Original subtitles

Anterior în The Amazing Race: All-Stars...

Opt echipe au alergat din Kuala Lumpur

spre Colombo, Sri Lanka.

La aeroport, două echipe şi-au asumat un risc.

Unul a mers bine...

Iar celălalt nu.

În Colombo, Jessica şi John n-au reuşit

să prindă nimic la ocol,

în timp ce Brendon şi Rachel şi-au pierdut echilibrul.

La blocaj, Connor a cusut până pe primul loc,

câştigănd etapa împreună cu tatăl său.

Între timp, Margie şi Luke n-au mai putut recupera de pe urma pariului lor.

Şapte echipe rămân.

Cine va fi eliminat în continuare?

Sri Lanka e o naţiune insulară în largul coastei Indiei,

şi în inima capitalei sale, clubul de canotaj Colombo.

Înfiinţat de britanici acum 150 de ani,

astăzi este începutul celei de-a şasea etape într-o cursă în jurul lumii.

Dave şi Connor au câştigat etapa anterioară

şi vor pleca primii la 2:59 AM.

Informaţii despre traseu.

Îndreptaţi-vă spre Muzeul olandez din Colombo

şi căutaţi următorul indiciu în camera monumentelor funerare.

- Să ne mişcăm. - Haide.

Connor se descurcă grozav. Poartă cea mai mare parte a greutăţii.

Şi cred că e cea mai capabilă persoană

din acest sezon al The Amazing Race.

- E subiectiv. - Nu. Ştiu că am dreptate.

Muzeul olandez?

- Da. - Ştii unde e?

Tatăl meu e doar modest.

E la fel de puternic ca orice altă echipă.

Trebuie să încetinim când e cazul şi să

ne folosim toată energia atunci când e neapărat nevoie.

Trebuie să mergem foarte repede. Suntem într-o cursă.

Bună.

Muzeul olandez?

Ne luptăm pentru vieţile noastre.

Partea fizică e grea pentru noi.

Dar considerăm că concurăm de la acelaşi nivel cu ceilalţi.

Încă ne mai distrăm pe parcursul cursei,

dar luptăm şi noi, suntem războinice.

Ce plăcut e să fii în fruntea grupului.

Ştiţi unde e Muzeul olandez?

Jet şi cu mine suntem competitivi.

Nu ştiu dacă ne-am născut aşa sau am crescut aşa...

Este acel sentiment al competitivităţii

care te face să rămâi în joc.

Trebuie să devii din ce în ce mai bun cu fiecare etapă.

Trebuie să-i întrecem pe cowboy. Să-i întrecem pe Dave şi Connor.

Suntem singura echipă care se descurcă bine

dar care nu a câştigat încă.

Haide, haide, haide!

Ăsta e Muzeul olandez.

Nu cred că e deschis, tată. Aşa este.

De la 08:30 la 05:00.

Toată lumea va ajunge aici.

Se pare că vom campa aici pentru câteva ore.

Consider că nu concurăm

la deplinul potenţial până în acest moment.

În sfârşit se pare că pornim cu toţii de la egalitate,

aşa că nu mai există scuze.

Brenchel nu mai e la coadă, este cu restul grupului.

- Bună treabă. - Mulţumesc.

Hai!

Indiciul, îl vezi?

- Unde, unde? - În dreapta, în dreapta.

Haide, haide, haide! Pe el!

- Eşti bine? - Da.

Acolo este. Ce grozav.

Bună. Mulţumesc.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

- Deschide-l şi citeşte-l. - Bun.

- Mergeţi la gara Fort. - Mergeţi către gara Fort.

Echipele vor călători cu trenul prin peisajele din Sri Lanka

la oraşul Alawwa.

Odată ajunşi acolo, vor trebui să ajungă la staţia de benzină Ceypetco

unde vor găsi indiciul următor.

- Bine, să ne pornim. - Nu e prea departe.

- Staţia de benzină... - Hai să ieşim de aici.

Trebuie să călătoriţi cu trenul pornind din gara Fort.

- Haide. - Bine.

- Acolo căutaţi următorul indiciu. - Staţia de benzină Ceypetco.

- Alergăm până acolo? - Da, putem merge pe jos.

- Grăbeşte-te, Connor. - Haide.

Trebuie să cumpărăm biletele.

Aici, Jamal.

Avem nevoie de cel mai rapid tren care să oprească în Alawwa.

Mulţumesc.

La ce oră pleacă?

În douăzeci de minute.

Cât de departe e Alawa?

O oră şi jumătate...

- Toată lumea va fi aici. - Ştiu.

Suntem cu toţii aici.

Haide, iubito.

E foarte frumos aici.

Zonă montană, e verde...

Călătoria cu trenul e o oportunitate minunată.

Nu e stresant, e frumos.

E distractiv.

Călătoria cu trenul în Sri Lanka a fost ceva ireal.

A fost minunat să văd oamenii

şi mediul în care trăiesc ei cu adevărat.

E o ţară minunată.

Afghanimals în Sri Lanka!

Va fi pe acea parte.

Alawwa? Traversăm şinele?

- S-o facem. - Haide, haide, haide, haide.

- Chiar aici. - Scuzaţi-ne.

Grăbeşte-te, puştiule.

- Traversăm pe deasupra, cred. - Grăbeşte-te.

- Pe aici. - Bine, hai să mergem.

- Connor, unde e? - Pe aici.

- Haide, dragă, aici. - Bine, haide.

Chiar aici.

- Brendon! - Vin.

