Original subtitles

Anterior în The Amazing Race: All-Stars...

Şase echipe şi-au continuat cursa prin Italia.

La ocol, Brendon şi Rachel s-au ţinut în şa cu toată puterea.

Apoi şi-au folosit întoarcerea pentru a-şi păstra conducerea.

Dave şi Connor au fost forţaţi să-şi folosească şi ei întoarcerea,

Dar ei şi-au cerut scuze repede

şi şi-au oferit ajutorul.

Tatăl şi fiul au rămas înfuriaţi,

şi în cele din urmă şi-au confruntat inamicii la blocaj.

Brendon şi Rachel au câştigat bătălia,

dar Dave şi Connor intenţionează să câştige războiul,

în timp ce Globetrotters şi-au luat rămas bun.

Cinci echipe rămân.

Cine va fi eliminat în continuare?

Acesta este Orvieto, Italia.

Un exemplu de arhitectură impresionantă

construit deasupra acestor stânci impunatoare.

Şi în centrul oraşului de pe stânci,

Piazza del Duomo,

care este astăzi începutul etapei a 9-a

într-o cursă în jurul lumii.

Brendon şi Rachel au câştigat ultima etapă

şi vor pleca primii la ora 6:13 AM.

Călătoriţi în Elveţia.

Echipele vor trebui să prindă un tren din Roma

şi să călătorească aproape 643 kilometri prin Alpii elveţieni

la Chiasso, Elveţia.

Odată ajunşi acolo, vor conduce un Ford Focus

la Tell-Gasse în Altdorf

şi-l vor aştepta pe cel mai faimos rezident fictiv al oraşului,

Wilhelm Tell, să le dea următorul indiciu.

- Haide. - Bine, să mergem.

Se simte plăcut să faci o alergare cât încă e rece.

Eu şi Rachel i-am întors pe Dave şi Connor în etapa anterioară.

Şi am făcut-o doar pentru a ne asigura că ajungem pe locul întâi.

Sper că nu e nici un vârcolac pe aici.

Ce vorbeşti?!

Vârcolacii nu trăiesc pe aici.

Sper că n-o iau personal, dar dacă o fac,

cu sinceritate, nu ne-ar fi ajutat oricum.

Din păcate faci ceea ce trebuie să faci în cursă.

Pentru că eu şi Brendon vrem să câştigăm.

Trebuie să fim în finală şi să câştigăm.

Călătoriţi la Altdorf, Elveţia.

Două echipe au fost întoarse în ultima etapă,

iar noi am trecut neobservaţi.

Dacă putem scăpa de toată drama,

ne vom mulţumi cu asta.

Acum începem să ne amintim

că doar o singură echipă va primi milionul de dolari.

Călătoriţi la Altdorf, Elveţia.

Haide.

Am fost întorşi pentru a treia oară

în istoria cursei noastre şi totuşi am supravieţuit.

Leo şi cu mine nu le reproşăm nimic lui Dave şi lui Connor.

Le-a părut rău, şi ştim că asta face parte din joc.

Nu ne-ar deranja dacă ar merge în finală cu Jen şi Carol.

- Da. - Asta ar fi o finală bună.

Şi cred că vom fi bine.

Da, cred că şansele noastre ar fi mult mai bune

cu cele două echipe, faţă de Brendon şi Rachel

şi de cowboy.

- Deschide-l şi citeşte-l. - Călătoriţi la Altdorf, Elveţia.

Călătoriţi la Altdorf, Elveţia.

- Bine. - Bine.

Dave şi Connor?

- Suntem ca cei patru muschetari. - Da, suntem.

Suntem foarte apropiate de Dave şi Connor.

Încă nu înţelegem de ce Brenchels i-au întors pe ei.

Brenchels au luat o decizie proastă

întorcându-ne pe noi în loc de cowboy.

Acum suntem pe urmele lor.

Să ne luăm maşinile şi să pornim.

Cu siguranţă nu sunt genul de persoane cu care aş petrece timp,

nici cu care m-aş asocia.

Sunt atât de diferiţi de noi.

Brenchel sunt NLUs.

- Şi ce este NLU? - Not like us.

Cine i-ar întoarce pe Dave şi pe Connor?

Ei au supravieţuit cancerului.

Cea mai dulce echipă tată-fiu.

- Un păr grozav. - Grozav.

De ce-ai întoarce pe cineva cu asemenea păr?

Haide, e timpul să ne pornim.

Haide, suntem o echipă. Ne descurcăm bine.

Ar fi minunat să urcăm în tren înainte ca ceilalţi să sosească.

- Bună dimineaţa, avem nevoie de bilete... - Bună dimineaţa.

- La Chiasso. - Chiasso.

Cât mai curând posibil.

Sosiţi la 13:55 în Chiasso.

Deci aveţi 15 minute pentru a ajunge la tren.

- Să aveţi o zi bună. - Mulţumesc.

Sunteţi bineveniţi.

Am găsit gara.

- Zău? - Dar nu ştiu unde suntem noi.

Să oprim şi să întrebăm.

Vom opri aici ca să cerem indicaţii.

Am condus destul de mult,

aşa că e posibil să ne fi rătăcit deja.

Trenul e aici şi n-am mai văzut alte echipe.

Nici o altă echipă.

Vorbeşti engleza?

Ai o zi bună.

Cine ştie, poate şi alte echipe

sunt la fel de rătăcite ca noi.

Conducere fără oprire.

- Staţia Termini. - Bună treabă, fiule.

Ar putea fi tren la oră fixă. Trebuie să ne grăbim.

Biroul de bilete, biroul de bilete.

