Original subtitles

Arată minunat... Al Conti ăla e un geniu.

Sunt un geniu.

Sunt un geniu.

Dacă eşti un geniu de ce nu-ţi pui chitanţele în ordine ?

Cum îţi pot calcula eu impozitul în dezastrul ăsta ?

Numere, impozite, chitanţe.

Îi fac să arate mai bine decât în viaţă.

Sunt un geniu artistic.

Şi atunci cum de ai unt pe cravată ?

Vino încoace ! Ştii ce ?

Recunosc. Faci cafea bună.

Eşti un dezordonat, dar faci cafea bună.

Trandafiri roşii. Foarte romantic, nu ?

Tipul care-i trimite se pricepe.

Cine-i trimite cheltuie o grămadă de bani pe ceva ce ajunge la gunoi.

Mă bucur că nu-s toţi ca tine. Aş da faliment.

Ce tot vorbeşti ? Îmi plac florile.

Mulţumesc, Carmine.

- Gata ? - Bună, Bobo ! Ce faci astă-seară ?

- Amândoi luăm salată Ticino. - Da.

- Şi eu vreau specialul de peşte. - Bine.

- Nu vrei peşte. - Nu ?

E uleios. Nu-i bun înainte de-un zbor cu avionul.

- Poate că ai dreptate. - Vom lua manicotta.

Asta o să-ţi calmeze stomacul.

Mănânci peştele, zbori

şi, la jumătatea drumului spre Sicilia, eşti verde şi transpirat.

Ai grijă de mine.

- Mă superi... - M-am plictisit.

- Nu înţeleg. - Patricia, te rog, nu pleca.

Ce crezi că-s eu ? Un câine vorbitor ?

Doar scoteam în evidenţă felul în care ai spus...

- În care ţi-ai exprimat aspiraţiile. - Pupă-mă în aspiraţii !

În aspiraţii ? Ce inteligent ! Maximum de inteligenţă.

- Chelner ! - Da ?

Te rog să-i strângi farfuria ca şi cum nici n-a fost aici.

- Şi adu-mi un pahar de vodcă. - Categoric.

Un om care nu-şi controlează femeia... e amuzant.

- Era prea tânără pentru el. - Ce e, unchiule Bobo ?

Astă-seară, domnul Johnny o s-o ceară.

- De unde ştii ? - A aranjat cu mine.

Când o va cere va face semn. Şi eu voi duce şampania.

Un excelent client holtei, 20 de ani.

Mii de mulţumiri.

- Cum a fost mâncarea ? - Bună, Bobo ! Vrem nota.

- Vreau să văd deserturile. - Prea bine.

- Dar tu nu mănânci desert. - Poate e cazul s-o fac.

Ce-i cu tine ?

Uneori, creierul nu mi se oxigenează cum trebuie.

- Ia un desert. - Nu, n-ar trebui.

- Te măriţi cu mine ? - Poftim ?

- Te măriţi cu mine ? - Bobo, ia deserturile.

Prea bine, domnişoară Loretta.

- Mă ceri de nevastă ? - Da.

Ştii c-am fost căsătorită şi că bărbatul mi-a murit.

Ceea ce nu ştii e...

- Cred c-am avut ghinion. - Cum adică ?

Ne-am căsătorit la primărie şi cred c-am avut ghinion.

Nu pricep.

Chiar de la început, n-am făcut lucrurile cum trebuie, pricepi ?

Poţi îngenunchea ?

- Pe podea ? - Da.

- Ăsta-i un costum bun. - Ştiu.

Te-am ajutat să-l alegi. Are două perechi de pantaloni. E pentru noroc.

Când un bărbat cere de nevastă o femeie, trebuie să îngenuncheze.

L-a făcut să stea în genunchi. Îşi distruge costumul.

Se roagă ?

- Deci vrei... - Unde-i inelul ?

- Inelul... - Un inel. Aşa e.

În locul tău, eu aş fi sărit după inel, pricepi ?

- Foloseşte ghiulul. - Îl ador.

Când ceri de nevastă o femeie, trebuie inel de logodnă.

Loretta...

Loretta Castorini Clark, în genunchi, în faţa acestor oameni...

- Te măriţi cu mine ? - Da, Johnny.

Da, John Anthony Cammareri. Mă mărit cu tine.

Îţi voi fi soţie.

- Bravo ! Bravissimo ! - Noroc, amice !

- Bobo, nota ! - Imediat, domnule Johnny.

Şi nunta ?

Mama e pe moarte.

Când va muri, mă voi întoarce şi ne vom căsători.

Cam cât mai are de trăit ?

O săptămână. Două. Nu mai mult.

Ce-ar fi să fixăm o dată ? Ce zici de într-o lună ?

Trebuie să fie aşa de precis ?

