Original subtitles

27 MAI 1944 STRICT SECRET - 0945

INFORMAŢIILE CONFIRMĂ CĂ ARMATA GERMANĂ EXTINDE ÎN NORMANDIA

SISTEMUL DE CONDUCTE SUBMARINE CE LANSEAZĂ SUBSTANŢE INFLAMABILE,

DEJA EXPERIMENTAT ÎN CALAIS - NUME DE COD -

"FÂNTÂNA DIAVOLULUI"

IDENTIFICAŢI ŞI NEUTRALIZAŢI

CENTRUL DE COMANDĂ - GENERAL LOCOTENENT TAYLOR

Ţine ochii deschişi. Asta e doar o maşină, nu un tanc, caporale.

M-ai auzit? Fii atent la drum!

E un drum dificil, dle.

Nu şi dacă o să fii atent la drum, în loc să te uiţi pe cer.

E doar un avion de cercetare, maiorule, nimic periculos.

Şi tu, idiotule, cauţi belelele ca un laş.

Comandantul tău e cel care îţi dă ordin să te adăposteşti. Doar comandantul!

E un avion inamic şi pentru mine e suficient.

- Cum spui tu. - Condu!

Ochii mari, caporale şi fii atent.

Ştii cum se spune... viaţa e prea scurtă.

- Caporale Muller! - Ordonaţi!

Ia-o uşor, ai toate aprecierile mele dacă rămâi în alertă.

- Condu acum! - Am înţeles!

CAP DE POD PENTRU OPT IMPLACABILI (IAD ÎN NORMANDIA)

TITRARE MANUALĂ ŞI TRADUCERE DUPĂ SONOR Virgil G.N.

Oamenii ăştia sunt încăpăţânaţi ca nişte catâri!

Idiotule, nu te-a învăţat maică-ta pe ce parte a drumului să mergi?

Grăbeşte-te, Luis, să dăm astea deoparte.

Haideţi!

- Documentele! - Spune-i lui Victor să vină să ajute.

Victor, mergi şi ajută.

Haide, ajută-mă cu locotenentul ăsta.

Parcă are o tonă... de parcă e încă în viaţă.

Victor, întoarce-te acolo, îi acoperim noi.

Am schimbat fotografia, mai bine vă continuaţi drumul.

Succes!

Să mergem!

Grăbiţi-vă, nu e timp de pierdut.

Spuneţi o rugăciune!

Stai!

Las-o deoparte!

Permisele de trecere!

- Ei, haide acum, ai uitat! - Ce anume am uitat?

În primul rând, cum să te prezinţi corect în faţa unui ofiţer al armatei germane.

Plutonier Hansen, de la unitatea de intervenţie, dle locotenent major.

Foarte bine! Ce doreşti?

Cartierul general m-a anunţat că s-au auzit focuri de armă în apropiere.

Am primit ordin să cercetez...

Şi te-ai gândit să deranjezi nişte ofiţeri pentru asta?

Extraordinar!

Sunt răbdător, dar tu îmi pui răbdarea la încercare.

O să te raportez. Acum, mişcă!

Am înţeles, dle locotenent major! Repede, mişcaţi-vă!

Condu, Muller, deja mi-a irosit timpul.

Hei, profesore, ofiţerii germani nu privesc niciodată în urmă.

Mă deranjează regula asta când pe spatele meu e desenată o ţintă.

Avem prea multe de făcut ca să te pierdem acum.

Dar accepţi asta, nu-i aşa? Că o poate face acest Zaher.

Sper să fie în regulă, urmează greul.

Ţi-ai fi dorit ca treaba asta să fie uşoară, nu-i aşa, profesore?

Sunt de acord cu tine. Asta mi-aş fi dorit.

Stai!

Tu, de unde vii cu căruţa asta?

Şi unde te duci?

Vin de la câmp. Merg acasă, la nevastă-mea.

Porci de francezi, pentru mine toţi sunteţi la fel!

- Dar nu am făcut nimic! - Verificaţi căruţa! Repede!

Aşteaptă, aici e munca mea de toată ziua!

Nu sunt ca ceilalţi. Eu îi iubesc pe nemţi.

- Victoria voastră... - Taci!

- Nu e nimic. - Repede la motociclete!

Să continuăm, hai să ne grăbim.

Documentele, vă rog!

Totul e în regulă.

Vă rog să mă scuzaţi că deranjăm un ofiţer superior, dar astea sunt ordinele, dle.

Suntem pregătiţi să mergem.

Am primit ordin de la ofiţerul nostru responsabil cu securitatea

să vă conducem la Zaher.

Urmaţi-ne! Deschideţi!

Vezi, profesore, ne conduc chiar nemţii la Zaher.

Atâtea luni de planificare, griji pentru cum o să intrăm,

dacă o să meargă, când totul era atât de simplu.

Acum... trebuie doar să găsim ieşirea.

Parchează acolo, caporale.

Pe aici, dle maior.

Locotenent major, Okland. Dle maior!

Mergeţi aproape după mine.

- Mine? - Mine, e puţin spus.

Ştiţi cum îi spune mareşalul?

Nu o să vă vină să credeţi, dar îi spune "Gardianul Diavolului"

Nici măcar o pisică nu poate trece pe acolo, fără să fie aruncată în iad.

O, da! Avem aici pe unul dintre studenţii dvs, dle maior.

Vorbeşte tot timpul despre măreaţa teorie a profesorului Dreyer.

Numele lui e cpt. Mahler. Va fi încântat să vă vadă.

Urmaţi-mă, vă rog!

Dle colonel, vi-l prezint pe dl. maior Dreyer.

- Încântat de cunoştinţă, Dreyer! - Asemenea, dle!

