Original subtitles

Anterior în The Amazing Race: All-Stars...

Şapte echipe au concurat la Roma, Italia.

La ocol, o confruntare cu care de luptă

le-a adus lui Brendon şi lui Rachel un avans timpuriu.

Leo şi Jamal au devenit gladiatori,

în timp ce un indiciu criptat i-a blocat pe Jessica şi pe John.

La blocaj, Brendon a însumat Treptele Spaniole...

aducându-i astfel lui şi lui Rachel o vacanţă romană fericită.

Oferta generoasă a Afghanimals...

a dus la o cursă palpitantă pe jos...

care s-a încheiat în amărăciune pentru Jessica şi John.

Şase echipe rămân.

Cine va fi eliminat în continuare?

Acesta este oraşul etern, Roma,

centrul unui puternic imperiu în Roma antică.

Şi la intrarea în acest oraş magnific,

Piazza del Popolo.

Această piaţă spectaculoasă e acum punctul de pornire

a etapei a opta într-o cursă în jurul lumii.

Brendon şi Rachel au câştigat ultima etapă

şi vor pleca primii la 7:48 AM.

Conduceţi la Civita di Bagnoregio.

Echipele vor conduce un Ford Focus

128 km până la satul izolat

Civita di Bagnoregio,

unde-şi vor găsi următorul indiciu.

- Atenţie: urmează Întoarcere. - Urmează Întoarcere.

Să mergem.

Haide, trebuie să ieşim din Roma.

- Suntem prima echipă plecată, e bine. - Şi urmează o întoarcere.

Şi urmează o întoarcere, ceea ce e înfricoşător.

Faptul că plecăm primii e foarte important deoarece, având întoarcerea,

eu şi Rachel am vrea să fim primii sosiţi acolo.

Am discutat deja că am vrea să-i întoarcem pe cowboy, pentru că

i-ar obliga să-şi folosească Express Pass-ul.

Vrem să ne asigurăm că nu se vor folosi de Express Pass

în această etapă ca s-o câştige.

Pentru că noi vrem să ajungem primii.

- Iată că pornim! - Unde vom merge?

Civita di Bagnoregio, foarte bine.

Vom cere instrucţiuni.

În etapa anterioară, Dave şi Connor

ne-au dat voie să trecem pe covor înaintea lor.

A fost tare drăguţ.

Suntem într-un fel de alianţă şi avem încredere reciprocă.

Ne puteţi indica direcţia până aici? Civita...

Ne-o poţi şi tipări, te rog?

Planul era să colaborăm cu ei.

Ştiam că pornim unii după alţii şi ne vom urma între noi.

Nu suntem cele mai pricepute la direcţii, deci...

Da, o să rămânem împreună.

Fetele îşi fac rost de o hartă aici.

Le admirăm pe aceste fete, sunt oameni de calitate.

Mulţumesc foarte mult.

- Bine, hai să mergem. - Mulţumesc, fetelor.

- Bine, hai să mergem. - Haide.

Fac ceea ce promit că vor face.

Sunt cinstite, sunt generoase, sunt isteţe.

- Vreţi să mergem noi în faţă? - Da.

- Bine... - Asigură-te că nu ne pierzi.

Continuăm cu Dave şi Connor.

- Şi e în regulă. - Da.

- Caroline. - Spune-mi.

Suntem în The Amazing Race...

- Din nou. - Din nou.

Ştiu, şi suntem două blonde care se descurcă grozav.

Da, împotriva celor mai puternice echipe de bărbaţi...

- Da. - Din toate timpurile.

- Cu siguranţă că putem ţine pasul. - Da.

Fetele sunt încă în spatele nostru.

Şi probabil că vom merge în coloană la acest loc.

Sper că reuşească să ne urmeze.

Atenţie: urmează întoacere.

Bună, ştii unde e asta?

E etapa a opta, aşa că trebuie să ne folosim

Express Pass-ul în această etapă.

- Contează mult să avem acel Express Pass. - E un salvator.

- Mulţumesc. - O zi bună.

- Ce zici de cea neagră? - Da, da.

Arată bine. Frumos Ford Focus.

Trebuie să rămânem în spatele băieţilor.

Oh, oh, nu-i mai văd.

Desigur, s-au băgat în faţa unui camion.

Încearcă să se scape de noi.

- De ce să se scape de noi? - Pentru că e o cursă.

- Trebuia să mă duc pe aici, nu? - Aşa e.

Fac stânga la această intersecţie.

- Da. - Fetele mai sunt în spate?

- Nu. - Voi merge încet, ca să ne ajungă.

Dave şi Connor au dispărut.

Este o cursă şi e normal că vor să ne întreacă,

dar nu cred că s-ar scăpa de noi aşa de curând.

Le-am dat câţiva kilometri,

dar nu ştim unde sunt fetele.

Mă simt prost pentru asta.

Sperăm că sunt în direcţia corectă.

Atenţie: urmează întoarcere.

La naiba.

Dumnezeule.

Suntem ultimii, împotriva lui Flight Time şi Big Easy.

Nu e o situaţie bună, în special ştiind

că urmează panoul cu întoarceri.

