Original subtitles

- Curvă! - Răspunde, curvă!

- Tacă-ți fleanca! - Și tu!

Gura, toți!

Și tu!

Într-o zi, când în stuf

Adormise apa vie

Au venit din cătun

Să o ia captivă

Închideți, închideți

Cușca de două ori

Printre degete

Apa vie îți va scăpa

Ca vaporașele

Luate de apa vie

În ochii săi tinerețea

E în derivă

Pe valuri

Mâine veți acosta

Apa vie nu e gata de însoțire

- Obiecte de valoare. - Mersi.

Nu vine cu mâna goală.

Văd.

- De unde vine? - Fresnes.

- Motivul? - Să fie mai aproape de familie.

Mersi. O așteptam.

Tot 1,75 m?

Cine v-a zis să vă dezbrăcați? Nu facem percheziție.

Cu dv. vorbesc!

S-a dezbrăcat fără să-i cer. Ai mai pomenit?

Hai, valea!

Domnișoarelor, vă rog.

Fetele sunt în curte. Vin și ele.

Despachetează.

Vineri vine ministra justiției.

Să te porți frumos.

Salut.

Cine ești? Ce cauți aici?

Ce înseamnă asta?

- Ia-le de aici! - Gata! Las-o.

Nu-ți face griji, e fată bună.

Ți-o trag oriunde te găsesc.

Sonia, nu ne mai înnebuni.

Mă întorc acasă

- …și găsesc o tipă. - Care e problema?

Nu ești acasă.

N-o băga în seamă. E la ciclu.

Ăștia chiar sunt serioși?

Să ne filmeze pe noi. Ar avea ce arăta.

E dusă! Și fața ei mă calcă pe nervi.

Te uiți la așa ceva?

O să te simți ca acasă.

- Unde e oja mea? - Acolo.

Mersi.

Vrei?

Nu sunt curvă.

E pentru ministră.

Să mă pupe undeva. N-are altceva de făcut?

Termină. Ne vizitează închisoarea,

pentru că, cică, e mai mișto…

Mă doare în pix.

O să fie și o paradă a modei.

Mie mi se pare tare faza.

E o schimbare.

Nicio schimbare. Tot la zdup ești.

Mereu faci mutre. Se oftică. N-au inclus-o în paradă.

Du-te dracului.

Nu te supăra, nu e mare lucru.

Cândva, poate. Inch'Allah.

Într-un vis… viitor.

Lasă-mă!

Nu te uiți niciodată la televizor.

- Lasă-mă. - Haide.

Latră, dar nu mușcă.

Cine are un foc?

Poftim.

- Mélanie! - Ce?

Ți-ai tras-o la vorbitor?

- Ce scârbos! Pe bune? - Ce e scârbos?

Nu fac așa ceva. Nu vreau să mă trezesc cu vreo micoză.

- Mincinoaso! - Ne-am tras-o toate la vorbitor.

Eu nu!

Ea și-a tras-o. Ea și-a tras-o.

- Și-a tras-o deja. - Eu nu mi-am tras-o.

Mincinoaso!

Minte!

Săptămâna trecută nu ne-a descris și pozițiile?

- Dar nu la vorbitor. - Fetelor, țigările!

Închide fereastra!

Mai repede!

Bravo. Nu vă poate lăsa omul singure nici cinci minute.

Fumatul la bucătărie e interzis.

Știți de ce?

Dăunează sănătății.

Pe bune, știți de ce?

Ea nu vorbește.

Dar dă clanță!

Înțelege.

- A venit de la Fresnes acum… - Trei zile.

Știu cine sunteți. E bine să nu atrageți atenția.

Mélanie.

Cererea de semilibertate nu vi s-a aprobat.

Mai e o comisie peste trei luni.

În trei luni?

Prea târziu, m-am săturat să fac pui.

- Vreți să faceți altceva? - Nu.

Nawal, grăbește-te!

E în regulă!

- Ce vrei? - Mai ai?

Nu.

E pentru ea.

- Valea, nu mai am! - Hei!

- Ce se întâmplă? - E nouă, nu are nimic.

Tu ești?

Păi…

Poți să i-o dai pe aia albă.

- Asta? - Da.

Grăbește-te. Nu mai avem timp.

Boukara!

Ai văzut-o pe supraveghetoarea care se crede Beyoncé?

Fetelor! Ministra.

E și directorul cu ministra.

Pot să văd?

- Hei! - Stai.

Mișcați-vă, începe.

Ce faci? Termină, te-ai dilit!

Are dreptate, arată mai bine așa.

Ea e Pilar.

E dusă cu capul. Stai departe de ea.

Grăbește-te. E rândul tău.

Ați cerut să mă vedeți?

Spuneți. Vă ascult.

Pot să-mi reiau locul la bucătărie după proces?

Audierea e la Paris și cât timp durează…

- Când e procesul? - În aprilie.

În aprilie, peste patru luni.

Avem timp să găsim o soluție.

- Mă tem că mă vor înlocui. - Înțeleg.

Dar bucătăria trebuie să funcționeze în absența dv.

Nu pot promite nimic. Depinde unde vor fi alocate celelalte.

Vedem la timpul potrivit.

Nu vă faceți mai degrabă griji pentru proces?

E epuizant.

Plecați dimineața, vă întoarceți seara.

Percheziții, audieri…

Știu.

Cât credeți că îmi vor da?

Nu știu, nu e treaba mea.

Dar știți cine sunt.

Oarecum.

Și?

Și ce?

Ce credeți despre mine?

Nu mare lucru.

Tocmai încercam să vă explic.

Nu sunt pus să vă judec.

Nu mă privește de ce sunteți aici.

Justiția decide.

Eu vreau doar să păstrez ordinea aici.

Bine?

Margot!

- Ce faceți, dle director? - Foarte bine.

Karine, îmi aduceți dosarul drei Amari?

Imediat.

- Fiica dv. e aici. - Mersi.

Trebuie să trageți.

Ce faci, scumpo?

- Merge? - Da.

E locul meu.

Scuze, scumpo, n-am văzut cât e ceasul. Termin în două minute.

Arată-mi ce ai desenat.

E foarte drăguț.

Suntem noi în câteva zile.