- Lt. maj. Von Goetz. - Numele îmi e cunoscut, von Goetz.

Tatăl tău, nu e generalul von Goetz?

- Ba da, domnule. - Aha, mi-am dat seama după asemănare!

Am luptat împreună în Grecia, tinere.

Şi noi ne gândeam că băieţii or să aleagă să stea lângă mama lor.

- Tu eşti unul dintre ei. - Da, domnule.

Profesore, preferi să te odihneşti un pic, după o călătorie atât de lungă?

Mai târziu o să revenim la ce ne-am propus.

Cu permisiunea dvs, dle colonel,

dacă dl. profesor nu e prea obosit, cred că Mahler vrea să-i arate unde o să lucreze.

- Nu sunt chiar atât de obosit. Dle colonel? - Mulţumesc, dle!

Putem merge chiar acum.

Excelent! E dincolo de aceste uşi, vă conduc!

Caporale, funcţionarul companiei să le pregătească camerele.

- Vii, von Goetz? - Bineînţeles, nu aş rata asta!

Vino cu mine.

Dle maior Dreyer, vi-l prezint pe micul nostru geniu, cpt. Mahler.

Are misiunea de a se ocupa direct de acest proiect de la Zaher.

Cred că ar trebui să fiţi mândru de el.

La urma urmei, a fost studentul dvs.

Ştiu că nu am avut plăcerea să vă întâlnesc personal, dle profesor,

dar v-am urmărit munca în cărţile şi publicaţiile de specialitate.

Mă simt onorat că am fost studentul dvs.

Nu pot să vă spun cât de încântat sunt să vă cunosc.

Tot ce ştiu, vi se datorează dvs, dle maior!

Sper să nu fiţi prea dezamăgit de ceea ce am realizat în Normandia.

Cred că va fi minunat, tinere Mahler.

Tot ce pot să spun, e că eşti un student model.

Sunteţi prea drăguţ, dle profesor.

Mahler!

Lasă complimentele pentru mai târziu şi prezintă-i profesorului instalaţia.

Înţelegeţi, dle profesor, treaba nu e pusă la punct.

Aruncaţi o privire, dle.

Chiar acolo!

G1. Deschide conducta de combustibil.

Contact!

Nu e o treabă rea, nu-i aşa?

S-ar putea spune că le pregătim o primire călduroasă, americanilor.

Aruncă o privire, Von Goetz.

- Felicitări, Mahler! - Mulţumesc, dle.

Este impresionant.

Foarte corectă apreciere, dle colonel.

Dacă aliaţii vor încerca să debarce aici, nu vor avea nicio şansă.

Umblă mai uşor cu asta, se poate?

E exact unde trebuie, să plecăm de aici. Să mergem!

Dle maior Dickinson, de data asta a durat 16 secunde.

Nu e destul de rapid, dle căpitan.

Chiar o să luăm bătaie.

Asta spui tu, Doss, dar nimeni nu ne-a împuşcat în spate.

Rămâneţi pe poziţie, băieţi, încă nu am scăpat de asta.

Încă!

Nazist nenorocit!

Ajunge, sergent Doss! Termină!

Mergi şi găsește ceva util de făcut, nu mai distruge manechinele astea.

Am înţeles, domnule!

- Am reuşit, dle maior. - Ba nu aţi reuşit nimic.

Aveţi numai zece secunde să curăţaţi câmpul acela minat.

Dacă nu reduci timpul, nu va rămâne nimic din niciunul dintre voi.

Domnule, am repetat asta deja de 11 ori şi încă nu am reuşit să scădem sub 15 secunde.

Mai repetaţi!

Câţi dintre soldaţii germani, vor reacţiona în câteva secunde?

Prea mulţi!

Ideea e să reducem pierderile cât se poate de mult.

O, da!

Eşti sigur că copia acestui buncăr, este identică cu cel adevărat?

Sigur, e o copie exactă.

Toate buncărele de pe coastă, sunt exact ca acesta.

Fotografiile luate, ne-au oferit mai mult de atât.

Uite ce, dle maior, irosim o grămadă de timp,

încercând să punem lucrurile cap la cap.

Îmi închipui că există şi o altă cale mai bună.

Nu-mi pasă cum o faci!

Ascultă-mă, Jack...

Buncărul e acolo şi trebuie cucerit, înţelegi?

Vezi cum faci să reduci timpul sub 10 secunde, altfel e vai de capul tău.

Şi ăsta e un ordin, căpitane!

Am înţeles, domnule!

- Încă o dată. - L-aţi auzit pe cpt. Murphy.

Voi de acolo, aici nu e tabără de odihnă, prezentaţi-vă imediat la cpt. Murphy.

Haideţi băieţi, ridicaţi-vă şi luaţi-vă echipamentul. Mişcaţi-vă!

- Dle colonel Donell! - Alarma va fi dată la noapte.

Mâine începe "Ziua Z". (Debarcarea în Normandia).

Poimâine, Dumnezeu să ne ajute!

Da, să ne ajute Dumnezeu!

Şi plaja Omaha... "Fântâna Diavolului"?

Mă tem că nimic încă.

Cine se ocupă de treaba asta?

Un ofiţer pe nume Strobel.

Înţeleg că e cel mai capabil ofiţer de informaţii.

Şi doi francezi.

Strobel! Îl ştiu?

Sunt sigur că aţi auzit de el.

Acum mulţi ani, înainte de război, era actor pe Broadway.

Aş putea spune că era adoratul Broadway-ului.

Aş fi preferat un profesionist, în locul acestui actor.

- Un actor! - Nu-l subestimați.

