pe scări.

Haide, trebuie să-i întrecem la asta.

Acolo-i cutia cu indicii.

- O voi face eu. - Fă-o tu.

Vrei să o faci tu, sau eu? Fii sincer.

- Fă-o tu, cred că eşti mai rapid. - Bine.

Primul vers.

Asta mi-a amintit de sezonul trecut în Austria

când a trebuit să cânt un cântec german,

şi să pronunţ perfect în faţa juriului.

Sună bine. Mă descurc eu.

Nu, este un V.

Şi văd că nu e aşa de uşor precum pare.

E un cântec ţigănesc, vesel,

plin de viaţă, înţelegi?

Am văzut poezia şi mi-am şi zis

că am ajuns din nou la şcoală şi trebuie iarăşi să memorez.

Uite, un curcubeu.

Sper că e un milion de dolari.

Acum ne înţelegem bine aici

pentru că suntem toţi în aceeaşi barcă.

Nu există motiv să ne confruntăm,

sau să nu fim drăguţi unul cu celălalt.

Cu toate astea, suntem în etapa penultimă.

Şi numai trei din cele patru echipe vor merge mai departe.

Deci, tensiunea se face simţită.

Ca o oaie care face "meee".

- E un R puternic. - Nu pot aşa.

Nu mă ajuta, acum creierul trebuie să-şi amintească.

Asta e ceva dificil.

Corect.

Nu pot să ţin minte acum.

Bună treabă.

Foarte bine, vreau să cânt cântecul. E poezia, nu?

Vreau să fiu ascultat. Sunt gata.

Bine, hai să-l pronunţăm împreună.

Mulţumesc foarte mult.

Da, aşa voi face.

- Încearcă din nou. - Bine.

Ştiu sigur că şi alţii vor avea probleme cu asta.

Sunt pregătită să încerc.

Staţi. Pot să încep din nou?

Mai exersează un pic. Şi revino apoi.

Pa! Nu-mi reuşeşte deloc.

Mai trebuie puţin lucrat şi ne vedem mai târziu.

Ştiu unde am greşit. Am repetat două cuvinte.

Mai trebuie să exersezi puţin şi o să fie perfect.

- Bine, mulţumesc. - Mulţumesc foarte mult.

Fir-ar să fie, credeam că am nimerit-o.

Bună, îmi pare rău. Ştiu că e frig pentru amândoi.

Da, să începem.

Uite aici.

Tocmai m-ai făcut cea mai fericită persoană din lume.

Felicitări.

- Mulţumesc foarte mult. - Pot începe?

Mulţumesc, Kevin.

Felicitări!

- Bine... Te iubesc! - Da, bine făcut.

La revedere!

L-am văzut pe Brendon recitând poezia, apoi pe Caroline, şi devenea frustrant.

Mai înveţi ultimul vers şi mai exersezi puţin, bine?

Nu e încă bine, Connor.

Ce este greşit?

Mai ai puţin.

Nu ştiu cum se aşteaptă să învăţ galeză în 20 de minute.

- Haide, omule. - Pot să încerc eu, doamnă?

Sunt sub presiune şi o tot dau în bară.

Aici recitam perfect.

Şi uite unde am ajuns, la proba de la blocaj în etapa a 11-a.

Ultimele patru echipe şi suntem cu toţii aici.

Sper că Jamal va reuşi ca să putem dispărea de aici.

Şi să ajungem la final, pentru că în sezonul anterior

aici am rămas pe dinafară.

Să sperăm că va reuşi.

Brendon, da!

Sunt tare mândră de tine!

- Bun. Informaţii traseu... - Spre castelul Bolesworth...

În Chesire şi căutaţi indiciul următor.

- Bine, să mergem. - Haide.

Bina, Val, te iubesc foarte mult.

Ieşi, ieşi!

Caroline, sunt foarte mândră de tine.

- Tare mândră. - Bun...

Conduceţi spre castelul Bolesworth din Chesire

şi căutaţi indiciul următor.

Bine, am mai văzut castelul ăsta.

- Haide, fată. - Oh!

Încă o dată. Trebuie cu mai multă tărie.

- Am nevoie de mai multă tărie? - Un pic.