Nu putem spune doar că ne căsătorim când mă întorc ?

Unde ? La primărie ? Nu !

Mama e pe moarte.

Vreau o nuntă completă sau vom avea ghinion.

Ca să poţi plănui o nuntă, ai nevoie de o dată.

- O lună. - O lună începând de azi.

- O lună, Loretta. O lună. - O lună, de azi. Bine.

- De azi, bine. - Azi. Bine.

Mă voi ocupa eu de tot. Trebuie doar să apari.

...700 către Paris, la poarta 29.

- Hai, ne pleacă avionul ! - Sună-mă când ajungi !

Te voi suna când ajung la mama.

M-ai făcut foarte fericită.

Vreau să faci un singur lucru în legătură cu nunta.

Vreau să suni la numărul ăsta. E un număr de firmă.

Cere cu Ronny. Invită-l la nuntă.

- Bine, cine e ? - Fratele meu mai mic.

- Ai un frate ? - N-am vorbit în cinci ani.

Ne-am certat.

Vreau să-l suni şi să-l inviţi la nuntă.

Sigur.

Zborul 604 cu legătură la Palermo face îmbarcarea la poarta 43.

- Trebuie să plec. - Ai biletul ?

Ţi-am luat gumă şi bomboane de tuse.

Guma îţi desfundă urechile, nu ? Trebuie să plec.

Ultimul apel pentru zborul internaţional 604 către Roma...

- Aveţi pe cineva în avion ? - Da, pe logodnicul meu.

Am blestemat avionul. Sora mea e în avionul acela.

L-am blestemat şi va exploda.

Să ardă şi să cadă în mare.

Acum 50 de ani mi-a furat un iubit.

Azi mi-a spus că nu l-a iubit niciodată.

Mi l-a luat ca să-mi facă-n ciudă.

Acum se întoarce în Sicilia.

Am blestemat-o s-o înghită apele verzi ale Atlanticului !

- Nu cred în blesteme. - Nici eu.

- E a domnului Johnny, nu ? - Da.

- Noapte bună ! - Cheia e în contact.

Am mai auzit refrenul ăsta.

Ce tot spui ?

Te-am văzut cum o priveai. Nu-i corect.

Cum o priveam ?! Vă pot ajuta ?

- O sticlă mică de Mumm. - Cum o priveam ?

- Ca un lup. - Un lup ?

Ca un lup.

N-ai văzut niciodată un lup. Face 11,99.

Văd câte un lup în toată lumea. Şi văd unul în tine.

Şi, cu asta, 20. Noapte bună !

- Ştii ce văd eu în tine, Lotte ? - Ce ?

- Fata cu care m-am măritat. - Hai...

- Noapte bună. - Noapte bună.

Bună, băieţi ! Drăguţilor... Ce mai faceţi ?

Ce mi s-a întâmplat azi ? Ghici...

Cât mai trebuie să aştept ? Haideţi încoace...

Bună, tati ! Unde-i mama ?

- În pat. - Ţie nu ţi-e somn ?

Nu mai pot dormi. Seamănă prea mult cu moartea.

Tati, am noutăţi.

Bine, hai să mergem în bucătărie.

- Te iubesc. - Te iubesc.

Pari obosit, tati.

Şi care-s noutăţile ?

Mă mărit.

- Din nou ? - Da.

Ai mai făcut-o o dată. N-a mers.

- A murit. - Şi ce l-a ucis ?

- A fost călcat de autobuz. - Nu. A fost ghinionul.

Noi suntem căsătoriţi de 52 de ani. Nimeni n-a murit.

Voi aţi fost doar doi ani. Cineva a murit.

Nu te mărita ! Nu-i pentru tine.

- Cine e ? - Johnny Cammareri.

E un copil mare.

- De ce nu-i cu tine, aici ? - E în Sicilia.

- Mama lui stă să moară. - Alt ghinion. Nu-mi place faţa lui.

Nici buzele. Nu-i pot vedea dinţii. Ce ascunde ?

- Când ? - Într-o lună.

- Nu voi veni. - Trebuie să mă conduci la altar.

- Prima dată n-am făcut-o. - Şi-am avut ghinion.

Dacă m-ai fi condus şi m-aş fi măritat în biserică

în loc de primărie, poate că n-aş fi avut ghinion.

Poate...

N-am avut petrecere, tort, nimic.

Johnny s-a aşezat în genunchi şi m-a cerut la Grand Ticino.

- Da ? - Da.

- Nu sună a Johnny. - Ei bine...

- Unde-i inelul ? - Uite-l !

Arată cretin. E un ghiul. E un inel bărbătesc.

- E provizoriu. - Totu-i provizoriu.

- Asta nu-i o scuză. - Vii ?

Hai să-i spunem mamei tale !