Ce faceţi?

Îmi puteţi arăta o hartă? Cum să ajung aici?

Afară şi apoi în dreapta.

- Deci, pe aici? - Da...

Suntem echipa numărul unu de la coadă.

Poate că ar trebui să ne stabilim baremul ceva mai sus decât

"să batem câte o singură echipă o dată".

Trebuie să mergeţi pe autostradă, cu ieşire către nord.

Bine.

Este vorba despre a nu fi eliminat.

Nu mă înţelegeţi greşit.

Vrem să câştigăm ceva etape,

dar a nu pierde e mai important acum.

- Gata? - Da.

Cu ceva noroc vom merge de la cel mai rău la cel mai bun.

- Spune Civita drept înainte, nu? - Da.

Ce peisaje frumoase, e destul de grozav.

Peisajul rural era frumos. Sunt munţi şi dealuri frumoase.

Oh, uită-te la castelul ăla!

Căutaţi în Civita următorul indiciu.

E cutia cu indicii!

Ocol.

Măgarii au fost odată un mijloc vital de transport

pentru Civita Di Bagnoregio.

Acest ocol le dă echipelor ocazia

de a lua parte la două vechi tradiţii,

lucrând cu animalul preferat al acestui oraş.

"Cursa măgarului" cere echipelor să aleagă o pereche de măgari

şi să ia parte în celebra cursa de măgari.

Dacă armăsarul lor rapid le permite să parcurgă

trei tururi înainte ca fanfara să termine melodia,

ei vor fi premiaţi cu indiciul următor.

"Asamblatul de măgari" impune ca echipele să se îndrepte

către atelierul Geppetto

şi să asambleze corespunzător un măgar

folosind toate piesele furnizate.

După ce l-au încărcat cu lemne,

vor trebui să-l livreze lui Geppetto însuşi

pentru a primi indiciul următor.

Vom asambla măgarul.

- Bun, unde trebuie să mergem? - În atelierul marcat.

- Ce abrupt e! - Chiar e.

Haide, avem un avantaj şi trebuie să ni-l menţinem.

Atelierul marcat.

- Oh, asta e cursa de măgari. - Vrei să facem cursa?

- Vrei să încercăm? - Da.

- O să alegem cursa atunci. - Căşti?

Ne uităm de unde să luăm căştile.

Haide, haide, haide.

- Trebuie să ne grăbim. - Vin, dragă.

Uită-te la castel.

Este formidabil.

Wow, ce nebunie!

Ce loc!

Destul de tare.

Cursa măgarilor sună distractiv.

Hai să concurăm cu măgarii.

Ştiu că măgarii sunt încăpăţânaţi şi înceţi.

Arată bine. E-n regulă, măgarule.

Stai, ziceau ceva despre când se uşurează.

- Ăştia s-au uşurat deja? - Sunt mai rapizi?

Da.

Ăsta a făcut-o.

Ăştia sunt rapizi, îţi spun.

I-am ales pe cei care s-au uşurat.

- Haide. - Bun băiat.

Hai.

Bun băiat.

- Trei ture, da? - Da.

Haide, haide, haide!

- Haide, măgarule! - Haide, amice!

- Hai, măgar. - Haide.

Dumnezeule, dumnezeule, Dumnezeule, dumnezeule.

Brendon!

M-am uitat în urmă şi am văzut destul de clar

că măgarul a trântit-o pe jos.

M-a trântit.

Mergi mai departe.

Brendon, continuă!

Am încercat să cobor de pe al ca s-o ajut, dar am căzut şi eu.

Deci arătam amândoi ca nişte idioţi.

Nu fugi aşa de repede!

Haide!

- E incredibil. - Asta e cursa măgarilor.

Nu.

Trebuie să ne luăm căştile şi măgarii.

Hei, Brendon, de unde v-aţi luat lucrurile?

Trebuie să-şi dea seama şi singuri.

I-am întrebat de unde şi-au luat căştile

şi n-am primit nici un răspuns.

Ceva asemănător s-a întâmplat şi pe Treptele Spaniole.

Am aflat că nu ne vor ajuta.

Aici sunt, Connor.

Vom face o cursă cu măgari.

- Am mai încălecat măgari. - Catâri, nu măgari.

Am mai făcut trasee de cărat pe munţi.

Dar măgarii sunt diferiţi de catâri.

- Mult mai încăpăţânaţi. - Haide.

Brendon, mai repede. Mai avem o singură rundă.

Haide, măgarule.

Brendon, am făcut trei!

Trei urale pentru măgar!

- Bine făcut. - Mulţumesc.

Mergeţi pe jos până la Hostaria del Ponte

şi căutaţi următorul indiciu.

- Mergem? - Haide.

- Este greu, amici? - Da.

- Este dificil? - Unde este Hostaria del Ponte?

- Bine, mulţumesc. - Mulţumesc.

Haide, haide!

Am avut un stil unic de a mă ţine pe măgar.

În orice stil posibil.

Haide, nu cădea, nu cădea!

Wow, am fi reuşit.

Bătrânul meu a căzut de pe cal.

