Original subtitles

Este dorinþa mea ca Charles May, Tommy Duke ºi Arnold Hammond...

sã fie de faþã la citirea, nu a poeziilor pentru care sunt atât de invidiaþi...

ci a ultimelor dorinþe, care dupã moartea mea cu siguranþã nu vã vor veseli pe toþi.

În amintirea mãrinimoasei bunãvoinþe cu care de fiecare datã au acceptat ospitalitatea mea,

Las fiecãruia dintre domnii numiþi mai sus, o frunzã veºtejitã din grãdinã,

un dar poetic pe care am credinþa cã nobilul lor spirit îl va aprecia mai mult decât trupul lor cel pãmântean.

Prietenii numiþi mai sus, de o mare calitate intelectualã,

vor fi aºadar martori pentru ultima oarã, la lucruri ce în viaþã, poate le-am fãcut, mai puþin,

ºi pe care acum în moarte le susþin cu tãrie.

Singurul legãmânt cu adevãrat indisolubil,

este afinitatea electivã existentã între bãrbat ºi femeie, de aceea:

o numesc moºtenitoare universalã a tuturor bunurilor mele pe soþia mea,

Constance Raid Chatterley.

Impun drept unicã condiþie ca Constance sã-ºi aleagã reºedinþa la conacul Wrebbie All.

Declarând cã mã aflu în deplinãtatea facultãþilor mele mentale, semnez,

Sir Clifford Chatterley, Wrebbie All, 5 octombrie 1984.

Cred cã felicitãrile sunt umbrite de condoleanþe.

La ce te gândeai?

Nu bãnuieºti? Poate cã da.

Dar ai realizat ceva în toþi aceºti ani.

Se spune cã eºti un scriitor de scandal.

Asta înseamnã succes ºi o groazã de bani, nu-i aºa Herbert dragule?

Din câte am auzit ºi þie þi-a mers foarte bine.

Eºti de fiecare datã magnificã.

De ce m-ai chemat? Nu am fãcut-o eu ci bietul Clifford.

Nu eram menþionat printre cei din testament.

Nu Clifford a fost cel care m-a chemat. Ideea a fost a ta.

Eu doar am contribuit la o micã scãpare a sa.

Era tot timpul atât de distrat. Uita de fiecare datã totul.

Pentru a fugi pe front spre exemplu, a uitat sã-ºi consume cãsãtoria,

ºi când în sfârºit îºi adusese aminte era prea târziu.

Prea târziu...

Eh.., bietul Clifford!

Îi revenise doar memoria ºi cinstitã sã fiu nu era prea multã.

Dar dupã o loviturã de baionetã pe ºira spinãrii, era deja prea mult.

Se consolã cu afinitatea electivã ºi începu sã scrie acele lungi ºi plictisitoare poezii despre spirit,

care rãmaserã pentru eternitate.

Douã minþi sublime dar fãrã corp.

Dar Connie, tu aveai un corp minunat,

Iar eu te-am ajutat sã-l descoperi.

Am fost primul, primul...

Bietul meu Herbert, acum cinci ani credeam cã te prefaci doar aºa din delicateþe,

Ar fi fost amuzant dacã nu ar fi fost patetic.

Dar ce vrei sã spui, ce înseamnã asta?

Îmi pare rãu sã te dezamãgesc Herbert dar eu am fost dezverginatã la 16 ani de un seminarist neamþ.

Din câte se pare am pãcãtuit prin a te considera virginã.

Aº spune mai degrabã de naivitate.

Dar nu fi dezamãgit prietenul meu!

Este un defect foarte des întâlnit la bãrbaþi.

Înclusiv Clifford?

Cine nu îºi poate face iluzii nu are nevoie de naivitate.

Aºadar, ºtia!

Cã nu se cãsãtorise cu o virginã, da... ºi era fericit.

Pentru cã mã putea face sã cred cã eu eram la fel de frigidã pe cât era el de impotent.

Noi suntem dincolo de bine ºi de rãu, asta zicea el.

Evident, pentru a te obliga sã-i rãmâi credincioasã, nu-i aºa?

Herbert...

Cum mai poþi rãmâne alãturi în aºternut, de cineva care a pierdut strãlucirea din ochii tãi?

