Original subtitles

Ştiam eu că veţi reuşi !

Zâmbiţi !

Zâmbiţi !

Jake se va muta la noi.

Înţeleg...

Cred că sunteţi bucuroşi.

- Bună, Jake ! - Bună, tati !

Ultima seară de libertate.

Hai să ieşim în oraş !

Înainte de spectacol, la o întâlnire.

Ca pe vremuri.

Haideţi !

Cum ziceai că a murit ?

A fost un accident.

Poliţia nu ştie sigur,

dar ce ştim este că a căzut

şi s-a lovit la cap.

Şi eu cad de multe ori şi mă lovesc la cap, dar nu mor.

Ştiu, dragule, dar acum a fost...

Este ceva ieşit din comun.

Este stupid.

Ştiu că ţi-este foarte greu, Jake.

Şi tati când vine să mă ia ?

Scumpule, nu mai vine astăzi.

Tati este foarte trist după ceea ce s-a întâmplat, nu crezi ?

Eu şi cu Llinos credem că ar trebui să mai aşteptăm puţin

până să ne hotărâm cum facem în continuare.

Mai ales pentru că noi credem că şi tu te vei întrista foarte tare.

Sigur, cu toţii sperăm că vei putea să te muţi cu el, cum era planul.

Dar, deocamdată, nu-ţi putem promite asta.

Jake ?

Dar, orice ar fi,

vreau să ştii că eşti în siguranţă aici, lângă mine.

Înţelegi, Jake ?

Jucăriile mele au rămas la ei.

Le vreau înapoi. Sunt ale mele.

Nu ne crede, nu ?

Ultimul lucru pe care ni-l dorim este ca Jake să creadă că nu-l mai vor.

Crezi că Gabriel ar lua în calcul să ia legătura cu el ?

Poate un apel video ?

Ba sunt sigură că ar vrea, dar eu nu am putut vorbi cu el încă.

Este de înţeles.

Ştim ce gânduri are în ce îl priveşte pe Jake ?

Nu cred că se poate gândi la Jake în momentele acestea.

Ceea ce este îngrijorător.

- Partenerul lui a murit. - Ştiu asta.

Iar pe Jake abia îl cunoaşte.

Da, dar nu sunt convinsă că trebuie să-i lăsăm să vorbească,

până nu avem certitudinea că procesul de adopţie continuă.

Este o traumă enormă pentru Gabriel.

Stai puţin !

Aici, nu sunt puse la îndoială capacităţile lui Gabriel, ca părinte.

Adopţia a fost aprobată.

Era vorba de un cuplu iubitor, dar nu mai este cazul acum.

Dar Jake trebuie să aibă un semn de la tatăl lui, altfel...

Acum, nu ştim sigur dacă va mai fi tatăl lui, nu-i aşa ?

Gata...

Mă bucur să vă aud discutând cu atâta interes despre Gabe şi Jake,

dar trebuie să ne liniştim, pentru a putea merge mai departe.

Propunerea mea este să ne mai întâlnim

la vreo două săptămâni după înmormântare.

BĂIEŢI PIERDUŢI ŞI ZÂNE Episodul 3

Gabe ?

Lasă-mă să te ajut.

Vrei să-l iau de acolo ?

Nu.

Iartă-mă că nu prea te-am ajutat cu organizarea.

Sigur eşti de acord cu slujba ?

Este fiul tău, Sandra.

Şi partenerul tău.

Nu eram căsătoriţi.

Ar fi trebuit să ne căsătorim.

Mai bine că te-ai ocupat tu,

pentru că eu aş fi transformat totul într-un musical, probabil.

Crezi că ar trebui să discut cu legistul ?

După ce se termină totul, ca să văd despre ce este vorba...

Poliţia nu a făcut nimic.

Este imposibil să fi fost un accident.

- Stai jos, Gabe. - Sunt bine.

Da, dar eu, nu. Şi mă scoţi din pepeni.

Îmi pare rău.

Nu ai pentru ce.