Blocaj. Cine vrea să facă plinul?

Există un număr estimativ de 500.000 din aceste

vehicule cu trei roţi aici, în Sri Lanka.

La acest blocaj, echipele vor trebui să le menţină în mişcare.

Pentru început, vor intra în staţia de benzină

şi vor alege o cartelă colorată.

Apoi, vor căuta prin înşiruirea haotică a sute de vehicule

pentru a găsi patru cu marcaje de aceeaşi culoare.

În cele din urmă, vor trebui să-şi îndrume micuţele taxiuri

înapoi la staţia de alimentare şi să le facă plinul.

Odată rezervoarele umplute,

managerul staţiei de benzină le va înmâna următorul indiciu.

- Ce zici? - Pot să o fac.

Haide, vino!

Alege o cartelă colorată.

Cartele colorate? Verde?

Suntem echipa verde, aşa că am ales verde.

Găseşte patru vehicule cu aceeaşi culoare.

Asta-i nebunie curată.

Erau tuk-tuk-uri aliniate cât lungimea unei străzi.

N-am mai văzut aşa ceva.

Cine vrea să facă plinul?

- O voi face eu. - Bine.

- Cine vrea să facă plinul? Eu. - Bine.

Când aveam 16 ani, am lucrat la o staţie de benzină.

- Am nevoie de patru. - Du-te.

Aşa că m-am gândit: cum nu? Pot să alimentez câteva tuk-tuk-uri.

Galben, galben, galben. Ce faci?

- Cine vrea să facă plinul? Tu. - O fac eu.

- Doar bagi benzină în maşini, da? - Sigur.

- Bine. - Da.

- O voi face eu. - E rândul tău.

Unde sunt cartelele colorate? Roşu.

- Cine vrea să facă plinul? Eu? - Du-te.

- Albastru. - Am nevoie de una.

E în regulă.

Am nevoie de una. Mulţumesc.

Violet, violet.

Ce nebunie!

Mă bucur că nu trebuie s-o fac eu.

Haide, Jamal!

- Ce culoare ai? - Galben.

Erau sute de astfel de tuk-tuk-uri parcate pe ambele părţi ale străzii.

Trebuia să alergi să cauţi culoarea ta şi să le aduci să le alimentezi.

Bine, unde e galbenul? Galben, galben, galben...

Le-am căutat pe toate cele ce aveau acele benzi galbene în faţă

şi le-am pornit de la stradă.

Tu, vino cu mine.

- Haide, Rach! - Reumple trei litri de benzină.

Când am citit de maşini, am presupus că înseamnă maşini verzi.

Vreau să-ţi fac plinul. Poţi veni cu mine?

Haide, haide.

Eu şi Brendon aveam nevoie de un avantaj.

Aşa că am început să alimentez fiecare maşină verde pe care o găseam.

Haide, verde.

Nu eşti culoarea mea, nu eşti culoarea mea, pleacă.

Mi-am folosit picioarele şi fundul pentru a scoate celelalte maşini din cale.

Verde! Haide, verde!

N-aveam de gând să las pe nimeni să-şi pună maşinile la pompa mea de benzină.

Trei litri. Verde, verde!

- Haide, haide, haide! - Verde, verde!

Rachel ţinea ocupată pompa şi

chema următorul tuk-tuk acolo.

Nu ajung!

Haide, haide, haide!

Haide, verde! Bagă-te!

Da, vino!

Bun, trei litri? Am terminat cu primul.

Am nevoie de un tuk-tuk cu maro.

Vino cu mine. Haide, vino, vino.

Nu erau decât două pompe.

Cheia era să-ţi poţi apropia destul de mult tuk-tuk-ul

ca să-l alimentezi cu trei litri de benzină.

- Dacă nu ajungi la el... - Pot, crede-mă.

Evident că Rachel nu a înţeles indiciul în mod corect,

pentru că ea alimenta cu benzină tuk-tuk-urile greşite.

Trei litri. Verde, vino. Verde, haide!

Nici nu-l mai văd pe Cord. Nu ştiu unde s-a dus.

Întoarce-te. Pentru benzină.

Albastru, albastru, albastru!

- Sunt următoarea? - Da, da.

Jamal a stropit cu benzină peste tot, inclusiv pe mine.

Ăsta e numărul doi.

Haide, Jamal!

Haide, haide! Nu! Aici, aici, aici!

Eşti maro? Da, vino cu mine. Haide, vino.

Tu! Haide, haide. Nu, nu, nu.

Am fost poliţist, am fost controlor de trafic,

spuneam oamenilor să se oprească, să aştepte.

Vino, vino!

Mă asiguram că tuk-tuk-ul meu avea cea mai scurtă cale către benzinărie.

Trebuie să-i depăşeşti pe toţi, să treci de ei.

- Haide, haide! - Verde, haide!

Urmez eu, urmez eu.

- Acum eu, acum eu, acum eu! - Verde, verde, verde!

Dă-i drumul, dă-i drumul. Câţi?

Acum alimentează el.

Mergi în continuare.

Strategia mea a fost să strâng toate tuk-tuk-urile

şi să le aliniez, astfel încât să fie alimentate consecutiv.

- Vino aici. - E în faţă.

- Haide! - Iartă-mă.

Nu, nu! Suntem noi acum!

Ăsta e al nostru!

Dave...

Ăsta e al meu.

S-a băgat în faţa tuk-tuk-ului meu.

- Nu, eu sunt primul! - Foarte competitiv.

