Original subtitles

D R A G O N U L

Traducătorii acestui film: AMC & LOVENDAL

Vă voi spune o poveste de negăsit în cărţile de istorie.

O poveste pe care mulţi ar numi-o mit.

O fantezie.

Cu ani în urmă,

un mare război s-a iscat între oameni şi elfii întunecaţi

din pădurea Scythe.

Au cerut pacea şi conciliere,

dar în schimb elfii întunecaţi

au atacat din nou fără milă.

Nu s-ar fi odihnit până toţi oamenii ar fi fost omorâţi.

Iar răul se răspândeşte precum focul sălbatic.

Regate întregi sunt pierdute peste puterea nopţii.

Şi disperare. Ţinutul lui Tyras Plain s-a pierdut.

Nu mai există speranţă.

Şi astfel, începe povestea noastră.

Eu sunt Alora! Vreau să explic! Ca prizoniera voastră...

...stăpânii războiului o cer.

Dragoni.

Vă rog, vă cerşesc mila.

Maiestate, eu...

Te cunosc. Lord Artemir.

Eu sunt.

Şi acesta este Cador.

Suntem în slujba Măriei tale.

Doamna mea... dacă vă pot sugera...

Ar trebui să părăsim imediat acest loc.

Bineînţeles.

Este încă în viaţă.

Doamna mea...faceţi dvs. onorurile?

Nu pot.

Precum doriţi.

Vă rog, pe-aici.

Dacă mi se permite, Maiestate... Ce treabă aveaţi aici?

Nu ţi-am spus să stai în banca ta, Cador?

Maiestatea sa îţi va vorbi atunci când doreşte.

Sincerele mele scuze, Maiestate.

Trebuie să admit că nu am stat aproape de cineva cu sânge albastru.

Este o onoare.

Nu este nevoie de curtoazie, domnul meu.

Sunt clipe disperate şi circumstanţe periculoase.

- Putem comunica liber. - Doamna este prea generoasă.

Pentru a-ţi răspunde la întrebare...

Tatăl meu mi-a încredinţat misiunea de a merge la Backnor Brim...

Să-l implor pe Lordul Blackthorne să ne ajute în războiul nostru.

Înţeleg. O misiune înţeleaptă.

Armata lui este mai mare ca a noastră cu câteva legiuni.

- Şi are cavalerie grea. - Lordul Blackthorne nu ne va ajuta.

De ce crezi asta?

Consideră că războiul este al nostru.

Ciudată decizie a unuia din cavalerii regelui.

Da, lupta este a noastră pentru scurt timp,

dar dacă vom fi înfrânţi, nimeni nu poate să creadă că elfii se vor opri.

Vor continua până ce ultimul om este mort.

Cei care nu sunt ameninţaţi direcţi, le lipseşte voinţa de a lupta.

Nu-i vorba de voinţă, ci de curaj.

Lordul Blackthor este un comandant abil şi inteligent.

Îi voi oferi eu curajul.

Puterea lui este în abilitatea de a negocia.

Nu m-ar mira să fi căzut la o înţelegere cu elfii...

...pentru a evita conflictul.

Sugerezi că el nu va face nimic pentru a ne ajuta?

Apatia este cel mai mare aliat al răului, doamnă.

Doamna este foarte frumoasă. Ţinuta se potriveşte Curţii...

...dar nu pentru călătorie.

Mulţumesc.

Cum de vă aflaţi în pădure?

Ne-am despărţit de divizia noastră.

Deci divizia voastră este în apropiere. Poate mă vor acompania restul drumului.

Drumurile nu sunt sigure.

Divizia nu mai există. Suntem singurii supravieţuitori.

- Unde a avut loc lupta? - La Arroll.

- Au cucerit Arroll-ul? - Şi Tinnegan.

Sunt la mai puţin de o săptămână de Tyras Plain.

E vorba de zile.

Trebuie să ajungem la Backnor Brim...

E ultima noastră şansă.

Bineînţeles. Voi face cum mi se porunceşte.

Dar este o misiune fără întoarcere.

Putem lovi câţiva rătăciţi sau mercenari.

Dar dacă vom întâlni o legiune...

...nu prea putem face nimic.

Atunci trebuie să-i ocolim prin pădure.

- Doamnă, aceasta este pădurea Scythe. - Şi?

Răul domneşte. Este tărâmul vrăjitoarei Freja şi a dragonilor ei de foc.

Ştiu, i-am văzut.

- Poftim? - Cu câteva clipe înainte de a sosi.

Nimeni nu a văzut un dragon şi apoi a supravieţuit ca să poată povesti.

Povesteşte-ne de bestie, Maiestate.

Sunt mai mari decât cei din regatul nostru.