Mă scot şi pe mine din pepeni şi nici nu am...

- Tatăl tău vine încoace ? - I-am spus să meargă direct acolo.

Nu voiam să se simtă incomod.

Vine şi Jake ?

Nu, nu cred.

Dar mai vine la tine, nu ?

Nu-mi stă mintea la asta acum, Sandra.

Normal...

Băiatul meu...

Trăsura vă aşteaptă, doamnelor.

Au vrut să vă conducă.

Este tata !

Berwyn !

Poţi opri o clipă ?

Urcaţi în maşină.

- Nu... - Aşa se cade.

Îmi pare foarte rău, Sandra.

Era un băiat minunat.

Cine pune castraveţi muraţi în sendvişuri ?

Eu.

Scuză-mă.

Nu-i nimic.

Foarte drăguţ, Sandra.

Trebuie să recunosc, şi mie-mi plac castraveţii muraţi.

Câţi ani aveai când a murit mama ?

Eram de vârsta ta.

Îmi pare rău, tată.

Şi mie.

- Ce face ? - La fel ca tine, cred.

Îi este greu să înţeleagă.

Nu te grăbi.

Nu lua decizii pripite.

Claire...

Spune-i...

Îi voi spune.

- Vrei un foc ? - Nu ştiam că fumezi.

Nici eu nu ştiam.

Ce prostie !

Da.

Trebuie să discutăm despre Jake ?

- Nu acum. - Dar...

Nu este necesar să discutăm acum.

Bine.

Tu eşti asistenta socială.

Nu şi astăzi, Gabe.

Gabriel !

Scuzaţi-mă !

- O mai ştii pe Jackie ? - Da.

Atunci, eu plec.

Bine.

Vă las...

Sigur aveţi multe de vorbit.

Deşi probabil că este mai bine.

Ce anume ?

- Dacă băiatul... - Jake.

Da, dacă Jake nu mai vine.

Cine a spus că nu mai vine ?

Am stat de vorbă cu Sandra

şi am presupus că ar fi prea greu.

- Ba vine, tată. - Bine...

Am înţeles eu greşit, atunci.

Te conduc, Emrys. Plec şi eu.

De ce crezi că ar fi prea greu ?

- Hai să nu vorbim... - Ba da, vreau să ştiu. De ce ?

- Gabriel, eu... - Spune-mi !

Sunt curios.

Pentru că a trecut deja prin multe bietul băiat.

Iar ce s-a întâmplat acum

va fi foarte greu de rezolvat.

Mai ales de unul singur.

Cât timp ai fost cu Danny ?

Trei ani.

Puţin...

Dar tu, dragule ? Ai pe cineva special ?

Nu există nimeni suficient de special.

Gabriel !

Nu în seara asta, dragule.

Nu în seara asta.

A murit.

Ştiu, dragule.

- Bună ! - Mulţumesc că ai venit.

M-am gândit să punem lucrurile în mişcare,

fiindcă ar fi bine ca Jake să vină în acest weekend.

Ştiu, probabil crezi că e prea devreme, dar mi-am revenit.

Gabriel...

Bine, nu mi-am revenit,

dar mă simt destul de bine încât să poată veni.

Gabe, pot să-mi dau haina jos, mai întâi ?

Desigur.

Nu iei loc ?

Problema este, Gabriel,

că nu putem continua ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

- Înţeleg... - Lasă-mă să termin.

Mâine am întâlnire cu echipa lui Jake, ca să evaluăm opţiunile.

Bine. Să le spui că prefer să se mute la mine cât mai repede.

- Nu este aşa de simplu. - De ce ?

Trebuie să revenim la comisie,

iar eu trebuie să scriu un raport suplimentar.

- Dar am fost evaluat deja. - Ştiu.

Dar, acum, nu mai este aceeaşi situaţie.

Nici tu nu crezi că mă descurc singur ?

Nu am spus asta.

Nu vreau să-l pierd şi pe Jake.

Nu am ajuns în punctul acela.

Şi îţi promit că voi face tot ce pot

să nu ajungem acolo.