Crezi că ar trebui să-i întoarcem pe cowboy?

Nu ştiu, ar trebui să-i întoarcem.

Sau să-i întoarcem pe Dave şi Connor?

- Nu discutăm acum, fugi. - Bine, alerg.

Eu zic că avem un bun avans faţă de ceilalţi.

Ce călătorie plăcută!

Vezi o mulţime de dealuri înverzite,

şi podgorii. Chiar e o ţară frumoasă.

Cu întoarcerea acum, eu aş zice să facem un pas înainte,

şi să folosim Express Pass-ul ca să avansăm înaintea celorlalte echipe.

Ca să fim siguri că nu trebuie să facem şi celălalt ocol.

- Acum ne îndreptăm spre Viterbo. - Să sperăm.

Sau ne întoarcem de unde am şi venit?

Ei bine, nu ştiu.

Nu i-am mai văzut deloc pe Dave şi Connor.

Crezi că am mers în direcţia greşită?

Detestăm panoul cu întoarceri. E ceva ce ne sperie pe amândoi.

Am supravieţuit la două întoarceri în ultimul nostru sezon.

Prima echipă care a reuşit asta

într-un singur sezon, iar acum

presupunem automat că vom fi

întorşi de vreo altă echipă.

Înainte? Tot înainte.

Dar asta-i cala greşită.

Poate ar trebui să întrebăm pe cineva.

Da, opreşte să întrebăm pe careva.

Scuză-mă, încercăm să ajungem la A90.

- Autostrada.. - Nu vorbesc engleza.

Vorbeşte cineva engleza?

- Engleză! - A90?

E o zi lungă.

Chiar nu ştim unde mergem, încercăm să găsim A90.

Acum suntem în ţara nimănui.

Hostaria del Ponte.

- Da, da! - Rapid, rapid, rapid!

- N-a fost nimeni întors încă. - Evident.

Aceasta este o întoarcere dublă,

unde două echipe au ocazia

de a încetini două alte echipe,

forţându-le să facă ambele ocoluri.

- Pe cine ai vrea să întorci? - Dave şi Connor.

- Nu pe cowboy? - Eu zic Dave şi Connor.

Dave şi Connor sunt chiar pe urmele noastre.

Dave şi Connor. Trebuie s-o facem.

Foarte bine.

Avem nevoie de indiciu. E chiar aici.

Echipele trebuie să conducă la La Badia di Orvieto

pentru a primi următorul indiciu.

Să mergem.

- Am făcut bine? Să nu-i întoarcem pe cowboy? - Termină! Nu.

Vreau să terminăm primii azi. Nu vrei un premiu?

- Ba da. - Bine atunci.

Dave şi Connor sunt chiar pe urmele noastre, dragă.

Ce nu înţelegi în asta?

Dacă ar fi ajuns ei primii, iar noi am fi urmat după ei...

- Pe cine crezi că ar fi întors? - Pe noi.

- Repetă. - Pe noi.

Exact.

Dacă am fi plecat de acolo mai devreme,

i-am fi întors pe cowboy.

- Am mai discutat. - Uite-i pe cowboy, chiar acolo.

Era o maşină marcată, s-au dus în direcţia opusă, Jet.

Civita e chiar în faţa noastră.

Asta-i o pacoste.

Bine, deci. Să călărim.

Credem că am putea fi întorşi.

Deci, vom folosi Express Pass-ul înainte de a fi întorşi.

Îl vom folosi în acest ocol.

- Uite-l pe omul nostru. - Bună!

Îmi place păpuşa ta. Vom folosi asta.

- Frumos. - Mulţumesc.

Asta este, vom reuşi!

- Mulţumesc. - Mulţumesc, mulţumesc.

Mulţumesc!

Trebuie să ne grăbim, Cord.

- Dar... aţi terminat deja? - Da, da, măgarul nostru a fost rapid.

- Haide, să mergem. - Haide.

Cine mai este aici?

Credem că şi fetele country sunt pe aici.

- Nu! - Fetele încă n-au ajuns aici.

Am ratat ieşirea.

- Jet, ce căutăm? - Hostaria del Ponte.

Vezi castelul de acolo? Probabil că acolo este.

Am ajuns la timp, am ajuns la timp!

- E o altă echipă. - Da, da.

Trebuie să trecem de panoul ăla cu întoarcerea.

Scuzaţi-mă.

Hostaria del Ponte, tot înainte?

Unde este? Unde?

- Aici? - Acolo e panoul cu întoarcerea, îl văd.

Nu ne veţi întoarce, nu-i aşa?

Cine a făcut-o?

Haideţi, a trebuit să întoarceţi un bătrân de 60 de ani.

- Trebuie să întoarcem pe cineva. - Pe cine?

- Trebuie să întoarcem pe cineva. - Trebuie.

Odată ce am văzut că suntem pe panou,

Nu aveam de ales decât să întoarcem şi noi o altă echipă.

Dumnezeule.

Am văzut că Dave şi Connor au fost întorşi,

iar noi eram chiar în urma lor.

Şi trebuiau să întoarcă pe cineva.