Tommy Duke, Charles May, Arnold Hammond...

Un critic literar, un absolvent de Oxford, cu apucãturi dubioase ºi un faimos dramaturg.

Aºa cum ai fãcut ºi tu mai târziu ºi ei s-au bucurat de ospitalitatea regeascã a lui Clifford.

Evident, în schimb trebuiau sã suporte poeziile lui extrem de plictisitoare.

I-ai cunoscut, abia azi, Herbert!

Dar este bine ca tu sã ai o viziune cât mai completã.

Iar Minerva sublimã zeiþã a cãrei înþelepciune ºi spirit...

îl înfrânge pe lividul pãstor nefericit.

Din Eden ºi pânã în Olimp, veninosul mãr semãna în continuare moarte ºi nenorocire ...

pentru pasiunea carnalã a unui inept muritor.

E minuantã Clifford! Da, este minunatã.

Ai un aer de persoanã obositã Connie.

Sper... Sper cã domnii nu se vor supãra dacã mã voi retrage.

Vã rog, doamna mea!

Noapte bunã, domnilor! Noapte bunã! Noapte bunã!

Afinitatea electivã, dragul meu Herbert nu se limiteazã la complicitatea spiritului.

Aºadar...

Haide Connie! Sã jucãm cu cãrþile pe masã!

Haide! Ce vrei sã-mi demonstrezi?

Dacã nu ai înþeles tu singur cu siguranþã cã nu-þi pot explica nici eu.

Trebuie sã-þi spun cã Hammond era mult mai isteþ decât tine.

Bunã ziua, Doamna mea!

Iartã-mi sinceritatea Clifford, dar dupã pãrerea mea aceastã...

filosofie îºi are izvorul în starea ta fizicã deterioratã.

Te înºeli, prietene! Îþi repet cã sexul este un accident plãcut,

ºi nu de fiecare datã plãcut.

Dar cu siguranþã cã nu poate impieta asupra...

asupra comuniunii elective a unui cuplu.

Dacã spiritul este cu adevãrat puternic, carnea îºi poate permite luxul unei slãbiciuni extreme.

De fiecare datã spiritul va fi cel care va învinge. Este un principiu profund al gândirii mele.

Dar dacã soþia ta ar avea un amant, ai mai spune acelaºi lucru?

Dupã pãrerea mea chiar ºi Connie poate avea propriile ei accidente.

Dar afinitatea noastrã este mult mai profundã decât îþi închipui tu.

Eu voi face mereu parte din sufletul ei. Asupra acestui lucru nu am nici cel mai mic dubiu.

Chiar aºa?

Clifford invoca sexul aºa cum un medium evocã spiritul unui dispãrut drag.

Cu aceeaºi nebunie lucidã.

Pãpuºarul trage de sfori iar marionetele danseazã.

El inventeazã viaþa iar pãpuºile o trãiesc cu adevãrat.

ªi oricât de murdarã ar putea fi aceastã invenþie pãpuºile o trãiesc mereu, mereu...

El rãmâne sã priveascã...

Nu se poate bea cu setea altuia.

Acum o sã ne distrãm puþin, Doamnã Chatterley.

Felicitãri Connie! O femeie model ascultã de fiecare datã de bãrbat.

Felicitãri ºi þie Herbert, în sfârºit, ai înþeles!

În adâncurile enigmaticei tristeþi unde destinul m-a ferecat.

unde nu intrã nici o razã de luminã, trandafir vestejit...

unde focul împins de o foame funebrã arde ºi consumã inima mea.

strãluceºte parcã o fantasmã zãmislitã din graþie,

ºi din splendoare...

Ea este...

Aºa culege iubitul de pe trupul iubit floarea delicioasã a amintirii.

Îl ador pe Baudelaire!

Eu în schimb adoram acele pauze de plictisealã înviorante.

Când toþi plecau el se întorcea liniºtit ca întotdeauna.

Regina de inimã ºi regele de picã îºi scoteau mãºtile,

ºi în sfârºit se afundau fãrã fricã în somnul bolnav al trupurilor.

Dar într-o zi Clifford mi-a interzis pânã ºi asta.