Ochii sunt mari, plini de ură. Au pielea ca de şarpe.

- Chiar aruncă foc? - Aşa este. Precum noi expirăm aerul.

Dar când s-a apropiat elfii, au rămas nemişcaţi.

Atacă numai la mişcare.

Deci este posibil să trecem prin pădure nedetectaţi.

Posibil, dar puţin probabil.

Doamnă, vreau să vă amintesc că locul dvs. este în castel.

Oamenii vă văd ca pe o speranţă. Poate puteţi forma o rezistenţă.

- Să preveniţi predarea. - Simbolurile trebuie să lupte.

Războaiele te-au întărit şi pentru asta ai scuzele mele.

- Dar tatăl meu este un lider înţelept. - Da, dar totuşi...

A fost o greşeală tactică să-i permită lui Dulcafar să se regrupeze.

Trebuia să-i fi zdrobit când am avut ocazia!

Acum sunt mai bine înarmaţi şi văd în mila noastră o slăbiciune.

Vorbe elegante şi discursuri aprinse nu câştigă luptele, doamnă.

Armatele o fac. Avem nevoie de ajutorul Lordului Blackthorn.

Şi mă veţi ajuta să-l obţin.

Precum doriţi.

Este un om bun. Sper că nu credeţi că este slab de caracter.

Nu cred. Cred că toţi oamenii pot să vorbească liber...

...şi îi admir determinarea, chiar dacă nu sunt de acord cu el.

Într-o zi veţi deveni o regină dreaptă şi corectă.

Cu toate că mi-aţi dat haine noi, se pare că nu am o armă.

- Vă descurcaţi cu sabia? - Ştiu să o mânuiesc.

- Unde aţi învăţat? - Tata a fost strict în educaţia mea...

În afară de îndatoririle mele la curte...

El m-a educat în strategie militară şi în luptă.

Îmi pare rău că v-am întrebat.

Această sabie a fost un dar de la tatăl meu.

Acum v-o dau dvs.

Mulţumesc.

Bun, atunci ar trebui să continuăm.

Ascultaţi cu atenţie. Trebuie să avem grijă la fiecare pas.

Vorbiţi numai în şoaptă. Aţi înţeles?

Cunosc acest loc. Am mai fost aici.

În vise.

Maiestatea voastră doreşte să-şi schimbe ordinele?

Nu.

Nici o carte sau antrenament...

nu v-a pregătit pentru ce va urma.

Curajul vostru trebuie să vină din interior.

Nu avem timp de pierdut. Acest loc nu va deveni mai puţin înfricoşător.

O dată elfii întunecaţi au fost o rasă bună, nu?

Această pădure i-a împins spre rău şi ură.

- Ai auzit asta? - Nu am auzit nimic.

Exact.

Nu suntem singuri.

Să mergem.

Să-i lăsăm un pic să-şi facă de cap Ce zici, scumpo?

Nu este demn. Ridică-te în picioare.

- Vă puteţi explica ambuscada? - Niciodată nu poţi fi prea precaut.

Pădurea Scythe este un loc periculos.

Deci atacaţi pe oricine vă încalcă teritoriul?

O metodă eficace de a afla în ce tabără sunteţi.

Să continuăm.

Doamna voastră pare prea elegantă pentru a fi o femeie de rând.

Mai de grabă face parte din familia regală.

Este doar o simplă însoţitoare. Nu avem treabă cu voi, aşa că...

- Vom merge. - Doi cavaleri de elită ai regelui...

Şi o insoţitoare atrăgătoare. mergând prin pădurea Scythe.

- Este foarte ciudat. - Bineînţeles.

- Vedeţi-vă de treabă, domnule. - Nu-l băga în seamă pe acest prost.

Prost? Suficient de prost să-ţi înving prietenul.

Crede-mă, dacă vă voiam morţi, eraţi deja.

- Cred că ai văzut altă luptă. - Nu sunteţi pregătiţi să treceţi.

Dacă în locul nostru întâlneaţi nişte centauri?

- Sau chiar dragonul. - Nu avem nevoie de ajutor...

...dacă asta voiai să spui.

- Dacă îmi permiteţi, cred că aveţi. - Cum de te afli aici?

- Sunteţi departe de locul vostru. - Am venit să luăm premiul cel mare.

- Capul dragonului. - Ce fel de experienţă aveţi?

Nu ai auzit de vasiliscul din Kensigton?

Nu.

Un dragon mai fioros ca acesta a fost ucis de noi.

Aşa este, domniţă.

- Vasiliscul a omorât cu miile. - Credeţi-mă...

Nu veţi rezista o zi fără ajutorul nostru.

Prinţesa are o armă. Ştie s-o folosească?

Mă pot descurca.