Rose...

Cine a murit?

Nimeni. Loretta se mărită.

- Iar ? - Da.

- Johnny... - Nu-mi place de el.

Nu tu te măriţi cu el. Îl iubeşti ?

- Nu. - Bine.

Când îi iubeşti te înnebunesc, pentru că ştiu c-o pot face.

- Dar îl placi ? - Da. E drăguţ.

Acum o să mă mărit la biserică şi voi avea o petrecere.

- Şi cine-o să plătească ? - Tati.

- Cum ? - Tatăl miresei plăteşte.

- N-am bani. - Eşti bogat ca Roosevelt.

- Eşti doar zgârcit. - Nu vreau să plătesc.

E datoria ta să plăteşti pentru nuntă.

- Nu voi plăti. - Pe vremuri, nu era zgârcit.

Crede că, dacă-şi păstrează banii, nu va muri.

Şi acum o să pună blestematul ăla de disc cu Vicki Carr

şi, când va veni la culcare, nu mă va atinge.

Nu-ţi lăsa câinii pe peluza mea !

Hai ! Nu face asta... Doarme.

- Uitaţi-vă la florile de la Foncica ! - Fratele meu a trimis flori albastre.

Văd ce se-ntâmplă la mine acasă. Şi-s numai chestiuni rele.

Nu ştiu cum să-mi sfătuiesc fiul. Ar trebui să plătească pentru nuntă.

Dar e important să nu pară ridicol.

- De ce nu-i vorbeşti ? - O s-o fac.

Trebuie să găsesc momentul potrivit.

Da. Luna cea frumoasă. Luna aduce femeia la bărbat, pricepeţi ?

Hai, veniţi... Nu trageţi !

Ciao !

- Hai... Cum merg treburile ? - Bine.

Sus. Toată lumea sus !

Bine ! Haideţi... Hai ! Împreună, cu toţii !

- Pa, frumosule ! - Pa, pa...

- Şi veţi locui aici ? - Nu.

- De ce nu ? - Tati nu-l place pe Johnny.

O să vindem casa.

M-am mai măritat o dată, atunci n-ai vândut.

Bunica trăia încă.

Chiro mai era la şcoală. Acum e însurat, a plecat în Florida.

Dacă tu şi Johnny v-aţi muta aici, aţi avea un copil...

Mamă, am 37 de ani.

Şi ce ? Eu l-am avut pe Chiro după ce-am împlinit 37.

Nu-i gata până nu-i gata.

Johnny are un apartament mare, ne vom muta acolo.

Deci vom vinde casa.

Ştii că vreau să trăiesc aici. Ador casa.

- Lui tati nu-i place de Johnny. - Nu, nu-i place.

Răspund eu.

- Alo ? - Domnişoara Loretta Castorini...

Da, aici Loretta Castorini.

- John... - Johnny ?

Alo, doamnă telefonistă ? Loretta ?

- Da. - Eu sunt.

Sun de lângă patul de moarte al mamei mele.

- Cum a fost zborul ? - Stewardesele au fost drăguţe.

- Mama se duce. - Cât am de aşteptat ?

Nu pot vorbi prea mult.

I-ai spus că ne vom căsători ?

Nu încă. Aştept un moment când va fi liniştită.

Nu aştepta până ce moare.

- L-ai sunat pe frate-meu ? - Nu, îmi pare rău. Am uitat.

- Îl suni azi ? - Da.

Asigură-te că va veni la nuntă.

Cinci ani e prea mult pentru o supărare între fraţi.

Nimic nu poate înlocui familia.

Acum am înţeles. Loretta ? Mai eşti ? Loretta...

Îmi pare rău. Îl voi suna azi.

Şi ascultă, Johnny, sună-mă după ce-i spui, da ?

- Bine. - Şi...

Nu sta la soare. Ai o pălărie. Foloseşte-o !

- Am pălărie. Pa ! - Bine, pa, pa...

Ce-am făcut cu numărul ăla ?

- Cum e mama ? - Pe moarte.

Dar tot îi mai auzeam gura cea mare.

- Nu i-a spus ? - Femeia îl înnebuneşte.

Acum pe cine mai suni ?

- Brutăria Cammareri. - Cu Ronny Cammareri, vă rog.

Staţi puţin... Ronny, le telefon.

Ronny la aparat.

Sun din partea tatălui tău, care se însoară

şi care ar vrea să vii la nuntă.

- De ce n-a sunat chiar el ? - E la Palermo.

Ce-i stricat nu mai poate fi reparat.

Lasă-mă să vin să vorbim... împreună... Animalule !

Ce animal !

Mulţumesc, doamnă Fugocci. Poftim.

- Ne vedem mâine. - Pa ! Hai, scumpo...