- Pot să-ţi dau asta. - Da, desigur.

- Bine. - Poţi s-o faci.

M-am blocat?

Sau e stresul ce apasă asupra mea?

La blocaj două din echipe deja plecaseră.

Şi acum presiunea era asupra mea.

Şi nu vreau să-mi amintesc ce s-a întâmplat în ultimul sezon în Japonia.

Mi-am zis că nu se poate să mă blochez şi aici.

Trebuie să termin.

- Felicitări! - Mulţumesc mult, mulţumesc mult.

- Asta e tot. Mulţumesc. - Mulţumesc foarte mult. Apreciez.

Mulţumesc.

- Bine făcut, omule. - Mulţumesc.

Ştiam că trebuia s-o nimeresc de acea dată.

- Felicitări, te-ai descurcat foarte bine. - Mulţumesc foarte mult, mulţumesc.

Mulţumesc, ar trebui s-o ştiu pe asta. Am reuşit, am reuşit!

Rămânem pe ultimul loc.

Lucrurile nu arată bine acum.

Conduceţi la domeniul Bolesworth din Cheshire

şi căutaţi următorul indiciu.

- A fost dificil? - Da!

Ce nebunie!

- A fost greu? - N-a fost uşor.

- Am văzut intrarea în stânga. - Perfect.

- Fii cu ochii-n patru. - Sunt.

Parcare aici.

Să mergem direct acolo.

Pentru că duce spre domeniu.

Văd cutia cu indicii.

Ocol.

"Împuşcare" sau "cizme în aer".

Echipele vor avea acum ocazia să încerce

un sport iubit de nobilime,

sau sportul frivol de a arunca cizme de cauciuc.

"Împuşcare" le cere echipelor să nimerească porumbeii din lut

cu o puşcă de calibru 12.

Aceste cizme au fost făcute pentru a fi aruncate.

"Cizme în aer" necesită ca echipele să aleagă o pereche de

cizme de mărimea 9 sau 11, să le umple cu apă

şi să le ducă la linia de start.

Vor trebui să tot arunce cizmele umplute cu apă

pe parcursul traseului marcat

până când trec linia de sosire.

După ce o fac, un arbitru le va da următorul indiciu.

- E prea mult vânt, dacă o să tragem... - Da, da, ai dreptate.

- N-o să ne iasă. - Bine, haide.

Mergeţi în camera vizitatorilor pentru a vă schimba hainele.

Pe aici.

Suntem aproape, Jen. Ne descurcăm bine, Jen.

Sunt mândră de noi.

- Pare un domeniu mare. Bolesworth. - Parchează.

Newton, Manchester...

Să vedem.

Scuzaţi-mă, domnule.

- Castelul Bolesworth, aţi auzit de el? - Nu, n-am auzit.

Nu? Mulţumesc.

Sper că şi celelalte echipe s-au rătăcit.

Wow, ce loc.

Pentru o evadare de weekend.

Urmaţi calea marcată la locul unde sunt cizmele.

Uite o echipă care aleargă.

Sunt Brendon şi Rachel.

- Grăbeşte-te. - Ştiu.

Era ca şi cum am fi fost în Downton Abbey şi jucam

cu toţi acei oameni diferite jocuri.

Şi a fost tare grozav.

Alegeţi o pereche de mărimea 9 sau 11.

Vom arunca cizme.

Haide, dragă, trebuie să ne grăbim.

- Bine, atunci un 11? - Haide.

- Nu, una mai mică. - Asta e mărimea 10. Zice de 10 sau 11.

Asta-i mărimea 10.

- Zău? - Da.

- Am găsit o pereche. - Da, bine.

Avem o pereche.

Trebuie să le aruncaţi la primul balot de paie

care are steagul galben.

Apoi, la celălalt balot cu un steag portocaliu.

- Şi apoi la linia de sosire. - Bine.

De aici pornim.

Ok, umple-le cu apă.

Trebuie să aruncaţi din locul unde au căzut data precedentă.

- Rach, vezi unde trebuie să mergem? - Sigur.

Trebuie s-o arunci acolo.

Gata?

Fă-i semn. Acum e rândul tău.

Scuze, băieţi. Haide, haide.

Doamne, costumele astea sunt... Frumoase.