Sigur. Dar judecând după atitudine, cred că este o misiune importantă.

Maiestatea voastră nu ar călători

în vreme de război fără un batalion s-o protejeze.

- Cel puţin un batalion. - Misiunea noastră este secretă.

O misiune importantă. Va fi o onoare să vă ajutăm.

- Foarte bine, sunteţi bineveniţi. - Maiestate, trebuie să protestez.

- Vă putem ajuta pentru o mică sumă. - Una mică.

- La ce vă gândiţi? - Nu ştiu.

- Poate pământ sau un titlu. - Un barbar vrea pământ şi titlu.

Va trebui să juraţi credinţă mie şi tatălui meu.

- Pentru pământ, bineînţeles. - Doamnă...

De ce credeţi că avem devoie de ajutorul acestor...ticăloşi?

Cunosc zona. Nu avem prea mulţi oameni dacă întâlnim dragonul.

Dar cu un număr mai mare putem fi detectaţi mai uşor.

Nu prea cred. V-am luat pe voi pe nepregătite.

- Noroc. - Spune-i cum vrei.

Acum...maiestate...scuzaţi-mă...

Dacă nu vă surâde partea cu pământul poate ne compensaţi cu altceva.

În privat.

Ajunge! Ai jignit onoarea prinţesei.

Nu-mi pare ofensată.

Codurile şi tradiţia nu înseamnă nimic aici.

Am ucis 100 de oameni cu această sabie.

Şi nu aş ezita să-ţi tai gâtul aici. Ai terminat cu prostiile, băiete?

- Dă-mi drumul, nenorocitule. - Răspunde la întrebare.

Sunt gata să-mi sacrific viaţa pentru oanoarea prinţesei.

Tu eşti gata să ţi-o sacrifici pentru a-ţi apăra egoul?

Eşti în minoritate.

- Termină cu prostiile şi răspunde. - Nu.

- Nu vreau să mori azi sau în altă zi. - Bine. Ţi-ai demonstrat talentul.

Cel puţin în teorie. Dacă maiestatea dvs doreşte să-i ia...

...voi onora această decizie, lăsându-vă în viaţă.

Ne-am înţeles?

Da.

Ne veţi acompania în pădurea Scythe.

Când vom ajunge la curtea Lordului Blackthorne...

...vi se vor da titlurile care le meritaţi.

Excelent. Sunt Gareth Morholt.

Eu sunt Sogomo. Sabia mea este a dvs., doamnă.

Mă numesc Naga. Este o plăcere să vă slujesc.

Acum, putem continua?

Asta este un pic mai mare decât bestia din Kensigton.

Cam de două ori.

Nu contează. Va sosi şi ziua ei. Nu este misiunea noastră. Pe aici.

Scutierul tău se mişcă ca un nesimţit.

Nu este scutierul meu, ci locotenentul meu. Are acelaşi antrenament ca al meu.

Atunci nu este de mirare de ce armata voastră nu este bună de nimic.

- Ce ştii tu? - Destule.

Dacă supravieţuieşti, regatul meu va fi şi al tău.

Vei fi chemat în apărarea lui.

O voi face aşa cum vreau eu, nu să merg orbeşte.

Te crezi maestrul meu?

Vor fi necesare două vieţi ca să învăţ un pămpălău ca tine câte ştiu.

Îmi placi. Eşti rapid cu sabia. Este un mare păcat.

De ce le este arătat lucrul acesta celor ce nu-l respectă?

Artemir! A căzut din senin...

De temi de moarte? Sau de singurătate?

Pui viaţa lor mai presus de a ta?

- A trecut mult timp. - Cine eşti?

Sunt doar un vis.

- Ce s-a întâmplat? - Ai căzut.

- Poţi continua? - Da.

Bun. Să mergem.

Fără zgomot, ca să-i atragă pe bestiile acelea.

- Un elf. - Nu există.

- Ne înşală ochii. - Ar trebui să-i vorbim.

Ajunge cu sugestiile. Prefer să mă prezint singur.

- Ceva nu este bine. - Bun. Vom face cum zic eu.

Ce treburi ai aici?

Voi sunteţi cei care îmi încălcaţi teritoriul.

Vă pot pune aceeaşi întrebare.

Nu eşti în postura de a întreba ceva.

Nu aţi văzut nici cea mai mică parte a puterii mele.

V-aş sfătui să vă răzgândiţi.

- Ce vrei de la noi, vrăjitoareo? - Aţi intrat pe teritoriul meu.

- Pădurea Scythe îmi aparţine. - Atunci tu eşti vrăjitoarea Freja.

- Cum de ştii? - Numai stăpâna dragonului...

...se simte în siguranţă în pădure.

Dacă ar fi aşa de simplu... Nu sunt stăpâna dragonului.