Acolo sunt. Îi urmărim pe ei.

Trebuie să mergem la Chiasso.

Am nevoie de două bilete pentru Chiasso.

Unde sunt Brendon şi Rachel?

Brendon şi cu mine suntem în tren.

Suntem foarte surprinşi că nu am văzut nicio echipă.

- Chiasso. - Chiasso.

Ăla e trenul nostru.

Stai, aşteaptă!

- Bine. - Bine, doamne. A fost la limită.

Mai e o echipă acolo. Brendon şi Rachel.

Oh, ştiam eu! Da!

Nu suficient de mult.

Folosind întoarcerea am făcut

ca celelalte echipe să fie nemulţumite,

dar noi ne dorim să câştigam The Amazing Race.

Şi dacă restul echipelor vor să lucreze împreună

şi să fie cei mai buni prieteni, atunci n-au decât.

- Bine, Connor. - Trebuie să ocupăm un loc.

Ne întoarcem la vagonul nostru?

- Nu sunt prea bucuroşi. - A fost un moment preţios pentru mine.

Connor şi Dave...

Sunt amuzanţi.

Cel mai fericit moment al lor a fost când ne-au ajuns.

Cred că scopul nostru este să-i eliminăm pe Brenchel.

Despre asta vorbim aici?

Nu este o idee rea.

- L-au întors pe tata. - Da.

Nu întoarce nimeni un om mai în vârstă.

Cred că s-au izolat odată cu întoarcerea.

- Da. - E perfect.

Nu cred că Leo şi Jamal au ceva împotriva noastră.

Pentru că pe ei nu i-am întors.

Suntem noi trei împotriva lor.

E clar că Dave şi Connor sunt încă supăraţi, dar...

încă o dată, asta e o cursă.

Şi dacă nu poţi suporta, nu ar trebui să fii aici.

Suntem aici să facem nişte mişcări,

să-i întrecem pe unii şi să câştigăm un milion de dolari.

Asta e tot ce contează.

Chiasso, Elveţia.

Avem nevoie de două bilete.

Următorul tren pleacă la 11:20.

- Bine, perfect, putem să-l prindem. - Da.

Până acum suntem singura echipă aici.

Jet şi cu mine suntem obişnuiţi să fim solitari,

aşa că nu e ceva ieşit din comun să mergem

pe cont propriu şi să ne facem propriul nostru joc.

Nu-mi vine să cred ce supăraţi păreau.

Acum celelalte echipe nici nu mai vorbesc cu mine.

Toată lumea mă urăşte.

Cursa ar trebui să fie distractivă.

Vreau să alerg în jurul lumii cu cel mai bun prieten al meu.

Am făcut o alianţă foarte puternică.

Da, şi s-a format prin întoarcerea lor.

Bravo, Brendon şi Rachel.

Aşa că hai să batem palma.

- Alianţa finaliştilor! - Până la final!

- Să mergem. - Foarte bine.

Haide. Haide, vino.

Traversaţi strada şi găsiţi un Ford Focus marcat.

Aici, Brendon.

În ordine, Carol, să mergem.

Ne îndreptăm spre Altdorf pentru a-l găsi pe Wilhelm Tell.

- Da, e grozav. - Nu este uimitor?

Ce grozav e!

Suntem în mijlocul iernii, asta-i sigur.

Altdorf, acum sosim.

Ce aşteaptă toţi aceşti oameni?

Oh, Wilhelm Tell. Uită-te.

E o statuie a lui Wilhelm Tell.

Scuzaţi-mă, scuzaţi-mă, scuzaţi-mă.

Aici, aici, aici, băieţi. Pe aici.

Asta e?

În zori, aşteptaţi-l pe Wilhelm Tell.

Haide, Carol.

E o statuie?

Ăsta e Wilhelm Tell, sigur.

În zori, aşteptaţi-l pe Wilhelm Tell.

Acolo sunt.

- Bună, băieţi. - Bună, toată lumea.

Credeţi că Brendon şi Rachel încă-l mai caută?

Wilhelm Tell? Asta e Tell-Gasse?

Wilhelm Tell?

Unde este Wilhem Tell?

Noua noastră familie.

Wilhelm Tell?

Uite, statuia aia.

Acolo ne indică.

Ştiţi cum să ne numim?

- Familia cursei. - Nu, alianţa accidentală.

- Uite-i pe Brendon şi Rachel. - Să mergem, prieteni.

Deci e toată lumea aici, cu excepţia cowboy-ilor.

Nu cred că eu şi Brendon vom câştiga

titlul de favoriţi dintre ultimele cinci echipe din The Amazing Race.

Cred că suntem în afara grupului.

Cred că acum nu mai avem prieteni.

Dar e în regulă, suntem obişnuiţi cu asta.

Am câştigat Big Brother fără nici un prieten.

Aşa că, bineînţeles, pot câştiga şi The Amazing Race aşa.

Cine are nevoie de prieteni?

Acolo e o statuie. Wilhelm Tell.

În zori, aşteptaţi-l pe Wilhelm Tell.

Am ajuns în locul potrivit.

Ne va spune ce să facem în continuare în zori.

În mijlocul nopţii au apărut şi cowboy-ii,

Şi acum suntem cu toţii împreună.

Wilhelm Tell.

Am crezut că e mort. Din contră.

- E în viaţă. - Trăieşte şi e bine.

- Bună! - Bună!

Bună dimineaţa.

Mulţumesc.

Bună dimineaţa. Mulţumesc.

Călătoriţi la Lucerna.

Şi căutaţi următorul indiciu

pe cel mai vechi pod de lemn din Europa.