Ăsta e al meu. Dă-te la o parte.

Eu urmez după tine.

- E Dave? - Da, e tatăl meu.

Mişcă-te, mişcă, mişcă!

Dave poate avea un card AARP...

- Dar e ca la 20 de ani. - Îşi face bine jocul.

Eu sunt următorul acum.

- Bine, stai, stai! - Stop!

- Nu, nu, nu! E al meu! - L-a luat ea.

Cred că am fost lovită de vreo patru tuk-tuk-uri.

Se înghesuiau toate acolo.

Se împingeau cu barele de corpul tău.

Vino, vino!

Înconjurăm şi mergem pe cealaltă parte.

Singura şansă de a ajunge la pompă era să vii din sens invers.

Şi odată ajunşi acolo, trebuia să dăm cu spatele la pompă.

Dă înapoi. Dă înapoi!

E chiar grozav. E grozav!

Cowboy-ii nu aşteaptă niciodată la rând,

ei se bagă în faţă.

Înapoi, înapoi, înapoi!

Să vină cineva! Am un albastru, am un albastru!

E gata. Am terminat. Gata. Pardon!

Sunt următorul.

Ok, unul e gata.

- Bine, Am luat-o. - Dar maşina mea e chiar alături.

- E aici, gata de alimentat. - La fel şi a mea, am două aici.

Vezi dacă ajunge acum!

Haide, vezi dacă ajunge la tine.

Dacă ajunge la tine, e a ta.

Şi după tine urmez eu, John.

Da, foarte bine.

Hei, vino!

Mi s-a părut că cine era mai nebun în acea situaţie, avea de câştigat.

E bine? Mulţumesc, bine.

Verde. Haide, deschide-o!

Mai am nevoie de încă unul.

E ultimul.

Trei litri.

Bun, Rachel a terminat.

Am umplut patru verzi, am umplut patru verzi!

Am umplut patru şi au spus că nu. Am zis: cu ce am greşit?

Haide, Rach. De ce nu-ţi dau indiciul?

Haide, Rach! Concentrează-te!

Nu ştiu ce am greşit.

Concentrează-te şi fă-o bine!

Brendon, încerc!

Verde, haide, verde!

Termin-o!

Brendon, încerc.

Începeam să-mi pierd cumpătul pentru că nu aveam nicio idee

de ce nu e bine?

Şi am vrut să alimentez şi mai multe maşini verzi.

Cred că mi-am pierdut puţin concentrarea.

Verde, haide!

Nu, nu! Nu eşti culoarea mea!

Verde, verde!

Verde, trebuie să fii aici!

Trebuie să vii aici!

Forţează aici!

Am vrut să fac tot ce-am putut ca să alimentez

toate maşinile verzi pe care le puteam găsi.

Haide, Rach!

Haide!

Haide!

Am fost în primul rând, haide!

Mi-era foarte greu s-o privesc.

Vedeam cum ni s-a risipit avantajul.

- Vino pe aici! - Bine.

Treci printre, e destul loc!

Haide, verde!

Rachel, nu e verde. E roşu.

Dumnezeule...

Rahat. Bineînţeles...

Deci ăsta e al meu. Haide!

Citeşte-ţi indiciul.

Calmează-te şi vezi cum trebuie.

Ce idioată sunt, nu am citit indiciul ăla stupid.

Acolo e, acolo e!

Mai multe tuk-tuk-uri. Am nevoie de maro.

- Gri, am nevoie de gri. - Verde, haide!

Haide!

Nu-mi vine să cred.

Staţia de benzină!

Haide, haide, haide!

- Bun... - Haide, Jamal!

Fă-l pe al treilea!

- Hei, haide. - E o nebunie completă.

Mai departe! Asta este, asta este!

- Flight Time! - Haide Rach, eşti aproape gata!

Flight Time!

Vino, vino!

Termină, Jamal! Încă unul, Jamal!

Încă unul!

Fii atent! Haide, haide!

Aici, aici. Haide, haide!

Treci aici.

Stai acolo, stai acolo!

Înapoi, invers!

Stai, aşteaptă!

Uite, Big Easy îl împinge pe ăla.

Stai, aşteaptă! Dă înapoi!

Dumnezeule, l-a împins înapoi.

Mută maşinile cu propria forţă.

Sunt eu, eu sunt!

Sunt patru.

Patru, patru! Hei!

Mulţumesc. Am plecat, iubire.

Să mergem, Flight, haide!

"Călătoriţi cu trenul spre Rambukkana.

Echipele trebuie să călătorească cu trenul spre Rambukkana

şi să ia un tuk-tuk la Fundaţia Millennium Elephant,

un sanctuar pentru elefanţii salvaţi.

Acolo vor trebui să caute în râu după următorul indiciu.

Să mergem.

Haide, Jamal, e ultimul!

Am patru, am patru!

Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc, vă mulţumesc.

Haide, haide, haide!

E gata! Am patru!

Hei, Jess, am reuşit. Haide, să mergem.

- Haide, Rach! - Verde, verde!

Vino aici, tu eşti maşina mea!

Bilete de tren, pe aici?

Să prindem un tren înainte ca şi ceilalţi s-o facă.

Rambukkana. La ce oră pleacă?

La ce oră?

Vine în douăsprezece minute.

Cred că e al patrulea pentru Cord.

Vino cu mine!

Condu-l, tată! Haide, tată, haide!

Mulţumesc. Da?

Haide, să mergem.

Haide!

Bine, e al patrulea? Am terminat, e al patrulea.