Când ne-am văzut imaginea pe panou...

- Am fost surprinşi. - M-a supărat.

Dar aşa ştiu ei să joace jocul.

Ne zâmbesc atunci când trebuie, dar ne şi trădează când e nevoie.

- Trebuie să întoarcem pe cineva. - Da, pe cine?

Pe Leo şi Jamal, pentru că trebuie să rămânem în cursă.

- Cum de-am scăpat de data asta? - Nu ştiu, dar bună treabă.

Să mergem.

Aş vrea să-i omor pe Brenchel.

La naiba cu Brendon şi Rachel.

Hei, băieţi, vă spun doar că a trebuit să vă întoarcem,

pentru că şi noi am fost.

- Nu se poate... - Ba da.

Cine v-a întors?

- Brendon şi Rachel. - Brendon şi Rachel.

Îţi vine să crezi?

Nu-mi vine să cred că Brendon şi Rachel i-au întors pe Dave şi Connor.

N-are deloc sens pentru mine.

În etapa a opta se pare că oamenii încep să joace murdar.

- Îmi pare rău, băieţi. - Am putea face...

Ocolul împreună.

Eu şi Leo înţelegem că întoarcerea face parte din joc.

Nu ne vom plânge de ce au făcut-o.

E gata. În loc să le purtăm ură,

amândouă echipele am decis să colaborăm.

Nu există nici un exemplu.

Avem două picioare posterioare...

Asta pare partea din mijloc.

Ne descurcăm noi, Leo.

Tu fă faţa, o voi face spatele.

- Am nimerit-o. - Bine, am terminat.

- Şi cum naiba vine capul? - Şi toate astea aici?

Nu ştiu cum vine capul.

Şi asta trebuie să se potrivească undeva.

- Ce e aia? - N-am idee.

Eu şi Rachel ne folosim de întoarcerea lui Dave şi Connor

pentru a putea să câştigăm etapa. Pentru a face bine şi a câştiga

trebuie să laşi sentimentele deoparte.

La Badia.

Cască ochii pentru capelă.

Mergem pe aici, cred.

Aici este.

Blocaj.

- Cine se pricepe la scris?

Înainte de inventarea tiparniţei,

cărţi precum biblia au fost copiate manual.

Acest blocaj le cere echipelor să copieze

o pagină dintr-un vechi manuscris,

aşa cum au făcut călugării timp de secole.

După ce au făcut o copie identică a acestei scrieri ornate,

un călugăr le va da următorul indiciu.

- E scris. E de mine. - Bine, bine.

Acordă-ţi timp, bine? Suntem într-un loc sacru.

Un vechi manuscris.

Am intrat în acea încăpere frumoasă

plină de opere de artă şi mese de scris.

Şi când am văzut acea caligrafie m-am bucurat.

Pentru că am făcut caligrafie când eram mică şi am fost şi artist.

Nu e uşor, trebuie să o fac încet şi cu multă grijă.

Eu cred în tine.

Tu, eu şi dumnezeu suntem de neoprit.

- E frumos. - Da.

- Superb. - Bine, suntem aici.

- Dave şi Connor sunt aici. - Doamne.

Sunt supărată pe ei.

- Vezi gaura de acolo? - Nu, nu e aia.

Încearcă mai departe.

Chestia asta e nasoală.

- Intră? - Nu.

Haide, trebuie să terminăm, Leo.

- Fetelor, fetelor! - Ne-aţi pierdut.

V-am aşteptat la sensul giratoriu, vă jur că v-am aşteptat.

Haideţi să terminăm cu asta.

Să terminăm pentru că noi am fost întorşi.

- De unde ştii? - De unde ştii?

Pentru că am făcut-o deja pe cealaltă.

- Pentru că am fost la panou. - Şi cine mai era întors?

- Băieţii. - Aşa că luaţi o cutie şi s-o facem.

Vă vom ajuta după ce terminăm şi noi.

- Mulţumesc. - Mulţumesc, băieţi.

Lucrăm cu toţii împreună pentru a termina.

Şi aşa. Bine, am terminat.

A spus că nu-i bine?

A spus că nu.

Nu e bine?

Oh, au greşit.

Bună, încercăm să ajungem aici.

Să continuăm? Continuăm?

- Spune să continuăm. - Mai departe?

Mult mai bine decât să trebuiască să căutăm noi înşine.

Da, da.

Sunt bucuroasă că am ales să fac eu acest blocaj în loc de Brendon.

E o probă foarte potrivită talentelor mele.

Nu ştiu dacă mi-a spus dumnezeu să-i întorc pe Dave şi Connor,

sau doar a fost o decizie înţeleaptă.

Dar nu cred că vor fi eliminaţi din cauza asta.

Aşa că, în cele din urmă, va trebui să-i confruntăm.

Dar, hei, suntem într-un loc sacru,

n-ar putea să se supere pe mine.

Ok, gata.

Tot nu e bine, băieţi. Cine ştie ce facem greşit...

Asta merge aşa.

- Aţi încercat în ambele direcţii, nu? - Urechile? Da.