Puterea lui e mai mare ca a mea. Răutatea lui nu are limite.

Este mai presus de controlul oricărui om sau vrăjitor.

Dar stai aici. Nu te temi de el?

Destinul lui şi al meu sunt legate.

I-am oferit viaţă. I-am dat o parte din esenţa mea.

În sângele meu curge esenţa bestiei.

Atunci şi tu eşti malefică şi trebuie să mori.

Prefer să discut cu el. Pare a fi un om de onoare.

Nu o brută care vede lumea în termeni absoluţi.

Poţi discuta cât vrei.

Când termini de vorbit, atunci vei avea de-a face cu mine.

Creaturi interesante. Nu ştiu dacă ar trebui să te omor

sau să vă ţin ca animal de companie.

Freja. Sunt Alora Vanir, prinţesa din Tyras Plain.

- Vă simt îngrijorarea. - Aşa este.

Trebuie să trecem pădurea. Dacă suntem pe pământul vostru, ne cerem scuze.

Dar misiunea noastră este importanţă şi de mare urgenţă.

Această putere în voce. Este păcat că nu se reflectă şi în ochi.

În ochii tăi se citeşte teama.

Frică şi incertitudine.

Te rog, te implor...

Dragă copilă...

Ai nevoie de o companie mai bună.

Oamenii iraţionali te vor conduce spre moarte.

Ce vrei să spui?

Au văzut o parte din magia mea, dar sunt gata să atace.

Protectorul tau are mâna pe sabie şi este gata să-mi taie gâtul.

Şi de asemenea este iubire... multă iubire.

Aştept să treacă totul...

Ieşi din capul nostru, vrăjitoare.

Misiunea voastră este nobilă, dar prostească.

Văd în viitor. Un dar şi un blestem.

Unii din voi nu vor supravieţui.

- O altă ameninţare. - Nu de mâna mea, Gareth Morholt.

Dacă nu de tine, atunci de cine?

De bestie. Bestia care va lua în curând pe unii din voi.

Planul de a o evita nu va funcţiona.

Dragonul trebuie confruntat şi învins dacă vreţi să ajungeţi la Blacknor Brim.

Trebuie să vă confruntaţi frica de bestie,

aşa cum vă confruntaţi frica care vă mistuie.

Moartea dragonilor este o treabă a mea.

Am aşteptat ani pe cineva curajos.

Suficient de prost să provoace creatura.

- Pe voi v-am aşteptat? - Suntem curajoşi, nu proşti.

Una nu există fără cealaltă.

Ne vei ajuta să îndrepţi răul pe care l-ai creat?

Eu sunt vrăjitoare, dar se pare că tu citeşti gânduri.

Se simte în vorbele tale.

Nu mă pot lupta cu el. Vă pot oferi doar îndrumarea şi protecţia.

Atunci le acceptăm pe amândouă.

Aceasta este protectoarea mea, Damara. Ultima din neamul ei.

Asta înseamnă că voi lupta alături de voi. Îmi voi da viaţa să vă protejez.

Şi noi vă oferim protecţia noastră.

Se apropie o furtună. Dragonul ne aşteaptă la trecătoare.

Ascultă. Şi noi vom aştepta.

Niciodată nu mi-ai plăcut vrăjitorii.

Nici mie.

Spune-mi...

...cunoşti mişcările dragonului?

Aşa doarme. Aşa se odihneşte.

- Are nevoie de multă energie. - Înţeleg.

- Vrăjitoarea nu ne spune ceva. - Ce vrei să spui?

De ce regele nu trimite vânători de dragoni?

Are legiuni la comanda lui.

Atunci de ce ni s-a arătat şi s-a oferit să ne ajute?

Poate suntem predestinaţi să omorâm bestia. Zice că vede viitorul.

Vrăjitorii văd un viitor posibil. Fiecare om are destinul său,

determinat de acţiunile lui.

- Cum...? - Trebuie să vorbim încet.

- Tu ai creat dragonul. De ce? - Îţi cunosc tatăl. Foarte bine.

În ciuda noii alianţe îmi cere deseori sfatul.

- Tata ţi-a ordonat să creezi dragonul? - Tatăl tău nu mi-a comandat nimic.

Nimeni nu poate. Mi-a cerut, m-a implorat să invoc dragonul.

- De ce? - Ca o armă.

O armă, o formă de a termina ameninţarea.

O soluţie permanentă.

Tatăl meu este un om bun. Nu a vrut decât pacea.

Nu ţi-ar cere să extermini o întreagă rasă.

Corect. Am sperat că existenţa dragonului la comanda noastră...

...va fi suficient să-i ţină în loc pe elfii întunecaţi.

Creatura nu putea fi controlată.

