Original subtitles

Chiar acolo.

Astea sunt 350.

Și?

Astea-s toți banii pe care-i am, frate.

Ăștia-s banii de chirie.

- Ei bine, îți lipsesc 475. - Știu.

Pot să-ți aduc restul până vineri, pot să...

Atunci vino vineri.

Bine, bine, dar...

825 de dolari pentru un alternator?

- Da. - Hai, serios? Ce...

E o piesă de 400 de dolari

și aș putea s-o schimb singur într-o jumătate de oră

dacă aș avea sculele potrivite, deci nu prea e...

Nu vreau să am conversația asta.

Ideea e că fac livrări cu mașina, știi?

Deci, am nevoie de furgonetă ca să fac bani.

Fără furgonetă, n-am cum să te plătesc înapoi.

Dă-mi nenorociții de bani pe care mi-i datorezi,

sau cară-te dracului din fața mea.

Acum, unde-s nenorocitele de chei de la Kia?

Rampa principală.

- Bună, scumpo. - Deci răspunzi când te sun.

- Ce? - Nu-ți pasă.

Știu că nu-ți pasă, pentru că mă sună ea,

îmi spune că ți-ai abandonat propria fiică.

Știu, totul merge cu întârziere.

O iau când termin aici, bine?

Nu pot să cred că faci asta din nou.

Știi că miercurea și vinerea sunt zilele tale.

Niciodată nu o prioritizezi.

Știi că nu-mi place să vină acasă singură cu trotineta.

E literalmente acolo afară și te așteaptă.

Spune-i că-mi pare rău.

Când mă întrebi ce poți să faci

ca să reparăm lucrurile între noi,

ăsta ar fi un exemplu

de genul de căcat cu care am terminat.

Bicicletă faină.

Întotdeauna am vrut să-mi învăț fiica.

Vrei s-o cumperi? 75 de dolari.

- N-am niciun ban. - Atunci cară-te dracului de aici.

Calmează-te.

Relax, frate.

Karl. Hai, Karl, doar stă acolo.

Nu ne ajută pe niciunul.

Lasă-mă să muncesc ca să acopăr diferența, da?

Mă știi, mă pricep la mașini.

Pot... pot... pot să repar orice.

Ascultă-mă, nenorocitule. 475.

Până atunci, am terminat de vorbit.

Hai, frate...

- Ce ți-am spus. - Hei, hei, hei.

Calmează-te, frate, mă ciupești. Mă ciupești.

Vrei să-l rănesc? Nu, nu vrea, nu vrea.

Untule, untule, untule... M-ai prins de sfârcul sânului.

Adică, m-au taxat 15 dolari pentru o cafea latte

și tot oamenii fără adăpost se iau de mine.

Suntem vizavi de restaurantul ăla fusion

unde am fost zilele trecute.

E Eddie.

Da, ascultă, urăsc să întreb, dar...

Alo?

Ascultă, sună-mă înapoi, bine?

Îmi pun lucrurile în ordine.

Acum lucrez.

Cum merge? Cum e mama ta?

E bine.

Hei, frate, cum mai mergi? Sunt Eddie.

Alo?

Alo?

La naiba!

Pot să iau și trei lozuri în plic?

La naiba!

Da, ascultă, urăsc să întreb, dar ai putea...

ai putea să mă împrumuți niște bani?

Pentru că... Alo?

La naiba cu asta, la naiba.

Hei, pentru deranj. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Ți se pare că arăt ca un nenorocit de drogat?

Rahat!

Ești bine acolo, prietene?

Hei. Hei, prietene.

Hei, da.

Da, da, și eu am o zi proastă.

Vrei niște apă?

Trebuie să fie cald acolo.

Poftim.

Bravo, băiete.

Poftim.

Poftim.

Hei, dragă.

Nu-mi spune dragă. Ai promis că vii azi!

- Bună. - Nu-mi spune bună.

Hei, da.

A venit mama ta să te ia?

Da, dar nu mi-am adus trotineta,

așa că am rămas blocată cu doamna Kaplan două ore.

Îmi pare rău.

Știi, am fost prins cu câteva lucruri,

și știi, mama ta,

e pur și simplu mai bună la genul ăsta de lucruri

decât mine, și...

Trebuie să plec. Trebuie să merg la muncă.

- Tată? - Da?

Tot te iubesc,

chiar și când te porți ca un cap de prost.

Ei bine, și eu te iubesc,

chiar și când miroși a jeleu de rahat.

Nu miros a jeleu de rahat!

Da, miroși, și tot te iubesc.

Bine, trebuie să plec pe bune.

Ne vedem.

Bine. Uimitor, ce frumos e aici.

Dolus.

Bine, bine, bine.

Să vedem ce avem aici.

Hai, trebuie să fie ceva ce pot vinde.

Ochelari de soare.

Rahat.

Bine, la naiba cu asta.

Hai. Hai.

Hai.

La naiba!

În regulă, bine, bine bine.

La naiba! La naiba!

Hai.

La naiba!

CAPTIV

Rahat.

În regulă.

Ce naiba se întâmplă?

La naiba cu asta!

Nu răspund la asta.

Nu răspund la asta.

Ce naiba are mașina asta?

Bine.

Bun.

La naiba.

Du-te dracului.

Blestemat să fii nenorocitule!

Du-te dracului!

Du-te dracului!

Dispari!

Bine, iată-te.

Du-te dracului. Du-te dracului.

La naiba! Rahat.

În regulă.

La naiba!

Bine.

Alo?

Alo?

Alo, mă auziți?

Sunteți acolo?

Da.

Foarte bine.

Bine ai venit la bord.

Numele meu este William.

- Sunteți acolo? - Ce vrei?

Eu sunt proprietarul mașinii asteia.

La naiba! Asta e tot ce ai de spus pentru tine,

e "la naiba"?

Da, e prescurtarea de la "du-te-n mă-ta!"

Punct interesant.

Tocmai m-ai electrocutat? Ce-i rahatul ăsta?