Doamne, o să ieşim din cursă din cauza unui măgar.

Şi roţile? Roţile nu au legătură cu asta?

Omule, pierdem prea mult timp.

Flight Time şi Big Easy ar putea fi oriunde.

Este singura echipă pe care o mai avem de siguranţă.

Să mergem la celălalt ocol?

Şi când reuşesc ne spun şi nouă?

Dacă mergem la celălalt, o să ne spuneţi cum se face...

- Sigur. - Dacă ne dăm seama.

Mergeţi la măgari?

- Da, să facem măgarii. - Bine.

- Mulţumesc, băieţi. - Mulţumesc, băieţi.

Trebuie să fugim.

Crezi că ne vor spune?

Cine ştie?

Ne scapă ceva evident.

Ei bine, nu poate fi chiar atât de evident.

- E o cutie acolo. - Da.

- Cine are scrisul potrivit?

- Du-te şi fă-o tu pe asta. - Bine.

De ce trebuie să fac mereu astfel de sarcini?

Am cusut, am făcut caligrafie...

Eu zic că te-ai descurcat bine la cusut.

S-o facem şi pe asta...

Am o caligrafie oribilă.

Şi asta mă nelinişteşte.

Trebuie să utilizaţi toate elementele.

Le-am folosit pe fiecare dintre ele.

Când producătorul de jucării vă dă verde,

vă va încărca cu buşteni de foc.

- Dar nu ne-a dat verde. - Ştiu.

Ştiu, dar mă gândesc că mai trebuie făcut ceva

care să servească la încărcarea lemnului.

Ceva în legătură cu asta? Pui lemnele în asta?

- Ah! - Aţi descoperit?

V-aţi dat seama?

Nu ştiu dacă e în regulă, Connor.

- Asta era, fetelor. Cutia. - Mulţumesc.

Băieţi, aşa da!

Ce genii!

- Ştiţi unde ducem astea? - Da.

Ne urmaţi pe noi.

Dacă e nevoie, ne întoarcem şi vă ajutăm.

- Bine. - E în regulă.

- Haide. Te descurci, Leo? - Da.

Sensul greşit. Haide, vino, vino.

Haide, haide, haide!

Hei, Jamal. Au reuşit!

Dave! Hei, hei!

Bine, dă-l jos şi să-l tragem aici.

- Mulţumesc. - Mulţumesc, Geppetto.

- Să mergem să le ajutăm pe fete. - Da.

Asta e, haide!

Alo? Ajută-mă!

Leo, vino!

Dave, ce-a fost?

E cutia, cutia!

Hai, hai, hai!

În ciuda faptului că ne-au întors,

jos pălăria în faţa lui Dave şi a lui Connor.

Dave este un om cu multă clasă.

L-a crescut pe Connor ca un gentleman.

Ne-au ajutat foarte mult în această etapă.

Nici n-o vom mai numi întoarcere, ci un dar.

O vom numi întoarcerea norocoasă.

Mulţumim, Dave şi Connor.

Într-adevăr, sunteţi oameni cu clasă.

Nu.

Nu? La naiba!

Haide!

Pot să aleg altul?

Bine.

Am avut unul foarte încăpăţânat.

E foarte important pentru mine şi Leo să reuşim aici,

ca să trecem la celălalt ocol.

Deoarece Flight Time şi Big Easy pot apărea oricând.

- Pinocchio! - Pinocchio!

Luaţi indiciul şi să pornim de aici înainte să vină Afghanimals.

Mulţumesc.

- Să mergem, să mergem, să mergem! - Bine.

- Ştim unde este. - Mulţumim, băieţi.

Trebuie să ne grăbim.

Brendon...

O să-i facem praf.

Acea femeie nebună...

Sunteţi fanii lui Brenchel?

I-am spus lui Connor de dimineaţă, că pare cam înfricoşătoare.

Îi urăsc pe Brenchel!

Loveşte-l, Jamal.

Wow, uită-te la asta.

Văd alte echipe coborând.

Pe unii i-am ajuns.

Uite-i pe Globes. Trebuie să ne grăbim.

Haide, Jamal!

Am făcut trei.

Am făcut trei. Trei, trei!

Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc!

Îmi place Italia!

Bună treabă, frate.

Ce grozav e!

Am mai folosit foiţă de aur, dar niciodată pe o carte sau pe aşa ceva.

E superb, iar caligrafia este o operă de artă.

Şi ca artist, apreciez aşa ceva.

Am nişte prieteni călugări pe aici.

Mai conversăm, ei poartă şi ei pălării.

Cred că le-ar fi plăcut să fie cowboy.

Toată lumea vrea să fie un cowboy!

Nu glumesc, îmi purta pălăria.

Purtau pălăria mea.

- Le-ai dat şi pălăria ta? - Da, asta...

Cum ai putea să-i spui unui călugăr?

Nu ştiu.

Există un nou şerif în sat.

Unde o ducem?

- Loveşte-l! - Asta fac!

Trebuie să-l loveşti, Nate.

Să schimbăm!

N-o să reuşim trei ture.

Schimbăm şi mergem la cel cu lemne, sau ce?