Dar mă tem că săptămâna viitoare trebuie să vină Llinos,

ca să-i ia lucrurile, pentru că le-a cerut.

Deci...

Dar să sperăm că e doar temporar, până rezolvăm.

După aceea, cel mai bine ar fi să te odihneşti.

Fă orice este necesar ca să treci cu bine peste asta

şi acordă-ţi timp să-l plângi, indiferent cum ai face acesta.

Cred că cel mai bun sfat pe care l-am primit despre doliu

este că nu există reguli.

Distracţie în grup ?

În jurul meu, numai feţe familiare

Locuri trecute, chipuri ostenite

Pornesc în zori în cursa zilnică

Fără nicio ţintă

Lacrimile lor umplu paharele

Pe chipuri, doar indiferenţă

Vreau să-mi înec amarul

Viitorul nu există

Şi găsesc că e ironic Şi găsesc că e cam trist

Că cele mai frumoase vise Sunt cele în care mor

Îmi vine greu să-ţi spun Îmi vine greu să-ndur

Când oamenii se-nvârt în cerc

Este o lume nebună

O lume nebună

Copiii aşteaptă ziua fericită

Ziua lor, ziua lor

Când se simt aşa cum ar trebui Să se simtă un copil

Stai jos şi ascultă

Stai jos şi ascultă

Am mers la şcoală Şi aveam emoţii

Nimeni nu mă cunoaştea

Bună ziua, domnule profesor ! Care este lecţia ?

Dar el privea prin mine

Şi găsesc că e ironic Şi găsesc că e cam trist

Că cele mai frumoase vise Sunt cele în care mor

Îmi vine greu să-ţi spun Îmi vine greu să-ndur

Când oamenii se-nvârt în cerc

Găsesc că este cam trist

Că cele mai frumoase vise Sunt cele în care mor

Îmi vine greu să-ţi spun Îmi vine greu să-ndur

Când oamenii se-nvârt în cerc

Este o lume nebună

O lume nebună

Deschide-ţi lumea

O lume nebună

Şi ce fel de sex ai făcut ?

Anal.

Ştii dacă avea HIV sau nu ?

Nu ştiu.

Ai fost agresat sexual ?

Nu.

Broşură informativă. Profilaxie postexpunere la HIV.

Jake !

- Jake ! - Gabriel...

Jake !

- Jake ! - Gabriel !

Jake !

Îmi cer scuze. V-am confundat.

Vino !

Tu ai spus că nu există reguli.

Nu m-am gândit că ajungi la urgenţe.

Dar vor înţelege, nu ?

După ce am trecut prin atâtea...

Aici nu este vorba despre tine,

ci despre Jake şi prin ce a trecut el.

Pentru că, indiferent ce ai păţit tu, el a trecut prin lucruri mai rele.

Pe ei, nu-i interesează

decât dacă îţi pot încredinţa un copil cu nevoile lui Jake.

Pentru că nu se ştie dacă data viitoare când te confrunţi cu o problemă,

şi crede-mă că vor mai fi multe,

nu cumva te vei reapuca de droguri, avându-l şi pe Jake în grija ta.

Dar nu se va mai întâmpla. Promit !

Nu ai voie să se mai întâmple !

Problema este că membrii comisiei trebuie să vadă

cel puţin doi ani de stabilitate, după recidivă,

pentru a aproba adopţia.

Nu a fost o recidivă.

Ba asta a fost. A fost reacţia ta automată la stres.

La durere !

Reacţia ta automată a fost să iei droguri.

Dar îmi doresc să fiu tatăl lui.

Sunt capabil.

Vor fi nevoiţi să analizeze şi alte variante.

Mai ales că nu ne poţi dovedi că...

- Vouă ? - Da, nouă.

Gabriel, revino-ţi !

Indiferent ce presupune asta.

Consiliere, terapie...

Între timp, am decis că ar fi binevenit,

pe lângă o discuţie cu părinţii biologici,

să înregistrezi un scurt mesaj video pentru Jake,

în care să-i spui cât de greu ţi-a fost.