Ei bine, am atenția ta acum?

Lasă-mă să ies!

Nu, trebuie să explic câteva lucruri

ca să ne înțelegem unul pe altul.

Ești gata să asculți?

Știu că ești puțin confuz, așa că voi vorbi rar.

Mașina mea a fost spartă de șase ori fără nicio arestare.

- Înțelegi? - Bine.

Pare o exagerare, nu-i așa?

Plus tu astăzi, asta face șapte.

Ascultă, eu nu...

Chiar nu-mi pasă. Ce vrei?

Ei bine, vreau să vorbesc cu tine, asta-i tot.

Lasă-mă-n pace! Lasă-mă să ies.

Nu, nu, nu, nu până nu facem cunoștință,

până nu ne înțelegem unul pe altul.

Nu, lasă-mă să ies!

Afară, afară, afară, din nenorocita asta de mașină!

Nu fi nepoliticos. Ești atât de nerăbdător, un băiețel rău.

- Ce? - La naiba cu rahatul ăsta.

N-am timp pentru asta, serios.

La naiba cu mașina asta.

La naiba!

Tocmai m-am împușcat!

Alo? Ce se întâmplă acolo?

- Ajutor! - Ce a fost asta?

Ajutor!

Îmi pare rău, e foarte greu să te înțeleg

când țipi.

- Lasă-mă să dau puțin mai încet. - La naiba! Nu, nu, nu, nu.

Acum să văd care buton e...

Îmi pare rău pentru asta.

- Îmi pare rău, îmi pare rău. - Nenorocitule...

Greșeala mea. Nu, nu-i ăsta, nu.

Apăs aici? Cred, lasă-mă să văd.

Nu, nu, nu-i ăsta.

- E mult sânge! - Cred că apăs aici?

- Ajutor! - Stai o secundă.

Ai puțină răbdare cu mine, da?

Tocmai m-am împușcat. Doar nenorocitul... - Apasă aici. Lasă-mă să văd.

Lasă-mă să consult manualul un moment.

Hei! Hei!

- Ajutor! Ajutor! - Nu, cred, stai o secundă.

Ajutor! Ajutor! Ajutor!

Hei! Ajută-mă!

Ce naiba?

Ajută-mă!

Doamne, blestemat să fii!

Iată-ne. Da, cred că ăsta e. Bun.

- La naiba. - Ești bine?

- Rahat! - Nu a sunat bine asta.

E mult sânge.

Sper că nu sângerezi

pe toată partea interioară a mașinii mele.

La naiba.

Sună la poliție. Nu-mi pasă.

Acum! Nu mă joc. Sună la 911.

Îmi pare rău să raportez că ar fi o pierdere totală de timp.

Vezi tu, poliția e mult prea ocupată.

Am nevoie de o ambulanță, frate. Am nevoie de ajutor.

Ai noroc, sunt doctor.

Care pare să fie problema, prietene?

La naiba.

Nenorocitule. La naiba.

Doamne. Doamne!

Doar deschide nenorocita de ușă și lasă-mă să ies, bine?

- Cât de rău e? - E rău. E rău.

Nu pot opri sângerarea.

Ei bine, nu a fost foarte inteligent din partea ta, nu-i așa, bătrâne?

Pereții și geamurile sunt antiglonț.

Nu mă simt bine, cred că mor.

Mă îndoiesc. Dacă ai fi nimerit o arteră,

ai fi fost deja inconștient sau posibil mort.

Nu, nu, nu, nu.

Oricum, lasă-mă să-ți spun

despre SUV-ul în care ai intrat.

Blestemat să fii, nu-mi pasă de asta.

Dar chiar cred că ar trebui să-ți pese

pentru că nu mă pot gândi la nimic mai relevant

pentru situația ta actuală.

- Mă asculți, frate? - Am nevoie de ajutor medical acum.

Vehiculul în care ai intrat îmi aparține mie

și pur și simplu, m-am săturat.

Mă arde piciorul.

Întâi, trebuie să te întreb,

chiar ai crezut că un vehicul ca ăsta

ar fi lăsat descuiat?

Mă doare, frate. Mor.

Nu-mi pasă. Am pus o capcană, și ai mușcat momeala.

Simplu ca bună ziua.

N-ai putut să reziști,

iar acum ești al meu și fac ce vreau cu tine.

Nu-mi simt piciorul.

Dar credeam că te arde. Acum nu-l mai simți.

Ei bine, ambele.

Nu pot fi ambele.

Ba da!

Interiorul este fonoizolat.

Am blocat și rețeaua celulară, Bluetooth-ul și Wi-Fi-ul...

Ești un nenorocit de psihopat!

Psihopat? Eu?

Nimeni nu m-a mai numit psihopat până acum.

Cel puțin nu cred.

Deși sunt destul de sigur că totul este rațional.

Acest proiect a fost planificat meticulos,

fiecare detaliu revizuit cu atenție.

Fiecare eventualitate anticipată.

- Ce vrei? - Vreau să fii atent.

- Te rog, frate. - Am nevoie să asculți cu atenție

fiecare cuvânt pe care-l spun.

Du-te dracului!

Nenorocitule... Nenorocitule!

Îmi pare rău, n-am auzit. Ce-ai spus?

N-am spus nimic. N-am spus nimic, frate.

Bine, acum ești gata să asculți?

Nu. Nu, clar nu.

Ceea ce este important pentru mine este să înțelegi

durerea pe care o provoci.

Vreau să-ți pară cu adevărat rău

și să experimentezi consecințele acțiunilor tale.

- Înțelegi? - În regulă frate, îmi pare rău.

- Bine, bine. - Îmi pare rău. Ai câștigat, îmi pare rău.

Bine, atunci voi da drumul poveștii.

Deja știi numele meu. Numele meu este William.

Sunt văduv. Asta înseamnă că soția mea a murit,

sau soția mea a murit recent, ceva de genul ăsta.

Dar acum, m-am născut într-un mic oraș industrial din sudul Țării Galilor.