Parcă eram în ceva de genul Downton Abbey.

Mi-a plăcut covorul roşu.

- Încercăm să tragem... - Ar trebui să încercăm, tată.

Sunt un cadet de cercetaş şi

am o insignă de la trageri.

E riscant, dar ne-ar putea aduce un avantaj.

Ne pricepem, tatăl lui Caroline ne-a învăţat să tragem.

Caroline este descendenta lui Daniel Boone

şi are o oarecare experienţă în folosirea armelor de foc.

Şi John Wayne, ce zici de asta?

Aşa că am crezut că vom fi două Annie Oakley.

Să trecem la împuşcat, Jen.

Bună ziua.

Obiectivul este să loviţi 16.

De 16 ori?

Nimeriţi 16 ţinte şi le spargeţi.

Va fi distractiv pe vânt.

Să încercăm, pentru că Jamal şi Leo n-au ajuns încă.

- Nu? - Hainele lor erau încă acolo.

Salutare.

Încotro spre castelul Bolesworth?

Bun, mulţumesc.

E ironic că eu şi Leo suntem buni la condus

şi la navigat.

Şi totuşi, singura dată când avem nevoie cel mai mult de asta,

o dăm în bară.

Haide, omule!

Când aţi nimerit 16,

Becky va da un semnal din fluier.

- Gata? - Da.

Aruncă!

Lovit.

Da? Dumnezeule!

Am lovit-o din plin.

Vom face praf această probă.

Aruncă!

Ratat.

Aruncă!

Ratat.

- Puţin prea înalt. - Mulţumesc.

Aruncă!

Ratat.

Hei, tată, o să reuşim. O să reuşim.

Haideţi, prieteni. O să reuşiţi!

Chiar acolo. Nu, Rach?

Bună treabă.

Trebuie să-mi umplu cizma.

Haide, Rach.

- Te descurci bine. - Bun...

- Bună treabă, dragă. - Haide, Jen.

Aruncă!

Ratat.

Au, doare.

Carol, trebuie să nimerim 16 împreună?

Aruncă!

O să le spargi pe toate 16.

- Nu-i nimic, nu contează. - Aruncă!

- Bună treabă! - Bine, am nimerit una.

O tragătoare iscusită, asta e Caroline.

Aruncă!

Caroline, te pricepi la asta!

Annie Oakley e aici.

Le nimerim noi. Aruncă!

Da!

Te descurci bine.

Aruncă!

Frumos!

Să eliberăm din stress la plăcile alea a fost exact ceea ce aveam nevoie.

S-a simţit tare bine să le spulberi din aer.

Hai să le luăm la rând de data asta.

Ştiţi unde e castelul Bolesworth?

Tot înainte şi apoi spre stânga?

Haide, suntem încă în cursă.

Hai!

Suntem aproape gata.

- Bine făcut. Mergem direct să le umplem. - Bine.

Haide, haide, iubito.

- Vin. - Rachel se descurcă bine.

Amândoi dăm tot.

Aproape că am terminat.

Aruncă!

Bună treabă, Carol!

Aruncă!

Bună treabă!

Aruncă!

Da, colega!

Aruncă!

Da!

Terminăm noi, tată.

Aruncă!

Da!

Ia-o pe asta, placă de lut.

Bine, trebuie să plecăm, trebuie să plecăm de aici.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Conduceţi la castelul Peckforton.

Castelul Peckforton e doar unul din multele

realizări arhitecturale regăsite pe teritoriul Angliei.

Astăzi este pit stop-ul pentru această etapă a cursei.

Ultima echipă care se înregistrează aici

va fi eliminată.

- Bine. - Haide, fată!

- Fetele au terminat? - Da.

Aruncă!

Ce lovitură bună.

- Suntem printre finalişti! - Doamne, mergem pe locul întâi.

Dar Dave şi Connor sunt pe urmele noastre.

- Mergem în dreapta? - Cred că da.

Dar să oprim să întrebăm cât de repede.

Să-i dăm drumul. Castelul Peckforton.

Carol, hai s-o luăm la dreapta şi apoi să oprim.

Să mergem la dreapta şi oprim undeva.

Bine, deci hai să mergem atunci.