Eram sigur cã lui Charles May i-ar fi plãcut de Nicholas.

De fapt Nicholas este întradevãr o persoanã atrãgãtoare.

Pãcat cã are niºte gusturi puþin discutabile.

Încearcã sã-l faci sã-ºi schimbe gusturile!

Asta ar fi întradevãr o încercare extraordinarã, Lady Chatterley.

Ceaiul dumneavoastrã, Doamnã.

Ceaiul mai poate aºtepta.

Acum Doamna Chatterley doreºte sã se joace un pic cu tine Nicholas.

Aceasta era femeia pe care o lunã mai târziu ai crezut cã ai deflorat-o.

Ca sã-mi spui cã am fost o marionetã împuþitã de-a lui Clifford,

de aceea m-ai fãcut sã mã întorc aici, nu-i aºa?

Nu Herbert, ci mai degrabã pentru a-þi mulþumi.

Nu ai fost primul bãrbat din viaþa mea dar prima scânteie este posibil sã fi fost.

Este numai meritul tãu dacã am început sã înþeleg cã Clifford,

mã copia ºi cã fiorii poate existau cu adevãrat.

Oh, Connie. Iubirea mea...

Atunci... Atunci, cu mine a fost altfel?

Sã fiu cinstitã la pat a fost chiar mai rãu.

Dar cum aºa?... A fost altfel prima oarã.

Tu te îndrãgostisei de mine ºi m-ai fãcut sã mã îndrãgostesc de iubirea ta.

Connie, þi-l prezint pe domnul Laurence, un scriitor foarte promiþãtor.

Va fi oaspetele nostru.

Încântat, Doamnã!

Bine aþi venit la Wrebbie All, domnule Laurence!

ªi imediat a început petrecerea.

Ca ºi cum cineva s-ar fi îmbãtat cu ºampanie numai privind-o.

Þie îþi datorez iubirile mele roze ca de adolescentã de 15 ani Herbert,

Florile, pãsãrile, apusurile...

Eroul meu fãrã patã ºi fãrã fricã.

Ah, da... Nu lipsea nimic.

Aproape nimic... Dar nu am fãcut o tragedie din asta.

De fapt în poveºtile de iubire platonice, ajungi la aºternut doar pentru a dormi.

Pierdusem momentul.

Dar era ceva ce puteam face liniºtitã de una singurã.

Hai frumosule! Hai!

Plimbare plãcutã, domnule Chatterley! Cine este?

Mellors, noul pãdurar.

Este foarte frig. Vreau sã mã întorc acasã.

Focul nu este nevoie decât sã-l priveºti pentru aþi da seama cã arde.

Este unicul lucru adevãrat scris de Clifford.

Restul poveºtii poþi sã ºi treci peste ea.

A vorbit toatã Londra, despre ea deja,

A vorbi nu înseamnã a ºti.

Îmi pare rãu sã vã dezamãgesc doamnea mea. Îmi pare rãu dar trebuie sã vã contrazic.

S-a ºtiut absolut totul despre scandalul tãu murdar. Totul ºi peste tot.

De la cel mai înalt salon ºi pânã la ultimul bordel.

Aha, acolo te duci sã scrii.

Gentleman ca de fiecare datã.

Îmi cer mii de scuze dacã nu sunt la înãlþimea pretenþiilor tale!

Nu este cazul.

Spune-mi adevãrul Connie! Spune-mi cã nu doreai decât sã mã pedepseºti.

A fost doar vina mea.

Dacã nu te-aº fi pãrãsit nu s-ar fi întâmplat niciodatã aºa ceva.

Dacã aº fi rãmas nici mãcar nu þi-ai fi dat seama cã el existã.

Te-ai simþit trãdatã. Asta a fost singurul motiv pentru care ai fãcut-o.

Spune-mi Connie! Ce ºtii tu?!

Ce ºtiu cei de la Londra de un om viu cu adevãrat?

Ce ºtiu ei despre un om?

Ce ºtiþi voi despre furia lui?

Despre delicateþea lui.

Am fost martorã la pasiune, Herbert

Eu nu o cunoºteam!

Nu ºtiam cã ea este...

Totul.

Iar voi... Viermiºori de salon.