Probabil că n-ai auzit niciodată de sudul Țării Galilor.

Asta nu contează.

Pleacă, frate.

Puțină galeză pentru tine.

Oricum, m-am mutat aici, în Statele Unite,

când aveam șapte ani.

Și am trăit aici cea mai mare parte a vieții mele,

în acest oraș, în același cartier.

Și ăsta e un cartier de lux.

N-ai zice uitându-te la el,

dar nu găsești nimic sub un milion de dolari. Îți vine să crezi?

- Am nevoie de apă. - Taci.

- O să fii bine. - Nu, nu.

Oricum, fără apă poți rezista

încă cel puțin 48 de ore. M-a învățat doctorul.

Și ce spuneam?

Cartierul. Nu s-a schimbat de când eram copil.

O, Doamne.

Ne lăsam ușile din față descuiate.

Oamenii erau mândri de cum arătau și cum se comportau.

Nu.

Știi ceva? De fapt, nu am nevoie să accepți.

Așa că hai să încercăm din nou, da?

Mor de foame.

Te rog, fii atent la limbaj. Urăsc vulgaritatea.

Ce vrei de la mine?

Ei bine, este important să ne înțelegem unul pe altul.

Doar dă-mi mâncare și apă, și te ascult cum bolborosești la nesfârșit.

În regulă, i-am cumpărat fiicei mele un apartament

la doar câteva străzi de aici.

Era o curte mică, tavane înalte, lumină bună, nimic extravagant.

Era casa perfectă pentru a întemeia o familie.

Și apoi, când a fost?

Acum doi ani, în decembrie, cred.

Oricum, am dus-o la cumpărături.

Am fost la centrul comercial outlet.

Am luat prânzul la restaurantul preferat al Emmei.

A fost o zi perfectă.

Și când am lăsat-o la condominiu, doi bărbați s-au apropiat...

Ascultă, nu-mi pasă de povestea vieții tale.

Am nevoie de mâncare și apă acum, nenorocitule.

Limbajul!

Iisuse! La naiba!

Nenorocitule, serios,

ce nenorocită de limbă?

Iată-ne, da.

Nu, nu... nu mă condiționa cu aer.

Bolnavule...

Nu-i un cântec rău.

Nu-i un cântec rău.

Taci dracului!

Îmi pare rău, bine? Oprește cântecul.

Îmi pare rău că am înjurat.

Nu o să mai fac.

Bună dimineața, bătrâne.

Arăți îngrozitor acolo jos.

Cred că un cuvânt mai precis ar fi "oribil".

Da, așa e. Oribil.

Asta e probabil prima fază

a înfometării, nu-i așa?

Ai probleme cu concentrarea?

Cât de des te gândești la mâncare?

Ești irascibil?

Cred că o să pun un "da" pentru asta, bine?

Te-ai gândit la asta? Măcar puțin?

Dacă mor, ce o să faci cu corpul meu?

Și să scapi de un corp, asta nu poate fi ușor.

Nu într-un oraș cu camere peste tot.

Și cum vei trăi cu asta?

Nu-mi pasă, serios.

Nimeni nu-ți va duce lipsa.

Ai citit Crimă și Pedeapsă? Dostoievski?

Da, acum mult timp, tu ai citit?

Da.

Ce, crezi că sunt analfabet,

doar pentru că n-am niciun ban,

nu știu să citesc? Citesc.

Facultate?

Sunt autodidact.

Știu că e greu pentru voi, cei răsfățați și hrăniți cu lingurița, să înțelegeți,

dar istețimea străzii e importantă.

Istețimea străzii, da.

Poate ar fi trebuit să studiez asta în schimb, da.

Sugerez să lași camerele în pace.

Asta n-a fost foarte isteț de pe stradă, nu-i așa? Nu.

Ideea mea, și ideea din Crimă și Pedeapsă

este că uciderea cuiva o să te nenorocească... Limbajul.

O să te distrugă.

Am făcut multe lucruri nenorocite,

dar n-am ucis pe nimeni niciodată.

N-aș putea niciodată și n-aș ucide pe nimeni.

E un alt nivel.

Așa grăi omul care purta arma.

Ei bine, asta e diferit.

Asta e pentru protecție.

De unde vin eu, poliția nu apare când suni.

Da, am observat asta,

dar dacă poliția ar fi liberă să-și facă treaba,

crezi că aș fi construit vehiculul ăsta?

Deci suntem de acord asupra unui lucru.

Avem ceva în comun.

Da, ei bine, toți respirăm oxigen

și toți murim în cele din urmă, nu-i așa?

Ajută-mă, frate. Mor.

Avem și asta în comun

pentru că și eu mor, de cancer de prostată.

Optimist vorbind, mai am vreo patru luni de trăit, cred. Cam așa ceva.

Îmi pare foarte rău să aud asta.

Dar de asta fac asta, vezi?

Vreau să fac o diferență. Vreau dreptate.

Atunci sună la poliție.

Pune-mă sub arest. Voi mărturisi.

Asta-i dreptatea, nu?

Ei bine, problema este mai degrabă complicată.

Întregul sistem judiciar, poliția, procurorii, judecătorii,

nu mai au nicio putere

pentru că au fost castrați de oi,

guvernatorii noștri cu inimă mare,

nenorociții ăia fără coloană vertebrală, ciudați și băgăreți,

cărora nu le pasă de oamenii din țara asta,

ci aleg în schimb să dea unora ca tine, niște mizerii pestilențiale,

o palmă peste mână, protejându-vă, alintându-vă,

oferindu-vă chirie și mâncare gratis, fără să uităm, desigur,

de psihoterapeuții ăia obligatorii, sensibili și idioți,

- care vă ajută să procesați durerea... - Ce naiba?

...a statutului vostru de victimă.

Așa că, pentru dreptate, trebuie să-mi croiesc propriul drum.

Crezi că asta e drept?

Serios, ce-mi faci tu mie aici?