Mersi.

Karine, le puteți cere să dea căldura mai încet?

- Închid ușa? - Da. Împingeți.

Nu e nicio problemă cu fata dv.

E bună la toate materiile. E foarte isteață.

Dar…

Ar trebui să vorbiți cu ea.

Pentru că?

Colegii râd de ea.

E mai rar să ai ambii părinți în închisoare.

Poftim?

- Ceilalți părinți se întreabă. - Ce anume?

Lucrăm în închisoare. Nu suntem la închisoare.

Suntem funcționari ca dv. Ce e cu prostiile astea?

Liniștiți-vă. Nu asta am vrut să spun.

Ba da, asta ați vrut să spuneți, cu tonul ăla superior.

Ar trebui să fiți mândru în loc să-mi criticați fata.

Nu asta am vrut să spun, îmi pare rău.

Ce e? Ce te-a apucat?

Cine e conțopistul ăsta cu viața lui meschină?

Și tu, cine ești?

Eu nu sunt doar funcționar, sunt și artist.

- Un artist blestemat. - Și frustrat?

Da, sunt frustrat! Iubito, nu mai pot!

Cum ți se pare puloverul meu?

Arată bine.

Sper că-ți place, tu mi l-ai făcut cadou.

Ce e? Nu-ți face plăcere?

Ba da,

dar nu-ți trimit bani pentru asta.

De ani de zile nu mi-am mai cumpărat nimic.

Nu știu, e totuși Crăciunul.

Cine e fata?

Nimeni.

Nu-ți face probleme, ești sigură?

Da, sunt sigură.

Ți se dă de lucru și aici?

- Bineînțeles. - Tot pictură?

Acum sunt la bucătărie.

Cerusem la Fresnes, dar nu m-au lăsat.

N-au vrut să mă lase să folosesc cuțite.

Nu ești criminală.

- Cu cât te plătesc? - Nouă euro.

E bine. Pe oră?

- Pe zi. - Zău?

Mă rog.

N-a fost scump.

L-am cumpărat din piață.

Ai făcut bine.

Vin și prietenele tale?

Nu prea le mai văd de când ești aici. Dar nu-i nimic.

De ce?

Nu știu. Nu mă mai vizitează.

Te-ai bătut cu ea?

În închisoare… La box, mă pune la podea.

În boxul thailandez, de exemplu, te folosești de picioare.

La box thailandez, o bat.

Bună, fetelor.

Ți-a plăcut că ai văzut-o pe mami?

Eu vizez fluierul piciorului.

Ați văzut-o pe matroană?

Are niște țâțe pe cinste. Îmi venea să i le ling.

Mă întreb dacă și ale tale sunt la fel.

Le putem gusta?

- Las-o. - Discutăm.

- Poate o violez. - Tu, mă violezi?

Ia-ți mâinile de pe ea!

Termină, termină!

Termină!

Trage-i una! Hai, Anna!

Lasă-mă!

Gata, te-ai calmat?

Lasă-mă.

Mersi.

Bună ziua.

Închideți ușa, vă rog.

Luați loc.

Voiam să discutăm despre incidentul de săptămâna trecută.

Să nu se mai repete.

Trebuie să vă controlați.

Dacă se mai întâmplă, voi impune sancțiuni.

Se apropie procesul. Trebuie să vă purtați ireproșabil.

Am înțeles. Mulțumesc.

Unde vă duceți?

O spun pentru că vreau să vă ajut.

Nu eu sunt închis.

Vă vede un psiholog?

Avem psihologi. Vă pot ajuta.

Prefer să vorbesc cu dv.

N-aș fi zis.

Ne putem vedea din când în când

înainte de proces ca să discutăm.

Am terminat?

Nu. Am timp.

S-a nimerit bine. Și eu.

E greu pentru mama, fără mine.

E singură.

Și tatăl dv.?

- Nu există. - A murit?

Nu. Nu știu prea bine.

Ce vă amuză?

Cum ați spus: „A murit?”

Nu mai fiți așa scorțos. Glumesc.

De abia l-am cunoscut.

Nu fiți trist.

Se întâmplă și la case mai mari.

Urmați cursuri?

Aici?

Nu, la Oxford.

- Și eu pot glumi. - E mai puțin comic.

Urmez cursuri, da.

Ca să pot da la facultate.

E bine.

Dar, din cauza procesului, o să rămân în urmă.

Ce înveți rămâne.

Important e să le luați în serios.

Ce faceți acum?

La cursuri?

Analiză de text.

- Ce text? - Fedra.

Racine.

- Poftim? - Autorul, e Racine.

Nu știu. Mă testați?

Pe tip îl cheamă Racine.

- Care rimează cu „asin”? - Da.

Îl cheamă și Jean, ca pe mine.

Mă rog, Jean Racine.

- Jalnic. - Da, jalnic.

Și vă place textul?

Da, dar pentru ea pare nasol.

E victima destinului ei.

Credeți în destin?

Nu știu.

A fost acum 2000 de ani. Pe vremea zeilor. Acum e altfel.

Da, e altfel.

Fir-ar.

Te-am strâns prea tare?

Ar trebui să țină până mâine.

Mersi, ești un înger.

- Ce faci? - Am crezut…

De asta te porți frumos cu mine?

La naiba.

Nu te poți încrede în nimeni aici.

Ai distrus-o!

Le-am spulberat!

I-a tras-o!

- Te-ai bosumflat? - Zoé, nu ai limbă?

Care e treaba, fetelor?

- Bună ziua, dnă consilier. - Dle director.

Cum vi se pare cazul acesta?

Complicat.

Dar era minoră când s-a întâmplat.

Nu are antecedente.

Vom vedea. Baftă. La revedere.

- Ne părăsiți? - Nu am chef.

Aș vrea să cred.

Avocata mea a zis 15 ani. Aproape mai mulți decât am.

Nu se știe, pot fi 12.

Sunteți drăguț.

Nu, îmi fac meseria.

Cum e Fleury?

E fantastic, cu multe spații verzi, fără zăbrele la ferestre.

Glumesc.

Imens, multă agitație. O să vă bucurați să vă întoarceți.

Nici aici nu e prea vesel.