Ce ºtiþi voi? Din iubire aþi fãcut o datorie.

O poveste romanþatã, un joc murdar de societate pentru trecerea timpului.

Aþi fãcut totul în afarã de ceea ce înseamnã iubirea cu adevãrat.

Cum îndrãzniþi sã-mi vorbiþi, despre iubire?

Bravo, aºa, fugi!

Întoarce-te în saloane, în bordeluri. Adevãrul întotdeauna doare.

Bine, acum ºtiu cã mã dispreþuieºti.

Cã pentru tine nu am însemnat nimic.

ªi niciodatã nu voi însemna nimic.

Dar totuºi am venit de la Londra pânã aici.

Aºa cã, merit oricum sã aflu ºi restul poveºtii.

Nu voi pleca Connie. Nu!

Ce se întâmplã cu tine Connie? Nimic.

Connie! Spune-mi adevãrul!

Nu am nimic Clifford. Pe bune cã nu am nimic.

Nu, mulþumesc Nicholas. Nu mãnânci nici în seara aceasta?

Te-am întrebat ceva?

Ai revenit în lumea noastrã, scumpo?

Connie, doresc ca în noaptea aceasta tu sã dormi cu mine!

Connie! Connie!

Connie! Connie întoarce-te aici!

Connie!

Un cioclu care tot vierme rãmãsese. Asta ajunsese Clifford.

Dar nu mai suportam jocurile lui murdare.

Nu mai suportam acel trup care vegeta ca o algã marinã.

Nu reuºeam nici mãcar sã mã prefac.

Mã atrãsese viaþa dar moartea mã pândea mereu dupã colþ.

Din fericire viaþa nu se predã aºa de uºor.

Viaþa nu se predã niciodatã.

Trebuie sã strigi! Hai!

Aºa!

Aºa! Încã o datã!

Aºa!

Era un iad pentru mine.

Petreceam zile întregi spionându-te.

Ochii tãi, gura ta... Erau mereu în faþa ochilor mei,

de fiecare datã când fãceam dragoste cu o femeie.

Dar tu nu erai lângã mine.

ªi acum?

Acum eºti a mea doamnã Chatterley.

Fie cã-þi place fie cã nu.

Încerc sã înþeleg dar nu reuºesc.

Ce este? Nu cumva îþi este fricã sã nu te murdãreºti?

Sunt chiar atât de amuzant?

Dacã te-ai vedea!

Cultura scormoneºte în noroiul unei doamne foarte serioase,

acoperindu-se cu o o batistã imaculatã.

Eºti atât de amuzant Herbert!

Cel care este amuzant, este...

Vorbeºte Herbert! Curaj!

Nu...

Bine, atunci...

Îþi voi spune eu ceva ce imaculata ta batistuþã nu are de unde sã ºtie.

Pentru cã ea nu ºtie... Aºa este, nu ºtie...

cã tu chiar în aceastã clipã...

nu te gândeºti deloc la virtute...

Nu, bietul de tine, nu are de unde sã ºtie.

Ar trebui sã îi spui asta Herbert!

Spune-i imaculatei tale batistuþe cã o foloseºti pe un pantof murdar.

Dar ce...

Eºti o târfã, Connie!

Iar tu eºti un porc discret.

Atunci suntem chit. Nu. Pentru cã tu eºti un porc de-a adevãratelea.

Acum a venit ºi rândul meu sã râd.

Poþi sã râzi dacã vrei, dar mai întâi te sfãtuiesc sã ridici scutul.

S-a murdãrit destul.

Dar ce þi-am fãcut? Ce plãcere simþi umilindu-mã în halul ãsta?

Nu vreau sã te umilesc, vreau doar sã-þi demonstrez,

cã adevãrata murdãrie se ascunde aici în gânduri.

Dar pasiunea nu, Herbert! Pasiunea nu se ascunde niciodatã.

Vreau sã-þi ofer totul!

Pasiunea oferã ºi primeºte fãrã ruºine.

Pasiunea e simplã.

Pasiunea e iubire.

Mereu.

O infirmierã foarte priceputã ºi foarte eficientã.

Când m-au adus la spitalul de campanie, ea a fost cea care a avut grijã de mine.