Haide, să mergem.

Brendon şi Rachel au şi dispărut.

Dar nu sunt sigur că ştiu unde merg.

Ceva din mine mi-a spus că nu aveam nevoie

să oprim ca să cerem indicaţii.

- E GPS-ul instalat aici. - Asta este.

- Ai nevoie să cauţi pe Google? - E un radar.

Nu, trebuie doar să-l întrebi pe Leo.

Întreabă-l pe unde trebuie s-o iei.

Şi te voi duce direct acolo.

Oriunde, oriunde în lume.

Unde vrei să mergi, vino!

Se pare că vom merge împreună, în coloană.

Alianţa accidentală din nou împreună.

E bine să-i urmărim pe băieţi, ştiu întotdeauna pe unde să meargă.

Mă gândeam dacă n-ai vrea să ne îndepărtăm de ei,

ca să creadă că nu ştim unde mergem.

Lăsaţi-i să plece, nu au idee unde merg.

- Crezi că am făcut o ieşire greşită? - Nu cred.

- Pare un pod foarte vechi. - Da. Sunt sigură că ăsta e.

Grăbeşte-te, pentru că am ajuns înaintea tuturor celorlalţi.

Uite, e din lemn?

Cred că ăsta e. Ăsta e!

Cred că e chiar acolo.

- Haide, acolo e. - Îl văd.

Găsiţi următorul indiciu...

Este cel mai vechi pod din Europa?

Nu văd următorul indiciu.

- Aşa facem noi! - Da, colega!

Nu avem nevoie de indicaţii!

Haide.

Cum de sunt aşa de inteligenţi?

Ei sunt Afghanimals.

Dacă nu este cel mai vechi?

- Ce s-a întâmplat! - Brendon şi Rachel continuă să caute.

Cred că au trecut de el.

- Bună treabă, băieţi. - Aşa se face, prieteni.

Mergeţi la Schweizerhof Hotel şi curăţaţi

o cameră care a fost devastată

după o petrecere a unei trupe rock.

Îmi place rock and roll!

Curăţaţi o cameră devastată de o trupă rock.

Suntem aici, şi acesta este podul de care credeam.

Suntem vedete rock! Vino, familie!

Bine, poate că nu e cel bun.

Să plecăm de aici înainte să sosească Brenchel.

- Să întreabăm pe careva. - Vorbeşte cineva engleza?

- Cum de aţi găsit locul? - Suntem Afghanimals!

- Este de partea cealaltă. - Pe partea cealaltă?

Să plecăm de aici înainte să ajungă Brenchels.

Să dispărem până nu vin Brenchel.

Acolo e.

Văd cutia cu indicii...

- Brendon, linişteşte-te. - Bine.

Suntem ultimii.

- Petrecerea unei trupe. Haide, iubito. - Bine.

Suntem ultimii, trebuie să ne grăbim.

Am făcut nişte mişcări proaste şi toţi ceilalţi sunt împreună.

La naiba!

- Dacă ieşim din cauza întoarcerii... - Stop, opreşte, opreşte-te!

Nu spune aşa ceva, nu spune aşa ceva!

- Nu spun... - Nu spune aşa ceva!

Hotel Schweizerhof?

Cât de departe e?

Pe jos sau...

Putem conduce.

Practic, se pare că suntem pe ultimul loc, ceea ce e stresant.

Foarte stresant, pentru că vrem să fim aici

mai mult decât orice pe lume.

Nu vrem să fim eliminaţi.

Suntem ultimii, trebuie să ne grăbim.

Cât de mult sunt în faţă?

- E aici? Schweizerhof? - Da, da.

Schweizerhof.

Hotel Schweizerhof, minunat.

- Haide! - Bună treabă, băieţi şi fete!

Haide, haide, haide!

Rockerii au întors cu capul în jos

camere de hotel de zeci de ani.

Şi acum echipele trebuie să repare toată mizeria.

Vor trebui să cureţe perfect o cameră devastată,

în conformitate cu standardele elveţiene de curăţenie.

Când guvernanta consideră că este gata să primească oaspeţi,

le va da următorul indiciu.

Ce hotel frumos!

Oaspeţii noştrii la ce cameră sunt?

120... Astea sunt camerele.

- Deci... - Ia-o pe 128.

- Ia una, ia una. - Să vedem.

- Haide, băieţi. - Trebuie să ne schimbăm.

Am fost cu multe vedete rock.

- Deci... - Ştim cum poate arăta.

Garderoba pentru angajaţi.

Îmi place să fac curăţenie, e distracţia mea preferată.

Trebuie să ne costumăm ca să curăţăm

camera unui star rock.

- N-am devastat nici-o cameră de hotel. - Nu intenţionat.

- Hei, băieţi. - Da

- Brenchel n-au ajuns încă. - Da.

- Să încercăm... - Să terminăm cât mai repede posibil.

Să terminăm cât mai repede posibil.

Trebuie să luăm produsele de curăţat.

- Arăţi drăguţ, Jen. - Şi tu.

- Luăm un coş? - Da, domnule.

Helga, revizorul camerelor,

nu acceptă nimic altceva decât perfecţiunea.

Nu ai pantofi negri?

- Nu. - Nu.

Asta este Elveţia.

Mulţumesc foarte mult.

Arătaţi tare bine!

Trebuie să acordăm atenţie detaliilor.

- L-ai luat? - Gata.

Trebuie să facem curat aici...

Ce fiare au stat în această cameră?

A fost un dezastru.

A fost o petrecere sălbatică, aş fi vrut să fiu şi eu acolo.

Haide, omule.

Cred că glumeşti...