Ei bine, lasă-mă să spun așa.

În unele țări, dacă ai fi prins furând,

ți-ar tăia mâna.

Nu. Asta nu e adevărat.

Toată lumea spune că îți taie mâinile, dar nu-i adevărat.

- Serios? - Da.

Pentru majoritatea infracțiunilor, te trimit doar la închisoare

ca oriunde altundeva.

Dar infractorii gravi, recidiviștii?

Ce-i cu ei?

Care e pedeapsa lor?

Patru degete.

Serios? Atunci dă-mi numărul tău de asigurare socială,

și voi verifica.

Ce să verific?

Dacă asta e prima ta infracțiune,

te voi lăsa să pleci, dar dacă ești recidivist,

după cum suspectez, atunci vei mărturisi și îți vei cere scuze,

iar apoi îți voi tăia patru dintre degete.

Tu... Ești serios?

Da. Da, mortal de serios.

Acceptați?

Nu, de ce aș accepta așa ceva?

Ei bine, gândește-te bine.

Asta e o ofertă unică, dar îți dau cuvântul meu.

Asta nu e dreptate.

Ei bine, mi se pare corect, bătrâne.

Nu când sistemul e trucat.

Și ce-i cu asta? Întotdeauna a fost trucat!

Sistemul te-a făcut să intri prin efracție în mașina mea?

Sau e doar faptul că majoritatea oamenilor din țara asta trăiesc de la un salariu la altul?

- Iată-ne din nou cu socialismul tău... - Că nu-și pot cumpăra medicamente.

- Manifestul Comunist! - Nu-și pot plăti chiria.

Nu-și pot permite nimic.

Distribuie asta cu seringile tale.

Nonsens! Toată lumea are aceeași oportunitate.

Nu, nu, nu. Adevărata crimă e că orașul ăsta e plin de oameni săraci,

dar legile sunt făcute de oameni bogați pentru oameni bogați.

E bolnav!

Așa-i, tovarășe.

Și tu ai dreptul la ce? La tot?

Legile sunt scrise așa încât oamenii ca tine

să poată păstra ce au și să-i țină pe toți ceilalți jos.

Tu ești criminalul.

Îmi pare rău.

Ai fost declanșat?

Ți-am rănit sentimentele?

Nu, nu sunt declanșat.

Cât ai cheltuit pe chestia asta, oricum?

O sută de mii?

N-am nicio idee.

Am atât de mulți bani,

încât e greu să ții evidența tuturor.

Meriți să fii jefuit.

Da, dar am câștigat fiecare bănuț.

Da, sigur, fără niciun ajutor din partea familiei tale.

Cine a plătit școala de medicină?

Crezi că e vorba de privilegii, dar nu e.

E vorba de bine și rău.

Am început de la zero,

dar în loc să-mi fie milă de mine,

am muncit și am muncit,

și mi-am făcut o viață bună.

Da, se pare că ți-ai făcut

o minunată nenorocită de viață, nenorocitule bolnav!

Ideea mea...

Ideea mea e că nu poți avea dreptate fără moralitate,

iar tu n-ai niciuna.

Am citit undeva, să nu furi.

Cred că era în Biblie, "Să nu furi."

Asta nu e complicat, nu?

Dar dacă ai o problemă cu asta,

poți oricând să te plângi lui Dumnezeu, sau lui Karl Marx,

sau Kardashianilor, sau oricui.

Dar e ceva ce nu trebuie să dezbat cu tine. Pa-pa!

La naiba.

Vai.

Chiar credeam că o să o duci până la capăt.

De ce să mă mai coși doar ca să mă lași să mor?

Să te las să mori?

Glumești, nu-i așa?

Nu, nu, am investit mult timp și mulți bani în proiectul ăsta,

și vreau să mă bucur de el.

Am nevoie să mă distrez în ultimele mele zile.

Înțelegi?

Deci spune-mi numărul tău de asigurare socială.

Am spus deja nu.

Dă-mi prenumele și numele de familie.

Dacă-mi dai numărul tău de asigurare socială,

îți voi da puțină apă și voi opri căldura.

Eddie.

Eddie, bine, continuă.

Dă-mi apa și ți-l spun pe restul.

Nu. Îmi pare rău, Eddie. Așa nu merge treaba asta.

Dar nu mă grăbesc, știi.

Sunt foarte bine și mă simt minunat stând aici

și savurând whisky-ul meu cu gheață.

Da, e pur.

O, Doamne! Cred că am dinți sensibili.

Se întâmplă pe măsură ce îmbătrânești. Știai asta?

Ceva de așteptat.

Eddie Barrish.

Eddie Barrish, mulțumesc. Și numărul de asigurare socială, vă rog?

- 173. - 173.

- 2-5. - 2-5.

6787.

6787. Mulțumesc foarte mult. Bine.

Da, și apa aia?

Care e cuvântul magic?

Te rog.

Îmi pare rău, nu te-am auzit.

S-a întrerupt din nu știu ce motiv.

Te rog.

Te rog. Bine, așa e mai bine. Foarte bine.

Am ascuns sticla de apă sub scaunul pasagerului

când îți tratai rana.

Ce-i așa amuzant? De ce râzi?

Am câștigat.

Am câștigat 500 de dolari.

Asta e tot ce-mi trebuia.

E de ajuns.

De ajuns ca să-mi iau furgoneta înapoi.

De ajuns.

Am avut-o tot timpul ăsta.

Îmi pare rău, Eddie, dar cu cancerul, unul are nopți bune și nopți rele.

Vreau să merg acasă.

Nu ne mai putem întoarce acasă niciodată, Eddie.

Asta e tragedia vieții.

Cum aduni firele unei vieți vechi?

Cum mergi mai departe?

Când în inima ta începi să înțelegi

că nu mai există cale de întoarcere.

Sunt unele lucruri pe care timpul nu le poate vindeca.

Unele răni care merg prea adânc și care s-au înrădăcinat.

E Stăpânul Inelelor, nu?