Aveți grijă.

- De ce, plecați? - Nu eu, dv.

- Nu mă uitați, cu bucătăria? - Nu, nu vă uit.

Amari, plecăm.

Geaca.

Rochia.

Sutienul.

Chiloții.

Întoarceți-vă.

Deschideți gura.

Vă puteți îmbrăca.

E în regulă, Anna?

Cum vă simțiți?

Ce v-a apucat să vă îmbrăcați așa?

Acoperiți-vă.

Ce Dumnezeu!

Așa.

Și?

Cum a fost?

Ți-am păstrat pâine.

„Am vrut să fac un efort.

Să fiu frumoasă. Să mă prezint bine.

Am făcut exact pe dos.

Sunt o ratată.

Culegi ce ai semănat.

Cred că merit tot ce mi se întâmplă.

Mă simt atât de vinovată.

Sper să mă întorc repede, să-mi reiau locul la bucătărie.

Anna.”

Jean?

Ce faci?

Vino să te culci.

Se ține cu ușile închise, dle.

Nu intrați, decât dacă sunteți martor.

Dra Amari mă duce cu gândul

la fetele din ziua de azi

care-și confundă corpul erotizat la maximum

cu dorința arzătoare de stabilitate afectivă.

O prăpastie periculoasă,

simbolul pierderii reperelor

specific unei întregi generații.

Cer pedeapsa cu închisoarea între zece și doisprezece ani.

Ați primit nouă ani,

nu veți primi 20 dacă faceți apel.

Ați făcut deja patru ani?

Un pic mai mult.

Cu reducerea pedepsei, veți ieși după procesul de apel.

Veți avea 24 sau 25 de ani?

Douăzeci și patru.

Multe femei își refac viața mult mai târziu.

Cum se poate reduce pedeapsa?

Știți cum. Depinde de comportament.

Deci și de dv.

- Cum așa, de mine? - Dv. scrieți rapoartele.

Eu și ceilalți ofițeri. Nu le scriu singur.

Știți să folosiți computerul?

Nu toată lumea de aici știe.

Am un proiect pentru dv. Vă ia o după-amiază pe săptămână.

Ce e? Sunt la bucătărie…

La bucătărie nu se poate, deocamdată.

Ați fost alocată la serviciul general.

Nu e sfârșitul lumii.

Veți petrece mai mult timp în afara celulei.

Și ce altceva mai trebuie să fac?

Uite.

Am implementat un proiect de aprovizionare din exterior.

- Un fel de consignație. - Cam așa ceva.

Doar că produsele sunt mai ieftine decât în exterior

pentru că sunt aproape expirate.

Deci asta era.

Mai bine să iei gel de duș cu doi euro

decât cu șase.

Veți gestiona comenzile deținutelor în funcție de fondurile lor.

De banii lor.

Și în funcție de gama de produse propuse de distribuitor.

Cum merge?

Bine. Am pus produsele pe categorii,

igienă, mâncare etc.,

și am trecut data de expirare.

Cum trece data, cantitățile dispar.

E foarte bine.

Dar asta…

Ce e?

Banii deținutelor.

Foarte bine. Continuați așa.

Domnișoarelor, putem reîncepe?

Puteți fi atente?

Aș vrea să continuăm discuția

despre Fedra, pe care ați citit-o,

aș fi vrut să discutăm ceva.

Aș fi vrut să aflu părerea voastră

despre, de exemplu:

„Hotărâm dacă ne îndrăgostim?”

Nu.

Ce înseamnă să ne îndrăgostim?

Chiar iubim, sau ne place ideea de iubire?

E interesant. Ce părere aveți?

Ce ne face să ne îndrăgostim?

Cred că…

Spune.

Lăsați-mă să vorbesc.

- Cu cuvintele tale. - Lăsați-mă să mă exprim.

- Hai, Mélanie. - Cred că…

Nu hotărâm dacă ne îndrăgostim, dar hotărâm să rămânem.

- Nu hotărâm nimic. - Nu?

Se întâmplă când vine timpul.

E vorba de aceeași lungime de undă…

Ce înseamnă?

Bunăciunea.

Bunăciunea.

Fizicul, deci.

- Personalitatea. - Personalitatea.

Farmecul.

E ce simțim, multe alte chestii.

Fiorii.

Așa e, da.

Stelele…

Există iubire fuzională, iubire pasională.

Iubire…

Când devenim posesivi, nu vrem să dăm drumul.

De unde știi?

N-a atins-o nimeni, și…

„N-a atins-o nimeni.”

Doar Charlie a atins-o!

Uneori, pot exista interdicții morale.

Întocmai.

Inima e altceva.

Este conflictul dintre inimă și rațiune.

Exact. Fedra iubea pe cineva pe care nu avea dreptul să-l iubească.

Asta o împiedică să iubească?

Nu-mi place când spuneți că nu are dreptul să iubească.

Cine hotărăște cine are dreptul?

Nu știu. Vorbiți de interdicții morale.

Care sunt interdicțiile morale?

Faptul că nu avem dreptul nu ne împiedică.

- Așa e. - Sunt de acord.

- Asta se întâmplă în piesă. - Exact.

Vom citi un extras. Vreți să citiți, Aïda?

Da. Eu sunt Aïda.

„Osânda mi-e mai veche.

Când, prin căsătorie,

Tezeu m-a dus cu sine, regină și soție,

Îmi regăsisem pacea și traiul fericit

Dar pe dușmanul aprig atunci l-am întâlnit

Și m-am pierdut văzându-l

Cu mintea tulburată și rătăcind cu gândul,

Nu mai zăream lumina

Și glasul mi-era stins,

O caldă-nfiorare simțeam cum m-a cuprins.”

Bună ziua, Priska.

Studiați, bravo.

E Fedra?

Nu, nu e Fedra.

- Poftim? - Nu, nu e Fedra.

S-a întâmplat ceva?

Spuneți-mi.

Nu, doar vreau să plec de aici.

Înțeleg.

Nu, nu înțelegeți.

Pot?

Anna, în închisoare…

Nu are nicio legătură.

Nicio legătură?

Atunci care e problema?

Dumneavoastră.

Poftim?

Nu înțelegeți?