Odată adusă la viaţă, apetitul lui a devenit de nestăvilit.

Şi nu-l mai pot controla.

A venit să se odihnească aici, în acest loc vrăjit.

- De ce nu-i omoară pe elfi? - O face ocazional.

- Nu are nici un stăpân. - Are dreptate.

Să omorâm dragonul poate fi destinul nostru.

- Iar tu crezi că este al tău. - Da.

- Doamna are nevoie de companie? - Nu mă poate vedea.

- Bineînţeles. Te rog. - Nu-şi vede nasul.

Dragostea nu cunoaşte limite.

"Vorbe înţelepte" de Gareth Morholt.

Le-am auzit pe undeva Nu ştiu nimic de dragoste.

- Vorbele vrăjitoarei vă neliniştesc? - Da.

- De ce te temi? - Vorbeşte din inimă.

Nu poţi avea încredere în el.

Ştiu că într-o zi tata va muri, iar eu voi fi regină.

Şi veţi fi o regină bună.

Vorbele Lordului Artemir sunt adevărate.

Tata a făcut greşeli. Greşeli care ne pot costa regatul.

- Doar nu vă e teamă să faceţi greşeli. - Nu de asta mă tem.

Am văzut distrugerea făcută de duşmanii noştri.

De la naşterea mea am fost în război.

M-am temut că nu voi putea să-l fac să-şi păstreze bunătatea.

Nu aveţi capacitatea să deveniţi o tirană.

Oare?

M-am stăpânit ca să-l omor pe acel elf nu pentru că nu am putut,

dar pentru că asta vream să fac. Nu aveam pic de milă.

Am dat sabia deoarece m-am temut că voi lăsa frâu liber urei din inima mea.

Un adevărat lider găseşte un echilibru între cele două.

Mila este pentru cei ce o merită. Cei care pot arăta şi ei.

Cruzimea este pentru cei fără de remuşcări.

- Tu cunoşti diferenţa? - O simţi.

Dar dacă vrăjitoare te cunoaşte? Ce este această dragoste de vorbeşte?

Domnul meu, roşeşti.

- Îmi scuzaţi emoţia şi titlul. - Nu eşti încă un cavaler?

- Nu. Sunt un om de rând. - Acest lucru se poate remedia.

salvând viaţa reginei este suficient.

Mulţumesc.

Dacă nu vrei să-mi spui despre chestiunile personale, te înţeleg.

Dar oricine ar fi ea, e o femeie foarte norocoasă.

- Să aibă aşa un bărbat devotat ei. - Şi chiar sunt devotat.

Viaţa mea aparţine ei.

Pământ şi titlu. Îţi vine a crede?

Gareth a negociat înţelegerea.

Dacă vei avea noroc, vei fi scutierul Maiestăţii sale.

- Bine spus. - Şi eu, ca femeie...

...nu pot să deţin pământuri.

Ei bine...dacă noi ne-am căsători...

Nici măcar 100 de pământuri nu m-ar determina să fac asta, prietene.

Eşti atât de crudă.

Rahat.

Atenţie!

- Unde sunt? - Se află peste tot!

Nu-i văd!

Uitaţi-vă în ochii mei!

Poţi să-i vezi?

Da.

- La comanda mea... - Fiţi gata!

Trebuie să mergem!

Artemir...De ce laşi ca vrăjitoarea să ne ghideze?

- Ea e familiară cu teritoriul. - Înţeleg.

Dar ar trebui să traversăm mai repede pădurea.

Îmi pui la îndoială judecata mea?

Da, îţi pun la îndoială onestitatea. Unde ne duci?

Cum am mai spus...Dragonul trebuie înfruntat şi învins.

De ce? Ar trebui să evităm lucrul acesta. Prinţesa e misiunea noastră.

Nu să învingem un dragon.

Nu vrei să-ţi înfrunţi destinul?

Nu mai vorbi în ghicitori şi jumătăţi de măsură.

De ce noi? De ce trebuie să înfruntăm dragonul?

Printre voi se află cheia distrugerii sale.

Distrugerea dragonului va asigura securitatea regatului vostru.

Cine? Care din noi este?

A dezvălui detaliile viitorului către cei ce nu sunt gata să-l accepte...

...va conduce doar la dezastru.

Noi trebuie să o ajutăm pe prinţesă şi nu pe tine.

Aşa că eu zic să plecăm din pădure.

- Da. - Aşa e.

Puteţi avea încredere în Freja.

Gareth. Cum te-ai gândit să omori dragonul?

Cred că te-a vrăjit. Mintea ta se află într-o nebuloasă.

Eu vorbesc ceea ce cred că este corect.

Vrăjitoarea ne-a apărat. Şi ne-a salvat. Ar fi o prostie să nu credem în ea.