Am crezut că era al treilea, dar e al patrulea.

Ok, am terminat!

- Bine făcut. - Bine.

Bună treabă.

Haide, Rach! Vom întrece orice altă echipă!

De îndată ce termini, vom alerga şi-i vom depăşi pe toţi.

Trei litri.

Două bilete la Rambukkana. Gracias.

Acelaşi loc, Rambukkana.

Trenul pleacă în cinci minute.

Rach, termină-l. Orice ar fi, termină-l.

Haide, haide, haide.

Am nevoie de încă unul, încă unul. Hai.

Lipsesc doar... Brendon şi Rachel.

E pe cale să sosească.

Să sperăm că nu vor ajunge la timp.

Trei litri. E bine.

Mulţumesc.

- Hai să ne întoarcem. - Trebuie să fugim.

Trebuie să fugim la viteză maximă.

Trenul! E pe partea cealaltă, Rach!

Haide!

Hai!

- Oh, uite-i că vin. - Haide, trenule.

Trebuie să luăm bilete.

Sunt Brendon şi Rachel. Suntem cu toţii.

Să sperăm că-l pierd.

- La naiba, au urcat. - La naiba!

Trebuie să facem cursa pe care o făceam înainte.

Bine, inteligent, cu pasiune.

- Nu neglijent. - Ce idioată sunt!

Cred că Rachel a fost foarte concentrată s-o termine repede,

pentru că ajuns prima acolo, şi asta a încurcat-o.

Dar nu trebuie să ne învinuim.

Suntem colegi de echipă.

Când ea eşuează, şi eu eşuez.

Şi pentru că am eşuat am ajuns frustraţi.

Asta este, nu vor mai fi alte şanse de răscumpărare.

Ştiu.

Uneori trebuie să te opreşti, să te aduni şi să te reorientezi

ca să vezi ce trebuie făcut.

Am fost norocoşi de data asta.

- Tuk-tuk. - Sunt chiar acolo, amici. Haideţi.

Haide, Jess.

Haide, Connnor, haide, haide, haide!

- Haide, Brendon! - Ia-l pe ăsta de aici.

- Haide! - O cursă, suntem într-o cursă!

Nu, nu, nu! Ăsta e al nostru!

Hei, Flight Time, Flight Time!

Aici, Nate, Nate. Sunt aici!

Aici, fugi.

Haide, haide. Numărul unu, numărul unu.

Du-te, du-te!

- Urmăreşte-i! - Urmăreşte-i!

Haide, haide!

- Millennium Elephant Park? - Haide.

- Nu suntem la fel de rapide ca băieţii. - Da...

Rezervaţia de elefanţi.

Suntem primii!

Pe locul doi!

Haide, hai!

- Depăşeşte-i, depăşeşte-i! - Hai, depăşeşte-i, depăşeşte-i!

Mergem la viteză maximă!

- Oh, uită-te la elefantul ăla. - Dumnezeule!

Depăşeşte-i, depăşeşte-i!

Da, treci în faţa lor.

- Nu, nu! - E o altă echipă?

Da, sunt în urmă.

Haide, omule...

Plăteşte-l, să mergem!

- Flight, Flight, Flight! - Mulţumesc.

Du-te, Brendon, du-te.

Căutaţi indiciul roşu cu galben pe malul râului.

- Ăla să fie indiciul, Jet? - Da.

Hai, Jamal! Fii atent.

- Ajungi? - Da.

Bună treabă, treabă bună.

Ai grijă, ai grijă.

Ăsta.

- Connnor, l-ai luat? - Da!

John, ia-l.

Haide, Jamal.

Ocol.

"Trompă" sau "foaie".

Elefanţii sunt o parte integrantă a vieţii din Sri Lanka

şi au trudit de partea oamenilor de-a lungul secolelor.

"Trompă" le oferă echipelor oczia de a lucra

cu aceste creaturi magnifice.

După ce aleg un trunchi de copac marcat,

vor trebui să-l lege corespunzător cu un lanţ specific

pe care elefanţii îl folosesc să care trunchiurile.

Lucrând împreună, elefantul şi echipele

vor trebui să care câte trei trunchiuri fiecare

şi să încarce un camion.

Odată ce au transportat un total de şase buşteni,

Amaha le va da următorul indiciu.

"Foaie" le oferă echipelor ocazia să facă această

hârtie care nu dăunează mediului,

făcută cu excremente de elefant.

Pentru început, vor trebui să umple o roabă cu deşeuri de elefant

şi s-o ducă la zona de amestecare.

Combinând excrementele cu apă şi bucăţi de hârtie,

vor forma pulpa pe care trebuie s-o întindă

pe aceste panouri pentru făcut hârtie.

Odată ce au făcut cinci foi din această hârtie de bună calitate

şi au pus la uscat un teanc de foi gata făcute,

managerul le va da următorul indiciu.

Vom face "Trompă".

- "Trompă". - Vom face trompă.

S-o facem pe cea cu elefanţi.

Cu elefanţii e riscant, dar ar putea fi mai rapid.

- Să facem "Trompă". - "Trompă".

Cord, sunt doar patru lanţuri disponibile.

Trebuie să ajungem rapid pentru că numai patru echipe o pot face.

Peste pod. Haide.

- Trompă. - Trompă.

John, treci aici! John!

Vino, vino!

Trebuie să ajungem acolo înaintea lor.

Pe trunchi sunt patru lanţuri.

Bine, ia un lanţ.

Pe aici, Cord.