- Unde vă duceți? - Plec, nu am dreptul?

Și notițele?

Sunt pentru dv. Citiți-le.

„«Osânda mi-e mai veche.»

Am un secret pe care nu-l mai pot păstra.

La Fleury, nu mă gândeam decât la dv.

De când m-am întors, e și mai rău.

Am inima grea, totul e insuportabil.

De asta vreau să plec. Transferați-mă.

Anna.”

Jean.

Alo, da?

- Vin imediat. - Ce e?

O problemă cu una din fete.

Trebuie să mă duc.

Pilar a făcut-o.

Colega de celulă avea dureri abdominale. A vrut s-o facă să tacă.

Am venit cât de repede am putut.

Lăsați-mă!

- Tâmpitelor! - O ducem la izolare.

Da?

- Am o veste proastă. - Ce e?

Deținuta era însărcinată

și a pierdut sarcina.

Acum e în afara oricărui pericol.

Anunțăm familia?

Nu, îi anunț mâine.

Noapte bună.

Merge, e totul în regulă?

Trebuie să înțelegi…

Ceea ce facem e important.

Suntem singura închisoare din Franța care face asta.

În toate celelalte, prețurile sunt umflate.

Încet.

Iartă-mă.

Tot mai vrei să pleci?

Acum faci baie pe întuneric?

Ce e?

Nimic. Mă uitam la tine. Nu am dreptul?

Noapte bună.

Ce e asta?

Casa noastră.

Cred că e timpul să-mi faci o cheie.

O cheie?

Da.

Eu am decorat toate camerele.

- Noi suntem acolo? - Da.

Suntem cam grași.

E frumos la tine. Adică la noi.

Deci îți place.

Tu îmi placi, da.

Cântăreții de raï vorbesc patru ore înainte…

Fetelor, uitați-vă la director.

Nu ne mai suportăm.

E imposibilă, ne insultăm tot timpul.

- Mai mult ea pe mine. - Nu acum.

Dar concret, ce anume se întâmplă?

Insulte…

Dă în mine cu ce nimerește.

Depinde în ce toane e.

Bine.

De când se întâmplă asta?

De peste o lună.

Raportul e foarte bun, Alhem.

Nu văd de ce s-ar opune comisia.

Dar nu vă garantez nimic.

- Mulțumesc oricum. - O zi bună.

Mulțumesc, la revedere.

Voiai să mă vezi?

Stai jos.

Stau bine în picioare.

Cum vrei.

E vreo problemă?

Spune-mi.

Am greșit, îmi pare rău. Nu trebuia.

O să-ți aranjez transferul. Așa e. E mai bine pentru noi.

Îți bați joc de mine?

Nu.

Îmi pare rău.

Nu înțeleg. Vorbești serios?

- O fac pentru noi. - Nu, o faci pentru tine.

Ți-am scris o scrisoare înainte să mă seduci.

- Știu. Am citit-o. - Și?

Ești un laș.

Nu mă atinge!

Dnă supraveghetoare!

- Ați terminat? - Da.

Bună ziua tuturor.

Mă numesc Élise, sunt supraveghetoare la închisoarea Santé.

Predau cursuri de pictură în regiunea pariziană.

Vin aici pentru prima dată.

Sunt sigură că va fi bine. Am auzit multe despre voi.

Să nu mai pierdem vremea. Am nevoie de un model.

De genul supermodel?

Pe bune?

Una dintre voi va poza și celelalte o vor desena.

- Nu eu! - Nici măcar în vis.

Haideți. Oricum faceți cu rândul.

Foarte bine, dră.

Veniți aici.

Prindeți hârtia de planșetă.

Pe bune?

I s-a făcut cald!

Nu era neapărată nevoie, dar dacă nu vă deranjează…

Îi desenăm sânii?

Bineînțeles.

De ce-i ascunzi? Arată-ne sânii.

Miroase bine!

Louise s-a culcat deja?

A făcut duș, s-a spălat pe dinți.

A făcut duș, s-a spălat pe dinți?

E aproape gata.

Jean?

Ce faci?

Ce, nu-ți place?

Te-am văzut azi, când s-a dezbrăcat fata aia.

Nu-ți puteai lua ochii de la ea.

Nu e adevărat.

Vă transferăm și până plecați stați la izolare.

Nu mai puteți rămâne aici.

- Nu puteți face asta. - Ba pot.

Ați mers prea departe. Vă avertizasem.

Dacă mă transferați, vă denunț.

Și ce o să spuneți?

Te dau în gât. Spun tot ce știu.

Tot ce am văzut. Tot ce știe toată lumea.

Nu știți nimic și nu ați văzut nimic.

Mai devreme sau mai târziu o să se afle că i-o tragi.

Hei.

Între noi fie vorba, eu aș avea grijă.

E o ciudată, o nemernică.

Se vede.

Mersi pentru sfat.

În locul dv., aș fi făcut la fel.

Având în vedere unde mergeți.

Te crezi superior, dar o să ți-o tragă!

Fraiere!

- Ce faceți? - Nu se vede?

De ce nu sunteți în sala de informatică?

- Dat fiind că plec… - Nu mai plecați.

Și dv., Michot, ce faceți? Sunteți în pauză?

Mișcați-vă!

La treabă.

Dar n-am terminat.

Și dv., Castejon.

Mergeți în celulă.

- Pe curând, Anna. - Pe curând!

Ocupați-vă de asta mai târziu.

N-am mai tuns pe nimeni.

Mincinosule.

Nu te mișca, ți-am zis.

N-ai tuns-o niciodată pe soția ta?

Nu e niciun secret, porți verighetă.

E nasol că n-avem oglindă.

Ai copii?

De ce nu vorbești? Poți să-mi spui.

Dacă ai soție, sigur ai și copii.

E mai rău dacă nu vorbești. O să-mi imaginez.

Ce-ți imaginezi?

Când te întorci acasă seara, copiii îți sar în brațe.

Vrei să-ți spun?

Nu, cred că prefer să nu știu.

Nu astăzi. Poate în altă zi.

Eu nu am copii, dacă cumva erai curios.

Dar nu e nimic bătut în cuie.

Îmi închipui.

Vreau să am într-o bună zi. Ca să știi.

