Original subtitles

Anterior în The Amazing Race: All-Stars...

Şapte echipe şi-au continuat cursa prin Sri Lanka.

Dave a făcut pe poliţistul rutier la blocaj,

în timp ce Rachel a rămas blocată în ambuteiaj.

La ocol, Afghanimals s-au luptat cu cowboy-ii,

şi cântăreţele country cu bulele.

O cursă sălbatică spre pit stop

a dus la o întrecere de alergare pentru primul loc

şi o victorie pentru Leo şi Jamal.

Caroline şi Jennifer au sosit ultimele,

dar au cântat un cântec fericit.

Şapte echipe rămân.

Cine va fi eliminat în continuare?

Sri Lanka e o naţiune insulară în largul coastei de sud-est a Indiei.

Fostă parte a Imperiului Britanic,

găzduieşte acum clădiri coloniale spectaculoase

precum aceasta.

Pe vremuri casa guvernatorilor britanici,

hotelul Mount Lavinia este acum începutul

etapei a şaptea într-o cursă în jurul lumii.

Leo şi Jamal au câştigat ultima etapă a cursei

şi vor porni primii la 2:41 PM.

Mulţumesc, mulţumesc, vă mulţumesc.

Zburaţi în oraşul etern şi căutaţi

podul lui Hadrian pentru următorul indiciu.

Echipele trebuie să-şi dea seama că oraşul etern

este Roma, în Italia.

Odată ajunşi acolo, trebuie să meargă la podul lui Hadrian

unde vor găsi indiciul următor.

- Să mergem. - Oraşul etern...

Nici măcar nu ştim unde este oraşul etern.

Haide, haide, haide.

- Uite aşa. - Foarte bine.

Zburaţi spre oraşul etern şi căutaţi pe podul lui Hadrian.

- Ştim care e oraşul etern? - Trebuie să fie Roma.

Hadrian a fost unul dintre împăraţii Romei.

Taxi!

Zburaţi către oraşul etern...

- Şi găsiţi podul lui Hadrian. - Bun, să mergem.

Pur şi simplu ne trezim şi

mâncăm, dormim şi trăim cursa.

- Ştii unde e asta? - Ştiu.

Jess şi cu mine suntem singura echipă din istoria Amazing Race

eliminată cu tot cu Express Pass.

A fost devastator, dar această cursă

ne-a oferit posibilitatea de a ne revanşa

şi a ne întări relaţia noastră ca şi cuplu.

Mulţumesc.

Putem să folosim computerul?

Mulţumesc foarte mult, domnule.

Cred că e Roma, nu?

Trebuie să fie Roma, pentru că aici începe istoria lumii şi toate cele...

Gladiatorii şi acele lucruri.

Avem nevoie de cele mai rapide bilete...

Da, la Roma, Italia.

- E un zbor direct? - Da.

La ce oră ajunge acolo?

E destul de bine, e un zbor direct.

Am nevoie de două bilete la Roma, vă rog.

Ei bine, prin Sri Lankan Airlines.

Pleacă la ora 1:20, este un zbor direct.

- Rezervaţi zborul, vă rog. - Bine.

- Zburaţi în oraşul etern. - Bine, hai să mergem.

Taxi!

Trebuie să mergem la această agenţie de turism.

- O ştii? - Bine, da.

Bine, să mergem în oraşul etern.

E prima dată când eu şi Rachel nu pornim ultimii sau penultimii.

E a treia oară.

Deci suntem gata să accelerăm ritmul.

E ca şi piaţa de capital. Acţiunile noastre sunt în creştere.

- Unde naiba este oraşul etern? - Oraşul etern.

Oh, Etiopia, în Africa.

- De unde ştii că acolo e oraşul etern? - Nu ştiu.

Zburaţi către oraşul etern.

Am pornit.

Suntem pe punctul de a începe

a 30-a etapă din The Amazing Race

şi suntem foarte entuziasmaţi pentru asta.

Taxi!

Suntem la jumătatea cursei şi până acum am fost printre ultimii.

Dar în ultimele zile

am parcurs nişte etape mai bune.

Suntem încrezători în felul în care concurăm,

şi după cum spuneam: trebuie să batem doar o echipă la un moment dat.

Oraşul etern este Roma.

Acum căutăm o altă agenţie de turism.

Poţi să cumperi bilete acolo?

- Opreşte, opreşte. - Trage pe dreapta.

Rachel!

- Dragă... - Ce?

Calmează-te.

- Mulţumesc. - Ce se întâmplă, amici?

Mergem în acelaşi loc ca şi ei.

Vrem aceleaşi bilete pe care le-au luat şi ei.

În mod normal nu facem asta, dar...

USC şi UCLA pot construi un pod.

- Da. - Podul lui Hadrian.

Ne despărţim pe podul lui Hadrian.

Zburaţi spre oraşul etern. Bine...

Oraşul etern, care e ăsta?

Mulţumesc.

Avem zborul care pleacă mai devreme

şi cred că toate echipele vor fi cu acest zbor.

Vom vedea ce se întâmplă.

- Ce faceţi, colegi? - Hei, hei, cum merge?

Acum suntem la aeroport, ne luăm biletele şi

toată lumea pleacă cu zborul ăsta.

Întotdeauna e mai bine să fim toţi cu acelaşi zbor.

Suntem împreună cu grupul. Avem un obstacol în continuare.

Cel puţin suntem pe picior de egalitate.

Va fi distractiv pentru toată lumea.

Toate echipele se îndreaptă acum spre Roma, Italia.

Jen, suntem primele.

- Ne place Italia! - Roma.

Haide, John!

Am fost cu acelaşi zbor toţi,

dar noi am stat în faţa avionului

cu fetele country, Brendon şi Rachel

şi Leo şi Jamal.