Da. Ăsta era unul dintre preferatele Emmei.

Am nevoie de mâncare.

Și de un joint.

Doamne, aș face orice pentru un joint acum.

Uite, îmi pare rău, bine?

Îmi pare rău că am intrat prin efracție în mașina ta.

N-ar fi trebuit.

Și serios vorbesc. Nu e în regulă.

Și ai dreptate, toată lumea merită să se simtă în siguranță.

Și am rupt legătura asta.

Și am acționat egoist.

Și am încercat să vă fur, și recunosc asta.

Și îmi pare rău.

Eu... eu...

Eu, sincer, înțeleg.

Bine, oricare ar fi motivele mele, nu face ca asta să fie corect.

Știu ce e bine și ce e rău, și am făcut o alegere

pe care o regret cu adevărat, adevărat, adevărat.

N-ai nicio idee.

Te implor, nu pentru iertare,

ci doar să fii persoana mai bună aici.

Ei bine, poate ai avut dreptate în privința mea, Eddie.

Poate sunt un psihopat pentru că nu-mi pare rău deloc pentru tine.

Totuși, îți aplaud efortul,

și pentru asta, primești o recompensă.

E un biscuite în torpedou.

Ei bine, asta ar trebui să te țină în viață pentru o vreme, nu-i așa?

Ei bine, stai o secundă, am un apel pe telefonul de serviciu.

Alo? Alo?

Da? Ei bine, spune repede. Sunt la alt apel.

Da. În regulă.

I s-a rupt apa?

Are dureri?

Spuneți la recepție că e pacienta mea, bine?

Bine. Pa. Mulțumesc.

Îmi pare rău, Eddie, trebuie să plec.

- Vorbim curând, bine? - Stai, am nevoie de apă.

Bucură-te de biscuite.

Și de un joint.

Pleacă.

A plecat. A plecat.

În regulă.

Asta va dezactiva linia principală de alimentare.

Întrerupător de siguranță.

Trebuie să scot siguranța ca să deconectez.

Foarte bine. Hai.

Hai.

Hai.

Te rog, Doamne, să meargă.

Hai.

Hai.

Hai, Eddie. Hai.

Doamne! La naiba, îmi dai cu electroșocuri în inimă, frate!

Hei, ce faci acolo jos?

Ce urmărești?

Renunț.

De acum încolo, ține-ți mâinile unde pot să le văd.

Te urmăresc mereu, Eddie.

Șase bucăți de Chicken McNuggets.

Nu, nu, meniu 20 de bucăți Chicken McNugget.

O porție mare de cartofi prăjiți.

Milkshake.

Milkshake de căpșuni.

O Coca-Cola mare.

Și o Coca-Cola mare.

În regulă.

Bine...

Foarte bine. Să vedem aici. Să vedem, să vedem.

Super! Hai să mergem, da!

Nu, nu, nu, nu, hai!

Hai!

Edward, Edward, Edward.

Chiar ai crezut că va fi atât de ușor?

La naiba.

Sigur că nu. Ești mai deștept de atât, nu-i așa?

La naiba! La naiba!

Unde mă duci, frate?

Spune-mi, Edward,

ce fel de muzică ai chef să asculți?

Muzică?

Fiica mea obișnuia să asculte acea melodie iar și iar.

Mă scotea din minți, dar n-am mai auzit-o de ani de zile.

Spune-mi doar ce vrei.

Uită-te doar la ce au ajuns, Eddie.

Adică, uită-te serios.

Sunt ca niște animale, nu-i așa?

Trăind din ajutoare.

Dependenți, criminali.

Și noi toți mergem mai departe ca și cum ar fi normal,

ca și cum ar fi în regulă.

Societatea e distrusă.

Suntem înapoi.

Adică, ia cartierul ăsta.

Pare un loc sigur pentru a crește o familie,

nu-i așa?

Deci ce vezi, Eddie?

Renunț. Spune-mi doar.

Sisteme de securitate, camere, uși metalice cu plasă.

Ăștia sunt oameni buni care trăiesc cu frică. Înțelegi?

Serios?!

Rahat.

- Hei, încetinește. - Relaxează-te, Eddie.

Doar o deschid. Asta-i tot. Încetinește!

Distrează-te puțin, știi.

Hei, unde mergem?

Unde mergem? Undeva unde e distractiv.

Foarte distractiv.

Iată-ne.

Acasă dulce acasă.

Uite. N-au nicio rușine, nu-i așa?

- Fără teamă de repercusiuni. - Ce faci aici?

Ei bine, tu voiai să mergi acasă, nu-i așa? Deci iată-ne.

Ce faci?

Vezi, idioții ăștia doi știu că poliției nu-i pasă.

Se simt în siguranță.

L-ai lovit!

Hop și-așa!

Da, de ce e singurul care are voie să încalce contractul social?

Nu, nu, nu!

Oprește-te!

Doar... doar... doar lasă-l în pace, frate!

Hai, frate, lasă-l în pace.

Lasă-l în pace. E o ființă umană!

Ei bine, cred că e în regulă

ca tu să încalci contractul social,

și ei,

dar nu și eu.

Cât de corect e asta?

Oprește-te, oprește-te, oprește-te! Nu!

Trebuie să existe o pedeapsă pentru încălcarea contractului social, nu?

Nu așa.

Deci vrei anarhie.

Bine, atunci hai să avem puțină anarhie.

Oprește-te, oprește-te!

Dar nu vreau să mă opresc.

Dacă nu există reguli, atunci de ce aș face-o?

E un gangster, un virus, o lipitoare,

un criminal, o bucată de excrement uman.

Dacă vreau să-l văd murind, ce ar trebui să mă oprească?

În regulă, bine, bine! Am înțeles, am înțeles.

Am încălcat contractul social, așa că poți și tu acum.

Ți-ai atins scopul.

Te rog, oprește asta!

Asta-i treaba.

Dacă se poate ridica, te voi lăsa să ieși din mașină,

dar trebuie să se ridice până la capăt.