- Să mai încercăm o dată. - Asta vrei să facem?

Hai.

Încearcă cu al meu, bine?

Vom schimba caii.

Ăsta nu se descurcă deloc.

Calul ăsta nu se descurcă deloc.

Mergi mai departe, mai departe!

Dumnezeule, ce nebunie!

- Trebuie să schimbăm. - Continuă, mai departe.

Nu va merge nicăieri.

Să schimbăm ocolul.

Vom schimba, că ne pierdem timpul.

Pierdem timpul!

- Ne pierdem timpul, haide. - Atunci să schimbăm?

- Schimbăm. - Mergem la celălalt ocol.

Bună, Pinocchio, avem un măgar pentru tine.

Este foarte bun, făcut manual.

Mulţumesc, mulţumesc.

- Pinocchio, ce mai faci? - Haide, să mergem.

Plecăm.

- Foarte bine. - Bună treabă.

Suntem încă în joc.

Am renunţat la cursă pentru că era imposibil, măgarii erau leneşi.

Nu vroiau să coopereze, aşa că...

Nu puteam să ne mai pierdem vremea acolo.

Omule, mi-aş fi dorit să avem timp să ne bucurăm de asta.

Hei, doar un moment pentru a contempla.

Frumos.

Incredibil.

- Bun, să mergem. - Să continuăm.

Despre asta e The Amazing Race.

Uitaţi-vă aici.

N-o să vezi vreodată aşa ceva acasă.

Ne distrăm, ne simţim mult mai bine.

Tocmai am terminat cu întoarcerea.

Să mergem.

Am rămas în istoria The Amazing Race.

Nu mai e o altă echipă care a supravieţuit la trei întoarceri.

Sper că am supravieţuit.

Încerc să pun piesa asta...

Uite aşa.

E ceva în neregulă.

Ce puteam să greşim?

- Ce crezi? - Nu am idee, frate.

Nici eu.

- Şi am folosit toate componentele, nu? - Da.

Cred că caligrafia mea este în regulă.

Şi sper că şi foiţa de aur arată bine.

Arată foarte bine.

Nu reuşesc să mă încadrez între linii.

O să încep din nou.

Trebuie să scriu mai mic ca să se potrivească totul înăuntru.

Prea subţire.

Prea gros.

Începe de la capăt.

Nu era nimic greşit.

Dragă, ascultă ce zice el.

E chiar bine.

Rachel, ai credinţă.

Rămâi optimistă.

Eşti în prezenţa lui dumnezeu.

- Bine? - Da, domnule.

Te rog...

Pentru noi...

Sunt afară şi mă rog pentru tine.

Îţi place să te uiţi la noi, nu-i aşa?

Arătăm bine?

Nu ştiu, omule...

Pune urechile invers.

Am să râd de asta.

Şi eu, nu e cazul să mă enervez.

Nu ştiu ce ar putea fi, omule.

Ce crezi?

Schimbăm...

Vrei să mai schimbăm ceva?

- Ce să mai schimbăm? - Nu ştiu.

Ce nu e în regulă cu tine?

- Aici este. - Sunt încă aici.

- Brendon şi Rachel? - Da.

Pe acest drum, fetelor.

Aici e cutia, tată.

Mulţumesc, băieţi.

Mulţumesc, vă mulţumim.

Îmi pare rău, Dave.

- Nu-ţi pare rău deloc. - Nu-ţi pare rău.

Dumnezeule, cu un om de 60 ani?

Cine are scrisul potrivit?

- Nu, e a ta. - Trebuie să o faci tu.

- Dar te vei descurca. - Nu!

- Tu trebuie să o faci. - Tu trebuie să o faci.

- Nu. - E de tine.

- Vrei s-o fac eu pe asta? - Da.

Fă-o tu.

- Nu am aptitudini artistice. - Nici eu.

- Tată, fă-o odată. - Nu o voi face.

- Tu trebuie să o faci. - Chiar aşa?

Da.

Eu cred că te pricepi.

Chiar îmi pare rău, Dave.

Nu este personal, nu e...

Mulţumesc.

Dave m-a bătut pe spate şi mi-a spus: "mulţumesc tare mult".

Şi eu am rămas: "ei bine, bine".

Brendon şi cu mine jucăm exact acelaşi joc ca şi ei.

Doar că noi o facem mai bine.

Nu ştiu...

- Nu am nimic pentru tine. - Nici eu.

Nici eu nu am nimic pentru mine.

N-are nici un sens.

Am folosit toate piesele.

Asta e noaptea când se sting luminile în Georgia.

Pentru mine arată donkeylicious.

Nu-mi dau seama.

Poate că de data asta vom avea măgari mai rapizi.

Mergem să încercăm?

Ne întoarcem la celălalt ocol.

Nu putem face măgari, nu-i putem călări...

Sper că îmi aprobă.

Da, mulţumesc!

Mulţumesc foarte mult.

Echipele trebuie să conducă acum la Orvieto

şi să ia funicularul până în centrul oraşului.

După aceea, vor trebui să meargă pe jos în Piazza del Duomo,

situată sub umbra acestei catedrale impozante,

o capodoperă de marmură şi mozaic.