Globetrotters, Dave şi Connor

şi cowboy-ii erau blocaţi în spatele avionului.

- Haideţi, domnule, vă rog! - Suntem într-o cursă.

- Suntem într-o cursă. - Să mergem, să mergem, să mergem!

E bine să câştigi ceva timp la aeroport dacă poţi,

pentru că fiecare secundă contează.

Da, da.

Ne duci? Suntem într-o cursă. Trebuie să ajungem cât mai repede posibil.

Podul lui Hadrian.

Haide, Brendon!

- Suntem într-o cursă. - Bine, să mergem.

Suntem a treia echipă plecată.

- John şi Jessica sunt înaintea noastră. - La fel şi Brendon şi Rachel.

Plecăm din aeroport de pe locul patru.

Avantajul de 10 minute poate însemna obstacolul nostru...

Este minunat pentru noi.

Un autobuz a plecat deja. La naiba!

- O să pierdem mult timp. - Nu putem face nimic.

Ăsta e podul lui Hadrian?

Ăsta-i podul?

Ok, bine. Trebuie să coborâm.

Podul Sant'Angelo.

Ocol: Gladiatori sau Care de luptă.

Construit cu mai mult de 2000 de ani în urmă, Colosseumul

rămâne un simbol al Romei antice.

şi în umbra celei mai populare atracţii turistice din oraş

echipele vor avea ocazia de a concura

în două dintre cele mai populare sporturi ale erei romane.

Gladiatorii au luptat

ca să-i mulţumească pe zei.

Acum echipele vor trebui să înveţe

tehnicile necesare pentru a lupta ca un gladiator şi a

menţine mulţimea fericită.

Odată ce au stăpânit o serie de manevre,

vor fi premiaţi cu indiciul următor.

Carele de luptă au fost unul dintre

cele mai renumite sporturi ale erei romane.

şi în acest ocol, echipele trebuie să concureze

prin vehicule cu telecomandă,

cu un membru al echipei controlând virajele

şi celălalt controlând viteza.

Concurând în jurul circuitului vor trebui să încheie

cinci ture înainte ca flacăra să se stingă,

pentru a primi următorul indiciu.

Aş înclina spre "Gladiatori".

- Cred că o putem face. - Bine, să facem asta.

Să ne întoarcem la taxi.

- Uite cutia cu indicii. - Acolo.

- La Colosseum. - Bine.

"Gladiatori" sau "Care de luptă".

- Cel cu caii! - Curse de cai!

- Bine. - Haide, să mergem.

"Gladiator" sau "Care de luptă".

Să facem "Carele de luptă".

- Visele mele romane devin realitate! - Să ne pornim.

- Uite cutia cu indicii. - Carol...

Stai puţin. Obstacol.

Oh, aici este.

Ajungeţi la Panteon.

Pentru că au ajuns ultimele în etapa anterioară,

Caroline şi Jennifer vor trebui să facă o probă suplimentară,

numită Obstacol.

Acest obstacol le cere să meargă la Panteon,

să ia un Olivetti de la acest anticar,

şi apoi să găsească clădirea cu care seamănă,

Altare della Patria, cunoscută în Roma

ca şi "Maşina de Scris".

Odată ce au plasat-o corect pe acest postament,

îşi pot continua cursa

în încercarea de a recupera faţă de celelalte echipe.

Bun, mergeţi la Panteon.

Drept înainte.

E plăcut să vezi Roma dimineaţa devreme, e frumoasă.

Ultima oară în Italia

mi-am pierdut răbdarea cu Brendon.

A fost cea mai proastă etapă a noastră.

Aproape că am fost eliminaţi.

Dar am lăsat-o în urmă şi acum mergem mai departe.

Cred că e acolo. Asta trebuie să fie, acolo.

Gladiatori, da.

Haide, vino, vino.

Bună. Vrem să fim gladiatori.

Uite, este intrarea marcată.

- O văd. - Bine.

Mulţumesc.

Brendon şi cu mine trebuia să ne îmbrăcăm

cu costume din Roma antică.

Ceea ce e minunat pentru că ne place să ne costumăm.

Desigur, e ca un scutec gigant.

Probabil nu l-am pus bine.

De ce n-o ajuţi pe Rachel să se îmbrace, ci pe băieţi?

Mă ajută cineva?

Bine, gata?

- John, eşti gata? - Da.

Wow, uită-te la tine.

- E în regulă? - Haide, haide.

- Eşti gata să te lupţi? - Da!

- Da. - Bine.

Primul pas a fost că a trebuit să întâlnim pe cineva

care să ne înveţe cum să ne apărăm împotriva unui gladiator.

Faţa este asta.

Am avut de urmat o secvenţă.

Mai întâi lovesc spre faţa ta, apoi la gât,

şi apoi picioarele.

Aşa?

Erau mulţi paşi de urmat, dar eu, personal,

am mai făcut genul ăsta de sport înainte.

Am făcut arte marţiale cât am crescut,

şi am participat la cursuri de Taekwondo la facultate.

Deci mi-a venit destul de natural.

- "Care de luptă". - Să facem "Care de luptă".

Să facem şi noi "Care de luptă".

- Vom lua... - Trebuie să alegem caii.

Hai la "care de luptă".

E bine? Haide!

Haide, Rach.

Deci, care de luptă.

Caii ăia erau nişte mini-cai, cam atât de mari.

Sunt controlate prin radio, cam ca şi maşinuţele de jucărie.

N-a fost ceea ce ne-am aşteptat.

Alegeţi un car şi aşezaţi-l la start.

Să aleg un car.

Ăsta e Colosseumul?