- Ronny Cammareri este? - E la cuptoare. Ce doriţi ?

Vreau să vorbesc cu el.

Pe-aici.

- Ronny ! - Ce e ?

- A venit cineva pentru Ronny. - Ronny !

Vrea să te vadă cineva !

Ai venit din partea fratelui meu, Johnny ?

- Da. - De ce ?

Ne vom căsători.

O să te măriţi cu fratele meu, Johnny ?

Vrei să mergem undeva unde să putem...

- N-am nicio viaţă. - Pardon ?

N-am viaţă. Fratele meu, Johnny, mi-a luat viaţa.

- Nu pricep. - Şi-acum se căsătoreşte.

O are pe-a lui. O are. Şi vrea să vin.

Ce-i viaţa ?

- N-am venit să te supăr. - Se spune că pâinea-i viaţă.

Şi eu coc pâine. Şi asud...

Şi bag nenorocita asta de cocă în gaura asta din perete

şi-ar trebui să fiu fericit, nu ?!

Vrei să vin la nunta fratelui meu, Johnny ?

Nunta mea unde-i ? Chrissy, la perete.

- Adu-mi cuţitul cel mare. - Nu, Ronny...

Adu-mi cuţitul cel mare ! O să-mi tai gâtul !

Poate c-ar trebui să vin altă dată.

Vreau să vezi. Vreau să vezi cum mă sinucid

şi să-i povesteşti fratelui meu în ziua nunţii.

- Adu-mi cuţitul cel mare ! - Nici nu mă gândesc !

Nici nu se gândeşte. Îmi ştii povestea ?

- Domnule Cammareri... - Ce ?!

Îmi ştii povestea ?

Bine. Nu-i vina nimănui, dar lucruri tot se-ntâmplă.

Uite... Lemnul ăsta-i fals.

Acum cinci ani eram logodit şi Johnny a venit aici

şi-a comandat pâine. Şi eu am zis: "Bine, pâine."

Şi mi-am pus mâna în aparatul de feliat şi s-a înţepenit,

pentru că nu eram atent.

Aparatul mi-a tocat mâna.

Şi amuzant e că, atunci când logodnica mea a aflat

că am fost mutilat, m-a părăsit pentru altul.

Asta-i supărarea dintre tine şi Johnny ?

- Da. - Nu e vina lui Johnny.

Nu-mi pasă ! Nu-s un monument al dreptăţii.

Mi-am pierdut mâna, mi-am pierdut mireasa !

Johnny are mână. Johnny are mireasă.

Vrei să-mi iau durerea, s-o dau deoparte şi să uit ?!

E doar o chestiune de timp... până ce un om deschide ochii

şi renunţă la unicul său... vis ?

Visul său de fericire.

Poate.

E cel mai chinuit om pe care l-am văzut.

Îl iubesc. Dar nu ştie.

Nu i-am spus niciodată.

Nu mai poate iubi de când şi-a pierdut mâna şi fata.

Unde locuieşti ?

Sus.

Nu putem sta de vorbă ?

Ce văruim aici, Capela Sixtină ?

Trebuia să fim instalatori, precum Castorini.

Deci, domnule Castorini, ce credeţi ?

- 10 800 de dolari. - Pare o sumă mare.

Există trei tipuri de ţevi.

Genul pe care-l aveţi dumneavoastră, care-i un gunoi.

Şi puteţi vedea unde v-a adus.

Apoi sunt cele din bronz, care-s foarte bune.

Cu excepţia cazurilor când ceva merge prost. Şi se-ntâmplă mereu.

Şi mai sunt cele din cupru, singurele pe care le folosesc.

Costă bani. Costă bani, pentru că fac economie.

Cred c-ar trebui să urmăm sfatul domnului Castorini, dragă.

Şi mai sunt cele din cupru, singurele pe care le folosesc.

Costă bani.

Costă bani. Costă bani, pentru că fac economie.

Şi ce-au spus ?

Bărbatul m-a înţeles. Femeia voia să fie zgârcită.

Dar bărbatul a văzut c-am dreptate.

Ştii atât de multe lucruri. Ştii totul.

Ţi-am adus ceva. Un cadou.

Oh, Cosmo... Oh, Dumnezeule !

Sunt păsărele şi steluţe.

Păsările zboară către stele, bănuiesc.

- Ce-i mirosul ăsta ? - Îţi fac o friptură.

- Nu vreau. - O vei mânca.

Îmi place bine făcută.

O vei mânca în sânge, să-ţi împrospăteze circulaţia.

- E gustoasă... - Loretta.

- Unde te-a găsit Johnny ? - Îl cunoştea pe bărbatul meu mort.

- Cum a murit ? - L-a lovit autobuzul. A murit pe loc.

- Când v-aţi logodit ? - Ieri.