Chestia pentru a ucide bestia constă în imobilizarea sa.

Mai întâi trebuie să-i atacaţi aripile şi coada.

Coada?

Dragonul o foloseşte pentru echilibru.

Dacă îi distrugeţi coada, el n-o să mai poată zbura.

Spune-mi...Tu aşa ai omorât cealaltă creatură?

Da.

Te rog, continuă.

Odată ce este imobilizat, apoi e mai uşor de înfrânt.

Pentru ca apoi să fie atacat, trebuie să i se ţintească inima.

Dar acesta e un dragon de foc. Ce propui ca să-i evităm suflarea sa?

E dificil, desigur. Există întotdeauna un moment înainte de a ataca...

...când focul este absorbit de burta sa.

Când o să vedeţi asta...acesta e momentul în a ataca.

Dragonul de foc va împrăştia flăcări în anumite momente.

Şi între acestea...atunci noi vom lovi.

E cel mai bine de a-l ataca atunci când el se odihneşte.

În acest mod, apărarea sa va fi slăbită.

- Deci...ne vei conduce la el? - Desigur.

Atunci să continuăm.

- Mulţumesc pentru aceste cuvinte. - Crede-mă...

Nu fac asta doar pentru că am o promisiune de a obţine pământ şi titlu.

Apărarea regatului nostru nu semnifică nimic pentru tine?

Să-mi apăr propria viaţa semnifică mai mult.

Atunci înseamnă că te interesează doar de propria persoană.

Pe toţi îi interesează doar de propria persoană.

Toate aceste cuvinte frumoase privind datoria şi lupta pentru o cauză...

...sunt foarte diferite în interiorul sufletului.

Te înşeli. Artemir şi cu mine am jurat că...

Scuteşte-mă!

Singurul motiv pentru care tu te afli aici e că te interesează poziţia.

Aceste reguli au fost create de regele şi prinţesa ta.

Şi protejate de regulile tiraniei. Nu există rege bun.

- Toţi sunt răi. - Am jurat să lupt pentru regatul meu.

- Nu aş face asta dacă nu aş crede. - Îmi spui că tu îţi rişti viaţa...

...doar pentru a apăra credinţele altora? Gândeşte pentru tine.

- O fac. - Nu o faci.

De la mic copil şi până la moarte, sunt învăţaţi să se spună. Nu şi eu.

- Asta te face mai puţin bărbat. - Chiar aşa?

Poate că prinţesa trebuie să decidă care din noi doi e mai bărbat.

Haide...singurul motiv pentru care stai aici, apărându-i onoarea...

...e speranţa că într-o bună zi o să te bucuri şi tu din nectarul ei dulce.

Destul!

Haide băiete...am mai trecut prin asta o dată.

Tu...mi-ai jurat că mă vei urma.

- Aşa să faci. - Am jurat că protejez prinţesa.

Nu să te urmez pe tine.

Nu acesta este destinul tău, Gareth Morholt.

- Dragonul nu va muri de mâna ta. - Bine, asta e.

- O spuse gura magică a vrăjitoarei. - Ai venit aici pentru a te lupta.

- De ce vrei să eviţi asta? - Pentru că, pentru un moment...

...am început să mă îngrijorez de siguranţa ei.

Ea se află în grija mea. În ciuda ideilor prosteşti despre onoare, am şi eu aşa ceva.

O duceţi la moarte, de vă înfruntaţi cu dragonul.

Nu e locul ei. Nu vreau să stau şi să mă uit cum apărătorii ei devin omorâţi.

- Atunci, apără-mă. - Nu avem nevoie de el.

Dacă asta crezi cu adevărat, de ce nu rămâi şi-ţi termini misiunea.

Pentru că nu vreau să plătesc pentru o femeie moartă într-un regat mort.

Tu nu eşti un bărbat de onoare sub nicio formă.

Şi să crezi că eu cred altfel! M-am înşelat atât de tare!

Nimeni nu-i perfect. Nici măcar tu.

Să mergem.

Să mergem!

Lasă-i să plece.

Eu voi rămâne, doamna mea.

Un bărbat cu un adevărat caracter. Va fi o onoare să pot conta pe sabia ta.

Pământul şi titlul vor fi ale tale.

Prostul naibii.

Mulţumesc.

El a ales.

Noi trebuie să continuăm.

De ce ne-am oprit?

Dragonul nu se află în ascunzişul său.

Trebuie să aşteptăm să se-ntoarcă.

Destul de aproape pentru a-l urmări, dar destul de departe ca să nu ne simtă.

Până acum, n-am văzut niciodată un dragon.

Cred că în curând voi omorî unul.

Atitudinea ta falsă este chiar impresionantă.