Dar, asta este casa ta Clifford. Nu este un spital.

Connie, vrei poate sã mã faci sã cred cã nu apreciezi curtoazia pe ce o am faþã de tine?

Dar ce înseamnã asta? Eu nu înþeleg.

Totuºi ai înþeles foarte bine. Curaj, suflet, Connie.

Nu trebuie sã-þi fie ruºine.

Eu prefer mai degrabã sã plãtesc dezgustul unei infirmiere,

decât... Da, decât...

Sã-l suport gratis pe cel al soþiei mele.

Herbert! În saloanele tale londoneze...

ai auzit vreodatã vorbindu-se de o anume doamnã Bolton?

Nu. Din câte îmi amintesc, nu.

Eºti sigur, sigur? Da, cu siguranþã.

De ce mã întrebi? Aºa.

Pur ºi simplu din curiozitate.

Doamna Bolton, domnule!

Vã aºteptam!

Aþi cãlãtorit bine? Nu, a fost îngrozitor.

Rãzboiul s-a terminat dar trenurile noastre au rãmas la fel.

Ce doriþi? Doar puþinã fripturã.

Vãd cã sunteþi bine, domnule Clifford! Mulþumesc!

Vãd cã apropierea de soþia dumneavoastrã v-a fãcut bine.

Nu avea nici cinci minute de când intrase ºi deja se comporta ca ºi cum era stãpâna absolutã.

Mã ignorase cu o dezinvolturã puþin spus, extraordinarã.

ªi totuºi aveam o senzaþie curioasã, cã mã regãseam în gândurile sale.

Ciudat, totuºi... Ce anume?

Mã gândeam la scrisoarea dumneavoastrã domnule Clifford.

Dacã nu greºesc, aþi scris cã doreaþi asistenþa mea pentru a nu agrava starea firavã de sãnãtate a consoartei.

Aºa ºi?

Sunteþi întradevãr un soþ foarte grijuliu, domnule Clifford.

Doamna Chatterley este femeia cea mai sãnãtoasã ºi cea mai mulþumitã pe care am vãzut-o în viaþa mea.

Poate chiar... chiar ºi cea mai frumoasã.

Iertaþi-mã dar mai am bagaje de desfãcut.

ªi dacã nu vã supãraþi, aº avea nevoie de camerista dumneavoastrã Doamnã.

Emy...

Pe mai târziu domnule Chatterley!

Doamnã!

Aºadar, Connie? Ce pãrere ai?

Seamãnã cu un ofiþer prusac pe care l-am cunoscut înainte de rãzboi.

Te asigur Connie cã nu o sã mai râzi deloc când o vei cunoaºte cu adevãrat.

Stai! Mai întâi lenjeria intimã.

Trebuie sã ai mare grijã cu ea.

Da... Ce s-a întâmplat?

Doamnã, îmi cer scuze dar... Ce este?

Ce este? Curaj, Amy, vorbeºte!

Vã cer doar puþin respect!

Haide, târâturã, nu mã face sã râd! Se citeºte pe tine de ce eºti în stare.

Þi-e scris în frunte.

În orice caz, curvele se plãtesc! Sau se concediazã.

Vrei sã mã duc la domnul Clifford?

Vino aici!

O sã vezi cã o sã-þi placã.

Stai nemiºcatã, aºa!

S-a întâmplat ceva? Doriþi sã o înlocuiþi dumneavoastrã, doamnã?

Ai grijã sã nu mai încerci ºi altã datã pentru cã ar fi ºi ultima.

Ce gurã frumoasã!

Dar fiecare lucru la timpul lui, Doamnã.

Aºadar Connie? Încã te mai distrezi?

În concluzie, un tip periculos. Foarte periculos.

ªi tu ce ai fãcut? Nimic.

Nimic?

Te gândeºti la a mã supune sau la a fugi imediat.

Pãi... Da.

Începi sã judeci precum Clifford.

Aceeaºi tehnicã, identicã.

Adicã?

Jocul de-a ºoarecele ºi pisica. Îl cunoºti?

Adicã?

Era un adevãrat maestru, sã ºtii. Nu avea nevoie decât de o reacþie, o reacþie oarecare.

Chiar aºa?