Deci?

Nu arată rău.

E adevărat?

Tu, în schimb, arăți nașpa.

De ce?

E complicat, dar pot să te tund.

Să mă tunzi? Ai dreptate.

Nu mi-ai zis de ce nu mai plec.

N-a mers. Nu te vor.

Minți. Ai dat înapoi.

Nu, jur.

Spune-mi adevărul.

Pentru mine nu e o glumă.

Nu mă mai minți.

În primul rând, ești laș.

Și în al doilea rând, nu te pricepi.

Juri că nu o să mă mai minți?

Jur.

Atunci spune-mi.

În clipa asta, mă vrei?

Nu răspunzi?

Vreau s-o facem așa cum trebuie.

Vreau să-ți ofer plăcere.

Dacă iese vineri, brățara asta îi va aminti de mine.

Deja luasem brățara.

Mi-am pus-o la mână pentru că…

Ce ți-ai făcut la păr?

Îți stă bine.

…m-ai învățat multe lucruri.

De când te uiți la așa ceva?

Era loc pentru o surioară.

Nu mă gândeam că e loc pentru o soră mai mare.

Tu ești ca o soră mai mare.

O faci din interes?

Îl iubesc.

- Pentru el, ești doar o partidă. - O să vezi.

Te vezi ieșind cu el în afară?

Nu știu. E în viitor. Nu-mi pot imagina.

Nu știu nici măcar când ies de aici. Deci unde, cum, cu cine…

Ai dreptate.

Vrei să stingi televizorul?

E o prostie.

E deprimant.

Încă o dată.

Ultima dată.

Ultima dată.

E a treia dată când zici că e ultima.

După care, dacă vrei, ne-o punem iar.

„Cuvintele…

Gata de a fi rostite Mi se opresc pe buze

O forță irezistibilă Mă face să vorbesc

Pe când altă forță Mă împiedică

Zeii îmi sunt martori

Că nu vreau Ceea ce vreau

Nu puteți…

Nu puteți exprima Ce vreți să-mi spuneți?

E ușor să exprimi Sentimente ordinare

Dar sentimentele alese Nu-și găsesc ușor calea

Nu te temi, mamă

Să-mi încredințezi Durerea ta?

Numește-mă soră, Hipolit dragă

Sau sclavă

Sclavă, mai degrabă.

Sunt gata să fac Tot ce-mi ceri.”

Da?

- Da, Karine. - Ședința, dle director.

Ofițerii vă așteaptă.

Uitasem.

Amari, vă descurcați?

Bineînțeles, dle.

Toate sunt mulțumite

că au frigider în celulă. Comandă mai mult.

Datorită consignației înființate la începutul anului.

Scuze, am o întrebare despre consignație.

E frumos să poți comanda cantități mari,

dar trebuie să ai și bani.

Mi-e teamă că încurajăm frauda.

Exact.

Să poți cumpăra produse la același preț ca toată lumea

ar trebui să dea impresia de corectitudine

și, dimpotrivă, să scadă delincvența

pe termen lung.

Mai e ceva?

Sunt întrebări în legătură cu deținuta pe care ați însărcinat-o

cu gestionarea comenzilor.

Adică, Hervé?

Nu ați consultat comisia de plasament.

E o zi pe săptămână și ține de serviciul general.

Petreceți mult timp cu ea.

Lumea vorbește.

Lucrați toți

la penitenciar de mult, știți cum stă treaba.

- Zvonuri. - E un mediu închis.

Lumea vorbește. N-ai ce face.

Repet:

programul ăsta e un succes, suntem primii în Franța.

Măcar o dată să ne bucurăm.

Asta e tot?

Pentru azi.

Mulțumesc, o zi bună.

O zi bună!

Deci ai rămas aici?

Cred că s-au atașat de mine.

Știi, am…

Am sunat-o pe Mona, ghicitoarea.

Da?

- Mai trăiește? - Da.

- De ce ai sunat-o? - Pentru tine.

Pentru mine?

Să-mi spună despre tine.

Mi se părea că-mi ascunzi ceva.

Și o întrebi pe Mona, care nu mă cunoaște?

Îmi ascunzi ceva. Nu mi-ai spus că ai prieten.

Trebuie să-l părăsești.

Nu e bine pentru tine.

De unde știi tu ce nu e bine pentru mine?

De ce ai venit?

- Să te ajut! - De ce ai venit?

Mona mi-a zis.

Mona nu mă cunoaște, la naiba!

Și nici tu! Du-te…

Nu veni la mine să-mi torni baliverne.

Termină! Nu mai vorbi cu mine!

De ce ai venit? Nu știi nimic despre mine, dar vii să mă judeci.

De când știi tu ce e bine pentru mine? Mă cunoști?

Nu mă mai ajuta! N-o să reușești.

N-o să reușești, îți garantez.

Nu vorbi așa, te rog.

Am venit că vreau să te ajut, vreau să înțelegi.

E pentru binele tău. Greșești.

Crede-mă.

- Haide. - Dar habar nu ai.

- Ba da! - Nu vezi că habar nu ai?

Nu veni aici, la naiba!

Nu mai veni! Nici măcar nu știi cine sunt!

- Sunt mama ta. - Acuma ești mama mea?

Ai văzut ce ai făcut? Îți place ce ai făcut?

Îți place ce ai făcut?

Nici când sunt fericită nu pricepi.

Anna!

Micuța mea e ca apa

E ca apa vie

E iute ca un pârâu

Pe care-l urmează copiii

Fugiți, fugiți

Repede dacă puteți

Niciodată n-o veți prinde

Când se aud fluierele

Când curge apa vie

Ea mână turmele

În țara măslinelor

La naiba.

Ce asculți?

Ascultă.

E mama ta?

Eu și taică-meu i-am distrus viața.

Nu e puțin lucru.

Nu e de râs.

Nu.

Cu ce se ocupă?

E îngrijitoare.

- La un spital? - Nu, la domiciliu.

La bătrâni. Se ocupă și de sora ei.

Ce s-a întâmplat?

Se bagă unde nu-i fierbe oala.

E normal, își face griji. E mama ta.

Doar când îi convine.

Și nici nu e cazul, sunt bine.