Stele rock pentru dezintoxicare?

Nu ştiu cum vom dezintoxica locul ăsta.

Da, stelele rock ar trebui să meargă la dezintoxicare după aşa ceva.

Şi miroase aici.

Locul ăsta e dezgustător.

Arahide şi bere, trebuie să fi fost bărbaţi.

Da, clar arată ca lucrarea unui bărbat.

De parcă ar fi stat un om al peşterilor aici.

Cu dezastru...

Nu-mi pot imagina ce s-a întâmplat azi-noapte aici.

Să vedem exemplul.

Exemplul e la camera 148?

Aveam o cameră pregătită pe care trebuia să o replicăm.

- Să începem să ne gândim... - Umbrelă.

Aşa că ne-am uitat la camera noastră, am mers

sus şi ne-am uitat şi la exemplu.

Avem nevoie de un coş de gunoi, o vază de flori.

Şi am crezut că o să o rezolvăm destul de rapid.

Ok, cred că o putem face.

Putem merge sus şi jos de câte ori avem nevoie, tată.

Uite un sac de gunoi, dacă ai nevoie de un sac de gunoi.

- Vrei o bucată din pizza asta? - Nu, mi-e bine.

Îmi place să fac curăţenie!

De fapt e ceva foarte relaxant pentru mine.

Chiar sper că soţia mea nu vede asta.

E ceva ce nu fac de obicei.

Acum o să creadă că ştiu cum se face.

Bine, trebuie să curăţăm oglinda asta.

Haide, mulţumesc.

Da, numărul pentru ceva distracţie.

Vedeţi? Nişte fete nebune au trecut pe aici. De acolo este.

Schweizerhof?

Chiar acolo, Brendon.

- Aici. - Bun, haide.

Cât de mult avans au acum?

Bine, două prosoape mici pe partea asta.

Şampon şi demachiant.

Bine, am nevoie de chestia pentru fructe.

- Oh, ţin minte partea asta. - Da, haide.

Mulţumesc, mulţumesc.

Avem camera 5.

Trebuie să vedem camera 148.

Da, dar mai întâi să strângem mizeria.

Brenchel tocmai au sosit.

Suntem toţi înaintea lui Brendon şi lui Rachel, dar tocmai i-am auzit.

Hai, 148. Haide, dragă, haide, haide.

Evident, îi auzim

când trec dintr-o cameră într-alta.

- Ce faci? - Bine.

Sunt Brendon şi Rachel.

Ca un profesionist.

Ne apropiem foarte mult de a termina.

Există două zone.

Creionul şi hârtia sunt lângă telefon, pe stânga.

Măr, prună şi portocală.

Intrăm înăuntru!

Aproape că am terminat.

Vrem să verificăm camera.

143, suntem gata.

Îmi pare rău, dar aici sunt greşeli.

- Greşeli? - Bine.

Bine, cred că e bine, omule.

Avem nevoie de un castron pentru fructe?

Da, trebuie să-l găsim.

Pentru că astea ne lipseau, fructele.

Îmi pare rău, dar nu sunt mulţumită.

- Bun venit. - Bine.

Nu?

Nu.

Trebuie să văd din nou 148.

Totul trebuie să fie împăturat dedesubt, colţurile să fie împăturite corect.

Partea bună e că Rachel a locuit în Las Vegas timp de 4 ani.

Deci, Rachel ar trebui să ştie

despre standardele de calitate ale hotelurilor...

Ar fi trebuit să ştiu.

- Hai să verificăm camera. - Inspecţie cameră!

Bun venit.

Ce credeţi?

Sunteţi foarte aproape.

Ne poţi spune ce ne scapă?

Trebuie să aflaţi voi înşivă.

Connor, hai să mergem sus şi să mai aruncăm o privire.

- Ce era acolo? - Mere.

- Dar era şi o prună. - Bine.

Inspecţia a spus că nu avem totul pus la punct.

Şi singurele lucruri care credem că lipsesc sunt fructele.

Inspecţia camerei.

Bun, ne puteţi verifica camera, vă rog?

Mai aproape.

- Bună. Bun venit. - Bună!

Am aranjat totul pentru dvs.

Nu e bine. Descoperiţi ce lipseşte.

Bun venit înapoi în camera noastră.

- Nu e bine încă? - Nu.

Spunea mereu: "nu, nu, nu".

Şi ne întrebam: dar ce nu e bine?

A fost mult mai greu decât ne aşteptam.

Helga era gata să ne concedieze.

Cred că s-a gândit: "tipii ăştia nu pot observa deloc detaliile".

N-ar putea lucra aici.

Helga ne-a pus la punct astăzi. Nu mi-ar place să lucrez pentru ea.

Omule, îţi poţi imagina stresul de a lucra pentru ea?

Vrei să ne verificăm?

Toti ceilalţi au făcut-o de 10 ori.

Hei, Jet. Hârtia igienică?

Da. Asta a fost.

- Îţi garantez că asta e. - Să o facem aşa.

Foarte aproape.

Ce ne scapă?

Haide, cred că e bine acum.

Oh, la naiba!

Era veioza.

Mă simt ca şi în biroul directorului.

Felicitări!

Mulţumesc mult.

Spune să conducem către Verkehrshaus der Schweiz

şi să căutăm dispozitivul marcat de afară.

Răspunde la o întrebare pentru a primi următorul indiciu.

Suntem pregătiţi pentru dvs.

- Băieţi, felicitări! - Da!

Haide, Helga.

Felicitări!

- Mulţumesc. - Mulţumesc foarte mult.

E o... Ce echipă e aia?