Fetele merg spre dreapta. Să le urmăm?

- Ce crezi? Stânga sau dreapta? - Să mergem la stânga.

Şi eu tot aşa zic.

Dar cine ştie?

Suntem aproape gata. E chiar acolo.

- Bună treabă. - Haide, scumpo.

Aproape gata.

Uite o săgeată.

Sper să mai fie măcar o echipă. E tot ce avem nevoie, una singură.

Haide!

Să rămânem optimişti.

- Cizme în aer sau împuşcare? - Împuşcare.

E o altă echipă.

Încă o dată.

Foarte bine.

Îmi pare rău, nu e bine.

Nu, nu, nu! Am terminat!

E o pereche potrivită.

O pereche de 44 (dimensiunea 10)?

Nu, te rog, doamne, te rog!

Nu-mi spune că nu sunt cele bune.

- Pereche de 10, stânga şi dreapta. - Citeşte indiciul... Dumnezeule!

Termină, termină! Să vedem ce mărime spune.

Găsiţi perechi de mărimea 9 sau 11.

Şi am luat mărimea 10.

- Nu, nu se poate aşa ceva! - Vino!

- Dumnezeule, nu! - De ce ai luat o pereche de 10?

Brendon, n-am ştiut!

- Ţi-am spus... - Brendon, nu ştiam, nu ştiam!

Nu ştiam... nu ştiam.

Nu mai plânge, nu mai plânge. O să greşim din nou!

Zice de mărimea 9 sau 11. Rach, am două mărimea 11.

- Nu mai plânge! - Bine.

Ai greşit, haide. Nu există scuze.

- Trebuie să nimerim 16? - Da, 16.

E cineva acolo? Haide, vino.

Aruncă!

Aruncă!

Omule, ne descurcăm!

Dave şi Connor erau în spatele nostru. Nu ştiu încotro au luat-o.

Era fie la dreapta sau la stânga, iar noi am mers la dreapta.

Fetele au mers în direcţia opusă.

Am putea merge în direcţia greşită, dar nu ştiu.

- Ce crezi? - Nu ştiu, nu văd niciunde castelul.

Te rog, fă să ne meargă şi nouă bine măcar o dată.

- Vezi ceva? - Ar putea fi acolo.

Mă ţin de o rază de speranţă.

- Pe acolo? - E pe acolo.

Bineînţeles că nu mai concurăm pentru primul loc.

Dave şi Connor ne tot fură primul loc!

Grosolan.

Bună ziua, domnilor. Bine aţi venit în Cheshire, Anglia.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Dave şi Connor...

- Sunteţi echipa numărul unu. - Dumnezeule!

Sunteţi una din cele trei echipe care vor concura

către linia de finiş pentru un milion de dolari.

Bine făcut, tată.

Şi mai am alte veşti grozave pentru voi.

Ca şi câştigători acestei etape a cursei veţi primi

o excursie de şapte nopţi de la Travelocity către Fiji.

Veţi sta la Warwick Fiji Resort & Spa,

vă veţi bucura de snorkeling, pescuit sportiv, surfing

şi o excursie la insula Yanuca.

- Sună ca o excursie grozavă. O luăm. - Nu pot să cred că suntem primii.

A trebuit să abandonezi în cursa ta anterioară.

Dar de data asta aveţi ocazia de a alerga la linia de sosire pentru un milion.

- Deci, felicitări. - Mulţumesc foarte mult.

După primul nostru sezon, în care mi-am rupt tendonul lui Ahile,

n-am crezut că vom mai ajunge vreodată în The Amazing Race.

Deci mă simt recunoscător că sunt în poziţie

de a câştiga, sper, The Amazing Race,

să fim prima echipă tată-fiu care o face şi

să fiu cel mai în vârstă concurent în acea poziţie.

A fost o etapă nebună, asta-i clar.

Caroline şi Jennifer, sunteţi echipa a doua

după unsprezece etape ale cursei.

Şi n-am câştigat nici-o etapă până acum.

- O ţinem pentru la final. - Da, o ţinem pentru la final.

Ne-am câştigat locul spre final la proba cu puşca.

Şi trebuie să spun că am făcut-o superb.

Ne vedem ca fiind primele care aleargă la linia de sosire.