De când am intrat aici, nu m-am simțit niciodată atât de bine.

E ca și cum n-aș avea dreptul la fericire.

Ți se pare că e greșit?

Ce?

Termină. Ce faci?

Amintire.

De ce, amintire?

Pentru atunci când nu ești cu mine…

- Termină. - Ești frumoasă.

Și eu pot să-ți arăt ceva.

Arată-mi.

Oh, da! Frumos!

Uite.

Am și eu unul.

Ce e asta?

E al tuturor fetelor. Fiecare are cartela ei.

Nu fi așa șocat. Nu vrei numărul?

Nu e de râs.

Ți-l dau. Faci ce vrei.

E o prostie.

Credeai că ești singurul cu telefon?

Ce faci?

Plec.

Pentru o vreme. A început vacanța, am familie. Ai uitat?

Ne întoarcem în apartamentul de la munte, de anul trecut.

Deci o să-ți revezi prietena, Mathilde.

O să faceți cursuri împreună.

MAI EȘTI SUPĂRATĂ? RĂSPUNDE-MI!

Mathilde zice că mă întrece la schi.

A câștigat și a doua stea.

Tati?

- Da, scumpo. - Mă duci la cursurile de schi?

NU MAI VORBESC CU TINE.

Jean, la ce te gândești?

Scuze.

Louise te-a întrebat ceva.

Mă duci la cursurile de schi?

O să schiezi cu mine și o s-o întreci pe Anna.

Pe Mathilde.

Cine e de serviciu? Biroul meu n-a fost niciodată așa murdar.

E în permisie.

Atunci cineva de la serviciul general.

Amari, de exemplu.

- Sunteți sigur, dle director? - Karine!

Da?

- A sosit deținuta. - Să intre.

Bună ziua.

Ne puteți lăsa, mulțumesc.

Ai luat-o razna?

- Nu vreau să te mai văd. - Taci…

Ce dacă ne aude cineva. Nu sunt curva ta.

- Nu vreau să ne rănim. - Zău?

Păcat, că numai asta știi să faci.

- Spui prostii. - Ăsta e adevărul.

Nu-ți dai seama. Nu-ți dai seama de nimic.

Eu nu te am decât pe tine.

Stai la birou.

Îți completezi hârțoagele.

Și seara te duci acasă.

Da.

Termină.

Oprește-te.

Oprește-te.

E foarte greu.

- Dă-mi-l. - Ți-e frică?

De ce ți-e frică?

Bum!

Uneori, vreau să se termine totul, dar nu reușesc.

Nu sunt în stare nici măcar să mă arunc.

Sunt aici.

Nu. Ție nu-ți pasă.

- Te excită, atâta tot. - Termină.

Ce a primit de Crăciun?

Păpuși.

Da?

Dar eu am primit ceva mai frumos.

Bineînțeles.

Vor fi și cadourile de la bunici.

Ce ți-au luat?

Playmobil.

I-am dat scrisoarea lui Moș Crăciun.

Mă disperi.

Mama dv. n-a venit. Vă puteți întoarce în celulă.

Stai.

Nu așa.

Ce ai? Ce te-a apucat?

Stai!

Fir-ar.

La naiba.

Ați sunat la Jean Firmino.

Bună ziua.

Mulțumesc.

De ce ai făcut asta?

De ce ai venit?

Gaby, un păhărel, te rog.

Dă-ne două.

Mersi.

Sărută-mă.

Lasă-mă!

Nu vrea. Valea!

Care e problema ta?

…și-a pus organismul la grea încercare.

Se va reface în curând.

Viața încă o mai vrea. V-ați liniștit?

- Da, mulțumesc. - Pe curând.

Dnă Amari, bună ziua. Sunt directorul…

Știu cine sunteți. Anna mi-a vorbit de dv.

Cum este?

Prinde forțe.

Bine. Și dv.?

Eu ar trebui să vă întreb pe dv.

Duceți-vă. Rămân aici.

Bună ziua.

Nu, dle. Nu se poate.

Dar am venit și ieri.

S-a deschis o anchetă.

Nimeni de la închisoare nu poate intra.

Îi puteți da bomboanele de ciocolată? Știu că-i plac.

E cineva?

- Élise? - Louise doarme, o s-o trezești.

V-ați întors deja?

Te-am așteptat la gară.

Fir-ar să fie! Îmi pare rău.

Dormi aici?

Nu eu, tu.

- Élise. - Ai un nas pe cinste.

Îmi explică cineva ce caut aici?

Administrația a fost informată cu privire la anumite abateri.

Ce abateri?

Luați loc, vom discuta.

Nu prea am timp. Despre ce e vorba?

Luați loc. Lăsați-mă să pun eu întrebările.

- Doriți o cafea? - Nu, mulțumesc.

Unde erați pe 30 iunie 2009?

De unde să știu? A fost acum șase luni.

Întrebați-o pe secretară. Eram la birou, acasă, nu știu.

Nu ați încercat să asistați la procesul unei noi deținute?

Care din ele?

Adică obișnuiți să mergeți la procese?

Mi s-a întâmplat, da.

Sau la spital când au probleme?

- Dle Firmino… - Comandant.

Dle comandant Firmino.

Am primit o scrisoare. O fostă deținută denunță

relația dv. strânsă cu o altă deținută, dra Amari.

Doar nu o luați în serios?

- Fata asta e o pacoste. - Știți despre cine vorbesc?

M-a amenințat, dacă o transfer. Se întâmplă des. Doar nu vă surprinde.

Am deschis o anchetă preliminară

și nu e singura care denunță relația.

O anchetă preliminară?

E adevărat

că această deținută cumulează mai multe posturi,

contrar regulamentului închisorii?

Dra Amari lucrează la serviciul general

și se ocupă, o zi pe săptămână, de gestiunea consignației.

Nu este un post cu normă întreagă.

De ce nu v-ați consultat cu comisia?

Era singura calificată.

Căutam pe cineva cu o sentință lungă

și care să știe să folosească Excel. E greu de găsit în închisoare.

Știți care e porecla drei Amari?

Nu.

Directoarea.

Vă spune ceva?

Nu.

Știți ce zvonuri circulă?