Ultima echipă care se înregistrează aici

ar putea fi eliminată.

Să ajungem pe locul întâi!

Dave era supărat tare?

Da, da, dar nu-mi pasă! Plecăm!

- Bine. - Bineînţeles că e supărat.

De ce v-ar întoarce dacă sunt pe prima poziţie?

Ştiau că eşti foarte tânăr şi că ai multă energie.

- De asta au făcut-o. - Ca şi un copil.

- Da, nu e rău. - E un compliment bun.

- Cred că da. - Ei te consideră o ameninţare.

Asta este... e foarte dificil pentru un blocaj, asta e sigur.

Caligrafia mea nu e cea mai bună, dar fac tot ce pot.

Arată bine, nu?

Mă încadrez între linii de data asta.

Cu noroc, vom reuşi cu asta.

Haide, Jamal. Vino, Jamal!

O fac eu.

- E dificil? - Aşa se pare.

Cred că toată lumea e aici, aşa că trebuie să mă grăbesc.

N-am mai folosit niciodată aşa ceva.

Ne-am întors!

O să facem asta în două minute,

pentru că nu putem sta toată noaptea aici.

Vă place, vă place, nu-i aşa?

Trebuie să găsim funicularul.

- Acolo, Brendon. - Haide, haide, haide!

Grăbeşte-te, grăbeşte-te. Pentru că nu vrem

să mai urce şi altcineva cu noi.

- Dumnezeule, Brendon, este incredibil. - Nu există scuze, dragă.

Nu puteam folosi întoarcerea în zadar dacă nu ajungeam primii.

Haide, iubito.

- Piazza del Duomo. - Piazza del Duomo.

- Haide, Rach, suntem aproape ajunşi. - Dragă, ştiu. Fug.

Haide, Nate!

Sunt trei!

Da, avem trei.

Mulţumesc.

Tipule, m-ai văzut cum am căzut?

Te-am văzut.

Sper că e bine, nu vreau să mai fac alta.

- Foarte bine. - Mulţumesc.

Bună treabă, Jet.

Domul e pe aici. Haide, Brendon.

Bine aţi venit la Orvieto, Italia.

Brendon şi Rachel.

Sunteţi echipa numărul...

Unu!

Sunteţi echipa numărul unu şi am veşti grozave pentru voi.

Ca şi câştigătorii acestei etape a cursei,

aţi câştigat 7.500 $ fiecare.

În numerar, de care vă veţi bucura după cursă.

E uimitor, dumnezeule! E uimitor!

Cum de v-aţi descurcat atât de bine astăzi?

I-am întors pe Dave şi Connor pentru că am vrut să câştigăm.

Asta e The Amazing Race, concurăm pentru un milion.

A trebuit să folosim întoarcerea pentru a câştiga.

Dar nu vom lăsa pe nimeni să ne întreacă.

A fost o situaţie stresantă.

Scrisul meu de mână nu e prea grozav, pentru început.

Şi a face caligrafie era deja un alt nivel.

Mi-a luat mult timp, aşa că eram îngrijorat

că rămânem în urmă.

Cred că e destul de bine.

Sunt optimist, mama îmi făcea

copii după nişte cărţi când eram copil.

Mama m-a ajutat mult în această cursă.

Mulţumesc, mamă.

E bine.

- Mulţumesc, mulţumesc, vă mulţumesc. - Bună treabă, Caroline.

- Ador artele şi caligrafia. - Bine făcut.

Trebuie să ajungem acolo şi să trecem la proba de la blocaj,

şi sper să fie ceva dificil, aşa îi vom putea ajunge din urmă.

Am văzut multe echipe revenind dintre ultimele.

Beekman erau mereu în urmă, dar au câştigat cursa.

Băieţii Beekman îşi trageau valiza pe roţi până la capăt.

Da, aveau valize pe roţi.

Deci orice e posibil.

Cred că am reuşit.

Să am grijă doar ca aurul să fie răspândit suficient.

Sunt 99% sigur că nu e destul de bine.

N-o să reuşesc niciodată.

Nu voi reuşi.

- Voi lua pedeapsa. - Suntem terminaţi.

E dificil. Voi trece la partea cu aurul.

Nu ştiu dacă scrisul meu va fi aprobat sau nu.

Dar nu cred că voi putea mai bine de atât.

Vom vedea. Cu ceva noroc, va trece după ce adaug aurul.

Trebuie să mă asigur că aurul e răspândit uniform,

asta va fi cheia.

Arată destul de bine.

- E bine, felicitări. - Da!

Da! Suntem gata?

- Da. - Bună treabă, Picasso.

Hei, mulţumesc mult, omule. Apreciez gestul.

N-a trecut neobservat marele ajutor ce ni l-au acordat Dave şi Connor.

Aşa că nu aveam de gând să-i lăsăm baltă.

Vom merge împreună.

- Băieţi, sunteţi oameni buni. - Da.

Dave ne-a spus că suntem oameni buni.

Şi ştii ce? Am învăţat de la cei mai buni.