Cred că la fel ca mulţi alţii, se va descurca foarte bine.

O fi cine o fi, dar va face al naibii de bine asta.

- Coniac? - Nu, e nectar!

Francezii ăştia sunt şi ei buni la ceva.

Îţi vine să crezi asta, dle maior?

Atât de buni, că i-am cucerit de două ori.

Să mai bem unul!

E rândul tău. Al doilea pahar, toastează tu!

Ai grijă pentru ce toastezi.

Pentru succesul "Fântânii Diavolului"!

Da, noroc!

Eşti foarte entuziasmat, dle lt. major.

Ai văzut vreodată un tanc arzând?

Nu.

De obicei, echipajul este copt înăuntru, ca un pui la cuptor.

Simţi mirosul de carne arsă! Îi auzi ţipând înăuntru!

Până nu mai rămâne nimic din ei.

Trupuri carbonizate!

O armă producătoare de flăcări! Mi-a schimbat opinia.

Micul geniu nu a băut niciun strop de coniac.

Haide, Mahler, fă un toast!

Pentru "Fântâna Diavolului"!

- Noroc! - Noroc!

Ce viaţă! Soldaţii nu ar trebui să plimbe câinii toată noaptea.

Poate că te-ai simţi mai bine pe frontul rus.

Ar fi al naibii de dur.

Mai fă o glumă ca asta şi dau câinii pe tine.

Acum, taci!

- Vă rog, încă unul. Noroc! - Noroc!

Mâine facem teste complete cu "Fântâna".

Cred că eu şi profesorul ne retragem. Distracţie plăcută în continuare, domnilor.

Eu şi profesorul vom împărţi camera mea, dacă pe dânsul nu îl deranjează.

Vreau să-i mulţumesc căpitanului Mahler pentru amabilitate.

- Vă deranjează că plec, dle colonel? - Te rog, fă cum doreşti, profesore.

Dacă vor să plece, atunci să plece!

La urma urmei, asta înseamnă că ne rămâne nouă mai mult din acest nectar.

- Noroc! - Noroc!

Uşor, uşor, nu mai trageţi aşa!

Mers la pas!

Uşor, nu mai trageţi!

- Ce e în neregulă cu câinii? - Poate că au simţit ceva.

Cred că ai dreptate, poate că au simţit. O să vedem.

Dă-le drumul!

Răspund eu.

Colonel Speidel la telefon.

Mulţumesc!

Soldat!

Stai aici. Nu intră nimeni.

- Ordinul dlui colonel! - Am înţeles, dle locotenent major.

Trebuie că sunteţi obosit, dle. Nu vă băgaţi la culcare?

Nu! Adică, ba da.

Mă gândeam la ceva.

Sper că nu v-am ofensat, dle profesor.

Să mă ofensezi? Cum?

Prin ceea ce am spus la cină.

Nu am vrut să fie o remarcă atât de personală.

Şi asta ar trebui să mă ofenseze? Trebuie să înţelegi.

Toată viaţa am fost împotriva punerii ştiinţei în slujba acestei nebunii.

- Să mergem, profesore. Ia staţia radio. - Bine.

Eşti nebun? Pentru ce asta?

Nu-ţi face griji profesore.

Camerele sunt izolate fonic. Tocmai am experimentat asta.

Adică, îi omorî pe oamenii ăştia cu sânge rece, Strobel.

Nu vreau să riscăm. A rămas doar să plecăm.

Îmi pare rău, căpitane Mahler, dar... ăsta e războiul.

E în joc viaţa ta, sau a noastră.

Iartă-mă, Mahler!

Nu e nevoie să-l omori, nu mai e o problemă acum.

Mulţumit?

Haide! Să mergem!

Cheamă-mi şoferul! Trebuie să plecăm imediat.

Deschide uşa!

Ce mai aştepţi?

E un ordin! Deschide uşa!

Imposibil, dle locotenent major.

Vă trebuie ordin scris.

E ridicol!

Singurul ordin pe care ţi l-am dat, ar trebui să fie de ajuns.

Imposibil, dle locotenent major. Aveţi nevoie de un ordin scris.

Acestea sunt ordinele mele, domnule.

Deschide uşa aia, soldat! Imediat!

Îmi pare rău, dle locotenent major, dar nu o pot face.

Gardă! Deschide!

Omul tău refuză să execute ordinul.

Am primit ordin, dl. general Permsil vrea să-l vadă urgent pe dl. maior.

La ora asta?

Trebuie să aveţi un permis special pe care numai colonelul vi-l poate elibera.

Colonelul Speidel nu e în poziţia de a da vreun ordin acum.

Adică... a petrecut mai mult?

Da.

Foarte bine. Vă conduc eu până în parcare.

Adu maşina, caporale.

Când vă întoarceţi?

Vedeţi dvs, probabil că suntem înapoi într-o oră.

Ei, îmi puteţi spune de ce maiorul are nevoie de acel încălțător?

O, încălțătorul meu! Nu mi-am dat seama!

Despre ce o mai fi vorba, la ora asta târzie?

Ce este? Pe cine căutaţi? Ce s-a întâmplat?

Ei sunt!

Pleacă de aici, Strobel!

Repede! După el, repede!

Repede!

Dacă vine în partea asta îl vom prinde! Da, da, am înţeles!

Repede! Repede, mergeţi în partea aia!

Prindeţi-i!

Nu pe aici, domnule.

Spionul a trecut pe aici.

L-am văzut, dle locotenent major.

Poţi să-mi dai o mână de ajutor. De ce nu-mi arăţi pe unde au luat-o?

- Laş nenorocit! Repede! - Am înţeles!

Staţi!

Pe aici.