Acum cinci ani ţi-ai tăiat mâna şi te-a părăsit femeia.

- Nicio femeie de-atunci ? - Nu.

Când a fost lovit de-autobuz soţul tău ?

- Acum şapte ani. - Şi câţi bărbaţi de-atunci ?

- Numai Johnny. - Eşti proastă.

Nu. Ghinionistă. N-am avut noroc.

Nu-mi pasă de noroc, pricepi ?

N-are nicio legătură.

Ce-i cu tine ? Crezi că eşti singurul care-a plâns vreodată ?

De ce vorbeşti cu mine ?

Ai ceva whisky? Ce-ar fi să-mi dai un pahar de whisky ?

Te sun mai târziu.

- A avut dreptate să mă părăsească. - Crezi ?

Da.

Eşti chiar prost, ştii asta ?

Habar n-ai.

Uite... Mi s-a spus că o fată trebuie să se mărite devreme.

Am aşteptat dragostea. M-am măritat când aveam 28 de ani.

Am cunoscut un bărbat. M-am îndrăgostit. L-am luat de bărbat.

A vrut imediat copii. Am zis să mai aşteptăm.

E călcat de-autobuz. Cu ce m-am ales ? Fără bărbat, fără copil. Nimic.

Cum să ştiu că bărbatul acela era un dar de păstrat ?

Şansa mea de fericire ?

Îmi spui povestea şi te porţi ca şi cum ai ştii ce înseamnă.

Eu ştiu ce-nseamnă şi tu nu.

Femeia aia nu te-a părăsit, da ?

Tu nu vezi ce eşti iar eu văd tot. Eşti un lup.

- Eu sunt un lup ? - Da.

Acea parte din tine, lipsită de cuvinte şi care-i lup.

Femeia aia era o capcană.

Nu puteai scăpa, aşa că ţi-ai tăiat propria labă.

A fost preţul de plătit pentru libertate.

Johnny n-a avut nicio legătură.

Ai făcut ce trebuia să faci. Ţi-e teamă.

Ştii că mare parte din tine e un lup care are curaj să-şi taie mâna

ca să se salveze dintr-o dragoste greşită.

De asta n-a mai fost nicio femeie de la cea nepotrivită.

Ţi-e teamă de ce-o să facă lupul dacă repeţi greşeala.

- Opreşte-te ! - Îţi povestesc viaţa.

De ce te măriţi cu el ? E un prost.

N-am noroc.

M-a făcut să mă uit aiurea, mi-am tăiat mâna.

Ţi-o poate face şi ţie, ţi-ai putea pierde capul.

Fac tot ceea ce trebuie, ca să fiu mireasă.

- O mireasă fără cap. - Un lup fără labă.

Stai o clipă !

- Ce faci ? - La naiba...

- Unde mă duci ? - În pat.

Dumnezeule ! Bine, nu-mi pasă ! Du-mă în pat !

- Nu-mi pasă de nimic. - Nu-mi vine să cred ce se-ntâmplă.

- Eram mort. - Da. Şi eu.

- Şi Johnny ? - Eşti furios pe el.

Răzbună-te pe mine.

Nu mai lăsa nimic pentru el. Numai pielea de pe oase !

Bine. Nu voi lăsa nimic !

Hai, mâncăm cât e caldă...

Unde-i Loretta ? Mâncăm fără ea ?

- Probabil că mănâncă în oraş. - Nu ştie ce pierde.

- Nu-i stilul ei să nu sune. - Are multe pe cap.

Putem vorbi despre asta ? Toată lumea ştie că se mărită.

- Nu vreau să discut despre asta. - Nu vrea să discute.

Johnny Cammareri. Cred că-i o idee bună şi era timpul.

Ce-o să facă cu restul vieţii ei, dacă nu se mărită ?

Nu vreau să discut despre asta !

Tata are nevoie de-o altă farfurie.

Cu ani în urmă, când mi-au zis

că te-nsori cu soră-mea, am fost fericit.

Când i-am zis lui Rose că mă însor cu Rita, a fost fericită.

Căsătoria e o veste bună, nu ?

Rose, dă-mi vinul !

N-am văzut pe nimeni aşa îndrăgostit precum Cosmo.

Stătea toată ziua în faţa casei, uitându-se spre ferestre.

Nu v-am spus niciodată, căci nu-i chiar o poveste.

Dar m-am trezit odată în mijlocul nopţii

din cauza unei lumini puternice ce-mi bătea în faţă.

Nu ştiam ce e. M-am uitat pe fereastră

şi era luna, mare cât o casă.

N-am mai văzut o lună atât de mare.

M-am speriat, de parcă ar fi strivit casa.

M-am uitat în jos şi acolo era Cosmo uitându-se spre ferestre.