Avem unul în Los Angeles, unde joacă USC Trojans.

- Cel mai probabil, aici este. - Bine, perfecto.

Haide, Leo.

Porniţi!

În ordine, dragă...

Haide, haide. Îi poţi da mai multă viteză.

- Dar trebuie cu atenţie. - Ştiu, dragă.

Dar dacă mergi prea încet poate nu terminăm până e gata flacăra.

Trebuia să concurezi cu maşina în jurul circuitului

de cinci ori înainte ca flacăra să se stingă.

Şi pe parcursul cursei

unul dintre noi controlează viteza maşinii,

şi celălalt controlează virajele.

Încetineşte în curbe, Rach.

- Încetinesc. - Dar nu atât de mult.

Aşa că a fost benefic faptul că eram doar noi,

pentru că astfel puteam să ne îmbunătăţim abilităţile.

Pentru că trebuia să ai o anumită rutină

când să mergi repede, când să mergi încet,

când să ocoleşti pietrele.

Focul s-a stins.

Doamne, mai aveam o tură.

Ceea ce înseamnă că trebuie să o facem mai repede.

Gladiatorii sunt aici!

- Ăştia nu sunt cai adevăraţi! - Bună!

Bună, prinţesă.

Ăsta e Panteonul?

- E parcat afară. - Bine, mulţumesc.

Bună, avem nevoie de un Olivetti.

Aceasta? Bine.

Ok, trebuie s-o luăm. E grea?

- Da, cântăreşte ceva. - Pot s-o ţin eu.

- Bine. - Trebuie să aflăm unde o ducem.

- Bine, mulţumesc. - Mulţumesc.

Ştiţi un muzeu care arată ca un Olivetti?

A trebuit s-o ducem la o clădire

care arată ca o maşină de scris.

Şi, bineînţeles, nu cunoşteam nimic pe aici.

Era grea, braţele îmi ardeau.

- Unde este? - Putem ajunge acolo pe jos?

Da.

Jess, nu folosi scutul.

Dar aşa a spus.

- Bine, bine. - Ai înţeles?

Suntem gata acum?

Putem încerca împotriva lui?

Bun, foarte bine. S-o facem.

Trebuie să ne amintim toţi paşii.

În prima parte să foloseşti întotdeauna sabia.

În a doua foloseşti scutul.

Să vedem cu cine ne confruntăm.

- Ce? - Trebuie să luptăm împotriva lui?

Nu pot privi. Mi-e tare frică.

Ne-ar putea răni?

Da.

Doar cu cuţitul.

Doar sabia prima dată.

Am fost surprins şi intimidat de forţa brută a gladiatorului

şi am cedat sub presiune,

am folosit scutul în locul sabiei.

Iar când s-a întâmplat asta, s-a terminat.

N-a făcut mişcările corecte, trebuia să înceapă din nou.

- Bun, da, da. - Bine?

Încetineşte, Rach.

Rach, trebuie să încetineşti.

Leo, nu accelera la maxim.

Bietul de el.

- Brendon, nu intra în ei. - Oh, doamne.

- Penalizare! - Roman la pământ, roman la pământ!

S-au încâlcit. Încearcă să nu te loveşti de ei.

Uite-i pe Dave şi Connor.

Trebuie să terminăm înainte ca şi alte echipe să sosească.

- Cu trei va fi nebunie. - Haos total.

- Exact. - Mai multe echipe, cu atât mai multe loviri.

Încercaţi din nou.

Ar trebui s-o facem pe cealaltă.

Bine. Gata?

- Vreau să încep eu. - Bine, poţi s-o faci.

Haide, Jess!

A trebuit să fie cât mai teatral, ca un fel de scenetă.

Trebuia să fii foarte agresiv.

Ceea ce e amuzant, pentru că eu cred că sunt cea mai puţin intimidantă persoană.

Poţi!

Mi-a plăcut să lupt cu un gladiator.

M-am simţit atotputernică.

Da, înainte să fii ucisă de gladiator.

Da, trebuia să mori. Ăsta a fost dezavantajul.

Dispari.

- Mi-am folosit scutul. - John!

E suficient timp pentru cinci tururi?

- Leo... - Fii atentă la curbă.

Ei bine, tată, suntem aici.

- Încetineşte în curbă, Rach. - Vine altă echipă.

Tipule, nu ne vom descurca cu toţi oamenii aici.

Vrei să schimbăm?

- Ce vrei să facem? - Nu vrei să mergem?

Uită-te la tipii de acolo.

- Haide. - Dacă spui tu...

- Haide. - Vom face gladiatorii.

Băieţi, distraţi-vă.

Să încerci să faci cinci tururi perfecte era aproape imposibil.

Şi în tot acel timp, au mai sosit şi alte echipe.

I-am văzut pe Dave şi pe Connor, apoi pe Globetrotters.

A trebuit să luăm o decizie în acel moment.

Am zis: omule, trebuie să plecăm, trebuie s-o facem pe cealaltă.

- Parco del Celio. - Îmi pare rău, nu vorbesc engleza.

Dar e în italiană...

- Haide, Flight, haide, haide, haide! - Continuă, continuă!

Nu-i nimic, accelerează la maxim...

N-aveai cel mai bun control asupra acelor maşini.

Deci, cu cât mai multe echipe erau acolo, cu atât devenea mai greu.

La a câta tură suntem?

Terminăm a patra.

Încă una.

Era destul de greu să încerci să eviţi pietrele,

aşa că odată ce toată lumea a început să apară, devenise şi mai greu.

Pentru că acum trebuia să eviţi şi celelalte echipe.

- Continuă, continuă! - Rach.

Opreşte-te!

- A fost un accident. - Ce-mi spui?