- Denise, ce cauţi tu aici? - Taci. Urmează-mă!

Cum să-i găsim pe întunericul ăsta?

Am face bine să-i găsim. Comandantul o să înnebunească.

Hai să verificăm în zona din faţă. Să mergem!

Şi ăsta e mort.

Şi ăsta?

- Încă respiră. - Poate-l putem face să spună ceva.

Nu, e prea grav rănit.

Mă tem că ăsta nu e chiar un criminal.

Foarte interesant, sunteţi foarte îngrijorat pentru el.

E un spion.

E spion, dar în acelaşi timp e om.

Acum ţine minte asta: Până la noi ordine, eu comand aici.

Am înţeles, dle căpitan. Dvs. vă asumaţi întreaga responsabilitate.

Încearcă să nu uiţi asta, plutonier!

Duceţi-l în camera mea şi aveţi grijă cu el.

Veniţi cu mine.

Trebuie să ne ferim de câini, domnule.

Ia stai puţin, tot nu mi-ai spus ce cauţi aici.

Maurice a spus că trebuie să vă găsim imediat.

Jean şi Luis...

sunt deja morţi săracii.

- Cei aia, o staţie radio? - Da.

Mai bine iei legătura cu cartierul general.

Alo!

Citeşte-mi mesajul!

În regulă, da! Mulţumesc! La revedere!

Alo! Dă-mi-l imediat pe generalul Taylor.

Da.

- E sigur aici? - Destul de sigur.

- Va trebui să te ascunzi în hambar. - Da.

- Dacă aşa trebuie. Cine stă aici? - Tata.

- E unul de-ai noştri? - O, nu, e foarte bătrân!

Nu mai vrea să lupte...

vrea doar să se bucure de ultimii ani care i-au mai rămas, şi...

- Nu vrei tu să-l implici în asta? - O, nu!

Pur şi simplu, aşa stă treaba.

Denise! Denise!

Denise!

Denise!

- Tu eşti? - Da.

Vino imediat aici, s-a întâmplat ceva îngrozitor.

Nemţii sunt prin apropiere.

Nu-ţi mai face atâtea griji. Mergi înapoi şi culcă-te.

Spui să mă culc.

Mi-aş dori să ştii şi tu cum mă simt.

Cândva, când o să ai şi tu 75 de ani, o să înţelegi.

Nu mi-e frică de asta!

Am ajuns. Camera ta e sus, nu plouă acolo.

Da.

Ar putea să verifice locul ăsta.

Suntem prieteni.

Înţelegi, nemţii cumpără lapte de la noi.

Ştii, Denise, încep să-mi dau seama ce fată remarcabilă eşti.

Oricum, pot spune că e un hotel foarte drăguţ.

Noapte bună.

Dacă vine cumva tata, nu-l lăsa să te vadă.

Sper să fim prieteni.

Micul dejun îl iau la şapte.

Niciodată nu se fuge aşa.

Locotenentul Strobel, păstrează legătura cu cartierul general.

Vino aici, Jack.

Asta e. Ei sunt aici.

Şi astea sunt fotografiile aeriene care au fost făcute.

Te paraşutezi la noapte.

Acum, Jack...

există o fermă aproape de locul de aterizare

Şi ne sunt prieteni. Lt. Strobel m-a asigurat de asta.

Asta e o copie a hărţii terenului de aterizare.

Vreau să o memorezi.

Ai timp la dispoziţie... până la orele 19:00.

E totul stabilit?

Vreau să-ţi urez noroc!

Mulţumesc, dle maior. Vom avea nevoie.

Căpitane Murphy, nu eşti prea entuziasmat de această misiune.

De ce aş fi?

Bucură-te, omule!

Vei fi primul soldat american care pune piciorul în Franţa.

Ne-am antrenat mai bine de o lună pentru nenorocita asta de acţiune.

Ştiu pentru ce luptăm cu naziştii. Să apărăm lumea liberă.

Depindem de un om de la Informații, care ne trimite la moarte.

Sunt conştient de asta dle maior.

Chiar crezi că...

asta e atitudinea corectă înaintea unei asemenea operaţii?

Ei bine, ce vă face să credeți că operaţia asta nu e deja o cacealma

a celor de la Informaţii?

Îmi puteţi spune ce e în buncărul ăla, de e atât de important?

Ştiţi la fel de bine că nu avem nicio şansă.

Misiunea ta e să găseşti buncărul ăla şi să-l arunci în aer.

Poţi să o faci, Jack!

Am planificat totul, până la cele mai mici amănunte.

- Ştiți care e numele acestei operaţii? - Operaţia "Gambit"

Ştiți ce înseamnă asta?

E o mutare din şah. Sacrifici o piesă, ca să protejezi alta.

Asta înseamnă "Gambit".

Pentru cine faci sanvişuri?

Pentru sergentul Wagner. Trebuie să-l menţinem fericit.

Da, dar nu exagera.

Ştii cum sunt nemţii ăştia, îţi dezonorează casa dacă le dai ocazia.

Dar ai dreptate, nu vrem niciun fel de probleme.

Acum, transmitem un mesaj special:

"Medaliile sunt gri"

"Destul de curând va fi prea târziu..."

Denise, închide radioul ăla!

Ţi-am mai spus că nu ai voie să asculţi aceste programe inamice, şi tu ce faci?

Serios! Îţi faci prea multe griji.

Păi, cineva trebuie să-şi facă griji aici. Ce se întâmplă cu tine?

Nu îţi dai seama că sunt transmise nişte informaţii militare?

"Sângele străluceşte... "

Opreşte-l!

"Charles are o nouă..."

L-am închis, eşti mulţumit?

Unde te duci?