Tu crezi că vei fi singurul care va ucide bestia.

Desigur.

Ea ne spune să stăm şi să aşteptăm?

De ce?

Staţi aici. Ea se va întoarce când vom trebui să continuăm.

Prietenă...de ce nu spui cel care este Alesul?

Nu... Mulţi vor cădea.

Curajul trebuie să vină din interior, nu din cuvintele mele.

Ce viziune ai?

Cador va muri ars de suflarea dragonului.

Eu voi lua focul creaturii.

Şi voi schimba viitorul.

Nu...Dacă o să schimbi viitorul pentru a-i salva viaţa...

...totul va deveni necunoscut.

Într-adevăr... Dar viitorul pe care eu îl văd...

...e mult mai sumbru decât cel necunoscut.

Haide.

- De ce-a plecat Gareth? - Ce?

Pentru că el nu a ucis niciodată un dragon.

- E-adevărat. - Dar ce-a fost cu vasiliscul?

Un moment de noroc. Noi am intrat în adăpostul său şi el era deja mort.

I-a tăiat capul şi a dus dragonul la Kensigton.

A fost o sarcină dificilă.

Deci...care e planul vostru aici?

Ne vom ascunde în pădure câteva săptămâni.

Şi ne vom întoarce în sat cu povestiri fantastice despre puterea dragonului.

Şi vom cere mai mult aur pentru a-l învinge.

Ei vor pleca. Şi noi vom pleca.

Deci tot ce ne-ai spus despre înfrângerea creaturii este o minciună?

Nu, nu, aşteptaţi! E adevărat.

Şi de unde ştiţi asta?

Am citit-o pe o piatră veche din timpul druizilor.

Remarcabil...!

El nu a minţit despre sentimentele sau intenţiile sale.

Îl cunosc de când era copil.

A fost în intenţia sa de a-şi onora promisiunea.

Vorbeşti de el de parcă ar fi un erou. E doar un nemernic şi un ticălos!

Ele ste un om bun şi un prieten loial!

Doar că vede lumea în mod diferit faţă de voi.

Spune-mi de viziunea ta. E vorba de viitorul nostru?

- Spune-mi de viziunea ta! - Poate.

- Spune-mi, spune-mi! - Nu răspund la dorinţa ta!

Aşteaptă.

Cador trebuie să evite actul de eroism necugetat.

În această luptă, să asculţi de ordinele lui Artemir.

Ca şi cum ai fi pe câmpul de bătălie.

Desigur, doamna mea.

Ce ţi-a spus?

Nimic.

Nu aş pune la îndoială onestitatea maiestăţii sale.

Dar văd o falsitate în ochi.

Mi-a spus că trebuie să avem succes. Victoria este destinul nostru.

Dar profeţia vine cu un avertisment.

Ceva nu e bine.

La semnalul meu...vom ieşi.

Când se va îndrepta spre noi, loviţi-l cu toată puterea.

- Noi îl vom distrage! - Înţeles.

Haideţi!

Du-te!

Du-te! Du-te! Du-te!

Acum este şansa noastră.

- E bine? - Da.

Dar descântecul care a îndepărtat bestia a slăbit-o.

- A fost o lovitură pentru amândoi. - Dar l-a slăbit.

Da.

Trebuie să atacăm repede. Înainte de a-şi reveni.

Poţi să te mişti?

Trebuie să mă odihnesc.

Trebuie să acţionăm rapid! Şi să terminăm cu bestia!

Nu vreau să mor. Vreau să trăiesc!

Vei trăi. Vom fi victorioşi. Să nu ne predăm acum.

Cum am putea înfrânge o bestia ca asta?

Împreună putem.

Uită-te la mine!

Vom câştiga prima bătălie. Întotdeauna vor fi pierderi.

Nu lăsa ca sacrificiul său să fie în van.

Bine.

- Cum vom ucide bestia? - Prinţesă Vanir, vino la mine.

Lasă-ne.

Tu ar trebui să rămâi aici.

Dacă nu ne întoarcem până la apusul soarelui,

tu îi vei spune regelui ce s-a întâmplat.

Ba n-o voi face.

Locul meu este alături de tine. Şi de Alteţa Sa.

- Nu asculţi de un ordin direct? - Da.

Am jurat la fel ca şi tine.

Şi cea mai bună modalitate de a îndeplini jurământul,

este aceea de a asculta de ceea ce îţi spun eu.

Ţi-ai riscat viaţa salvând-o pe a mea în timpul bătăliei.

Permite-mi să mă achit de această datorie.

Am făcut ceea ce oricine ar fi făcut-o pentru un camarad de luptă.

Ai făcut ceea ce oricine ar fi făcut-o pentru un prieten.