Pentru că trebuie să ne asigurăm că el ştie

că nu a fost o poveste inventată

şi că nu l-ai respins.

Asta crede el ?

Băieţelul acesta nu a avut motive să aibă încredere în nimeni.

Adică, el crede că am inventat o poveste ?

Că eu nu-l mai vreau ?

Doamne ! Nu mă mai vrea el ?

Trebuie să-ţi spun că ne-a rugat

să-i căutăm alţi părinţi adoptivi.

Atunci, ce rost are să mai lupt pentru el ?

El nu are capacitatea de a-şi dea seama ce-şi doreşte,

pentru că este un copil, Gabriel.

El credea că va avea doi taţi.

Şi unul dintre ei a murit.

Şi, când a trăit această pierdere,

o altă pierdere catastrofală,

nu ai fost nici tu alături de el.

Dar asta, pentru că...

Îţi explic doar ce simte el.

Dar el nu ştie de ce are nevoie. Este doar un copil.

Aşa că nu trebuie să te superi.

Numai tu poţi decide dacă merită să lupţi pentru asta.

Nu credeţi că am şanse, nu ?

Nu ştiu.

Dar deja mi-am pierdut fiul.

Nu te-aş putea ierta dacă nu ai face tot posibilul.

Şi nu vei fi singur.

Tontule !

Bună, Jake ! Sunt tati.

Nu ştiu ce crezi tu, dar mie mi se pare foarte ciudat.

Uneori, îmi vine doar să urlu.

Dacă şi tu te simţi la fel ca mine,

probabil eşti trist şi confuz,

pentru că este o situaţie extrem de neobişnuită şi de grea.

Dar vreau să ştii

că mă gândesc mereu la tine

şi că te iubesc foarte mult.

Îmi doresc din tot sufletul

să te văd cât mai curând.

Transmite-i salutări lui Billy !

Mă simt extraordinar.

Ştiu că a trecut puţin timp, dar sunt plin de energie.

Şi m-am gândit,

chiar dacă există cinci etape ale doliului,

asta nu înseamnă că toţi trebuie să trecem prin toate, nu ?

Şi care sunt acele etape ?

Negarea, furia, negocierea...

Citesc de pe afişul din spatele tău.

Ştiai, nu ?

Şi unde te afli tu acum, Gabriel ?

Asta este chestia: nu cred că mă mai regăsesc acolo.

Bine. Dar, dacă ar trebui să te plasezi undeva,

doar de dragul exerciţiului, unde ar fi ?

Sincer, nu mă regăsesc acolo.

Tot ce-mi doresc este să-mi întemeiez o familie.

Am atâta energie şi iubire, încât dau pe-afară.

Vreau să-mi pot canaliza dragostea asupra cuiva

şi de aceea fac tot ce pot să dovedesc că-l pot îngriji pe Jake.

Nu m-am simţit niciodată aşa invincibil.

Aşa mă simt.

Da, invincibil.

Deci, Sharon, nu-i aşa că nu sunt în graficul acela ?

Puţin îmi pasă de graficul tău,

pentru că invincibilitatea nu se regăseşte acolo.

- Ba da, Gabriel. - Ba nu.

Mai uită-te o dată !

Da, scuză-mă...

Acceptare, nu ?

Nu, Gabriel.

Negare.

La naiba !

1. NEGAREA

Cum crezi că m-am simţit ?

Cum poate să considere moartea lui un caz fortuit ?

Fortuit ? Ce naiba ?!

Face să pară că moartea ar fi ceva distractiv,

ca şi cum am rata ceva.

Ştii ce înseamnă "fortuit", Gabriel ?

Faptă neintenţionată, cauzată de un eveniment imprevizibil.

Exact.

Nu-mi doresc decât să-l prind pe nemernicul acela

care l-a omorât, neintenţionat, pe Andy al meu,

şi să-l omor şi eu, neintenţionat.

2. FURIA

Înţeleg.