Însã, de data asta l-am surprins pentru cã nu m-am prefãcut deloc.

Dar, de ce?

Pentru cã Clifford m-ar fi strivit din nou, ca de obicei.

Iubirea mea! Connie!

Iubirea mea! Iubirea mea! Iubirea mea!

De fiecare datã avem atât... atât de puþin timp.

Atunci, când? Încã nu m-am hotãrât.

Vã sfãtuiesc sã nu aºteptaþi mult, domnule Clifford.

Doamnã Bolton, stãpâniþi-vã poftele dumneavoastrã murdare.

Eu, totuºi pot sã-mi satisfac de fiecare datã, poftele mele murdare.

Dar dumneavoastrã?

Este foarte ascuþit acest cuþit de tãiat hârtie, nu-i aºa domnule Clifford?

Aratã ca un pumnal.

Dar dacã vi l-aº înfinge în acea râmã moartã pe care o aveþi între picioare,

Nici mãcar nu aþi fi în stare sã urlaþi.

Pânã ºi durerea este un lux pentru mizerabilii ca dumneavoastrã.

Trebuie sã pleci Connie. S-a fãcut târziu.

Nu, vreau sã mai rãmân încã puþin timp cu domnul John Thomas.

Dar John Thomas doarme, nu vezi?

Cine ºtie? Poate cã viseazã.

Aproape, aproape cã am sã-l întreb acum.

Nu-i aºa cã visezi John Thomas?

Spune cã o viseazã pe prinþesa Jane.

Bine atunci Connie, trezeºte-l! Trezeºte-l ºi trimite-l la Jane.

Ce mai faceþi Doamnã?

A fost frumoasã plimbarea?

Ce straniu! Nu aþi cules nici mãcar o floare.

ªi totuºi adevãratele doamne fac asta de fiecare datã.

Desigur nu ºi cele care se pierd între picioarele lui John Thomas.

Stai liniºtitã, nu am sã spun nimãnui!

Ador, secretele între femei.

Lasã-mã sã plec! Terminã Connie!

Jocul a durat destul. ªti pentru ce m-a adus aici?

ªti cã sunt doar chestiuni de... Lasã-mã sã plec!

Liniºteºte-te! Sã nu-þi fie fricã, Connie!

Ce credeai tu? Nici mãcar eu nu vreau sã...

te împart cu larva aia împuþitã de soþ al tãu.

Lasã-mã pe mine sã mã ocup de tine Connie! Vei vedea, va fi totul atât de plãcut.

Eºti o cãþea în cãlduri! Am înþeles asta de când te-am vãzut prima oarã.

Desfã-þi coapsele ca sã urli de plãcere.

Doamnã, ce s-a întâmplat?

Se crede foarte deºteaptã doamna asta Bolton!

Dar uitã cã soþul meu nu se lasã cãlcat în picioare de nimeni, bãrbat sau femeie.

Si vã plãteºte bine, nu-i aºa?

Dacã vreþi sã mã ºantajaþi, atunci sã ºtiþi cã ºi eu pot sã fac la fel cu dumneanoastrã.

Eºti o proastã Connie! Cu el va fi mult mai rãu decât crezi tu!

O sã-þi parã rãu!

Este numai vina ta! Nu Doamnã, eu...

ªi închide odatã gura aia spurcatã! O sã mi-o plãteºti cu vârf ºi îndesat.

Nu ºtiu ce fel de pedeapsã îi rezervase?

Sã ºti cã îmi pãrea foarte rãu de bietul Nicholas care nu mai era de nici un folos pentru nimeni.

Dar nu puteam face absolut nimic.

ªi doamna Bolton?

Cum sã respecte ceea ce promisese!

Uite-mã, sunt aici, Clifford! De ce m-ai chemat?

Sã spun drept eu am fost cea care a insistat.

Pentru cã domnul Clifford nu este foarte satisfãcut de tratamentele mele.

Fiecare cu metodele sale, Doamnã!

Arãtaþi-mi metoda dumneavoastrã, vã rog!

Connie!

Clifford, te rog, lasã-mã sã plec. Nu..., nu mã simt prea bine.

Connie!

Ai mai simþit vreodatã atâta plãcere ca acum?