Asta-i treaba.

Hai, ridică-te.

Hai. Hai, hai, hai, ridică-te.

Nenorocitule!

Psihopat nenorocit, o să te omor nenorocitule!

Da, asta-i atitudinea, Eddie.

Psihopat nenorocit! Hai să avem puțină anarhie!

La naiba cu tine! La naiba cu tine!

La naiba cu tine, tu...

La naiba cu tine!

Oprește-te, încetinește!

Care-i problema ta, Eddie?

- "Eddie Istețul Străzii." - La naiba!

Nu asta voiai?

Haos, revoluție, da!

Oprește-te!

- Hai, Eddie... - La naiba! La naiba!

...îmi ruinezi cea mai bună parte a melodiei. Ascultă.

Oprește-te!

Oprește-te!

Hai, Eddie, distrează-te puțin.

- Cu toții putem face ce vrem. - O să vomit! Oprește-te!

- Oprește nenorocita aia de mașină! - Nu ești fericit? Haide!

- O să vomit! - Bine, atunci vomită.

- Oprește-te! - Nu există reguli aici, Eddie.

- Bine ai venit în jungla umană! - Oprește-te nenorocitule!

Da!

Oprește nenorocita aia de mașină!

Ajutor!

Oprește-te!

Oprește-te, oprește-te, oprește-te! Nu face asta!

Hai, Eddie, acum mergem! Da!

Nu, nu, nu, nu, nu, nu!

Hai, trezește-te, somnorosule.

Bună dimineața!

Ce?

Am vești de la Amy și Sarah.

Despre ce vorbești?

Am trecut pe la apartament.

Nu.

Da. Amy m-a lăsat să intru și...

Te-ai dus la apartamentul lor? N-are cum.

Da, da. 306 Myrtle Lane, apartamentul numărul 10.

Sună cunoscut?

- Nu te cred. - Serios?

Sarah își făcea temele. E o fată atât de drăguță.

De ce ar lăsa un străin să intre în casă?

- Nu știu, dar a făcut-o. - Minți.

- Nu. - Nu te cred.

Nu, a fost destul de ușor.

Le-am spus că lucrez pentru o organizație non-profit

menită să ajute mamele singure să colecteze bani

de la tați iresponsabili ca tine.

Și chiar mi-am făcut o carte de vizită.

- Foarte profesional. - Nu înțeleg.

Kinko’s oferă un termen scurt de execuție, vezi.

Nu. Adică, ce naiba e în neregulă cu tine?

- Ele nu fac parte din asta. - Sigur că fac parte.

Lasă-mi familia în pace, m-auzi?

Ei bine, de fapt, avem multe în comun, vezi.

Nu aveți nimic în comun.

Amândoi suntem victimele egoismului tău.

Victime?

- Îmi iubesc familia. - Nu, îți pasă doar de tine, Eddie,

și nu-ți pasă pe cine rănești.

Nu știi despre ce vorbești.

Ai doi ani de datorie la pensia alimentară și întreținerea soției.

Asta e o minciună. Nu, nu e o minciună, e un document public.

Am verificat istoricul de credit.

Mi-ai dat numărul tău de asigurare socială, îți amintești?

Da, ei bine, plătesc acum, în fiecare lună.

- Doi ani. - Mă străduiesc atât de mult...

Tribunalul te-a declarat inapt să fii tată.

Crezi că nu știu?

Știu că Sarah mă iubește.

Nu e nimic ce poți spune care să...

Stai...

De ce suntem aici?

Spune-mi, Eddie,

crezi că micuța Sarah a moștenit istețimea ta de stradă? Mă întreb.

Doar ascultă-mă. Du-te. Condu.

Uite-o, acolo e, micuța Sarah,

așteptând să vii să o iei.

O, Doamne.

Trebuie să știe că nu mai vii.

Dragă.

Sarah.

Sarah!

Sarah!

E doar la câteva străzi distanță,

dar cu rata criminalității în creștere, mă întreb dacă e în siguranță.

N-ar trebui să fim aici. Las-o în pace.

Hai să mergem, hai să plecăm cu mașina.

Doar oprește-te! Oprește-te!

Oprește-te, oprește-te! La naiba!

Sarah.

Sarah. Sarah!

Nu mai urmări fata mea.

Nu-mi aduce familia în asta.

M-auzi, psihopat nenorocit?

Las-o în pace.

Hei, hei, hei, ce faci? Oprește-te, oprește-te.

Ce faci... Nu, nu, nu! Oprește-te!

Oprește-te, oprește-te, oprește-te!

Bine, bine, bine. Renunț, renunț.

Îmi pare rău că am intrat prin efracție în mașina ta, bine?

N-am regretat niciodată atât de mult în toată nenorocita asta de viață.

Spune-mi doar ce vrei și o să fac, în regulă?

Te rog, te rog, te rog, crede-mă. Nu o răni!

Te cred.

Dar regretul este un puț de durere care merge adânc, adânc în jos.

Încă ești departe de fund.

Nu. Nu.

E doar o fetiță! N-a făcut nimic rău.

Renunț, renunț.

Oprește-te!

Oprește-te!

Hei! Aici! Aici! Asta vrei?

Nu, nu, oprește-te, Eddie. Nu face asta, Eddie. Te rog, nu face asta.

Nu, nu, nu, nu, nu.

Bravo, Eddie. Am scos gloanțele când te-am cusut.

Nu ai vrea să strici toată distracția, nu-i așa?

Eddie, ești acolo? Sunt eu, da.

Ești acolo, Eddie?

Vezi, problema e că încarcerarea este în mare parte...

Să-i împușc? De ce nu? A trebuit să fac asta.

Asta e doar părerea mea. Ești ofensat, Eddie? Te ofensează asta?

Politicienii spun lucruri ca,

"Lasă-mă să fiu clar." Asta ar fi înțeles.

Da, așa că am spus: "E bine, se numește democrație."

Un cuvânt teribil.