Asta-i partea amuzantă ! M-am înfuriat pe tine, Cosmo.

Am crezut c-ai adus luna aia mare la mine acasă

pentru că erai foarte îndrăgostit şi m-ai trezit.

Eram pe jumătate adormit... N-am ştiu ce altceva să gândesc.

Erai adormit. Visai.

Nu. Erai acolo.

- Nu vreau să discut despre asta. - Despre ce să discuţi ?

De ce bei atât de mult ?

Bătrâne, dacă mai dai câinilor din mâncarea mea,

o să te bat până te omor.

Cosmo ?

Bei prea mult.

Acum vei dormi prea mult şi vei sta treaz când n-ar trebui.

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic, mă uit la lună.

E perfectă.

N-am mai văzut o asemenea lună.

Te face s-arăţi ca un înger.

Arată ca un... bulgăre gigantic de zăpadă.

- Rita ! - Ce e ?

Rita, dragă... Trezeşte-te !

- Ce e ? - Uite...

E luna lui Cosmo.

Ce tot spui ? Cosmo nu poate avea luna.

E luna aia de care am vorbit la cină.

- E şi el acolo ? - Cine să fie ?

- Cosmo. - Ce să caute acolo ?

Nu ştiu.

Ştii ceva ?

În lumina aia, cu expresia asta pe faţă,

arăţi de vreo 25 de ani.

- Ce vrei ? - Rita ?

- Ce vrei ? - Rita...

Ieşiţi ! Nu !

Încet. Nu trageţi ! Priviţi luna cea frumoasă.

De ce mă faceţi să aştept ? Hai ! Hăuliţi !

Priviţi luna !

- Dumnezeule ! - Ce faci?

- Ce e ? - Mai încet.

- Am vrut să fac totul cum trebuie. - Nu te agita.

Credeam că pot sta departe de ghinion.

- Mă faci să mă simt vinovat. - Mă mărit cu fratele tău !

- Sunt vinovat, recunosc. - Nunta e în câteva săptămâni.

Eşti invitat. De ce nu semeni cu el, să te duci la maică-ta ?

- Nu mă place. - Nu te-nţelegi cu nimeni !

- Ce-am făcut ? - Ce-am făcut...

- Mi-ai distrus viaţa. - Imposibil !

Era deja distrusă. Tu ai distrus-o pe-a mea.

- Nu-i adevărat. - Ba da, e !

Ai ochi prevestitori de rău, ca ţiganii şi nu ştiu

de ce nu i-am văzut ieri. Ghinion !

E tot ce voi avea ?!

Ar fi trebuit să mă sinucid cu ani în urmă.

O să mă mărit cu el.

Noapte trecută n-a avut loc şi-o să ducem secretul în mormânt.

- Nu pot. - De ce ?

M-am îndrăgostit de tine.

- Trezeşte-te ! - Nu pot.

Atunci n-o să ne mai vedem şi supărarea va rămâne

între tine şi Johnny. Şi nu vei veni la nuntă.

- Voi veni. - Ba nu !

- Vrea să vin. - Pentru că nu ştie.

Stai o clipă, iubito ! Ascultă-mă !

- Nu voi veni, c-o condiţie. - Care ?

- Vii cu mine la operă. - Poftim ?!

Iubesc două lucruri. Pe tine şi opera.

Dacă pot avea aceste două lucruri împreună, pentru o noapte,

aş fi de-acord să renunţ... Iisuse ! La restul vieţii mele.

- Bine. - Bine.

- Ne-ntâlnim la Operă. - Bine.

- Unde-i Opera ? - Păi trebuie să...

Binecuvântează-mă, Părinte, căci am păcătuit.

Au trecut două luni de la ultima confesiune.

Ce păcate ai de confesat ?

Am nesocotit de două ori numele Domnului,

m-am culcat cu fratele logodnicului şi-am folosit un cec fără acoperire.

- Dar a fost un accident. - Atunci nu-i păcat.

Dar ce-a fost al doilea lucru pe care l-ai spus, Loretta ?

Adică faza cu mine culcându-mă cu fratele logodnicului meu ?

- E un păcat cam mare. - Ştiu.

- Ar trebui să meditezi. - Ştiu.

Bine. Pentru penitenţă, spune Rozariul de două ori.

Ai grijă, Loretta... Analizează-ţi viaţa !

Bine.

Te absolv în numele Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh. Amin.

- Bună ! - Unde ai fost ?

- Nu vreau să discut despre asta. - La fel ca taică-tău.

L-am minţit. Crede c-ai venit aseară.

Mulţumesc.

- Ce-i cu tine ? - Cosmo mă înşală.

Poftim ? De unde ştii ?

- O soţie ştie. - Habar n-ai.

Îţi imaginezi. E prea bătrân.