E o cursă, băieţi.

Eram pe punctul de a termina a cincea rundă

şi Brendon şi Rachel s-au tamponat cu noi.

S-a terminat.

- Au luat-o razna lucrurile acolo. - Am fost pe cale să o facem.

- Cowboy-ii sunt aici. - Ne vom ciocni cu toată lumea.

- N-ar trebui să schimbăm ocolul? - Fără stres, să lucrăm ca o echipă.

Brendon şi cu mine eram deja sătui.

Pentru că am fost acolo de mult timp.

Am fost primii ajunşi.

Porniţi!

Apoi au sosit Dave şi Connor, apoi Globetrotters,

şi apoi cowboy-ii, şi a fost un haos total.

Dragă, te iubesc.

- N-avem cum. Nu vrei să schimbăm? - Vorbeşti serios?

Brendon, ce-o să ne facem?

- Rach... aşteaptă, ce naiba? - E imposibil.

E tare frustrant.

Rach, ce vrei să facem?

Trebuie să ne hotărâm, n-avem prea mult timp.

Trebuie să lucrăm împreună ca să reuşim aici.

- Să schimbăm. - Brendon, să ne concentrăm şi să o facem.

Foarte bine.

- Începeţi din nou. - Reuşim, tată.

- Uşor şi cu grijă. - Gata?

- Eşti gata? - Acum!

Ţine-o tot aşa, ţine-o tot aşa.

Flight, înapoi, înapoi.

- Cord. - Da?

- Da, acum. - Trebuie să încetineşti puţin.

Dă-i cu biciul, cu biciul!

Acum mai repede, aşa, aşa. Drept înainte.

Trebuie să fie chestia imensă.

Arată ca o maşină de scris, clădirea albă.

Bine.

- Poti s-o mai ţii şi tu puţin? - Da.

Poţi?

E o coloană acolo? Să încercăm să vedem.

- Aici e. - Bine, bună treabă.

- Bună! - Uite, Olivetti.

Mulţumesc.

- Vrei să facem "Carele de luptă"? - Da, "Carele de luptă".

- Vom face "Care de luptă". - Bine, să găsim un taxi.

Taxi! Suntem într-o mare grabă.

Haide, John!

Acel ocol te-a făcut să-ţi imaginezi că te-ai întors în timp.

Şi cum ar fi fost să te lupţi cu un gladiator

în faţa a mii de oameni, până la moarte.

Wow, ar fi fost intens.

Haide, Jess!

Trebuie să fi fost bine.

- Am făcut-o, dumnezeule! - Da, am reuşit, Jess!

Mulţumesc.

Mergeţi la piaţa lui John Keats din "Happy Roman Holiday".

Echipele trebuie să afle că au

de mers la Piazza di Spagna,

locaţia unde a trăit poetul englez John Keats,

şi unde-şi vor găsi următorul indiciu.

- Bine, ne scuzaţi. - Haide, haide.

Mergem... nu ştim unde e asta.

Mergeţi la piaţa lui John Keats din Happy Roman Holiday.

Piazza, ştiu. Dar trebuie să mergem la o piazza. Piaţă.

- Nu. - Nu e o piazza?

Eşti sigur, Sandro? Bine, avem încredere în tine.

Trebuie să ajungem pe primul loc.

- Uşurel, Cord. - Continuă, continuă.

- Cursa de care... - A fost o nebunie.

Erau o mulţime de pietre şi trebuia să fii atent şi

la ceilalţi competitori care conduceau ca în Sri Lanka.

Dă înapoi, dă înapoi.

Romanul meu a avut o zi groaznică.

Dacă era un om adevărat, ar fi plecat spre primire urgenţe

şi probabil c-ar fi murit, sincer să fiu.

- Nu ne descurcăm de loc la condus. - Scuze.

Am ajuns într-un punct în care ne ciocneam unul cu altul

şi caii zburau prin aer peste tot.

Încetineşte, încetineşte, încetineşte, încetineşte.

Flight, Flight, Flight!

- Dar ce faci? - Încetineşte.

Rach, Rach!

Asta a fost a patra. Continuă.

Dar l-ai scăpat de sub control.

Dragă, e Roma antică. Oamenii cad din care tot timpul.

- Fii atent la curbe. - Uşor, Connor.

Rahat.

- Înapoi, înapoi. - Nu pot.

- La naiba! - Hai, hai, viteză, viteză!

Hai, viteză, viteză!

Asta a fost a cincea!

Mergeţi la piaţa lui John Keats din "unhappy" Roman Holiday

pentru a găsi următorul indiciu.

- Bine, să mergem. - Haide, Brendon.

- E chiar acolo. - Da, da.

Atac!

Oh, uite ce fete!

Fac asta pentru Marc Aureliu!

Piazza John Keats?

- Da, mulţumesc. - Mulţumesc.

Fetele country. Rahat.

Hei, să-i dăm drumul.

- Fii atent. - Oh!

- Rapid, rapid. - Ne descurcăm, ne descurcăm...

- Asta-i a patra, încă una. - E a patra.

Nu prea mult.

Fără oprire. Fără oprire.

- Suntem aproape ajunşi. - Ultima sută de metri.

Am făcut-o!

Ei au terminat.

- Mulţumesc. - Mulţumesc tare mult.

- Şi căutaţi următorul indiciu. - Să ne mişcăm.

Faţa, gâtul, piciorul...

Cealaltă parte, stomac.

Suntem gata, haide.

- Haide. - O voi face pentru tine.

Îmi place de ea.

- Ne dau săbii adevărate. - Trebuie să ne luptăm cu el?

Tipul ăsta e uriaş.

Nu vreau să mor, sunt prea tânăr.