Am terminat. Spune-o din nou, Eddie. Nu te-am auzit.

Spune-o din nou!

Am spus că am terminat.

Lasă-mă să ies.

Ce faci, Eddie?

Oprește-te, Eddie.

Oprește-te. Eddie, oprește-te.

Oprește-te acum!

- La naiba cu asta! - Te avertizez, hai.

Oprește-te.

Calmează-te! Oprește-te.

Eddie, te avertizez. Oprește-te.

Oprește-te. Oprește-te. Oprește-te, Eddie!

Eddie, te avertizez.

Am spus că am nenorocit de terminat!

Bună, dragă.

Ești prea bătrână pentru asta acum?

Nu, nu, vei fi mereu dragostea mea.

Îmi pare rău, chiar sper să primești asta

pentru că vreau să știi că,

că îmi pare rău.

Nu sunt bun de nimic.

N-am fost niciodată un tată bun pentru tine...

și n-am fost niciodată bun de nimic pentru nimeni.

Și eu...

Nu știu, am crezut cumva că ți-ar fi mai bine

dacă nu aș fi prin preajmă atât de mult.

E totul o prostie.

Sunt doar scuze.

Văd asta acum.

Dar să fiu tatăl tău a fost singurul lucru pe care l-am făcut vreodată

care a însemnat ceva.

E singurul lucru care a contat pentru mine.

Și acum sunt aici, la sfârșit și...

Nu cred că mai ies din asta.

Nu pot să nu mă gândesc la tine.

Aș fi vrut să petrec mai mult timp cu tine.

Știi, aș fi vrut să fiu acolo. Aș fi vrut să...

Dacă aș putea să o iau de la început, aș veni, dragă.

Știi, aș fi acolo.

Orice s-ar întâmpla, eu doar,

Te-am iubit cu adevărat, cu adevărat, cu adevărat.

Doar că am fost foarte prost la arătat.

Bună, Eddie.

Eu sunt William.

Ești în mașina mea.

Nenorocitule!

Ajutor!

Doamne. Miroși a rahat, Eddie.

Mi-ai stricat mașina.

Deci nu ești fan Căpșuni Pătimașe?

Ei bine, întâmplător e preferatul meu.

Te vei comporta?

Leagă-ți încheieturile.

Ridică-l.

Să te ia dracu!

Bine, bine, bine.

Acum, leagă-te de bară.

Foarte strâns.

E frig afară.

Plouă cu găleata.

O, Doamne. Asta-i bine.

Deci, ce crezi, Eddie, despre mașina asta, vehiculul ăsta?

O notă de geniu, nu-i așa?

Îmi pare rău, Eddie, am uitat.

Voi, tinerii, nu sunteți prea impresionați

de noi, dinozaurii bătrâni, nu-i așa?

Acum, de ce naiba ați fi? Suntem doar o grămadă de bătrâni plictisitori, nu-i așa?

Da. Ei bine, să vedem dacă... Ce-i asta?

Ăsta-i un Glock. Hei, poți ucide mulți oameni cu chestiile astea.

Să aruncăm o privire aici.

Voi, copiii, vă plac chestiile astea.

Am o surpriză pentru tine.

E un joint. Așa numiți voi chestiile astea? Jointuri?

Nu mă plâng pentru că a devenit legal acum,

de unde și scăderea mare a ratei criminalității în țara noastră, da?

Da.

În regulă, iată-ne.

Doamne atotputernic. Bleah.

Fumezi chestiile astea?

Sfinte Moise, sunt îngrozitoare.

Nu înțeleg atracția.

Sfinte Moise. Ia, trage un fum, Eddie.

Hai. Mai ia unul!

Bine. Bravo ție.

Oricum, mi-am adus ceva pentru mine.

Am niște gustări mici. Astea se numesc urși gumoși, nu-i așa?

Da, da, sunt foarte buni.

Frumos. Da, e bun.

Îmi plac urșii gumoși.

Apropo, cum mai e rana aia de glonț a ta, Eddie?

Știi, dacă aș fi fost în locul tău,

fiind un tip sensibil, bine adaptat, echilibrat,

nu cred că împușcarea în picior ar fi fost prima mea mișcare,

dar astea trebuie să fie istețimea ta de stradă de care ești atât de mândru.

Deci, bravo. Spectacol minunat.

Oricum.

Da, va fi un drum lung,

așa că mai bine mănânci ceva, Eddie, bine?

Hai.

Ia niște urși gumoși.

Delicios, delicios.

Bucură-te de ei.

În regulă.

Am plecat.

Da, știu. E...

Fiica mea, Emma, adora muzica clasică.

Cred că e extraordinară.

Da.

Trebuie să te învăț mai multe despre muzică înainte să mori, Eddie.

Când am spus că-mi pare rău, m-ai crezut, nu-i așa?

Nu despre asta a fost totul?

Da, sigur că te cred, Eddie.

Toată lumea regretă

odată ce încep să experimenteze consecințele acțiunilor lor, da.

Deci ăsta era planul tău?

Să mă distrugi, să mă nimicești, apoi doar să mă omori?

Plan? Nu, nu există niciun plan, Eddie.

Doar s-a întâmplat să intri prin efracție în vehiculul greșit, asta-i tot.

Ești un hoț mărunt și un criminal,

și tocmai ai scăpat cu...

Ei bine, ai scăpat până azi, deci... ghinion.

Atunci predă-mă.

Să te predau poliției? Nu.

Nu-mi pasă dacă mergi la închisoare, Eddie,

și nu-mi pasă dacă nu mergi la închisoare.

Vreau doar să-ți prezint o mică gustare din iad.

- Și apoi? - Ei bine, ce mai contează, Eddie?

Erai pe cale să-ți zbori creierii, nu-i așa?

Ca să-mi protejez fiica.

Da. Spune-mi despre asta.

Știi, poate n-ai mai experimentat niciodată responsabilitatea.

Și așa se simte responsabilitatea

în minunata noastră junglă umană.