Ăla e... Jamal.

Îi aşteptăm pe Dave şi Connor.

Foarte bine, să-i dăm drumul!

Oricine poate câştiga, numai nu Brendon şi Rachel.

Felicitări!

- Le-au dat drumul fetelor, se pare. - E clar că suntem ultimii.

Îţi spun, va urma o probă.

Iar fetele vor avea probleme, şi Dave e în vârstă şi lent.

I-am lăsat în urmă pe Brenchel...

Le-am dat praf în ochi.

- Cord, dispozitivul marcat de acolo. - Da, da, da...

Acolo trebuie să răspundem la o întrebare.

Echipele trebuie să-şi dea seama

că artefactul pe care îl caută este această foreză gigantică,

folosită pentru a face cel mai lung tunel din lume.

- Bună! - Bun venit la Muzeul Elveţian de Transport.

- Mă bucur să te cunosc. - Sunt Jet.

Acum spuneţi-mi, pentru ce a fost folosit acest dispozitiv?

Pentru a fora o gaură.

Pentru a face un tunel.

Ştiam exact ce era şi pentru ce a fost folosit.

Am mai văzut acea parte de maşinărie la televizor.

Corect, fantastic.

Bună treabă, omule, eşti un geniu.

Căutaţi muzeul pentru expoziţia Ford Mustang.

Haide!

Acolo sunt, Cord.

Câte echipe vor ştii ce este?

- Spune-mi ce culoare vrei. - Pe cea argintie.

Utilizaţi semnele de trafic de pe clădire

şi formula pentru a calcula anul fabricaţiei

Ford-ului vostru Mustang.

De-a lungul anilor, Ford Mustang a captivat

imaginaţia oamenilor din întreaga lume,

chiar şi de aici, din Elveţia.

Lansat în urmă cu peste 50 de ani,

a devenit mai mult decât o maşină.

E un simbol al visului american.

Echipele trebuie să folosească numerele de pe aceste semne

şi formula care vine în indiciu

pentru a calcula anul fabricaţiei Ford-ului Mustang.

Când vor arăta răspunsul corect

preşedintelui clubului Mustang elveţian,

ei îşi vor primi următorul indiciu.

- Bine, pixul e la tine? - Da, aici este.

Care este formula?

A trebuit să aflăm în ce an a fost făcut Mustangul nostru,

folosind formula de pe acea bucăţică de hârtie.

Spune: kilometrii până la Payerne minus kilometrii până la Chur.

- Folosiţi semnele de trafic de pe clădire. - În spatele tău.

Dumnezeule!

Ce nebunie pe clădirea asta.

Acolo, acolo, acolo!

- Uite artefactul marcat. - Da, pe acolo. Continuă, tată.

- Bună, ce mai faci? - Bună!

La ce a fost folosit acest artefact?

Pentru a măsura.

Nu.

Ca un calculator.

Încercaţi din nou.

Probabil ştiu acei oameni.

- Scuzaţi-mă. - Care era întrebarea?

Pentru ce a fost folosit?

Este... un mecanism de tăiere şi de foraj.

Tatăl meu a fost inginer minier.

Şi imediat am ştiut că acela era pentru forat tuneluri.

Felicitări.

Mulţumesc, mulţumesc, vă mulţumesc.

Dave, ce este?

O foreză de tunel.

- Bine. - Mulţumesc.

Aceasta este o foreză pentru tuneluri.

Este corect.

- Mulţumesc, mulţumesc. - Mulţumesc.

- Băieţi, aţi aflat? - E o foreză pentru tuneluri.

Foreză pentru tuneluri, bine.

- Bună! - Bună!

Kilometrii la Payerne.

Kilometrii la Payerne minus Kilometrii la Chur.

Aici este, chiar în faţă!

Astea sunt nişte Mustanguri frumoase!

Îmi câştig existenţa din vânzarea de maşini, îmi plac aceste Mustanguri.

Am rămas: oh, dumnezeule!

Uită-te la semnele astea, ce cool sunt!

Bine, ştii din ce an e maşina asta?

Nu am idee.

Căutăm Berna şi Domodossola.

Trebuie să găsesc distanţele şi să le adun.

Deci, câţi kilometri sunt până la Zurich minus Gotthard?

Eu mă uit după Zurich, tu după Gotthard.

Bravo, fetelor.

Da, era lumina.

- Aşezată aşa? - Da.

Asta lipsea.

- Bine, hai să mergem. - Bine.

- Felicitări. - Bine!

Mulţumesc, domnişoară Helga.

- Bine. - Să mergem.

Trebuie să ne grăbim. Trebuie să recuperăm timpul.

Ce cauţi, tată?

Mă uit după Gotthard.

Atunci eu caut Zurich.

- E foarte ciudat. - Da.

- Hei, Cord. - Spune-mi.

Mai sunt semne şi pe laterală?

Mai e ceva de cealaltă parte?

- Ştii ce înseamnă asta? - Nu.

- Cordo. - Da, asta arată mai bine.

Da, bună treabă.

Pun pariu că Chur e aici.

- Da, asta căutam. Chur e la 72. - Scrie-l.

Uite aici. Tată, tată!

Acolo e artefactul vechi.

Haide, haide!

Pentru ce a fost folosit acest dispozitiv?

E o roată!

Un carburator.

Greşit.

- Un tren? - Nu.

La naiba, ce e chestia asta?

- Unde, unde? - Acolo, Berna.

Uite aici. Tată, tată!

Zurich, 194.

Trebuie să găsim Orbe.

- Hei, Cord. - Da...

Payerne, 139.

Gotthard, acolo este. 125.