Dar stai liniştită,

nu am cum să fac asta, fiindcă...

Avem prea puţine informaţii.

Singura speranţă este ca cineva să vină cu informaţii.

Să revină emisiunea "Crimewatch" !

Totul este iertat...

Odată, mi s-a părut că l-am văzut pe tata la "Crimewatch".

Pentru o clipă,

am crezut că a jefuit o bancă din Milton Keynes.

Am verificat şi calendarul, să văd unde a fost în ziua aceea.

Vrei să vorbim despre tatăl tău ?

Nu, nu este nevoie.

Dar Andy nu merita asta.

El era un sfânt.

Dacă trebuia să moară cineva, acela eram eu.

Apoi, am început să mă întreb dacă nu cumva de aceea a murit,

pentru că era un sfânt.

Doar cei buni mor de tineri...

Sau dacă nu cumva prin moartea lui m-a pedepsit Dumnezeu

pentru purtarea mea din trecut.

Nici măcar nu cred în Dumnezeu.

Apoi, mă simt şi mai vinovat, pentru că am reuşit

să raportez şi moartea lui Andy tot la mine.

Nici măcar la propria moarte nu poate fi actorul principal.

Bietul de el !

Nu-mi doresc decât să-l aud spunându-mi

că sunt un idiot egoist şi egocentric.

Şi aşa ajung să mă rog la cei de sus,

pentru că, dacă există, Dumnezeu trebuie să fie non-binar...

Şi spun lucruri precum:

dacă promit că nu mă mai masturbez,

pot să mă trezesc din coşmarul acesta

şi să-l văd pe Andy ieşind de la duş ca Bobby Ewing, din "Dallas" ?

3. NEGOCIEREA

Este normal ?

Este perfect normal.

4. DEPRESIA

4. ACCEPTAREA

Jake, mi-ai văzut...

Să ştii că mă gândesc mereu la tine

şi că te iubesc foarte mult.

Şi sper din tot sufletul să te văd cât mai curând.

Transmite-i salutări lui Billy !

Ai progresat mult.

Mie nu mi se pare.

Dar este adevărat.

Ai muncit, Gabe.

Eşti independent financiar...

Doar pentru că Andy nu m-a ascultat şi a plătit oricum asigurarea de viaţă.

Ai dovedit clar că eşti hotărât

să fii cel mai bun tată pentru Jake.

De aceea, credem că este timpul să revenim la comisie.

- Serios ? - Da.

Asta, dacă îl mai vrei pe Jake.

Da, sigur că-l vreau !

Este o veste extraordinară, pentru că întreabă de tine.

- Da ? - Da.

Du-te de-aici !

Te rog să nu le spui asta şi membrilor comisiei.

- Mulţumesc. - Nu este nimic hotărât.

Chiar dacă tu îţi doreşti şi îşi doreşte şi Jake,

asta nu înseamnă că ei vor considera că este oportun.

Hei !

Te aşteaptă.

Fii pregătit ! Nu te vor menaja.

Până la urmă,

totul se rezumă la reducerea riscurilor.

Este mai bine pentru Jake să rămână în sistem,

să-i refuzăm părintele pe care şi-l doreşte,

cu toată suferinţa şi sentimentul de respingere pe care i le-ar cauza ?

Sau poate că riscăm mai mult dacă aprobăm adopţia ?

Pentru că, dacă tu nu faci faţă singur, Gabriel,

suferinţa lui Jake ar putea fi şi mai mare.

Sigur că există un risc.

Credeţi-mă că, de mult timp,

este primul lucru la care mă gândesc când mă trezesc

şi ultimul, înainte să adorm, dacă mai dorm.

Şi, la fel ca dvs., am avut multe îndoieli.

Dacă îl dezamăgesc din nou pe Jake ?

Cum pot fi sigur că este decizia bună să lupt pentru asta ?

Dar tocmai asta este: nu am cum.

Cum aş putea să ştiu sigur cum este bine ?

Cum aţi putea să ştiţi dvs. ?