Să-i duc astea sergentului Wagner.

- Niciun alt mesaj? - Nu, dle maior.

Fă-mi legătura cu generalul Pencill.

Alo?

O, tu eşti Barring! Ce spui?

Tocmai au făcut prima transmisie de la Verlain.

Acum câteva momente, domnule. Rapoartele menţionează

că un al doilea mesaj va fi transmis în 24 de ore

şi nu trebuie să vă mai spun ce înseamnă astea, dle general.

Invazia, conform părerii majorităţii generalilor.

Trebuie să transmit direct toate aceste informaţii la cartierul general.

Dar forţele militare din zonă, nu-i avertizăm, dle?

Fă-ţi treaba ta, maior Barring, şi lasă decizia în seama mea.

Şi pentru informarea ta...

opiniile generalilor de la cartierul general,

nu sunt chiar atât de corecte.

Deci, în sfârşit, se întâmplă.

Invazia în Normandia o să aibă loc, locotenente.

Asta înseamnă că diseară vor fi lansate trupele de paraşutişti.

Ştii exact unde or să aterizeze?

Or să mă anunţe prin radio cu două ore înainte.

Asta înseamnă că noi trebuie să ne ocupăm de ei, imediat ce vor ateriza.

Noi!

Ştiu şi eu? Femeile nu sunt acceptate.

Ei bine, ce este?

Mii de scuze, locotenente!

La urma urmei, dacă aş fi ştiut de asta, nu aş fi deranjat.

Ai ceva împotrivă? Nu-ţi plac nemţii?

Dimpotrivă, locotenente! O consider o mare onoare.

Atunci, pleacă de aici şi nu mă mai deranja.

Cum spui tu.

Dar, tata a plecat. Ce faci?

Ştii, e la fel ca atunci când jucam pe scenă.

Am jucat şi eu o dată la şcoală.

Dragă, asta e destul de real acum.

Tocmai ajungem acolo, mai bine vă pregătiţi să săriţi.

În regulă, asta e!

Să nu mai sară, ne întoarcem.

- Ţine-i pe loc. - În regulă, mă ocup eu.

Amânat până la...

Să-i ia naiba pe toţi!

Ce s-a întâmplat, de ce nu au sărit?

- Dle căpitan! - Taci, Doss.

Joacă cu toţi cărţi, în drum spre casă.

Mă deranjează că nu avem echipamentul. Pe tine nu, Doss?

Pe mine nu.

Nu înseamnă că nu şi pe mine.

Am păţit-o.

Vă pot spune eu ce s-a întâmplat.

Nu trage căpitane Murphy. Sunt ofiţer american.

Încetează şi ascultă-mă. Uniforma e acoperirea mea.

Am veşti pentru voi.

Comandamentul suprem... a amânat operaţia cu trei zile.

Iar pentru voi... mă tem că anunțul a venit prea târziu.

Şi mi-aţi distrus şi staţia radio.

Asta este... au amânat-o.

Şi ne aflăm aici în spatele liniilor germane,

singuri şi fără echipament.

Tot ce avem de făcut, e să aşteptăm să înceapă invazia.

Cine spune că ar trebui să-l credem pe flăcăul ăsta drăguţ?

Pentru ce ne-au instruit atâta timp? Ca să pot ucide nişte nemţi.

Asigură-te că rămâi în viaţă până începe invazia, şi apoi, o să poţi ucide unul.

Până atunci, suntem într-o mare belea.

- Pot să vă ajut. - Ei, nu sunt convins de asta!

Mai repede, băieţi.

În regulă, verifică-l, Doss!

- Cine e campioană naţională? - "Giants"

- Şi cel mai bun jucător? - Ted Warren.

De unde e?

Din Newark, Jersey.

Şi cât e biletul pe stadionul din Newark?

Doi dolari.

Cine e prietenul lui Charlie McCarthy?

Andrew Burgen.

Poate că flăcăul ăsta nu minte, căpitane.

Pentru tine, sunt lt. Strobel, sergent.

Acum, putem să mergem.

Ascundeţi paraşutele în pădure, băieţi. Şi, nu lăsaţi urme.

Haideţi, să mergem!

Aş vrea să ştiu, ce naiba se întâmplă acolo sus?

E doar o simplă amânare.

Dar îmi poţi spune de ce?

Din cauza condiţiilor meteo nefavorabile.

- Ai reuşit la timp să-i opreşti să sară? - Nu. Nu!

Mesajul a întârziat, cu câteva secunde.

Murphy şi câţiva dintre oamenii săi, săriseră deja.

Mă întreb dacă îi putem recupera pe aceşti oameni!

Operaţiunea "Gambit", a eşuat înainte să înceapă.

E o ruşine de neiertat!

Să trimitem pe alţii să-i salveze, e sinucidere curată.

Da, ai dreptate.

Îmi pare rău de oamenii ăia, şi mă simt vinovat.

Asta este... sunteţi în siguranţă aici.

Ai o ţigară?

Am văzut ascunzători mai bune ca asta.

În regulă, băieţi, rămânem aici!

Suntem în siguranţă aici, sunt sigur de asta.

Nu am lăsat urme, care să fie descoperite de nemţi.

Poate că ai dreptate, dar presimt că nu vom sta prea mult aici.

- De ce? - Pur şi simplu, nu-mi place.

Cuvântul care ţi se potriveşte, cred că e "pesimist"!

Ei bine, nu aş vrea să mor printre vacile astea.

Păi, succes!

Trăind printre ele, poate dovedi că sunt de nelipsit.

Ce duhoare!

Nu şi pentru un ţăran ca tine, Harris.

Te-ai simţi exact ca acasă, dacă ar fi şi soră-ta aici.