- Ia lanţul. - Ia-l, repede.

Numai patru echipe concomitent, trebuie s-o facem pe cealaltă.

Să ne întoarcem la "Foi".

- Facem "Trompă"? - Trompă.

- Foi? - Cred că da.

Haide, să mergem.

Nu mai sunt lanţuri.

Aşa că trebuie să mergem la celălalt.

Fii atent.

Îl treci pe deasupra şi apoi îl înfăşori.

Şi îl legi într-un nod.

- Elefanţii duc trei. - Şi noi trei.

Am crescut la o fermă

şi am făcut întotdeauna astfel de sarcini.

Dacă era să leg un lanţ de un trunchi,

aş fi făcut-o cum o fac de obicei.

Nu, rostogoleşte-l.

Am văzut cum celelalte echipe aveau probleme.

- Ştii ce faci? - Cred că da.

- Iau asta... - Nu-mi mai aduc aminte.

Asta-i mai apropiat decât cusutul

pentru cineva care lucrează la fermă.

Ce trebuie să facem?

Să transportăm o roabă de deşeuri de elefant.

Treci acolo, haide.

Începe cu lopata.

Flight Time a fost direct. A luat cu mâinile.

Dacă el a trebuit să-şi bage mâinile în rahat, a trebuit şi eu s-o fac.

M-am bucurat de fiecare moment.

Ce?!

- Cred că asta e. - Bine.

- Haide. - Haide.

Trebuie să umplem roaba şi apoi o livrăm.

Ne-am băgat cu totul în acele excremente de elefant.

Şi nu mirosea, ceea ce este foarte ciudat.

Se amestecă o galeată de pulpă din excrementele de elefant,

cu bucăţi de hârtie şi o găleată de apă.

O pun acolo?

- Avem nevoie de hârtie. - Bucăţi de hârtie.

Mi-am dat pe faţă.

- Aveam pe mâini... - Peste tot.

Rachel şi-a băgat mâinile acolo

ca să se amestece mai bine.

A fost foarte dezgustător.

Trei minute.

Trebuie să te implici, trebuie să te implici.

Bună treabă, Carol. Bună treabă.

Amestecă-l bine.

Poţi să vii să-mi verifici lanţul?

- E în regulă. - Bine.

Aici? Da.

Elefantul a venit şi l-a apucat cu trompa,

apoi l-a ridicat la gură şi l-a luat.

Bună treabă, prietene.

- A fost... incredibil. - Uimitor.

- Îl duci singur? - Da.

Nu trebuie să greşim aici. Cowboy-ii au dus deja unul.

- Mai strânge aici. - Bine, e gata.

Elefantul l-a prins şi l-a ridicat ca pe nimic.

Era puternic.

Bună treabă, elefantule. Vino.

Gata.

- Nu? - Nu?

Haide...

Trebuie să ne asigurăm că nu e slăbit.

Dacă lanţul era prea slab, nu ni-l aproba.

Mai strâns, mai strâns.

- Acum e bine? - Nu.

- Nu! - E de rahat.

Îl poţi lega mai strâns?

- Haide, haide! - Suntem bine, suntem buni!

- Haide, vino, Brendon! - Vin.

Vom face hârtia.

Să nu-i dai drumul.

- Aici, aici. - Aşteaptă, aşteaptă.

- Dumnezeule. - Uite cum o fac.

Se ia pasta şi se pune pe panouri.

- Bun. - Se separă, se răspândeşte.

- Şi... - Se scoate...

Se pune o cârpă deasupra.

Îl clătesc din nou. Curăţă marginile.

Şi se întoarce. Se aşează şi se apasă.

Ok, să o facem.

Unde o ducem?

Uită-te la asta, omule.

Elefantul ducea până la camion

acel trunchi greu.

Şi îl urca în camion.

- Uită-te la asta, e minunat. - Uimitor.

- Bună treabă. - E minunat.

Trebuie să-l punem şi pe al nostru acolo.

Trebuie să rămânem în faţa celorlalte echipe.

Fugi.

Trebuie să-i întrecem pe cowboy.

- Bine, bine? - Da.

Elefant?

Uite cum îl apucă cu gura.

Ce drăguţ! Bine, să urmăm elefantul.

- E în regulă? - Bine.

Uită-te la asta.

E ireal.

Trebuie să ne grăbim, tată.

Încet şi cu grijă. Uite aşa.

Acum trebuie s-o punem înapoi aici?

Nu.

A spus că nu. Ai pus prea mult în asta.

Nu.

- Prea multă pastă. - Rach, haide.

- E bine? - Bine?

- Nu? - Nu?

Să punem mai multă.

Să o facem din nou.

- Aici. - Bule.

Chiar aşa?

Avem o problemă.

- E în regulă? - Nu.

De ce trebuie să fie atât de dificil?

Frumos.

De ce? Ce nu-i în regulă?

- Bule. - Bule. Doamne!

Dar e imposibil să scoţi toate bulele.

Nu ştiu ce să mai fac.

Bule.

Trebuie să mai vedem o dată. Hai să vedem cum o fac.

- Apasă... - Oh, o apasă.

- Trebuie să o apeşi. - Ca să scoţi bulele.

A trebuit să o întoarcem şi s-o presăm.

Dacă nu procedai aşa, când o scoteai, aveai bule

şi riduri peste tot.

- E în regulă? - Bine.

Să continuăm. Avem una.

- Haide. - Haide, iubire.

Ne mai trebuie patru.

Haide, elefantule.

Destul de bestial, omule.