Nu voi veni la cină.

Mă simt grozav !

N-am dormit deloc, dar mă simt ca Orlando Furioso...

Ai fost un tigru azi-noapte.

Şi tu un mieluşel. Moale precum... laptele.

Mai încet. Te-aud cei din spate.

Şi ? Bucuria căsniciei e că te culci cu femeia fiind lipsit de griji.

Ce-ai zice de-o întâlnire diseară ?

- Ce-i cu tine ? - Vom mânca nişte paste.

- Ce-i cu tine ?! - Nu ştiu.

Luna aia. Luna aia nebună de-a trimis-o Cosmo.

- Ce faci, Rita ? Bună, unchiule ! - Salut !

- Ce-i cu el ? - Habar n-am.

- Ai văzut luna de azi-noapte ? - Ce lună ?

- Ai văzut-o ? - Nu.

Trebuie să plec. O să depun banii la bancă,

dar o să vin mâine să fac contabilitatea.

- Sigur. Ai o întâlnire. - Ce tot spui ?

- Logodnicul ei e la Palermo ! - Aşa e.

- Am multe de făcut - Chestiile legate de nuntă...

Şi asta-i romantic !

Hei, Frankie ! Fă-mi un castron de minestrone !

Ce-i cu tine ? Arăţi ca o nebună.

- Am multe pe cap. - Ce ?

- Am multe pe... - Nu mă lua pe mine cu d-astea !

- Ce-i cu tine ?! - Nu vreau să discut despre asta !

Nu vreau să discut !

Elimină firele încărunţite.

Îmi doresc să fac asta de trei ani !

Să-ţi arăt nişte reviste... Şi-ai nevoie de-o manichiură.

Te ocupi tu, Batina. O să-ţi scoată firele cărunte.

Şi sprâncenele. Cineva trebuie să se ocupe de sprâncene.

A fost cineva de-aici, vreodată, la operă ?

Superbă, fără părul ăla cărunt.

- E fantastic ! - Ai fost vreodată la operă ?

- Nu, tu ? - Nu.

Batina, ai fost vreodată la operă ?

Nu.

Tomassina a venit când a făcut 40 de ani şi-a părăsit-o bărbatul.

- Pa, pa ! - Bine.

Ia uite !

Cu grijă !

Bună, am ajuns !

Nu vă grăbiţi să răspundeţi în acelaşi timp. Bună !

- Bună ! - Bună !

Arăţi superb.

- Părul tău. - Da, l-am aranjat.

- Şi tu arăţi frumos. - Mulţumesc.

Nu !

Am zis că vin cu tine la operă, dar doar atât.

Hai să intrăm !

Bun venit ! Bună seara !

- Ia uite... - Grozav, nu ?

- Mulţumesc. - Pentru ce ?

Nu ştiu. Pentru păr. Pentru rochia cea frumoasă.

Nu ştiu, a trecut ceva vreme de când n-am mai fost la operă.

- Deci unde stăm ? - Vino !

Aşa...

- Cine mai vine ? - Doar eu. Vreau să mănânc.

Am o masă gata chiar acum.

- Aici e bine ? - Da.

- Poftă bună ! - Mulţumesc.

Doamnă Castorini, cinaţi singură ?

Da. Vreau un martini fără gheaţă, cu două măsline.

Prea bine.

Încerc să-ţi explic cum mă simt.

De fiecare dată când încerc, îmi spui cum te simţi tu.

Nu-i cine ştie ce răspuns pentru sentimentele mele.

- E singurul pe care-l am. - Vreţi să mâncaţi acum ?

- Nu acum. Voi face semn. - Prea bine.

Detest când foloseşti tonul ăsta.

De parcă le-ai fi superior tuturor şi nu-i amuzant.

- Ba e ! - Mie nu mi se pare.

E viaţa mea, indiferent cât de comic ţi se poate părea.

N-am nevoie de un tip care stă comod în timp ce eu mă zbat.

Cred că-ţi place să te zbaţi şi mie nu. E corect, nu ?

Îmi pare rău. E o bolnavă psihic foarte drăguţă.

Nu, lasă-mă pe mine.

Te rog doar să-i cureţi partea de masă.

Să nu i se mai cunoască prezenţa şi adu-mi un pahar mare de vodcă.

Absolut.

- Îmi pare rău dacă v-am deranjat. - Nu m-aţi deranjat.

Prietena mea are o problemă de personalitate.

E doar prea tânără pentru tine.

- Mulţumesc, amice. - Pentru nimic.

Prea tânără ! De-abia acum am înţeles.

Ştii să răneşti un tip, nu glumă !

- Când de bătrână eşti ? - Nu te priveşte.

Îmi pare rău. A fost nepoliticos.

Vrei să-mi ţii companie la cină ?