Ar avea şi ea un rol în toată treaba asta.

Nu ar trebui să vorbeşti urât despre sora mea, sergent, mă deranjează.

Ai putea să o aduci în mizeria asta.

Ia spune, sergent, nu ai altceva de făcut, decât să-ţi baţi joc de omul ăsta?

Continuă aşa, şi o să plăteşti pentru asta.

Ascultă, Foster... mă bat cu cinci ca tine.

Din ăştia care-şi bagă nasul.

Sigur, sigur, ai putea să loveşti...

dar apoi trebuie să-ţi păzeşti dosul!

Hei, voi, terminaţi-o! Nu mai vreau să vă aud nici măcar respirând!

Vorbim noi mai târziu.

Aş fi vrut să fie şi Sandoval aici.

Cine naiba e Sandoval?

Un actor de pe Broadway.

Mi-a spus că a fost greşit să aleg să joc rolul unui ofiţer german.

Pentru că sunt prea american.

Mai lasă-mă cu acest Sandoval de pe Broadway.

Ceea ce ne trebuie, e o staţie radio. Una care să funcţioneze.

- Ei, asta ar putea să facă diferenţa. - Cum adică?

Am fi în măsură să transmitem.

Şi nemţii ar putea să ne ridice în orice moment.

Sunt experţi în asta. La naiba!

Sunt sigur că pot să ne asculte, dar nu am timp pentru detalii.

Asta i-ar conduce la Denise.

Şi ar putea fi ridicată din cauza noastră.

Vacile sunt agitate în dimineaţa asta. Trebuie că le deranjează ceva.

Ai cumva idee ce anume, Denise?

Ei?

Acum, pentru această...

"Legea s-a îndepărtat de oameni"

Denise, pentru numele lui Dumnezeu, opreşte-l!

... un fiu...

Pot să ne audă nemţii.

Putem să pierdem totul. Ce vom face atunci?

"Jack este nebun""

Putem fi executaţi. Dă-te de lângă radioul ăla!

Trebuie! Nu!

O să ne distrugi pe amândoi.

"Curând va fi sub..."

Opreşte radioul!

"O singură lumină"

Opreşte-l! Să te ia naiba!

"Leş mon coeur D'un langueur monotone."

Mesajul acesta e autentic.

Cred că bombardamentele vor începe mâine dimineaţă.

Sper că generalul va fi de acord.

Dă-mi cartierul general. Repede!

Nimic, dle plutonier.

Nimic, da? Coboară aici!

- Şi voi, nu aţi văzut pe nimeni? - Pe nimeni.

- Ar fi trebuit să vedem pe cineva? - Taci, Denise!

Dumnezeule!

Nu am făcut nimic. Mai bine îţi iei soldaţii şi pleci...

S-a găsit o paraşută într-o mlaştină.

Cine ţi-a dat misiunea asta, în loc să cauţi suspecţii?

Spune-i dle sergent, noi nu am făcut niciodată nicio...

Să taci!

- Aţi căutat peste tot? - Da, domnule. Nu am găsit nimic.

Veniţi cu mine!

- Câinii nu au luat nicio urmă? - Niciuna, domnule.

În duhoarea asta, nici nu ar avea ce urmă să ia.

Continuă să fii insolent şi o să te pedepsesc!

Să mergem! Repede!

Suntem în siguranţă acum?

Aşa cred.

Ce căutau? Nu am nicio legătură cu paraşutiştii.

Ţi-am mai spus asta, Denise. Într-o bună zi, o să mă omori.

Dar... tată, curând vom fi eliberaţi.

Eliberaţi?

Nu mai spune aşa ceva, nu se ştie cine ne ascultă.

Locotenente, ce ai păţit? Cum ai ajuns acolo?

E numai vina mea. O să-ţi curăţ eu uniforma.

E o uniformă atât de frumoasă!

Uite, uite, nu trebuie să o tragi tu din cauza mea.

Ştiu că a fost un iad, dar nu cred că scăpam altfel.

Mai bine ne ştergem uniformele cu nişte paie.

Există un singur om acolo sus care mi-a spus să sar cu paraşuta.

- Dumnezeule, sergent Lee, eu nu am spus... - Rebel nenorocit!

Aş spune că omul e nevinovat.

Dacă spui că numai un idiot a putut să te pună să sari,

atunci spun că nu ar fi trebuit să sari.

Ai o gură cam mare şi voi fi nevoit să ţi-o închid, nenorocitule!

Ba nu!

Asta nu poate continua. Am spus să terminaţi!

Sunteţi nebuni? Cu nemţii atât de aproape?

V-am dat un ordin! Asta înseamnă, acum!

Şi ca să terminaţi cu asta, treceţi imediat în hambar!

Dar, nu înţeleg!

Hei, şi voi, nu mai răscoliţi acolo prin rahat!

Haideţi, să mergem. Toată lumea să treacă în hambar.

Când le voi spune copiilor exact ce s-a întâmplat, nu or să creadă.

- Bineînţeles că nu o vor face. - Poate că data viitoare îţi scoţi uniforma.

Haideţi băieţi, să curăţăm asta, până nu ne îmbolnăvim de astm.

Pune doi oameni de strajă.

Foster... treci acolo!

Iar tu, Wells, la fereastra aceea.

Îmi pare rău, dle căpitan, dar era singura modalitate

ca să nu fiţi adulmecaţi de câini.

Ei bine, nu contează, nu cred că a deranjat pe cineva.

Să-mi explice cineva, cine sunt toţi aceşti oameni?

- Nu-ţi face griji! - Suntem trupele eliberatoare, bunicule.

Nu mirosim prea bine, dar nu ne poţi acuza pentru asta.