Te rog, dă-mi putere.

Nu ne putem opri acum.

Bine, aruncă!

Suntem aproape ajunşi.

Acum nu ne mai putem da bătuţi.

Aruncă!

Bună lovitură.

Aruncă!

Să mergem.

Am reuşit. De-asta nu ne dăm niciodată bătuţi.

- Îmi pare tare rău. - Revanşează-te câştigând milionul.

Mulţumesc, domnule.

Castelul Peckforton. Unde e castelul Peckforton?

- Haide! - Bine, haide.

Sper să nu ajungem ultimii.

- Îmi pare aşa de rău, am greşit. - Nu te mai scuza, iubito.

Bine.

Nu s-a terminat. Să ne concentrăm pe ce avem de făcut.

- Şi nu pe ce nu am făcut. - Bine, bine.

Va trebui să oprim cât de curând să cerem indicaţii.

- Castelul Peckforton. - În ce direcţie mergem?

- Unde este Peckforton? - Sperăm că cineva se va pierde pe drum.

- Scuzaţi-ne, e cineva? - Nu e nimeni, hai să mergem.

Trebuie să plecăm. Trebuie să-l găsim.

Stai, aşteaptă. Ce e pe dealul acela?

Castelul Peckforton, Dumnezeule. Pe aici, la stânga.

Arătăm ca doi tipi britanici.

Care le-au luat banii pentru mâncare.

Suntem epuizaţi, am făcut acelaşi lucru de două ori

pentru că am ales perechea greşită de cizme.

Am greşit, dar încă mai cred că merităm să continuăm.

Te rog, fă să nu fim ultima echipă!

- Brendon şi Rachel... - Da.

Sunteţi echipa numărul trei.

Azi am făcut o greşeală foarte, foarte prostească.

Dar am depăşit-o şi am realizat

că asta nu-i etapa decisivă. Aceea e următoarea.

Chiar nu pot să cred, în ultima etapă finală

nu am citit corect indiciul

şi am sfârşit pe locul al treilea.

Trebuie să ne învăţăm lecţia

cum că trebuie să citim bine indiciul.

Şi să nu ne mai pierdem.

Asta ne-a terminat în ultima noastră cursă.

Vom fi în faza finală

şi e cea mai importantă etapă a pentru a câştiga.

Iar ca să reuşim asta, trebuie să facem o etapă finală perfectă.

Bine aţi venit la castelul Peckforton din Cheshire.

- Mulţumesc. - Mulţumesc, domnule.

Leo şi Jamal, regret să vă spun că sunteţi ultima echipă sosită.

Şi aţi fost eliminaţi din cursă.

Déja vu, încă o dată.

E ironic că în două sezoane consecutive

nimeni nu ne-a eliminat cu întoarcerea,

şi ne-am eliminat noi înşine.

Dar Afghanimals sunt cu siguranţă parte

din istoria Amazing Race.

Nimeni nu va egala umorul nostru...

sau energia...

atitudinea noastră distractivă.

Vom fi puternici şi vom rămâne optimişti.

Experienţa asta e ceva ce eu şi Leo vom păstra pentru totdeauna.

- Leo şi Jamal... - Trebuie să plece.

Trebuie să plecaţi.

Eu şi Brendon vom face orice. E un milion de dolari în joc.

Vreau să am copil.

Şi eu sunt încă un student doctorand sărac.

Şi e ceea ce vreau să-i dăruiesc lui Rachel.

Suntem aici pentru familiile noastre.

Suntem considerate cea mai slabă echipă.

Dar uneori vă vom surprinde.

Veţi vedea două blonde alergând spre linia de sosire.

Câştigarea cursei alături de tatăl meu ar fi incredibilă.

Ar fi cea mai în vârstă persoană care câştigă The Amazing Race.

Înseamnă mult pentru mine.

Dar motivul pentru care vreau să câştig nu e din cauza mea.

Este din cauza lui Connor.

Vrem să câştigăm The Amazing Race. Vom câştiga The Amazing Race.

Vom câştiga The Amazing Race!

Vom câştiga The Amazing Race.

Sau vom muri încercând.

- Nu, bine, chiar nu. - Nu, nu.