Fugi, Jamal, fugi!

Sunt gata.

Hai, treci înapoi. Treci înapoi.

Înapoi la şcoală? Tipul ăla era cam de pe atunci.

Îşi umfla pieptul, scuipa...

Ne bătea ca şi cum n-am fi ştiut nimic.

- Vrei să încerci? - Haide, reuşim noi.

Haide, haide.

Mai tare, mai tare.

Odată ce cowboy-ii şi Dave şi Connor au plecat,

ne-a rămas mai mult spaţiu şi nu ne mai loveam de atâţia.

- Asta a fost? - Cinci.

Am reuşit imediat.

... căutaţi următorul indiciu. Haide, iubire.

Stai, aşteaptă. Adidaşii!

Am făcut o rundă cu Globetrotters,

dar ei au terminat şi-au plecat.

Aşa că am rămas noi singure acolo.

Scuze.

- Piazza lui John Keats? - Da, da.

Sper că merge în direcţia cea bună.

Piazza. John Keats?

Bine.

Hei, dacă reuşim, să ştii că m-am simţit bine cu tine.

Şi eu m-am simţit bine cu tine.

Starea noastră mentală era că vom fi eliminate,

nu exista nici o altă şansă.

Aşa că am zis: ştii ce? Hai să ne distrăm.

Suntem în Roma, făcând această cursă nebună,

şi vom accepta situaţia.

Măcar să ne simţim bine.

Nu e cazul să ne stresăm.

Înapoi, înapoi.

Hercule, prietene...

Ne-a luat mult timp la acea probă,

dar nu ne-a părut rău pentru tipul ăla. Deloc.

Ştiam că poate suporta.

Caii erau bine, asta era tot ce conta.

Da.

Cui îi pasă de bărbat?

Bun, haideţi, prieteni!

Să mergem!

Am făcut-o!

Dumnezeule! Slavă domnului!

Doamne!

Mulţumesc.

... căutaţi următorul indiciu.

- Bine. - Bine.

- Ne vedem. - La revedere.

Crezi că e aici, Sandro?

Piaţa lui John Keats.

Şoferul nostru de taxi ne-a dus în locul pieţei lui John Keats

la Via John Keats, sau strada.

Cu siguranţă nu era locul bun, pentru că erau blocuri de apartamente.

- Asta e piaţa lui John Keats? - Nu pare a fi.

E un bloc de apartamente.

În Roma, e singura stradă.

Nu există nici o piaţă cu acest nume.

- Asta e piaţa? - Da, opreşte aici. Opreşte!

Mulţumesc.

Blocaj.

Cine poate însuma Treptele Spaniole?

Acestea sunt Treptele Spaniole,

cele mai largi din Europa.

Au fost făcute celebre de către Gregory Peck şi Audrey Hepburn

în filmul "Roman Holiday".

Acest blocaj le cere echipelor să numere treptele din marmură

având grijă să nu socotească şi trotuarul ca prima treaptă,

şi apoi să le adune la numărul roman de pe Obelisco Sallustiano,

ce indică anul în care acesta a fost ridicat.

Folosind o carte poştală de la vânzătorul de castane,

ei vor trebui să scrie numărul total în cifre romane.

După ce au făcut calculele,

vor trebuie să le arate acestui cuplu.

Şi dacă sunt mulţumiţi, vor primi următorul indiciu.

Eu o s-o fac.

Te descurci tu!

O să te descurci, iubitule! Cred în tine!

- Eşti uimitor. - Să începem cu obeliscul.

În această probă a trebuit să găseşti obeliscul

din vârful Treptelor Spaniole

ca să afli anul în care a fost construit.

Şi trebuia să transformi acel număr în cifre arabe,

şi apoi să numeri treptele din întreaga scară

ca să le aduni la numărul iniţial.

Iar când aveai numărul ăsta în cifre arabe,

trebuia să-l transformi din nou în cifre romane.

Sună confuz, pentru că aşa a şi fost.

Obelisco Sallustiano?

În ce an a fost ridicat aici?

Nu ştii?

Brendon e bun la matematică, se va descurca grozav.

Este ca un fizician, un geniu.

Brendon şi cu mine trebuie să evoluăm

de la a fi ultimii, la a fi primii.

De fiecare dată când greşeam trebuia să ne întoarcem.

Dar a fost distractiv, a fost grozav.

Am uitat că suntem în cursă

şi am pierdut noţiunea timpului.

Din nou!

Mi-a plăcut, m-am simţit ca un copil.

După ce vezi toate acele filme şi când creşti,

te gândeşti cum ar fi să ajungi ca Russell Crowe în Gladiator.

Sau ca şi Brad Pitt în Troia.

Chiar am intrat în rol.

Eram: aceasta este Roma!

Acesta este Gladiatorul!

Nu o face!

Te voi ucide!

Voi intra în arenă şi voi răzbuna moartea prietenului meu!

Am văzut toate cele patru sezoane din Spartacus.

Haide, romanule!

Taci şi luptă!

Am reuşit, da!

Mulţumesc, maiestate.

Trăiască Roma.

Să-i dăm drumul.

Mulţumesc, rege.

Am alergat sus şi primul lucru pe care l-am făcut era să caut obeliscul.

Eram mai îngrijorat de găsirea datei corecte

în care a fost ridicat obeliscul.

Ştiţi în ce an a fost făcut obeliscul?

Aici.

E scris acolo.

Ce... ce an este?

1789.

- 1789... - 89.

M înseamnă 1000.

Deci e un M?

M, nu vezi că e un M?

Ah, în mijloc.

- Da. - Bine.

50 plus 30 este 80.

Plus 5 este 85.

Şi cu încă 4 e 89.