M-ai învăţat orice ştii. Ai nevoie de sabia mea alături de tine.

Şi dacă nu vom reuşi...cum va afla regele?

O întrebare prostească.

Nu putem să nu reuşim. Nu putem.

Îţi împărtăşesc curajul tău, dar nu şi optimismul.

Există un motiv pentru care noi am supravieţuit.

Destinul nostru a fost pecetluit în timpul acelei bătălii.

Este momentul care ne-a fost dat.

Ştii şi tu că ar trebui să fim alături de ceilalţi.

Destinul ne-a adus aici...în acest moment.

Nu e vorba de optimism, prietene. Ci de destin.

Înseamnă că destinul tău e mai puternic decât al meu, prietene.

Am destul pentru amândoi.

- Ia asta. - Ce este?

La momentul potrivit vei şti.

- Să nu i-o dau lui Lord Artemir? - Nu!

Este destinul tău.

Nu pot să fac asta. Nu voi avea curajul. Nu voi reuşi.

Se află înrădăcinat în tine.

De când te-ai născut.

Pentru mâna mea, dragon şi pentru sfârşitul meu.

Nu înţeleg.

Tatăl tău a vrut să se asigure că tu vei lua tronul.

Dar eu sunt mama ta.

Acelaşi sânge care curge prin venele dragonului, curge şi prin tine.

Tu ai puterea sa, nu şi slăbiciunile.

Nu mă poţi lăsa.

Destinele noastre sunt unite.

Când dragonul este omorât, aşa se va întâmpla şi cu mine.

Şi cu tatăl tău.

Dar să ştii că dragonul va face orice ca să te oprească.

Ştie de puterea ta!

Înţelegi?

Înţeleg.

Cavaler...Dacă nu va supravieţui, oferiţi-i onoarea pentru moartea sa.

Ridică-te, Sir Bain, Apăr.

Îmi cunoşti destinul.

Şi-l voi accepta.

Nu-l cunosc.

Toţi suntem stăpânii destinelor noastre.

Astăzi noi vom transcede frica.

Şi vom cuceri răul.

Vom avea parte de orice viitor pe acre ni-l vom dori împreună.

Începând de astăzi, în fiecare zi de-acum înainte.

Ziua de astăzi va rămâne în amintire...

Nu ca o zi a tragediei sau tristeţii...

Ci ca o zi a speranţei.

Aţi auzit-o pe Maiestatea noastră.

Dragonul e al nostru.

Trăisacă regele Vanir!

Trăiască regele Vanir.

Trebuie să atacăm acum, cât timp rana dragonului e încă recentă.

Vom crea o diversiune, atacându-l în mod direct.

Cador, atunci când el se va concentra asupra mea, atunci să ataci.

Maiestate. Aşteaptă momentul potrivit şi apoi loveşte.

Dragonul ne aşteaptă...

După cum am stabilit.

E gata.

Acum!

Acum, Maiestate!

Artemir!

Haide, dragonule. Dă-i ce-i mai rău din tine.

Fugi!

Unde este?

Vin prea repde. Nu se poate.

Să murim cu demnitate.

Este o moarte bună.

Bine...Să-i omorâm pe ticăloşii ăştia.

Aşteptaţi!

Este...o zi bună pentru a muri.

Da.

În sfârşit am ucis dragonul.

Fără nicio îndoială.

E gata.

Ştiam cum va fi.

Te rog, nu muri. Nu poţi pleca!

Voi apăreaţi în viitorul meu. Eu m-am sfârşit.

Eroii nu mor de bătrâni.

Vrăjitoarea Freja a murit şi sufletul ei a ajuns în cealaltă lume.

Lord Artemir a avut parte de înmormântarea tradiţională a soldaţilor.

El s-a dus către ceruri, urmând calea atâtor eroi înaintea lui.

Aceasta este ziua noastră a sacrificiului şi speranţei.

Blestemul pădurii Scythe a dispărut. Şi odată cu el...

...s-au reîntors sufletele elfilor.

Regele Vanir s-a întors înainte de întoarcerea lui Alora.

Ea a ajuns pe tron.

Prinţesa a îndeplinit o promisiune faţă de ea şi faţă de poporul său.

A condus drept, garantând libertatea şi fericirea tuturor din regat.

Dar asta nu înseamnă că alte pericole au dispărut.

Forţele răului se vor ridica iarăşi.

Sigura speranţă în a apăra regatul consta în elfii cei întunecaţi.

Vechii duşmani, acum împreună, au curajul de a înfrunta

atacurile duşmanilor noştri.

Şi asta pentru că în interiorul nostru...

...se află câte un erou. Dar asta e o altă poveste.

Traducătorii acestui film: AMC & LOVENDAL