Haide!

Cât face 194 minus 125?

Poţi să ni-l verifici, te rog?

E un mare haos.

Putem fi verificaţi?

- 67. - Bine, bună treabă.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Ridicaţi indiciul din maşină.

Ok, perfect.

Informaţii despre traseu.

Conduceţi la Oberrickenbach şi căutaţi cisterna de lapte.

Urcă, conduc eu.

Cowboy-ii tocmai au primit indiciul.

Sper că vom urma şi noi după ei.

- 69. - Bună treabă.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Ce maşină frumoasă!

Conduceţi la Oberrickenbach...

Dave şi Connor sunt în spatele nostru, Cord.

Toată lumea era acolo, mai puţin...

- Brendon şi Rachel. - Brendon şi Rachel.

Scuzaţi-mă, locuiţi aici?

Ştiţi ce este asta?

Ca să sapi un tunel.

- Corect. - Mulţumesc.

- Mulţumesc foarte mult. - Mulţumesc.

- Nu înţeleg. - Nu înţeleg deloc.

Aici, Rach. Haide!

Oh, nu!

Nu-mi vine să cred că Rachel şi Brendon au ajuns aici.

La naiba!

E bine, este corect.

Ridicaţi indiciul din maşină.

Mulţumesc.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Conduceţi la Oberrickenbach...

Da, chiar acolo.

Acolo este, în maşină.

Dar ce... Orbe...

Plus Martigny.

Martigny...

Nu văd nimic potrivit.

Nu înţeleg.

Nu înţeleg deloc.

Hei Rach, haide. Hai.

Oh, nu!

Nu-mi vine să cred că Rachel şi Brendon au ajuns aici.

La naiba!

Hai să le ajutăm.

- Pe cine? - Pe Jennifer şi Caroline.

Ne întoarcem pentru voi.

- Într-adevăr? - Da.

Dumnezeule! Eşti ca şi soţul meu adevărat!

Tocmai ne-am primit indiciul şi am decis că am prefera

să fim cu Jennifer şi Caroline printre ultimii patru,

decât cu Brendon şi Rachel.

Adunaţi numărul de kilometri de la cele două oraşe. Două numere şi asta-i tot.

- Bine, deci trebuie să căutăm Orbe. - Orbe.

12 kilometri.

- Martigny... - 59.

Haide, Leo!

Planul era să-i scoatem din joc pe Brendon şi pe Rachel.

Alianţa accidentală.

Bun, 12 plus 59.

- 71. - Da.

Trebuie să fie pe acolo.

- E bine. - Am făcut-o!

Conduceţi la Oberrickenbach...

Kilometrii la Glarus plus cei la Brig.

- Glarus e acolo, 24. - Notează-i.

Foarte drăguţ. Leo s-a întors pentru...

- A-şi ajuta fetele. - Ştiu, a fost foarte drăguţ din partea lui.

Zicea: vin să-mi ajut fetele.

Ce înger!

A fost foarte dulce.

Brig, chiar aici. 42.

Fac 66.

66, 66...

Haide!

1966.

- E bine. - Bravo!

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Ok, haide. Haide.

Mai avem timp. Plecăm chiar după fete.

Şi trebuie să le ajungem.

Conduceţi la Oberrickenbach

şi căutaţi cisterna de lapte.

Îţi poţi imagina cum e să faci

ortografie în germană?

Oberrickenbach.

Trebuie să ne grăbim.

Tot ce trebuie să facem e să găsim cisterna cu lapte?

Da.

- Cowboy-ii... - Coboară deja.

Cisterna?

- Haide! - Vino, vino!

- Văd o cisternă! - Zău?

Aici, aici!

După voi, băieţi.

Faceţi distribuţie de lapte în stilul elveţian.

Câinii montani muncitori,

precum acest câine de munte bernez,

au ajutat ţăranii de secole aici.

Acest blocaj le dă echipelor ocazia

de a lucra cu aceşti tovarăşi fideli ca să colecteze laptele.

Pentru început vor trebui să aleagă un câine şi un cărucior,

şi apoi să transporte aceste containere goale

la una din cele două ferme de produse lactate,

la care se poate ajunge numai prin intermediul a două telecabine.

După ce au găsit fermierul,

îşi pot schimba containerele goale pentru unele pline,

ca apoi să le livreze înapoi la camionul cu lapte,

de unde-şi vor primi următorul indiciu.

- Vrei s-o faci tu pe asta? - Da, bine.

- Eu o voi face. - Bine.

- Mă descurc. - Curaj, Cordo!

Era rândul meu să fac proba.

Dar dacă-mi dădeam seama că aveam de alergat

pe deal în sus cu două bidoane de lapte prin zăpadă,

ar fi fost rândul lui Jet.

Căut un câine de povară.

Uite ce câini!

Îmi plac câinii. Mi-am ales câinele...

Gata, Kira?

Şi am pornit spre telecabină.

Ok, fată bună.

Cum îl cheamă pe câinele tău?

Îl vedeam pe bătrânul Max, îţi spun.

- Aveau un câine numit Max? - Nu era Max, ceva de genul...

Dar oricum, eu şi Max

ne pregăteam să urcăm în telecabină.

Caroline şi Jen sunt în spatele nostru.

- Suntem aproape acum. - Da, mulţumesc lui dumnezeu.

Cred că am văzut maşina lui Brendon şi a lui Rachel.

Se pare că eu şi Brendon am ajuns încă două echipe.

Pun pariu că Afghanimals sunt cei din faţa lor.

"Hei, fetelor, ne vom ajuta între noi, nici-o problemă".