Apreciez, mulţumesc, domnule.

Acum, numărul total de trepte.

Piazza...

Nişte trepte în Roma, Italia...

Acolo trebuie să mergem.

Sunt Treptele Spaniole, sperăm.

- Am găsit. - Ai găsit?

Treptele Spaniole.

Indiciul ne trimite spre Treptele Spaniole.

Aşa că acolo mergem.

Bine, ce cauţi, Sandro?

Ce faci?

Trebuie să găsim un hotel şi să căutăm pe cont propriu.

Ne-a ajuns.

Am zis: hai să coborâm din taxiul ăsta.

Ne-a făcut mai mult rău decât bine.

Ok, acum trebuie să găsim un hotel cât mai repede posibil.

- Ştiţi vreun hotel în apropiere? - Hotel?

Hotel?

- Care-i cel mai bun mod de a găsi un hotel? - Nu ştiu.

Fără internet

nu găsim nimic, deci...

Acum mi se pare că eu am o "vacanţă tristă în Roma".

Văd un hotel.

Scuză-ne, avem o urgenţă.

Putem să vă folosim computerul, vă rog?

În regulă.

Destul de trist că n-am reuşit

să ne dăm seama.

Crezi că ar trebui să încerc la telefon?

Nu ştiu, nu contează. Să ajungem acolo doar.

Asta e piazza?

- Piazza. - O văd, o văd, o văd, o văd.

Unde e cutia cu indicii?

Nu ştiu, dar e un blocaj.

Da, dar unde e cutia cu indicii?

- Cutia cu indicii este acolo. - Nu e nicio cutie cu indicii.

- Nu-i nici o cutie? - Trebuie să existe.

- Nu ne spune adevărul. - Trebuie să fie, e un blocaj.

Îşi bate joc de noi.

Nu le-am spus unde era, nici unde nu era.

Dar le-am indicat în direcţia cea bună.

Din punct de vedere tehnic, ar trebui să-mi mulţumească.

Asta este?

- Aici este, aici este. - Da.

Mulţumesc, mulţumesc, vă mulţumesc.

Blocaj.

Bine, îl fac eu.

Trebuie să luăm una din astea?

Nu înţeleg de ce nu ne-ai putut spune.

Dar am făcut-o, v-am indicat exact unde era.

Trebuie să încep din nou.

Ai fi vrut să te iau de mână? Te rog!

Am ajuns la începutul treptelor şi era o treaptă la partea de jos

care părea că face parte din sistemul de canalizare.

Asta nu se pune, nu?

E de la canalizare.

Aşa că am crezut că nu face parte din trepte.

Şi am mers până sus şi am numărat 135.

- Vrei să scrii acest număr? - Da.

- În numere romane? - Da, da, da.

M C M X X...

E 1924, corect?

- Exact. - Mulţumesc foarte mult.

Iată cuplul meu fericit.

Pe un scuter.

Bună, cuplu fericit.

Sper să am numărul corect, fiindcă sunt foarte multe trepte.

Da!

Mulţumesc!

Rach!

- Să mergem! - Să mergem!

Îndreptaţi-vă pe jos spre locul unde se termină etapa cursei

şi începe Via Flaminia.

Echipele trebuie să descopere că ceea ce caută este Piazza del Popolo,

cunoscută ca Piaţa Poporului.

Această piaţă imensă înconjurată de arhitectură romană impresionantă

e pit stop-ul acestei etape a cursei.

Ultima echipă înregistrată aici

ar putea fi eliminată.

Via Flaminia?

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Rachel, suntem bine.

- Bine. - Suntem în frunte.

Piazza John Keats.

Nu e piaţă. Via John Keats, via.

- Este o piaţă în Roma? - Da, este Piazza di Spagna.

Piazza di Spagna?

- În centrul Romei. - Fiu de....

Suntem foarte departe faţă de unde trebuia să fim.

Scuzaţi-mă...

Ştiţi "unhappy" Roman Holiday a lui John Keats?

Acum ştii?

Bine, să mergem.

Ne-a dus la o adresă greşită.

- "Unhappy" Roman Holiday a lui John Keats. - Acolo a murit. Să mergem acolo.

- Treptele spaniole? - Treptele spaniole?

- Da. - S-o facem.

Mergem spre Treptele Spaniole, Piazza di Spagna.

Acolo a murit John Keats,

deci ne gândim că ar fi fost

o vacanţă destul de nefericită la Roma.

- Chiar aici, chiar aici. - Haide.

- Bine aţi venit la Roma. - Mulţumesc, mulţumesc, vă mulţumesc.

- Brendon şi Rachel... - Da.

Sunteţi echipa numărul unu!

Ca şi câştigătorii acestei etape a cursei,

aţi primit o călătorie de două persoane de la Travelocity,

şi veţi merge la Marea Barieră de Corali din Australia.

Veţi fi răsfăţaţi cinci nopţi într-o cameră de pe lagună

la unicul hotel Hayman.

Vă veţi relaxa cu un masaj în ocean,

şi veţi face un tur al insulei Whitsunday pentru a vedea reciful-inimă

şi plaja Whiteheaven din aer şi de pe mare.

Ne luptăm

în fiecare etapă pentru a rămâne în cursă.

Deci, asta înseamnă foarte mult pentru noi.

Cursa noastră a fost ca un val sinusoidal.

Am început în partea de sus,

şi apoi ne-am prăbuşit.

Iar acum începem să ne îndreptăm din nou spre vârf.

Sinusoidal.

Şi vom termina în vârf cu milionul de dolari.

Da.

Hai, tată!

Cine ştie ce fac?

Nu ştiu cifrele romane.

M-am străduit să-mi dau seama cum trebuiau să fie cifrele romane.