Dave, tu ne-ai ajutat şi noi vom face la fel.

- Ai nevoie de ajutor pentru ceva? - Vom vedea, vom vedea.

Sperăm că vom pleca de aici.

- Ce crezi? - Da, e în regulă.

- E în regulă. - Mulţumesc, mulţumesc foarte mult.

Aşa da, fiul meu.

- Haide, haide! - Trebuie să urcăm cu funicularul.

Jet şi Cord, sunteţi echipa numărul doi.

- Bună treabă. - Frumos.

Bine făcut.

Jen, ăsta e drumul către Orvieto, nu?

- Unde crezi că este? - Să mergem pe acolo.

- Nu cred că e pe acolo, Jen. - Bine.

De fapt, cred că mă pricep destul de bine la asta.

Îmi iau rolul de Leonardo DiCaprio.

Da Vinci, vroiam să spun.

Sau Michelangelo?

DiCaprio este actorul, nu?

- Unul dintre acei Leonardo. - O să te scufunzi ca Titanicul.

Cu DiCaprio.

Există două modalităţi de a ajunge la Orvieto.

- Eu zic s-o luăm la stânga. - Şi eu mă gândesc la stânga.

Bine, uită-te la semnalul din faţă.

Funicolare, în dreapta. Corect, corect!

Facem prăpăd cu direcţiile astăzi.

- Afghanimals sunt în spatele nostru? - Nu.

Să fi fost un semn acolo jos

pe care l-am scăpat şi unde au virat Afghanimals?

Nu ştiu.

- Nu vorbesc engleza, îmi pare rău. - Bine.

Acolo.

- Uite aici. - Bine, bine. Mulţumesc.

- Pe unde, fetelor? - Fetelor, unde e?

Pe acolo, şi apoi spre dreapta.

Bine, trebuie să coborâm.

Ne-am înşelat.

Chiar aici, da! Dumnezeule!

N-aş vrea să fiu prea entuziasmat.

Ba da!

Şi am mai fost şi întorşi.

Wow, e uimitor. Îmi place Italia.

Sunt foarte încrezător, orice e posibil.

Copii, fiţi mereu optimişti.

În faţa oricăror obstacole, rămâneţi mereu optimişti.

Indiferent cu ce te confrunţi în viaţă, nu renunţa.

Da, sunteţi, de fapt, echipa a treia.

Aşa au spus ei, în italiana lor.

Nu?

Perfect.

Piazza del Duomo?

- Bine, Jen, haide. - Haide, tată, haide, haide!

Haide, prieteno!

Dave şi Connor, sunteţi echipa numărul patru.

Îl acceptăm.

Caroline şi Jennifer, sunteţi echipa numărul cinci.

Dave, nu ai avut o zi bună astăzi.

Azi am avut parte de o întoarcere care chiar m-a surprins.

- Brendon şi Rachel ne-au întors. - Nu înţelegem.

Suntem supărate, pentru că îi iubim.

Şi nu ştim de ce au trebuit să-i întoarcă pe băieţii noştri.

Vom juca dur de acum încolo şi îi vom avea în vizor.

Te pregăteşti să închei, Picasso?

Ne-am confruntat cu unele adversităţi,

dar, în ciuda a tot ce s-a întâmplat, am rămas optimişti,

ne-am motivat reciproc şi am terminat proba.

- E pentru tine. - Mulţumesc mult, mulţumesc.

Vrem să ne continuăm cursa, să ne ţinem capul sus,

indiferent de ce se întâmplă. Dacă trebuie să plecăm,

vom pleca ca şi concurenţii ce suntem.

A fost o zi lungă.

A fost o zi lungă.

Echipa numărul trei!

- Bine aţi venit la Orvieto, Italia. - Mulţumesc.

Flight Time şi Big Easy, îmi pare foarte rău să vă spun

că sunteţi ultima echipă sosită.

Şi, din păcate, aţi fost eliminaţi din cursă.

N-a fost ziua noastră, n-a fost vremea noastră.

Dar ne-am simţit bine.

Cred că m-am simţit mai bine de data asta

decât în cele anterioare, când am ajuns mai departe.

Ce vă veţi aminti în mod special din această cursă?

E greu să te gândeşti la totul acum.

În total am avut 31 de etape în această cursă,

şi nu avem nimic altceva decât amintiri bune.

Trebuie că facem ceva corect

dacă am avut ocazia să participăm de trei ori.

Băieţi, ne veţi lipsi.

Mulţumesc că aţi dat totul.

- Apreciem ocazia dată. - Mulţumesc.

Marco.

Aşa mai zic şi eu.

Dă acolo, Marco. Acolo sus.

Mai bine aici.

Trebuie să mergem înainte,

de-abia aştept să ne vedem fanii pe terenul de baschet.

Să nu cumva să aduceţi măgari sau cabine de DJ.

Nu vrem să mai vedem maşini de cusut.

Veniţi cu un zâmbet şi ne vom simţi bine şi vom vorbi despre toate astea.

Eu nu vreau să vorbesc, spune-mi doar că am făcut-o bine

şi adu-mi nişte prăjituri.