"Suntem prieteni, ne înţelegem cu toţii".

"Vom fi o familie fericită".

"Cu excepţia echipei verzi, Brenchel".

Să scăpăm de Brenchel şi vom fi o familie fericită.

Leo o va face.

- Ei bine, eu o voi face. - Sigur, o fac eu.

Kira e încântată. Mulţumesc, Kira.

Uite telecabina.

Mulţumesc.

Ce grozav e!

Tare grozav.

Ţurţuri de gheaţă şi munţi tare frumoşi. Cât de frumos e!

Am ales primul câine care părea mai docil.

Cel cu privirea fixă.

Bun băiat.

Foarte bine, să mergem. Îmi place să lucrez cu câinii.

Sunt două telecabine cu care poţi urca.

Dar nu ştiu care e mai rapidă.

Cealaltă urcă pe munte pe cealaltă parte.

Este lapte aici sus?

Lapte.

Mă bucur că n-a ales tatăl meu să facă această probă.

A trebuit să fug pe deal în sus şi era o potecă

prin zăpada pe unde ajungeam la lapte.

E greu.

Dacă se desprinde chestia asta, s-a terminat cu noi.

Bun...

Alergam pe drum spre telecabină.

Dar am forţat prea tare şi am alunecat pe o porţiune de gheaţă.

N-am mai zburat aşa în toată viaţa mea.

Aici e. Aleluia.

Lapte, lapte? Ăsta e gol.

- Deci iau bidoanele astea? - Da.

Acum trebuie să le manevrez pe astea,

să le duc pe amândouă deodată.

Atâta timp cât nu cad... Sunt grele...

Este dificil.

Am avut de dus acele bidoane de 13 kilograme umplute cu lapte,

iar braţele mi-au luat foc.

Să-mi trag puţin sufletul aici.

Ok, să mergem.

Ce mai faci?

Îmi pierd toată forţa din braţe deja.

Aici este, aleluia.

I-o las şi altcuiva...

- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.

În regulă, să încărcăm chestiile astea.

Am putea câştiga etapa, ceea ce ar fi minunat.

"Câştigătorii TAR 24, Brenchel".

O voi şterge. Ce tupeu să scrie aşa ceva.

La deal şi prin zăpadă, devin tot mai grele.

Trebuie să te ţii bine.

Am pornit. Şi ne întoarcem jos.

- Hei, asta e telecabina mea. - Bine.

- Trebuie s-o aştepţi pe a ta. - Foarte bine.

Unde e laptele?

Mă doare puţin spatele, sinceră să fiu.

Connor.

Fericit ca o scoică.

Sper că câinele meu e pregătit.

Sper că Kira e gata.

Iată-ne.

Mulţumesc.

Excelent.

Bine, încă unul.

Oh, e aici! Da!

Uşurel. Nu vărsa laptele.

Bine, Kira, eşti gata să le livrăm, fată?

Careva va aluneca pe gheaţa asta de aici.

Şi n-aş vrea să fiu eu acela.

Bună fată. Bună fată, Kira.

Foarte bine, să mergem.

Să nu-mi verşi laptele, prietene.

Atunci am fost bucuros că am ales

un câine mare, puternic.

Pentru că al meu mergea la un trot uşor.

Şi l-am văzut pe Connor încercând să-l tragă să meargă mai repede.

Cowboy-ii sunt rapizi.

Max ăla a fost destul de rapid.

- Noi! Cordo! - Haide, fiule. Ce câine frumos ai acolo!

Aşa se face, Cordo.

- Da! - Apreciez.

Aşa da, frate.

Conduceţi la Engelberg.

Echipele trebuie să conducă acum spre oraşul Engelberg

şi să prindă telecabina către vârful muntelui Titlis.

Acest munte de 3000 de metri

e pit stop-ul acestei etape a cursei.

Ultima echipă care se înregistrează aici

ar putea fi eliminată.

- Pit stop. Să mergem. - Pe mai târziu.

Mulţumesc.

Căutaţi-l pe Phil la 3.000 de metri şi înregistraţi-vă la pit stop.

Haide, tată, haide! Haide, haide!

E liber.

- Bine, trebuie să plecăm. - Ne-au depăşit.

Hei, dar îi putem întrece într-o cursă de alergare.

Haide, creatură frumoasă!

Hai să mergem. N-aş vrea ca Brenchel să ne urmărească.

A fost dificil, nu cred că Caroline o să reuşească.

Este greu.

Da, treabă bună!

Pit stop, să mergem!

- Bine, să mergem. - Haide.

- Parcare Titlis, chiar aici. - Asta este.

Aici, aici! Vino, vino!

Haide, haide!

- De unde luăm telecabina? - Tată, uite aici!

Uşurel, uşurel, uşurel.

Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc.

Repede, repede, repede!

- Bine, am pornit. - Haide, iubire.

Trebuie să ne ţinem ochii căscaţi să vedem dacă vin.

- Chiar acum ajung. - Da?

Chiar acum.

Parchează.

Să ne mişcăm.

Pe aici?

Mulţumesc.

- Urcăm în asta de aici? - Da.

Acum suntem pe locul al doilea pe drumul spre oprire.

- Şi a apărut şi soarele. - Da.

Trebuie să ajungem acolo şi să-l găsim pe Phil rapid.

- Dacă nu... - Nu vom avea prea mult timp să-l găsim.

Nu vom câştiga.

Nu-i vom putea întrece pe cowboy într-o cursă pe jos.

Mulţumesc.

A putem trece înaintea ta? Suntem într-o cursă.

- Te rog, te rog. - Te rog.

Mulţumesc.