Îi vedeam pe elefanţi cum ridicau acele trunchiuri.

- Trebuie să ne grăbim. - Asta fac.

Trebuie să-i batem pe Leo şi pe Jamal.

Omule, suntem aproape gata.

Bună treabă, Jess.

Jess era singura fată care făcea proba cu elefanţii.

Şi s-a descurcat grozav.

- Ai reuşit, dragă? - Da.

Jess şi-a făcut pe deplin partea.

- Bine, suntem gata. - Gata.

Aici.

Erai la fel de rapid ca şi elefantul tău greu.

Da?

- Nu e bine. - Nu e bine?

- Am greşit, tată. - Prea larg, doamne.

- E bine? - Haide.

- Pierdem mult timp. - Ştiu, ştiu, ştiu.

Ne-ar prinde bine un asemenea elefant.

Atâta vreme cât îi invingem pe cowboy... ştii?

Bună treabă, prietene.

Bine făcut.

Haide, John.

- E bine acum? - Da, da. E bine.

Să luăm un buştean.

A fost perfect, a fost perfect!

E bine?

Asta-i ceva... brutal.

Apas-o.

Haide, uităm să o presăm.

Vorbeşti serios?

Şi ne pierdem timpul.

Da? Sunt trei.

Ne descurcăm.

- Bine? - Da.

Uite, perfect.

E bine.

- Bine. - În sfârşit!

Una e gata. Încă patru rămase.

Sunt stăpânul rahatului.

Apasă aici.

- Ce frumos! - Perfect, da!

- Ne-am prins cum se face! - Ne-am prins.

Nu pot să cred că am terminat una.

Trebuia să ai proporţia perfectă de excremente.

Ca întotdeauna.

Aduceţi o grămadă de frunze de palmier pentru elefanţi

şi Amaha vă da următorul indiciu.

Cowboy-ii au terminat.

John şi Jessica sunt încă aici.

- Au terminat Afghanimals? - Da.

- Deci suntem ultimii. - Da.

- De unde luăm frunzele de palmier? - Se pare că de acolo.

Excelent.

Mulţumesc.

Călătoriţi cu taxiul la casa de odihnă Ambepussa

şi lăsaţi-vă călăuziţi de urechi până la înţelept.

Să găsim un taxi.

Trebuie să-i batem, nu se poate să domine toată această cursă.

Mă termină.

Delectaţi-vă, elefanţi!

Ai fost un baiat bun.

Mulţumesc, domnule.

Lăsaţi-vă urechile să vă conducă la înţelept.

E ultimul.

Este prea slab.

Trebuie să terminăm aici. Chiar acum.

Taxi?

Casă de odihnă Ambepussa.

Zice: lăsaţi urechile să vă ducă la înţelept.

Şi noi nu avem urechi prea bune.

Taxi!

Rapid, rapid! Trebuie să fim numărul unu.

Cowboy-ii... Afurisiţii de cowboy!

Lăsaţi-vă urechile să vă ducă la înţelept.

- Bine. - La taxi. Să dispărem.

Bun?

- Bine. - Bine.

Putem doar spera că proba cu hârtia durează mai mult.

Patru.

Cred c-ai fost făcut pentru asta. Eşti mult mai bun decât la cusut.

Mie-mi spui?!

Bun.

Foarte bine, ne descurcăm grozav.

Cred că am început să ne învăţăm.

- Trei. - E bine?

- Trei, trei? - Da, bine.

Flight Time a început să danseze puţin, să-l scuture.

- Ştiam că e ca şi gata. - N-ar fi putut spune nu.

Nu?

- Ridurile, din nou. - Haide.

Ce lucru greu de făcut.

Mulţumesc.

Lăsaţi-vă urechile să vă ducă la înţelept.

Să rulăm.

Taxi!

Câte taxiuri au ieşit?

Trei?

- Deci hârtia durează mai mult. - Da.

Oh, da! Asta este! Sunt cinci.

Ce urmează? Puneţi la uscat cinci foi.

Bine.

Împrăştie-le, împrăştie-le.

Suntem bine, toţi ceilalţi sunt în spatele nostru.

Globetrotters au terminat.

Lăsaţi-vă urechile să vă conducă la înţelept.

- Haide. - Haide, da.

Haide, haide, haide!

Haide, omule!

E bine?

- Da. - E în regulă.

- Încă una. - Una.

Au plecat.

Lăsaţi-vă urechile să vă conducă la înţelept.

Vezi taxiul din faţă?

- Sunt cowboy-ii, depăşeşte-i! - Da.

Da, da, da.

De unde-a apărut tipul ăla? E un alt taxi?

Vino, vino, vino!

Leo şi Jamal...

- Ascultă. - Unde este, unde?

Trebuie să ascultăm.

- Chiar acolo. - Bine, hai să mergem.

Să mergem pe aici.

Bună ziua.

Să ascultăm.

Foarte frumos!

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

- V-aţi descurcat bine. - Aţi avut un taxi rapid.

Călătoriţi cu taxiul spre plaja hotelului Mount Lavinia.

Construit acum 200 de ani,

Mount Lavinia a fost proclamat drept primul hotel din Sri Lanka.

Astăzi, această clădire istorică este pit stop-ul

din această etapă a cursei.

Ultima echipă care se înregistrează aici

ar putea fi eliminată.

- Ultima echipă poate fi eliminată. - Ne vedem.

Trebuie să ne grăbim înainte să termine cu melodia.

- Mulţumesc. - Mulţumesc, domnule.