Sã nu-þi mai faci iluzii Connie! Crede-mã. Niciodatã nu va mai fi la fel.

Nu existã nici un John Thomas, care sã valoreze cât limba unei femei.

Doriþi sã o opresc domnule Clifford? Nu!

Dacã aþi ºti unde se duce! Doamna Bolton, mereu am ºtiut unde se duce.

Din pãcate..., viermii ºtiu mereu tot.

Plata dumneavoastrã, doamna Bolton! Ce înseamnã asta?

Cã sunteþi concediatã.

Eu ºtiu sã mã rãzbun crunt.

Vã asigur cã povestea asta nu va rãmâne doar între noi, Domnule Clifford.

Marlors!

Iubirea mea! Iubirea mea!

Fã dragoste cu mine! Fã dragoste cu mine!

Fã dragoste cu mine, acum!

Da... Da iubirea mea! Da!

Profeþia doamnei Bolton...

s-a dovedit la fel de falsã ca ºi feminitatea sa.

Am plecat împreunã chiar în aceeaºi zi.

Marlors mi-a împrumutat îmbrãcãmintea lui.

Eram ridicolã dar eram fericitã.

Am pãrãsit Wrebbie All fãrã a lua cu mine nici încãlþãmintea ºi nici demnitatea.

ªi..., de data asta?

De data asta pot pleca cu toatã încãlþãmintea.

Am deja destule.

Doar nu eºti atât de nebunã încât sã renunþi la tot, nu-i aºa?

Dar oare de ce nu vrei sã înþelegi cã Clifford a încercat sã mã lege de el din nou.

În fond nu este nimic rãu în asta. El credea cu adevãrat în uniunea indisolubilã.

Sã ºti cã nu m-am aºteptat sã fie atât de naiv.

Chiar mai naiv decât tine.

Cum adicã, mai naiv decât mine?

Ia spune-mi tu mie chiar eºti sigur cã nu o cunoºti pe doamna Bolton?

Ascultã Connie, þi-am spus deja cã nu...

Cred cã ai plãtit-o foarte prost Herbert!

Altfel nu þi-ar fi furat manuscrisul pentru a mã ºantaja cu el.

Cãþeaua aia blestematã!

I-au trebuit întradevãr, trei ani ca sã scrie atâtea prostii?

Sãraca doamnã Bolton!

Cine ºtie cât s-a chinuit sã-þi povesteascã þie aventurile ei de aici din Wrebbie All.

Iar tu ai transformat-o într-o proxenetã trecutã de prima tinereþe.

Nu aºa trebuie sã te comporþi cu doamnele!

ªi nici mãcar Clifford nu þi-ar fi fost recunoscãtor...

dacã ar fi aflat cã l-ai redus în scrierea ta la un amãrât nobil de þarã scãpãtat.

În schimb tu te-ai descris foarte bine.

Ai un nume exotic, eºti geniul blestemat neînþeles de nimeni,

amantul disperat,

Cred cã îþi place foarte mult de tine însuþi Herbert!

Numai tu reuºeºti sã te vezi aºa.

Dar personajele principale ale poveºtii sunt eu ºi cu Mellors.

ªi doi concubini de vodevil ar fi avut parte de o descriere mai bunã.

În sfârºit am aflat de ce m-ai chemat aici!

Vroiai sã te rãzbuni pentru asta.

Sã mã rãzbun? De ce sã mã rãzbun?

Mie nu-mi pasã. O poþi publica când doreºti.

Totuºi aº vreau sã vãd dacã... cunoscând tot adevãrul,

vei avea curajul sã spui lucrurilor pe nume.

Dar mã îndoiesc de lucrul acesta.

Pânã acum nu þi-a ieºit nici mãcar cu titlul.

Ah, apropo... Pe acela..., mi-am permis sã-l modific eu.

Sunt o persoanã exagerat de narcisistã, Herbert.

Adio, dragul meu!

Eºti o canalie atât de lipsitã de experienþã încât nici mãcar urã nu-mi poþi provoca.

Ah, satisface-mi ºi mie o curiozitate?

Pe doamna Bolton ai cunoscut-o într-un salon sau într-un bordel?

AMANTUL DOAMNEI CHATTERLEY.