Este imposibil. Nu este o ştiinţă.

Este vorba de sentimente, de relaţii, de slăbiciuni.

Suntem doar nişte oameni care încearcă să treacă prin viaţă.

Aşadar, nu avem cum să ştim,

dar putem simţi ceva.

Nu putem decât să ne bazăm pe ce informaţii avem

şi pe sentimentul pe care ni-l dau, în suflet...

Ştiu că am greşit mult,

dar, Doamne...

Dorinţa de a-l iubi,

de a-l iubi enorm,

există.

Şi nu sunt singur.

Am sprijinul unor oameni minunaţi,

care îl iubesc şi ei pe Jake.

Şi care, în ciuda defectelor mele, mă iubesc şi pe mine.

Şi îşi doresc foarte mult să iasă bine.

Am susţinere.

Iar inima mea îmi spune

că aceasta este, probabil, cea mai bună variantă pentru Jake.

Dragostea este cel mai bun lucru.

Dar aveţi dreptate, există un risc

şi este înfricoşător.

Trebuie să vă ascultaţi inimile.

Dar, dacă mi-aş fi ascultat fricile

cu privire la toate problemele posibile din viaţa mea,

nu mi-aş fi recunoscut niciodată orientarea,

nu l-aş fi cunoscut pe Andy

şi nici pe Jake.

Da, aprobarea acestei adopţii ar putea fi o decizie greşită,

dar s-ar putea dovedi şi a fi cel mai bun lucru

din viaţa noastră, a amândurora.

Mulţumim, Gabriel,

pentru tot ce ne-ai împărtăşit.

A trebuit să reflectăm bine.

Este o decizie care implică riscuri mari,

dar am hotărât, în unanimitate, să aprobăm adopţia.

Ai parte de susţinerea unor oameni minunaţi, Gabriel.

Unul este chiar acolo.

Bravo !

Ce băiat bun !

Gabriel ?

Tu eşti ?

Da.

Pe unde ai fost ?

Eşti bine ?

Da.

Voiam să-ţi spun că Jake vine la mine.

Au fost de acord să-l adopt eu,

chiar şi singur.

Tată ?

Ţine !

Încă ceva.

Va veni momentul când nu va mai fi încă ceva ?

Bun venit în lumea părinţilor !

Trebuie să discutăm despre întâlnirea cu mama biologică.

Ai fost de acord, Gabe,

iar ea a făcut multe progrese în ultimul an.

S-a mutat, ca să o ia de la capăt,

şi este hotărâtă să se lase.

Şi ea a trecut prin multe.

Nu-mi pasă prin ce a trecut ea. Prioritatea mea este Jake.

Tocmai de aceea ar fi bine să discuţi cu ea.

Îi vei putea răspunde, când te va întreba despre ea.

Vom coordona noi totul.

Vom stabili dinainte ce întrebări vă puneţi reciproc,

ce vrei tu să ştii despre Jake şi ce vrea ea să ştie

despre tine şi despre viaţa pe care i-o poţi oferi.

Gândeşte-te ce frumos va fi într-o zi,

când îi vei putea spune lui Jake că ai cunoscut-o pe mama lui.

Nu ştiam dacă trebuie să intru sau nu,

pentru că mi-au spus că Llinos a venit deja.

Dar se pare că s-au înşelat, fiindcă nu este aici.

La naiba ! Nu trebuia să intru.

Trebuia să aştept afară. Ce situaţie jenantă !

Becky, nu are nimic. Eşti binevenită.

Trebuie să ajungă şi Llinos.

Nu aş fi aşa de sigură.

Ştiţi şi voi că asistenţii sociali sunt inutili.

Asistenta ta unde este ?

Eu sunt.

La naiba !

Serios ?

Am crezut că eşti prietena lui...

Mi-au propus să-mi dea şi mie o asistentă socială, dar nu am vrut,

pentru că nu este treaba nimănui.

Este treaba mea. A noastră...

Scuze ! Sunt sigură că tu nu eşti inutilă.