- Numai să nu ne ajungă tipii ăia. - Să nu ne ajungă.

Căutaţi pe plaja hotelului Mount Lavinia

pentru a găsi următorul pit stop.

Trebuie să întrecem cealaltă echipă, înţelegeţi?

Va trebui să fugim mai repede decât cei doi.

- Uită-te acolo! - Trebuie să învingem taxiul ăla.

- Sunt cowboy răi. - Cowboy răi.

Eu îl întrec pe cel mai lent, tu ai grijă de cel mai rapid.

Mănâncă praful, cowboy!

Cowboy-ii împotriva indienilor!

Şi indienii câştigă!

Nu se poate.

Încearcă să te depăşească.

Ai grijă, omule, Nu avem asigurare de viaţă.

- Ascultă. - Îl aud.

- Foarte bine. - Mi-a plăcut.

- Mulţumesc foarte mult. - Mulţumesc.

Următorul pit stop.

Trei.

- Bine? - Da.

- Cinci. - Oh, mulţumesc.

Suntem gata, mulţumesc. Acum trebuie să uscăm câteva.

- Oh, nu. - Grăbeşte-te.

- Poftim. - Mulţumesc.

Lăsaţi-vă urechile să vă ducă la înţelept.

- Bine, hai să mergem. - Haide, să mergem.

- Bine, a fost bine. - E în regulă?

- E bine? - Cinci!

Haide, hai să ne grăbim.

- Nu mergem acasă în etapa asta. - Exact.

Lăsaţi-vă urechile să vă ducă la înţelept.

Bun.

- Mulţumesc. - Mulţumesc foarte mult.

Căutaţi următoarea oprire. Atenţie:

ultima echipă înregistrată poate fi eliminată.

Haide, vino, vino.

- Mount Lavinia Hotel? - Plaja.

Acolo e, chiar acolo.

Acolo este.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Pe vremuri aveam un păr ca al tău.

- Glumeam. - Da, acum 30 de ani.

Atenţie: ultima echipă ar putea fi eliminată.

- Am pornit. - Mount Lavinia.

După cum conduce, sunt şanse să prindem o echipă pe drum.

Acum mergem la pit stop.

Se pare că avem o echipă în faţă.

Dave şi Connor...

Haide, haide. Îi putem depăşi la alergare.

Sunt Flight Time şi Big Easy.

- Hei, eşti gata să fugi, Dave? - Da, sunt gata.

Ai pregătit călcâiul lui Ahile?

- Ştii... - Nu te răni, n-o face, Dave!

N-o face!

Băieţi, ne vedem mai târziu.

E fratele tău?

- Da - Fratele lui.

Da.

Deja trece dincolo de cursă, sunt fraţi.

Aşa că, bineînţeles, vor fi competitivi.

Repede! Bine, bine, bine!

- Rămâi pe urmele lui. - În urma lui.

Cât timp îi avem în vedere, îi putem întrece.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

- Uite aşa. - Găsiţi următoarea oprire.

- Bine. - Bine.

Gemenelor, noi zicem că ţara voastră este frumoasă.

Uimitoare.

- Minunat. - Minunat.

Rachel şi Brendon au un avans de două minute faţă de noi.

Şi traficul e nebun.

Ar putea fi la o jumătate de oră în faţa noastră, sau în urma noastră.

Tot ce putem face este... Este...

- Tot ce putem face. - Da.

Ăştia sunt... Leo şi Jamal.

Prietenul meu, un taxi alb ca acesta...

Pune-te în faţa lui şi blochează-l.

Îi ceream să treacă înaintea taxiului...

- Şi să oprească. - Şi să oprească în faţa lui.

A oprit în faţa lor!

Du-te pe cealaltă parte.

- Bine făcut. - Sunt chiar acolo, chiar acolo.

- Du-te în faţa lor. - Blochează taxiul ăla.

- Sunt chiar pe urmele noastre. - Nu-i lăsa să te ocolească.

Ăsta-i război!

- Bine... - Gata să coborâm?

Trebuie să-i întrecem pe cei doi.

Trebuie să-i înfrângem.

- Unde? - Unde e Phil?

Unde naiba e?

- Jet, traversăm pe deasupra? - Haide, Cord.

Haide, trebuie să ajungem acolo.

Hai, Leo, poţi s-o faci!

- Leo! - La o parte din calea mea!

- Unde e Phil? - Leo!

- Jet, traversăm pe deasupra? - Haide, Cord.

Haide, haide, haide!

- Trebuie să ne grăbim. - Haide, Leo!

Hai Leo, poţi s-o faci!

Haide!

Uite aşa, haide!

Haide, Leo, vino, Leo!

Bună treabă, omule!

Bine aţi venit la Mount Lavinia, Sri Lanka.

- Mulţumesc, domnule. - Mulţumesc.

Wow, ce final!

Leo şi Jamal, sunteţi echipa numărul unu.

Da, foarte frumos, bine făcut!

- În sfârşit, i-am bătut pe cowboy. - În cele din urmă.

Cowboy împotriva indienilor, indienii au câştigat astăzi, ce mai zici?

Jet şi Cord, sunteţi echipa numărul doi.

Omule, detest să fim echipa a doua.

E puţin dureros.

Dar mâine dimineaţă vom uita de

această etapă şi vom trece la următoarea.

Leo şi Jamal, am veşti bune pentru voi.

Ca şi câştigătorii acestei etape a cursei aţi primit

o excursie de cinci nopţi la Berlin, Germania.