Dacă e să cred zvonurile, m-am culcat cu toate.

Conduc o închisoare de femei.

Nu dau atenție zvonurilor.

În afară de mamă, mai are cineva permis de vizită?

Da.

Dar nu știu cine o mai vizitează, dacă are prieten.

Nu mă interesează viața ei privată.

În celula ei a fost găsit un mobil.

Știați?

Că există mobile în închisoare? Ce știre senzațională!

- Dle, nu am terminat. - Comandant.

Conducerea unei închisoare se face interacționând cu deținuții,

nu din spatele calculatorului.

Am urcat în grad, rând pe rând,

am ajuns comandant.

Am avansat mai repede decât alții prin autoritate și psihologie.

În afară de zvonuri, nu aveți nimic împotriva mea.

Deținuta va fi transferată la închisoarea Fleury-Mérogis

în așteptarea apelului.

Mă doare undeva.

Dle comandant.

Aveți o carieră strălucită.

Nu distrugeți totul.

La mulți ani!

La mulți ani, tati!

Mersi, scumpo.

De ce faci asta?

Nu-ți place?

Dar ție?

Ce mie? Tu ai împlinit 40 de ani, nu eu.

Ți-am încercuit niște anunțuri.

Și tu ai început? Vrei să-mi găsesc alt job?

Nu, alt apartament.

Nu vreau să mă mai prefac.

Ori se schimbă lucrurile, ori îți faci bagajul și te cari.

La mulți ani

Cele mai frumoase urări

Da.

Noi suntem. Suntem jos.

La naiba, am uitat cu totul.

Glumești?

Nu, îmi pare rău, am…

Astăzi nu pot.

Cum așa?

Am ceva foarte important.

Ce naiba, e o dată pe săptămână!

O să mă revanșez. Promit.

Îmi pare rău.

Plimbare.

- Ce e? - Vine de pe acoperiș!

Ți-a plăcut ce am făcut?

Ai înnebunit? Ce te-a apucat?

E pentru că nu poți veni mâine?

Nu ar fi prudent.

Iar te-au hărțuit?

Nu, dar… E mai bine să fim discreți.

De asta mă suni de pe telefonul maică-mii?

Printre altele.

Și de asta nu mai lucrezi?

Nu, e altceva. Mi-am luat liber.

Mă săturasem să fiu în închisoare fără tine.

O lună pare o veșnicie.

Ce știi tu de timpul care trece?

Iartă-mă. N-am vrut să spun asta.

Ne vom putea vedea curând.

Vei avea permisii după apel.

O să vii la prima mea ieșire?

Bineînțeles.

Te aștept de cealaltă parte a zidului.

Fără costum?

Fără costum.

Te-ai hotărât ce vrei, sau nu încă?

Știu. Vreau să văd marea.

O să fie complicat.

Atunci, nu știu… Un hotel frumos.

Bine, un hotel.

Nu un hotel. Un hotel frumos.

Nu o dărăpănătură.

Promit.

Un hotel frumos.

Voiam să-ți spun… Când sunt deprimată,

mă gândesc la timpul petrecut cu tine.

A fost greu, dar a meritat.

Mă gândesc și la noi în afară.

Și eu.

Nu mă uiți, bine?

- Bună ziua. - Bună ziua, bun venit.

Mulțumesc.

Am rezervat o cameră pe numele Firmino.

Firmino.

La ce te uiți?

La tine.

Te deranjează?

E o noutate.

Nu, e diferit. Nu mai sunt prizoniera ta.

E ceva în neregulă?

Nu-ți place acolo?

Iubito.

Nu, nu-mi spune „iubito”.

Ce s-a întâmplat?

Spune-mi.

Nu știu, nu-mi place. Nu vrei să te acoperi?

Ba da.

Poftim.

De o lună așteptăm ziua asta.

Tocmai de aia voiam să fie specială.

Și, nu-ți place aici?

Nu știu.

E soția ta, fetița ta.

Asta e problema mea.

Lasă-mă să termin.

În închisoare îmi plătesc datoria. Mă reinventez.

- Aici… - Anna.

Nu mai ai mult.

Și când vei ieși, o să vin. Asta contează.

Când ies nu vreau să mă simt mai vinovată decât atunci când am intrat.

Aveai mai multe țoale când ai intrat.

Nu e de râs.

Unde te duci?

Nu departe.

Așa, deci? Deja.

- Mă abandonezi. - Ca să vezi.

Începe bine.

- Chiar pleci? - Îmi trebuie o brichetă.

Fumezi?

Da.

- Mi se întâmplă. - Ai grijă, dăunează sănătății.

Bună ziua. O brichetă, vă rog.

Și o cartelă de telefon, vă rog.

Cu câte minute?

Aveți nelimitate?

Nu.

O iau pe aia.

Doisprezece euro.

Poftim, e pentru tine.

Are doar patru ore, dar pot s-o reîncarc la distanță.

Păstrează SIM-ul și dă-mi cartela ca să am numărul tău.

Știi cum s-o ascunzi?

Da, am mai făcut-o.

Mersi.

- Tati? - Îmi deschizi?

Ești tot în pijamale?

Chiar așa?

Ești încă somnoroasă.

Ce mai îmbrățișare!

Îmbracă-te, repede!

Azi te duc eu la școală.

Mai știi unde e?

Pot să intru două minute, cât timp se îmbracă?

Am adus croasante.

Așa.

Patru minute.

- Nu mi-e foame, ți-am spus. - Nu mă deranjează.

N-am poftă, cum altfel să-ți mai spun?

Termină, te rog.

E serioasă relația?

Nu știu.

E complicat.

Ce te-a apucat?

Știi cum mi se spune acum?

Sunt zvonuri.

Poate, pentru alții.

O iubești pe fata asta?

Da.

O să uite de tine, odată ce va ieși.

- Ești conștient totuși? - Nu cred.

Zău?

- Și ce o să faceți? Întemeiați o familie? - Termină.

Spune-mi. Mă interesează.

Care e planul tău?

Deschizi o pizzerie?

Nu știu.

Aș vrea să pictez…

Termină cu pictura, ești ridicol.

N-ai fost niciodată pictor.

Nu ești artist.