Ne-am parfumat de la vacile tale.

Asta mă face colaboraţionist.

Nu sunt inamicul nimănui, dar...

nu pot risca viaţa mea şi a fiicei mele.

Tu şi oamenii tăi trebuie să plecaţi.

În regulă, tataie, o facem imediat ce ei...

- Ar putea să se întoarcă. - Tată!

Asta am vrut să spun.

O fi război, dar eu nu vrea să iau parte la el.

Sunt un biet bătrân.

Deci, ia-ţi oamenii imediat de aici, înţelegi?

Voi, oameni buni, nu sunteţi prea entuziasmaţi de eliberare.

Eşti tânăr, habar n-ai.

Chiar e un om bun. Când era tânăr...

Din ce văd eu, e un laş.

Taci, sergent!

Dacă nu era fata asta, nu eram în viaţă.

Americanule, faptul că sunt laş, nu e treaba ta.

Trebuie să faceţi ce este corect.

Trebuie să plecaţi, trebuie să părăsiţi locul ăsta imediat, aţi înţeles?

Plecăm când se întunecă. Îţi promit.

- Foarte bine, v-am avertizat! - Unde te duci, tată?

Unde crezi că mă duc?

Să-i demasc. Trebuie să o fac.

Cineva trebuie să o facă.

Lor nu le pasă, dacă-i prind nemţii, pe ei îi ia prizonieri, dar pe noi ne împuşcă.

Nu, lasă-l!

Ne scutesc de probleme.

Nu, nu trebuie să faci rău unui bătrân!

Nu! Nu!

Ajunge, Doss!

Nu trebuie să ascult ordinele tale. Tu eşti în uniformă, nu-mi spune tu mie...

Pune cuţitul ăla deoparte, linişteşte-te şi taci!

Trebuia să-l tai. Trebuia să mă laşi să o fac.

Am spus să te linişteşti.

Unitatea asta... e familia mea.

Trebuie să mă laşi să-l înjunghii...

Acum să-ţi intre bine ceva în capul ăla sec.

Dacă e cineva care comandă această unitate, acela sunt eu.

Vă dau un ordin şi voi îl executaţi, cât timp voi fi în viaţă.

Asta te include şi pe tine, locotenente.

Da, şi moşul ăla a prins momentul potrivit şi a plecat!

Trebuie să nu-l lăsăm să plece.

O singură împuşcătură.

Şi o să aduci aici toată armata germană.

Căpitane, trebuie să ne grăbim, îi putem tăia calea pe scurtătură.

Până ne întoarcem, închideţi uşa.

Treceţi înapoi în hambar!

Da.

Ia stai puţin...

Va trece pe acolo. Trebuie să ne grăbim.

Uite-l!

Jos! Staţi jos!

Aşteptaţi

Opriţi!

Opriţi!

Am o informaţie pentru voi.

Sunt nişte soldaţi la mine acasă, nu am nicio legătură cu ei,

sunt doar un biet bătrân.

Nu vreau să fac vreun rău...

E cel nebun! Trageţi şi împuşcaţi-l, să nu-mi facă rău!

Împuşcaţi-l! Vă rog!

Tată, nu!

Tată! Tată!

Trebuie să mă crezi că nu am ştiut!

Nu am ştiut că...

Locotenente, hai să scăpăm de ăştia.

Nu putem, nu avem timp.

Ăsta e drumul principal.

- Denise! - Ia-o de aici.

Nu va dura mult până să găsească cadavrele.

Şi cu siguranţă, vor merge la ferma lui Denise,

aşa că trebuie să găsim un alt loc. Ce crezi?

Încep să cred că eşti al naibii de optimist.

Denise... trebuie să mergem acum.

Nu se mai poate face nimic.

- Îmi pare rău, ştii asta, nu-i aşa? - Da.

Altă belea! Acum s-a şi îndrăgostit!

Mă uit la faţa ta şi văd ceva ce mă îngrijorează.

Că totul se apropie de sfârşit, nu-i aşa, căpitane Mahler?

Da, profesore, trebuie să te predau celor de la SS.

Atunci înseamnă că trebuie să te rog pentru încă un favor.

- Fă-o pentru mine, vrei? - Să-ţi dau pastilele?

Le-am găsit şi le păstrez.

E moartea mea!

Ai un premiu Nobel, profesore Aubernet.

Mai ai încă multe de oferit lumii, e păcat să mori aşa.

Te bucură mai mult să vezi cum mă omoară cei de la Gestapo?

Chiar dacă port o uniformă germană...

asta nu înseamnă că nu sunt o fiinţă umană.

Vom face o înţelegere.

Îţi voi da pastilele...

dar numai când voi fi absolut convins că ai dreptate.

E destul de departe. Răspândiţi-vă!

Nu e de ajung că e război, ne mai ferim şi de câini.

Câinii fac parte din joc, nu trebuie să ne ia urma.

Nimic!

Eşti sigură că ai auzit bine mesajul, Denise?

Au transmis ultimele două versuri:

"Les mon coeur D'un langeour monotone."

Doamnă, mie asta nu-mi spune nimic.

Înseamnă că aliaţii vor debarca mâine dimineaţă.

- Poate că Denise s-a înşelat. - Dar nu m-am înşelat.

Atunci de ce nu auzim niciun avion? E trecut de miezul nopţii.

Mai bine odihnim oamenii.

Asta e, nu vor veni.

Cel mai probabil, cred că am fost luaţi prizonieri.

Nu vor mai paraşuta nimic aici, căpitane.

Trebuie să ocupăm cea mai strategică poziţie

şi să o păstrăm până începe invazia.