Este inutilă ?

Nu.

Atunci, este bine.

Ce atmosferă formală !

Şi ce este cu sticlele astea de plastic ?

Te amendează dacă nu reciclezi,

apoi îţi dau prostiile astea din plastic.

- Trebuia să ne vedem la recepţie. - Nu erai acolo !

M-am făcut de râs.

Am dat buzna aici ca un pedofil la locul de joacă !

Dacă tot suntem aici, ne aşezăm şi noi ?

Bun. Acum, ai ocazia

să ne împărtăşeşti ce ştii despre Jake.

Ai primit întrebările de la adoptator, Becky, nu ?

Nu are şi el un nume ?

Ba da. Dar, cum am discutat, îi vom spune "adoptatorul".

De ce ? Ca să nu-l caut pe Facebook şi să mă duc să-l omor ?

Nu a spus nimeni asta.

"Adoptatorul" sună ca "RoboCop" sau "Terminatorul".

- Aşa am convenit. - Bine, am înţeles.

Sunt bune întrebările.

Mulţumesc.

Şi adoptatorul are întrebările tale.

- Ţi s-au părut proaste, nu ? - Poftim ?

Eu am spus că ale tale sunt bune. Tu nu ai zis nimic. E nepoliticos.

- Nu... - Glumesc !

Ce sensibili sunteţi !

- Becky... - Bine, bine.

Spune, adoptatorule !

Voiam să te întreb despre numele lui.

De ce i-ai pus numele Jake ?

Nu te grăbi, Becky. Este normal să fii supărată.

Nu sunt supărată.

- Acordă-ţi timp. - N-am nevoie de timp !

Pentru că îmi place "Joseph", musicalul.

Am jucat în el când eram la şcoală.

La cântat nu mă pricepeam, dar la dans nu mă întrecea nimeni.

Dar nu am vrut Joseph, din cauza lui Stalin.

Aşa că m-am mulţumit cu Jacob.

Este un nume mai puternic, oricum, şi îmi doream să fie puternic.

Îmi doresc să fie puternic.

Este bine ?

Este foarte bine. Sunt sigură că Ga...

Era să-i spui numele !

Nu te bosumfla ! Nu voi încerca să ghicesc.

Hai, următoarea !

Voiam să te întreb despre tatăl lui biologic, Liam.

Cum v-aţi cunoscut ?

Într-un club de muzică electronică, luasem Ecstasy.

Mi-a promis câte-n lună şi-n stele şi mi-a distrus viaţa.

Următoarea !

Când a început Jake să vorbească şi să meargă ?

Sunt două întrebări, dar nu mă supăr.

Ce m-ai păcălit, Llin ! Parcă ziceai că este inteligent.

- Scuză-mă... - Glumeam ! Doamne !

Cu Jake sper să fii mai amuzant.

Jakey a făcut primii paşi la 15 luni,

chiar când începea serialul "Cheamă moaşa".

Eu nu uit nimic.

Îmi amintesc totul.

Totul.

Lui Jakey îi place mult "Cheamă moaşa", apropo.

Trebuie să te uiţi cu el.

Înainte să văd serialul, credeam că toate măicuţele sunt afurisite.

Şi cred că primul lui cuvânt a fost "mama".

Copilul meu frumos...

La ce te uiţi aşa ?

La nimic...

Următoarea întrebare ?

Cea mai frumoasă amintire a ta cu el.

Cred că este atunci când l-am văzut prima oară.

Nu-mi venea să cred ce mult iubesc chestia aia roz şi agitată

care-mi mutilase păsărica.

Dar îl iubeam...

Mai mult decât pe oricine până atunci şi de atunci

şi poate mai mult decât voi iubi vreodată.

Ultima întrebare.

Ce speri să realizeze ?

Mai mult decât mine.

Ar fi drăguţ dacă ai putea să dezvolţi.

Nu, nu mai am nimic de spus ! Vreau să pun şi eu întrebările mele.

Asta a fost ultima ta întrebare, nu ?