N-am mai văzut cifre romane de când eram,

probabil, în liceu.

Şi asta a fost acum 80 de ani, deci...

N-a mai văzut vreo cifră romană de multă vreme.

Am făcut tot ce am putut.

- Nu. - Nu? Trebuie să mă întorc?

A fost greşit.

Deci am coborât treptele pentru a lua o altă carte poştală.

Astea sunt treptele?

- Bine. - Bine.

- Putem s-o luăm? - Sigur.

- Mulţumesc. - Da.

Blocaj.

Bun...

Doamne, mai e o altă echipă aici, suntem încă în joc.

Poate tu şi Dave aţi putea colabora.

Am ales să fac proba pentru că părea să fie de matematică,

şi mă pricep la astfel de lucruri.

Eu şi matematica, ştiţi...

... nu suntem cei mai buni prieteni.

Te descurci, tată. Haide, termin-o.

- Nu-ţi forţa prea mult călcâiul. - Dumnezeule!

Piaţa lui John Keats...

"Unhappy" Roman Holiday a lui John Keats.

- Piazza di Spagna? - Piazza di Spagna, acolo.

Piazza di Spagna, da?

În centru.

Ştiam că am ajuns prea departe.

Bine.

Am numărat 135 de trepte şi am alergat pe scări

să cer ajutor cuiva.

- 1, 2 şi V ca în Victor. - E 5.

XXIV.

Asta este.

Prezintă-l cuplului fericit de pe scuter.

Haideţi, Dave şi Jen, lucraţi împreună în asta.

Dave!

- Ai înţeles? - Ai încercat ceva?

Trebuie să merg... Unde este cuplul fericit de pe scuter?

Caroline şi Jennifer sunt oameni buni.

Am colaborat cu ele în mai multe etape.

Sunt fete inteligente.

- Asta am găsit şi eu, 135 trepte. - Da, da, hai să mergem.

Îl iubim pe Dave şi pe Connor mai mult decât pe oricine altcineva.

- Îi iubim. - Această legătură nu se va rupe niciodată.

Bună, ce mai faci?

Mulţumesc foarte mult.

Mulţumesc.

Ok, informaţii traseu...

Îndreptaţi-vă pe jos spre locul unde se termină etapa...

- Bine, să mergem acolo. - Fetelor, vreţi să mergem împreună?

- Da, da, da. - Haideţi.

Hei, Jet, Jet, Jet, Jet.

- Perfect. - Deschide-l.

Blocaj.

- Vrei să o faci? - E de mine, da.

Ştii unde e Via Flaminia?

- Pe strada asta? - Mulţumesc.

Ne-am rătăcit destul de rău şi acum suntem foarte departe.

Deci tot ce putem face e să sperăm

că mai întâlnim pe cineva la bocaj.

Haideţi, treceţi acolo. Treceţi acolo.

Ce gest frumos!

Caroline şi Jennifer, sunteţi echipa numărul doi.

De pe ultimul loc, pe al doilea. Felicitări.

Dave şi Connor, asta v-ar face echipa numărul trei.

Şi mi-a plăcut că le-aţi lăsat să vă ia locul doi.

A fost foarte frumos din partea voastră.

Ştii ce? Am colaborat grozav între noi.

Le iubim pe aceste fete.

Ar trebui să fiţi tare încântate acum,

având în vedere că aţi fost pe ultimul loc.

Nu putem să credem!

- E aproape? - Da. În stânga.

- Unde e cutia cu indicii? - Chiar aici, chiar aici.

- Uită-te la asta. - E pentru tine.

Înţeleg X, V şi I.

Dar nu sunt sigur de restul.

Să găsesc pe cineva care cunoaşte cifrele romane.

Ştiţi ce număr e acesta?

Ştiţi în ce an a fost construit obeliscul?

- M ar fi 1000. - Bine.

- XXIV. - IV.

- Da. - Frumos. Mulţumesc mult.

Cu plăcere.

Da!

Asta-i grozav!

Hei, hei! E fratele meu!

- Gata să plecăm de aici? - Da.

Nu prea am idee ce se întâmplă acum.

Ar putea fi interesant.

N-am nicio idee despre cifrele romane.

E ceva ce posibil să mă fi ocolit în şcoală.

Dar odată ce am ajuns sus, am început să întreb oamenii.

Ştie cineva câte trepte spaniole sunt?

135. Asta este?

Eşti sigur? Bine, 135.

Bun... N-am nicio idee.

- Jet şi Cord. - Da, domnule.

Sunteţi echipa numărul patru, sunteţi încă în cursă.

Nu e rău, nu-i aşa?

Faptul că ne-am păstrat Express Pass-ul în tot acest timp

cred că a fost foarte important pentru noi.

În etapa următoare vom fi nevoiţi să folosim Express Pass-ul,

dar, pe de altă parte, cred că avem ochii aţintiţi asupra noastră.

Deci, va trebui să-i batem pe toţi în etapa următoare.

În felul ăsta nici nu ne vor putea întoarce măcar.

Locul patru...

Acum suntem pe drum spre Treptele Spaniole.

Şi ne ţinem pumnii strânşi.

Cred că am traversat întregul oraş în acest moment.

Am mers de la un loc la altul fără oprire,

aşa că sper că şi alte echipe au avut parte de aşa ceva.

Credem că suntem ultimii.

Nu e bine când nu mai vezi pe nimeni altcineva.

Dar Caroline şi Jennifer încă trebuie să facă Obstacolul, aşa că...

Sper că blocajul să fie foarte, foarte dificil.

Câte trepte? 136.

În ordine, o să încerc din nou.

Nu?

51, 52, 53, 54, 55, 56.