Excelent!

Şi, bineînţeles, vine din partea Travelocity.

Veţi sta la Westin Grand Berlin,

vă veţi bucura de atracţiile oraşului cu un tur Trabi City Safari,

şi veţi face schi nautic pe unul din lacurile artificiale din Berlin.

Avem multe rude în Germania!

Înseamnă enorm să câştigi printre cei mai buni dintre cei mai buni.

Asta este sezonul All-Stars.

Şi noi toţi suntem All-Stars.

Noi asta facem, tot posibilul ca să fim primii.

Afghanimals sunt aici şi sunt înfometaţi.

Nu plecăm nicăieri.

Cred că suntem foarte aproape de pit stop.

Am avut parte de mult trafic, ceea ce e un pic înfricoşător.

S-ar putea să se rezume la o cursă de alergare. Ar fi distractiv.

Ne place să fugim.

Babu conduce extraordinar.

Cine ştie, poate mai întrecem una sau două echipe.

Du-te rapid, rapid, rapid.

Hai, hai, hai, hai.

Eşti numărul unu, iubire. Numărul unu!

Nu-i lăsa să te depăşească.

Du-te, du-te, du-te!

Babu!

Staţia Mount Lavinia, bine?

Nu ştie unde e?

- Trimite-i la adresa greşită. - Nu le spune, Babu.

Trimite-i la adresa greşită.

Da, da! Fă-o!

Unde s-au dus?

- Pe partea cealaltă. - Într-adevăr?

Da.

Bine, bine, bine, bine.

Am scăpat de Globetrotters, s-au dus într-o direcţie diferită.

Să sperăm că noi mergem bine şi ei nu.

Sper că suntem pe drumul cel bun acum.

Am sentimentul că vom fi ultimele.

Dacă se întâmplă vreun miracol şi nu ajungem ultimele,

atunci vom fi două dintre cele mai recunoscătoare fete din lume.

- Deschideţi portbagajul. - Portbagajul, portbagajul, portbagajul.

Sunt John şi Jessica.

Dragă, vino!

- Haide, haide, haide! - Plaja, plaja!

John, fugi!

John, fugi!

Da, o să întreceţi pe cineva mai în vârstă.

Haide, tată, haide!

Întrece-i. Vino, tată. Haide, tată, haide!

Haide, haide, haide!

Îi vom bate, îi vom bate. Continuă!

Tinerii ăştia mă omoară.

Unde este, unde este?

Dumnezeule, haide!

Mai departe, mai departe!

Jessica şi John, sunteţi echipa numărul trei.

Dave şi Connor, sunteţi echipa numărul patru.

N-am crezut că vom câştiga, băieţi.

De când am început cursa îi vânăm pe ăştia doi.

Sunt foarte fericită.

Este autobuzul... nu, nu.

- Gara? - Ce căutăm la staţia de autobuz?

- Am ajuns în locul greşit. - Gara Mount Lavinia, lângă plajă.

Cu puţin noroc, o altă echipă are probleme acum.

- Mulţumesc, frate. - Ai fost grozav.

Mulţumesc. Haide, haide.

Brendon şi Rachel, sunt încântat să vă spun că sunteţi echipa numărul cinci.

Îl primim.

Nu te grăbi să-i scoţi din calcul pe Brenchel.

Pas cu pas ajungem şi la primul loc şi luăm milionul de dolari.

Pentru că i-am spus acestei doamne că dacă câştigăm milionul...

- O să avem un copil. - Şi o casă.

Dar mai important, un copil.

Suntem aproape ajunşi?

Nu.

Nu e amuzant, băiete.

- Doamne, sunt foarte stresată. - Foarte stresată.

Calea ferată, calea ferată.

Unde naiba e staţia?

Cred că mai avem un taxi în urmă, îl văd acum.

O să am un atac de cord.

Să fugim.

- Flight Time şi Big Easy... - Da!

- Sunteţi echipa numărul şase. - Da!

Ce cursă apropiată!

Motto-ul nostru e să n-ajungem ultimii. Singura care contează e ultima etapă.

Deci, învingi câte o echipă în fiecare etapă,

şi două în ultima etapă.

Bine aţi venit la Mount Lavinia, Sri Lanka.

Nu-i un loc rău pentru a termina cursa.

Nu, nu e un loc rău.

A fost un finiş foarte strâns.

Dar cineva trebuia să fie ultimul.

Şi regret să vă spun că voi aţi fost ultima echipă sosită.

Chestia e...

că se întâmplă ca asta să fie o etapă non-eliminatorie.

Ceea ce înseamnă că încă sunteţi în cursă,

şi poate că le puteţi demonstra băieţilor ălora

că sunteţi o echipă puternică.

De data asta e mult mai dificil decât în sezonul nostru.

De ce e cu mult mai greu?

- E nebunie. - Nimeni nu face greşeli.

Nu am făcut greşeli deloc, am avut o zi bună,

am făcut o cursă bună astăzi.

Dar cu oamenii cu care ne confruntăm, e un nivel complet diferit.

Pentru că nimeni nu face greşeli.

Este foarte dificil.

La un moment dat, în etapa următoare, veţi întâlni un obstacol.

Putem s-o facem.

- Nu o să vă daţi bătute. - Nu ne dăm bătute!

Glumeşti?! Vom merge acolo şi ne vom data viaţa încercând.

- Promiteţi? - Să-ţi promit că ne dăm viaţa?

- Nu, promite că veţi reuşi. - Sigur.