- Da. - Bun.

Uite ce vreau eu să ştiu:

vei avea rude apropiate lângă tine ?

Da. Bunica lui stă aproape şi abia aşteaptă să-l cunoască.

E bine, pentru că vei avea nevoie de ajutor.

Este greu să te descurci singur.

Deşi am fost foarte încântată să aud că îl ia un bărbat celibatar,

pentru că înseamnă că eu voi rămâne singura lui mamă.

Şi cred că-i va face bine.

Trebuie să vadă că nu toţi bărbaţii sunt complet idioţi.

De ce îl adopţi singur, apropo ? Eşti homosexual ?

Da, chiar sunt.

Grozav !

Mie îmi convine,

fiindcă bunica mea este lesbiană şi este fantastică.

- De ce este fantastică ? - Asta nu este pe listă.

Poate pune întrebări care nu sunt pe listă ?

Avem timp, dacă vrei să răspunzi.

Atunci, să nu te miri

dacă mai vin şi eu cu întrebări.

Bunica este fantastică pentru că e singura căreia i-a păsat

că tata era un nemernic.

Îmi pare rău să aud asta.

Şi cum de eşti singur ?

Adică, urât nu eşti.

Nu ai găsit omul potrivit încă ?

Nu...

Partenerul meu... a murit.

Doamne ! Înţeleg...

Ce s-a întâmplat ?

Nu ştim sigur. Probabil că a fost atacat.

Oricum, a căzut, s-a lovit la cap şi...

- La naiba ! Îmi pare rău. - Este în regulă.

Ba nu, este trist !

- Llinos, dă-i un şerveţel omului ! - Nu e nevoie.

Dă-i un şerveţel, am zis !

Poţi să plângi, dacă îţi vine.

Nu ai pentru ce să-ţi fie ruşine.

Să-l înveţi asta şi pe Jakey.

Cum îl chema pe partenerul tău ?

Andrew.

Andy.

Numele lui este Andy.

Andy...

Frumos.

La naiba ! Nu trebuia să spun.

Scuze ! Voiam să ştiu cum îl chema

pentru că şi el ar fi fost tatăl lui, nu ?

Da.

Ce băiat norocos !

Să aibă nu unul, ci doi taţi care să aibă grijă de el !

Uită-te la tine !

Uite ce faţă blândă ai !

În fine...

Îl vei duce pe Jake în vacanţe ?

Da.

Sunt multe locuri pe care vreau să i le arăt.

Ultima întrebare.

Ai grădină ?

Da.

Şi în faţă, şi în spate.

Tocmai am montat o trambulină în spate,

pentru că ştiu că-i plac.

Pot să mai pun o întrebare ?

Tu...

Tu...

Fir-ar al naibii !

Îl vei iubi, nu ?

Îl iubesc deja.

Bun.

Pentru că şi eu îl iubesc şi...

Îmi doresc să aibă o viaţă frumoasă.

Îmi doresc să fie fericit.

Îi vei spune asta ?

Că l-am iubit ?

Că nu a fost din cauză că nu-l iubesc...

Uită-te la tine !

Ce faţă blândă ai...

Seamănă cu tine.

Aşa este.

Este isteţ şi amuzant.

Este foarte amuzant

şi afectuos.

Să fii mândră de asta !

Noi credem că este frumos să avem o fotografie

cu voi doi împreună, pentru Jake.

Nu trebuie să-l iau în braţe ?

Nu, puteţi sta unul lângă altul.

Mă simt ca o amărâtă.

Nu, este minunat.

Mulţumesc.

Atunci, să mergem, Llin !

Ce bine mi-ar prinde un pahar !

Iar tu ai treabă, îmi închipui.

La revedere, RoboCop !

Mă cheamă Gabriel.

Mulţumesc.

Hai să mergem !

PENTRU JAKE: BUN VENIT ÎN FAMILIE !

CU DRAGOSTE, TATAIE

SFÂRŞIT

Traducerea şi adaptarea: FAST TITLES MEDIA