Ştiţi câte trepte sunt?

- 138. - 138, mă duc să încerc.

Eşti sigur? E adevărat?

Nu ştiu nimic despre cifrele romane.

M-am întors!

Ce nebunie!

- Ai reuşit, Flight? - O să mai încerc o dată.

- La naiba. - Să sperăm că mai sunt echipe în spate.

Dar niciodată nu ştii, poţi doar să rămâi optimist.

Oamenii îmi spun câte trepte sunt,

dar nimeni nu ştie cu adevărat.

Nu cred că o să-mi dau seama.

Sper că va fi bine.

În caz contrar, voi continua să tot urc şi să cobor.

Chiar aici, Leo.

- Haide, haide, haide. - Mulţumesc, mulţumesc.

O voi face.

- Haide, omule. - Câte trepte?

Nu ştim pe ce poziţie suntem.

Singurii pe care îi văd sunt Flight Time şi Big Easy.

Sunt foarte stresat, pentru că am ajuns de pe primul pe ultimul loc.

Sunt foarte stresat. Nu m-am mai simţit aşa în cursa asta.

Câte trepte ai?

E în funcţie de data când a fost ridicat, acolo.

- E în funcţie de dată? - Da.

Mai vine o altă echipă.

John şi Jessica tocmai au ajuns, Jamal.

Dumnezeule, mulţumesc lui dumnezeu.

- Bună! - Iată-l.

- Cred că ar trebui s-o faci tu. - Vrei să fac eu asta?

- Da, da. - Bine.

Numără treptele spaniole.

- 18, 19, 20. - Haide, Jamal!

Am numărat treptele şi mi-au ieşit 136.

Aşa că mi-am notat numărul ăsta.

- Ce an e trecut? Avem nevoie de an. - Cel de acolo?

- 1789. - 1789.

- MCMXXV. - Da

Bine, o să încerc asta.

Nu?

- 1924. - Bine.

- Încearcă asta. - Bine.

Cei de aici spun că este 135.

Sper că ăsta este, domnule.

Te iubesc atât de mult!

Mulţumesc foarte mult, mulţumesc!

- Vă mulţumesc tare mult. - Baftă.

Ai reuşit?

- Da, da! - Bine!

Să scăpăm de aici!

Îi poţi spune lui John, dacă vrei.

Da, ajută-l, omule.

Îndreptaţi-vă pe jos unde se termină etapa asta a cursei

şi începe Via Flaminia.

Vă vom ajuta dacă nu ne întreceţi.

- Şi nu ne întoarceţi. - Nu vă vom întoarce.

- Mai e careva în urma voastră? - Probabil. Nu?

Sper că da.

- Flight Time! - Vin!

- Ai reuşit? - Nu.

- Spune-i, spune-i. - Ce număr este?

- Băieţi, nu ne întoarceţi? - Nici nu ne întreceţi.

- Nu ne veţi întoarce? - Şi nu ne întreceţi.

Luaţi numărul.

Mult noroc, băieţi.

În acel moment am auzit că poate fetele country

n-au ajuns încă la Treptele Spaniole.

N-o să ne întoarcă, şi o să se merite pentru noi, omule.

Chiar acolo.

Du-te la el, du-te la el. Haide, vino.

Grăbeşte-te, Flight!

Bine, trebuie să mai iau o carte poştală.

Am avut răspunsul, l-am scris în ziar.

Dar a trebuit să alerg din nou pe scări

pentru a lua o carte poştală nouă.

Bine, mai e cineva în spatele vostru.

Îţi spun dacă vrei să-ţi spun.

Mulţumesc.

E numărul ăsta, John.

Jamal, eşti tare!

Atenţie: ultima echipă poate fi eliminată.

Haide, să mergem. Avem un avans faţă de ei.

Haide! Sunt în spatele nostru, chiar în urmă.

Am reuşit, să mergem.

- John, fugi! - Pe unde au mers?

Putem să-i ajungem pe Globetrotters.

Să continuăm. Ştiu că eşti obosit, vrei să mă opresc?

John, John, John! Rămâi optimist, vom reuşi!

Au terminat deja, haide!

E chiar acolo, Jess. Drept în faţă.

- Bună treabă, omule. - Frumos.

Întoarceţi-vă şi priviţi-i cum aleargă.

E o cursă pe jos.

- Da, s-o facem! - Da! vino, John!

Mai repede. Haide, Johnnie. Haide, John!

- Fugi! - Grăbeşte-te. Repede!

Flight Time, Flight Time!

John! Haide, John!

- Jess... - Nu!

- Aproape că ne-au ajuns. - Au apărut dintr-o dată.

Leo şi Jamal, sunteţi echipa numărul cinci.

Flight Time şi Big Easy, sunteţi echipa numărul şase.

Jessica şi John, regret să vă spun că sunteţi ultima echipă ajunsă.

Şi aţi fost eliminaţi din cursă.

Cursa aceasta a fost foarte competitivă.

Nu ştiu dacă am mai avut vreodată un sezon

în care echipele să fie aşa de apropiate până la covor.

John, trebuie să recunoşti măcar

că aţi concurat cu echipe foarte dificile.

Cred că atât pentru Jess cât şi pentru mine, a fost

o experienţă incredibilă.

N-aş putea fi mai mândru de Jess.

A tras foarte tare pentru echipă în această cursă,

şi e o femeie uimitoare, iar eu sunt foarte norocos

să-mi petrec restul vieţii cu ea.

Vreau o invitaţie la nuntă.

- Voi veni. - Bine.

Jessica şi John, vă mulţumesc foarte mult că aţi venit în cursă.

- Mulţumesc, Phil. - Mi-e greu să vă văd plecând.

Bine, să mergem.