Suntem pe locul trei şi asta ne face să ne gândim...

chiar aşa de aproape, din nou.

Ajungem sus, Connor.

Bine, ne pregătim.

Căută-l pe Phil.

- E acolo jos? - Unde?

Unde e vârful muntelui Titlis?

Cred că trebuie să urcăm cu chestia asta.

- Trebuie să mergem la telescaun, Connor. - Nu se poate!

Ca să ajungem în vârf.

- Zice să mergem în vârful muntelui Titlis. - Da.

Trebuie să mergem în vârf. Haide, haide, haide.

- În direcţia aia e Titlis? - Da.

- Să urcăm. - Da.

Ce se întâmplă, băieţi?

- Care-i treaba, băieţi? - Care-i treaba?

Puteam să câştigăm. Nu văd cum i-am putea bate.

N-o să-i putem depăşi.

Salvaţi de uşă, se pare.

Sunt... cowboy-ii sunt chiar acolo!

Suntem într-o competiţie... Competiţie, competiţie.

- Vă rugăm, vă rugăm. - Dumnezeule.

Mulţumită zeilor.

Hei, ne întâlnim, în sfârşit.

Băieţi, jocul începe.

- Jocul acum începe, bine? - Acum e serios!

Am zburat până aici cu covorul nostru magic.

Băieţi, jocul începe.

- Jocul acum începe, bine? - Acum e serios!

Am zburat până aici cu covorul nostru magic.

Leo şi Jamal, Dave şi Connor, Jet şi Cord, trei echipe împreună.

- Nu vom câştiga cursa de alergare. - Nu ştiu.

Doamnelor şi domnilor, ajungem pe culmea muntelui,

la o altitudine de aproximativ 3.020 metri.

Temperatura de aici este de minus cinci grade Celsius.

Pregăteşte-te să-i dăm drumul.

- Mergem afară? - Nu ştiu.

- Să ieşim afară? - Muntele.

- Nu am idee. - Nici eu.

Nu ştiu dacă e bine.

La naiba. Noi mergem pe aici.

Titlis, Titlis!

Haide, oricum vom fi a treia.

- Pe unde ieşim? - Mergem în sus?

- Da. - Sus?

Jet, hai să mergem pe aici.

Hai, tată!

- Ei? - Da.

Bine aţi venit pe Muntele Titlis, Elveţia.

- Mulţumesc, o plăcere să te cunosc. - E frumos.

Spectaculos!

- Dave şi Connor! - Da?

În primul rând, sunteţi echipa numărul unu.

Şi în al doilea rând, vă mai amintiţi de acel Mustang clasic

pe care l-aţi avut de identificat azi?

E doar o mică parte a acestui simbol american.

Şi cum Ford sărbătoreşte cea de-a 50-a aniversare a lui Mustang,

la fel veţi putea sărbători şi voi,

pentru că veţi fi printre primii posesori

ai unuia dintre noile Ford Mustang 2015.

În timp ce restul lumii va trebui să aştepte până atunci.

- Va fi grozav să ne plimbăm cu aşa ceva. - Va trebui să aşteptăm.

Ce-ar fi să-i lăsaţi şi pe cowboy să vină aici?

Bună treabă, băieţi.

- Antrenament de altitudine. - Bună treabă, băieţi.

Ce cursă de alergare!

Cowboy, sunteţi echipa numărul doi.

Leo şi Jamal, echipa a treia.

Nu s-ar fi putut mai aproape.

Se pare că există o mică diviziune în cursă,

cu Brendon şi Rachel.

- Nu e prea multă dragoste. - Ei bine, nu.

Nu sunt echipa noastră preferată. Deloc.

E fiecare pe cont propriu şi ne vom întrece spre linia de finiş.

Omoară-mă acum.

Şi ce, Brenchel?

Oricum nu faceţi parte din alianţa accidentală.

- Brendon şi Rachel... - Da.

Sunteţi echipa numărul patru, felicitări.

Nu suntem ieşiţi din joc.

Mi se pare că voi faceţi propria cursă.

Şi, dacă e nevoie, veţi câştiga The Amazing Race fără nici un prieten.

Exact. Toţi ceilalţi lucrează împreună,

aşa că acum sunt Anti-Brenchel.

Dar ce putem face? Suntem în competiţie în această cursă.

Dacă se vor răzbuna pe noi...

Nu ştiu, dar karma îmi zice că se va întoarce împotriva lor.

Căţeluşule, salut!

Un câine mă va aduce într-o stare bună de spirit.

Indiferent cât de grea a fost ziua.

Sunt tare mândră de Caroline.

Cred că am făcut o treabă grozavă.

Şi nu cred că am fi putut face mai mult

decât ceea ce am făcut deja.

Haide.

Am avut o cursă bună. Sunt foarte mulţumită de noi.

Am avut cele mai bune momente aici.

Ce va fi, va fi.

Au fost foarte grele.

Caroline, sunt foarte mândră de tine.

Caroline şi Jennifer...

Din păcate, sunteţi ultima echipă sosită.

- Ştim. - Da.

Cu toate acestea, asta-i o etapă non-eliminatorie.

- Din nou?! - Din nou.

Sunteţi încă în cursă.

- Doamne! - Îmbrăţişare de grup.

- Sunteţi pregătite pentru ce urmează? - Da!

- Vreţi să rămâneţi în competiţie? - Dacă am avut norocul ăsta...

Înseamnă că ne este destinat să continuăm în The Amazing Race

şi ne este destinat să câştigăm.

Pentru că ăsta-i prea mult noroc ca să nu câştigăm.

- Să câştigăm! - Bine!