Asta înseamnă că s-a terminat cu operaţia "Gambit"?

Noi am terminat-o cu ea.

Da, aşa cred.

Doar dacă nu încercăm noi ceva.

Poate că e doar mândrie profesională...

dar nu e nimic mai rău pentru un actor într-o seară,

decât să aştepte să revină lumina.

Ştiu, Strobel.

Ar trebui să riscăm şi să intrăm în buncărul ăla.

Tu cunoşti schiţa locului, noi toţi ceilalţi ştim cum îl putem cuceri.

Dar uiţi un lucru simplu...

Explozivii.

Spui că uşa este blindată.

Imaginează-ţi!

Cred că ştiu eu unde putem găsi explozivi.

Castelul din Houtain, e plin de muniţii.

Ai auzit?

Ce spui, căpitane?

În picioare!

Trebuie să discutăm.

Băieţi, vroiaţi să vedeţi un castel din Franţa, franţuzoaice,

vi s-a ivit ocazia.

Avem treabă în satul următor.

Luaţi-vă echipamentul, pornim la drum.

Nu e departe, la doar câteva minute.

Totul e pregătit, dle căpitan.

- Tu nu vii! - De ce?

Ai făcut destul. Ascultă-mă doar.

Ştii la fel de bine ca şi mine, dar...

invazia e misiunea noastră.

Mă voi întoarce, îţi promit.

Să mergem, locotenente.

Pe aici.

Înainte, marş!

Să meargă acolo.

Cine-i acolo! Stai!

Ce se întâmplă, nu vedeţi un ofiţer? Cum?

Ba da, dle locotenent major.

- Dar nu spuneaţi nimic. - Da, da!

Normal!

Trebuia să vă recunoaştem, dle locotenent major, să vă apropiaţi.

În regulă!

Atenţie! Americanii!

Asta e! Să mergem!

Peste ăsta.

Ajută-mă!

Haideţi, pe aici! Mişcaţi-vă, oameni buni!

Haideţi pe aici!

Ăsta e cursul nostru.

Avem 3,7 km faţă de "Warspite", 2,8 km faţă de "Romulus".

Asta e de ajuns să ne arunce în aer crucişătorul.

Fără să luăm în calcul că crucişătorul are 122 de metri lungime, dle comandant...

şi e şi al naibii de lat.

Comparativ cu cupola acelui buncăr, care are un diametru de doar 2,7 metri.

La naiba, oricum...

dacă îl lovim, merităm să fim decoraţi cu "Croix de Guerre".

Ţineţi ochii deschişi!

E aproape gata.

Şi dacă îmi tremură mâinile, am cumva vreun motiv să nu-mi tremure?

Nu eşti singurul. Uite aşa!

Asta ar trebui să facă o gaură în ea.

Ah, dle căpitan, lucrurile par în regulă!

Şi... nu vă faceţi griji pentru mine. Voi fi bine.

La naiba, Strobel, tu poţi să treci şi să te întorci.

Noi te urmăm imediat ce trecem de sârme.

Crezi că astea vor reuşi să arunce în aer uşa aia mare, dle căpitan?

Aşa mi-aş dori. Mişcaţi-vă!

Vino...

şi nu o scăpa, bine?

Aproape că s-a luminat, se va întâmpla curând.

Ar fi fost de folos nişte tancuri.

A sosit ambulanţa. Da, da!

Am înţeles.

Lăsaţi-ne să trecem. Imediat.

Prizonierul e pregătit să fie transportat?

- Da, dle plutonier. - Foarte bine. Veniţi.

Dle căpitan... ne gândim la acelaşi lucru?

Trebuie să şi iasă.

Ce naiba se întâmplă acum, Barring?

Am rapoarte că vă atacă partizanii.

Aşa e, numai că par să nu fie partizani, dle general.

Vedeţi dvs, dle, unul dintre atacatori purta uniforma armatei americane.

E evident că generalul Eisenhower îşi trimite oamenii în misiuni sinucigaşe.

Nu pot face prea mult rău,

dar trebuie să existe un motiv pentru care trimit trupe de paraşutişti.

Bineînţeles. Înţeleg.

Pe voi vă vor.

Da, ştiu că buncărul este vizat şi vor face totul să-l cucerească.

Trebuie să faci tot ce se poate. Între timp, îţi trimit întăriri.

Stai! Nu mişca!

Vreau să vorbesc.

Un moment.

Locotenentul major Strohm, de la comandament.

Vreau să vorbesc cu căpitanul Mahler.

Am înţeles, dle locotenent major. Pentru căpitanul Mahler.

Imediat!

Aştept!

E singur!

Mişcaţi!

Înăuntru! Înăuntru şi închideţi uşa!

Mai repede!

Te rog, profesore. Trebuie să mă asculţi.

Înăuntru!

Haide, Ryan!

Repede! Repede!

Gata? Du-te!

Eşti în regulă?

Da... e în regulă.

Să mergem!

Acolo!

Dă-mi o grenadă.

Hai, pleacă!

Luaţi astea. Grăbiţi-vă!

- Eşti în regulă, Ryan? - Da, domnule, sunt bine.

Ei bine, căpitane Murphy, trebuie să recunoşti că a fost un spectacol pe cinste.

Ei bine, Strobel...

cred că putem spune că am reuşit.

Trebuie să spun că niciodată...

Intrăm acolo. Repede!

Nu trageţi! Suntem americani.

Mă bucur să vă văd, băieţi!

Încep să simt în piept vânt de libertate, dle locotenent.

Războiul ia sfârşit aici.

TITRARE MANUALĂ ŞI TRADUCERE DUPĂ SONOR Virgil G.N.

S F Â R Ş I T