Mă enervezi cu complexele tale prostești.

Ești fiu de mecanic auto, director de închisoare.

Ai o fiică și o soție care te iubesc. Nu-ți ajunge?

Ce-ți lipsește?

Să salvezi o puicuță ca să te simți puternic.

Asta e opera ta de artă?

Ești jalnic.

Sunt gata.

Louise, iubito.

Așteaptă-l pe tati în hol.

Trezește-te, te rog.

Trezește-te.

Nu te aștept la nesfârșit.

Vino, scumpo. Ia-ți ghiozdanul.

Alo?

Alo?

Cine e?

Pot vorbi cu Jean?

Nu e aici. A plecat s-o ducă pe fată la școală.

Cine e?

Vă place să distrugeți vieți?

Ar fi altfel dacă aș dispărea?

Da, să dispari, e tot ce poți să faci.

Ce o să faci?

Nu știu.

Trebuie să te vadă cineva.

Să le spui.

Crede-mă. Du-te la infirmerie.

De ce nu vrei?

Ca să-l protejezi?

Ar putea pierde tot.

Și tu? Tu n-ai nimic de pierdut?

Nu pot să-i fac asta.

Are o slujbă, o familie.

Trebuia să se gândească înainte.

- Nu e vina lui. - Da?

Dar a cui e vina? N-ai rămas însărcinată singură.

Unde e acum, în loc să-și repare greșelile?

Ce să repare? Nici măcar nu știe.

Du-te la infirmerie.

Doctorii nu vor vorbi.

Și de unde să știe ei că el e tatăl?

Pentru că nu mai am pe nimeni.

Asta n-o știi decât tu.

Nu, toată lumea știe de ce m-am întors aici.

N-ai prieteni care vin la vorbitor?

Nu.

Când ai ieșit,

puteai să te vezi cu oricine.

Dacă n-o faci pentru tine,

fă-o pentru copil.

Vrei să-l păstrezi?

Nu știu.

Am vrut doar să am o familie.

N-am vrut să i-o iau pe a lui.

- Bună ziua, Karine. - Dle director…

M-am întors mai devreme.

- Ați fost în vacanță? - Nu chiar.

- Păreți bine dispus. - Mersi.

N-am dat de tine…

Mi-am uitat telefonul. Dacă mă suni…

- O clipă. - Dle director.

Dle Firmino.

Da.

- Ce e asta? - Sunteți în custodia poliției.

Cine? Eu? Nu puteți face așa ceva.

- Nu aici. - Dle director.

Ce se întâmplă?

Percheziționează biroul. Noi plecăm.

Sunt eu. N-am dat de tine.

Mi-am uitat telefonul. Dacă mă suni…

O clipă. Te pup, te iubesc.

Dați-mi pantalonii.

Întoarceți-vă.

Dați-vă jos chiloții.

Bun. Îi puteți ridica.

Dle Firmino,

acum patru luni, penitenciarul ne-a cerut să deschidem o anchetă

pentru a lămuri natura relațiilor dv. cu una dintre deținute.

Dra Anna Amari.

Relație care, conform penitenciarului,

ar putea periclita securitatea închisorii de care răspundeți.

Continuați să negați existența relației?

Avem o listă de apeluri. Recunoașteți numărul?

E surprinzător, dat fiind că dv. ați cumpărat cartela.

Deținem fotografii.

Dle Firmino.

Vreți să mai lucrați?

Atunci spuneți-mi adevărul.

V-a manipulat.

Poftim?

S-a folosit de dv.

Nu vă vom face probleme.

Avertismentul va rămâne confidențial.

Nu e treaba mea.

Ce tot spuneți?

E singura dv. șansă de a vă salva.

Nu e ce credeți dv.

Adică vă iubește?

Tăceți.

Nu înțelegeți, nu o cunoașteți.

Mi-am făcut o idee.

Și eu.

Bine.

Nu hotărâm noi, ci judecătorul de instrucție.

I-ați dat o cartelă telefonică unei deținute cu care aveați o relație.

Sunteți acuzat de tăinuire.

Conform Codului penal, se poate pedepsi

cu trei ani de închisoare.

În așteptarea procesului, sunteți sub supraveghere judiciară

și trebuie să evitați orice contact cu dra Amari.

Asta nu va fi o problemă, dat fiind că se întoarce în închisoare.

Păcat. Ar fi putut fi eliberată la sfârșitul lunii.

Anna!

Ce faci aici?

Știam că ai permisie azi.

Ai înnebunit? N-ai dreptul să vii.

- Nu m-a văzut nimeni. - E poliția peste tot.

Haide, urcă!

Anna!

Anna, ce ai?

Hei…

Nu auzi?

Uită-te la mine, măcar.

- Nu mai avem dreptul să ne vedem. - Nu contează!

Fă-o pentru mine.

Haide.

Te iubesc.

- Fă-o, te rog. - De ce?

Nu mai pot.

- Trebuie să plec. - El cine e?

Mam's, un amic, ți-am mai zis.

- Unde te duci? - Nicăieri.

Vă duc eu.

Nu, prefer să nu.

- Cine e tipul? - Nimeni.

De ce faci asta?

De ce?

Ce ți-am făcut? Am lăsat totul pentru tine!

Las-o în pace.

V-ați gândit bine?

Sunteți sigură de alegere?

Luați acest medicament.

Poftiți.

UN AN MAI TÂRZIU

Bine. Facem cum am stabilit, da?

V-a manipulat.

Ne-am înțeles?

E singura soluție.

Sesiunea e deschisă. Puteți lua loc.

Astăzi ne vom pronunța

asupra cazului Firmino - Amari.

Bineînțeles că am pierdut războiul

Bineînțeles că recunosc

Bineînțeles, viața ne învinge

Viața e ca o nicovală

Bineînțeles, aș vrea să-ți arăt

Că nu mereu vom fi pe fugă

Bineînțeles, nu am cu ce

Și când buzunarele sunt goale, Să râdem

Să nu plecăm supărați

Nu merită

Bineînțeles că munții sunt frumoși

Bineînțeles că văile-s adânci

Copiii calcă pe teren minat

Bineînțeles, într-o altă vale

Subtitrarea: Ramona Diaconescu