Deci, bun venit la porțile iadului pe Pământ.

E o brățară frumoasă.

Ți-a dat-o fiica ta?

Da, mi-a dat-o, da.

Ai vreo problemă cu asta, Eddie?

Nu, nicio problemă.

Asculți muzica ei preferată.

Port brățara ei cu talismane.

Îmi pare rău pentru asta, Eddie.

Ce-i așa de amuzant? Care-i gluma?

- Ce-i așa de amuzant? - Da.

Ai un tip înlănțuit în mașina ta.

Da, ca și cum am fi într-un fel de nenorocită excursie rutieră în familie.

Doar tu și eu, tată.

Tată, da.

Tăticule.

Problema e că, din păcate, toată generația ta e nașpa.

Da, sunteți gunoaie. Nu știți nimic.

Sunteți ignoranți, credeți că le știți pe toate,

și țineți prelegeri întregii lumi despre ce credeți că știți,

și nu știți nimic.

O să mă anulați? Hai și anulați-mă.

Bine.

De ce nu-mi spui ce s-a întâmplat cu Emma.

- Du-te-n mă-ta. - Nu.

Explică-mi. Sunt greu de cap.

Greu de cap? Bine. O să-ți explic foarte încet, Eddie, în regulă?

Ești pregătit, Eddie? Bine.

În primul rând, acei gunoaie care ne-au jefuit sub amenințarea armei

ne-au luat tot ce aveam, dar evident nu a fost de ajuns.

Oricum, au împușcat-o în gât, pe fetița mea, Emma,

și îmi amintesc că s-a uitat la mine și a arătat spre gât.

A spus: "Tati," și eu am spus, exact așa...

A spus: "Tati, tati," și apoi a murit.

Da, am râs pentru că îmi amintesc că m-am gândit cât de ciudat,

cât de straniu era că fetița mea era cu mine într-o clipă

și dintr-odată bang, puf, dispărută.

Da, fără avertisment, pentru totdeauna,

luată de lângă mine violent, și pentru ce, Eddie?

Pentru 1500 de dolari de istețime de stradă.

De-asta faci asta.

Da, trăiești un fel de fantezie Clint Eastwood Death Wish?

Da, hai. Fă-mi ziua, Eddie. Fă-mi ziua.

- Ne distrăm acum, nu-i așa? - Da.

Da.

Zboară-ți nenorocitele ale tale de creieri pe locul ăsta.

Hai, te rog.

Fă-mi ziua.

M-am săturat să-ți aud nenorocitele tale de baliverne.

Mi-ai face o favoare. Apăsați nenorocitul ăla de trăgaci.

Da. Gunoaie ca tine, de pe străzi. Da.

La naiba cu tine! La naiba cu tine!

- Da, sunt nebun ca tine. - Nebun ca mine?

Da. Oameni ca tine mă înnebunesc.

Știi ce ești?

Ai construit mașina asta...

- Și mă torturezi. - Așa e.

- Da, și ucizi oameni. Așa e.

Da, ca și cum ai fi un nenorocit de Batman aspirant.

Așa e. Ești isteț.

Justiție, o numești justiție.

- O numești justiție. - Da, e justiție.

Ei bine, acest pretențios, înalt nivel moral, e o prostie.

Știi ce ești?

Ce-i asta? Spune-mi.

Ești un trist,

singur,

bătrân furios.

Continuă.

Lumea te depășește,

dar știi care-i partea cea mai proastă?

Care-i aia?

Că faci toate astea în numele fiicei tale.

Așa e.

Emmei i-ar fi rușine cu tine.

Să te ia dracu!

Spune-mi să-mi procesez durerea. Hai, spune-mi.

Și mă rog la micul Isus, da,

și la o mică stea pe cer

ca viața ei să fie mai bună în altă parte.

Care-i gluma? Ce-i amuzant?

Am lucrat la asta atât de mult. N-ai idee.

- Da? - Da. Cred că am înțeles.

Ce-ai înțeles?

Istețime de stradă, târfă.

La naiba cu tine! La naiba cu tine!

Nenorocitule!

Nenorocitule. O să te omor!

O să te omor.

Răspunde.

Hai. Răspunde.

Tati?

Hei. Hei, dragă.

Ce bine îmi pare să-ți aud vocea.

Îmi pare rău, telefonul meu e pe cale să moară, dragă, dar.

Am primit mesajul tău. Ce se întâmplă, tati?

Păreai atât de speriat.

Îmi pare rău, scumpo.

N-am vrut să te sperii.

Ce s-a întâmplat?

Nimic. Nu e important.

Ești bine?

Da.

Da, acum sunt bine.

Ești sigur? Pentru că nu suni bine.

Sunt bine. Promit.

Mă iei azi? La 2:15.

Tati?

Da.

Da. Da, o să fiu acolo.

Nu o să mai fii un cap-de-vânt, nu-i așa?

Nu. Nu mai.

O să vezi, o să fiu acolo.

O să fiu acolo.

Bine, dar trebuie să plec.

Dar ne vedem la 2:15, bine?

Te iubesc.

Te iubesc și eu, tati.

Hei, s-a terminat.

Deblochează ușile.

Hei.

A fost distractiv, Eddie.

Foarte distractiv.

Doamne!

Hai!

Hei!

Hei, oprește-te!

Doamne, prietene, ești bine?

Trebuie să-mi iau fiica.

Ce s-a întâmplat aici?

Ce naiba ți s-a întâmplat?

Știi, nu vreau să știu. Bine, ascultă.

Mașina ta e parcată destul de adânc în celălalt lot.

- Dă-mi vreo 40 de minute. - O să dureze prea mult.

Fiica mea are nevoie să o iau la 2:15.

2:15. Va trebui să aștepți ca toți ceilalți.

Știi ceva?

Cât mi-ai da pe furgonetă?

Hei, dragă.

Tata!

Sunt bine, dragă.

O să fie bine.

Da.

Traducerea și adaptarea: MEOO Team & Bărăgan Marius