Eşti sigură ?

Minunat, detest să mănânc singur. E ciudat cât de des o fac, însă.

Doamnă Castorini. Minestrone pentru dumneavoastră.

- Mulţumesc, Bobo. - Vă rog.

Cu ce te ocupi ?

Sunt profesor de comunicare la Universitatea din New York.

Era o studentă de-a ta ?

Sheila ? Da, era. Este. Era.

E o zicală bătrânească. Vrei s-o auzi ?

"Nu-ţi face nevoile unde mănânci."

O să ţin minte.

- Tu cu ce te ocupi ? - Sunt casnică.

Şi cum de mănânci singură ?

Nu mănânc singură.

- Te pot întreba ceva ? - Te rog.

De ce umblă bărbaţii după femei ?

Nervi...

Cred că-i din cauză că se tem de moarte.

Da, poate. Vrei să ştii de ce umblu eu după ele ?

Le găsesc fermecătoare.

Predau aceleaşi ore de ani buni.

Spontaneitatea a dispărut- cu mult timp în urmă.

Eram incitat de ceva, doream să împărtăşesc cu cineva

şi-acum totu-i dus. O tablă a înmulţirii.

Doar că, uneori, tot trăncănesc în legea mea

şi ridic privirea şi văd o faţă frumoasă, tânără şi proaspătă.

Şi totu-i nou pentru ea. Sunt doar acest tip grozav,

care-i genial şi gândeşte cu voce tare.

Când se-ntâmplă, când mă uit printre toate acele scaune

şi văd o faţă de femeie tânără şi mă văd pe mine-n ochii ei...

Pe mine aşa cum am dorit întotdeauna să fiu şi poate cum am fost odată,

o invit să ieşim. Nu durează mult.

Câteva săptămâni. Câteva preţioase luni.

Apoi se prinde că-s un bătrân prăpădit,

iar ea-i la fel de proaspătă, luminoasă şi plină de promisiuni

precum lumina lunii într-un martini.

În acel moment, se ridică şi-mi aruncă un pahar de apă-n faţă.

Sau un alt gest cu acelaşi efect.

Sunt multe lucruri pe care nu le ştii despre femei.

Nu asta am auzit.

- Două pahare de vin alb. - Imediat.

Aş vrea două pahare de şampanie.

Canadian Club, bere de ghimbir şi Dubonnet cu gheaţă.

- Ce-i asta ? - E pictat de Marc Chagall.

După cum vezi, a fost un artist uriaş.

- E cam ţipător. - Se amuza şi el.

Au ceva public pentru chestia asta ?

E cel mai tare lucru...

Îmi plac porţiuni, dar nu-l pricep.

N-ai zis nici măcar o dată că-ţi place rochia mea.

Îmi place rochia ta.

E foarte luminoasă.

Ţii, te rog, asta ? Mulţumesc.

- Te pot însoţi ? - Sigur. Mulţumesc.

- Locuieşti departe ? - La doi paşi.

Ce lună frumoasă ! Haideţi să vedem luna !

- Îl cunoşti ? - Da.

A fost teribil.

- Teribil ? - Frumos. Trist. Ea a murit.

- Da. - Nu mi-a venit să cred.

Nu credeam c-o să moară. Ştiam că-i bolnavă, dar...

- Avea TBC. - Ştiu.

Îşi scuipa plămânii. Şi tot a continuat să cânte.

- Ce facem acum ? - Tati ?

- Tati, ce faci aici ? - Aşteaptă-mă la uşă, Mona.

- Mona ? - Pardon.

- Ce ţi-ai făcut la păr ? - Am fost la coafor.

- Ce cauţi aici ? - Dar tu ?

- Cine e ? Eşti logodită. - Şi tu eşti însurat.

- Eşti fata mea, nu o curvă. - Şi tu eşti tatăl meu...

Nu te-am văzut aici.

Nu ştiu dacă te-am văzut.

Să plecăm. Fac cinste cu ceva de băut.

Femeia aia nu era mama, da ?

- Asta-i casa mea. - Adică toată casa ?

- Da. - Doamne, e un conac...

- E o casă. - Eu locuiesc într-o garsonieră.

- Cu ce se ocupă soţul tău ? - E instalator.

Aşa se explică.

Se face foarte frig.

- Nu mă poţi invita înăuntru... - Nu.

- Oameni în casă. - Nu, cred că-i goală casa.

Nu te pot invita, pentru că-s măritată.

Pentru că ştiu cine sunt.

- Tremuri. - Mi-e cam frig.

Eşti un băieţel. Şi-ţi place să fii rău.

Am putea merge la mine. Să vezi cum trăieşte restul.

- Sunt prea bătrână pentru tine. - Eu sunt prea bătrân pentru mine.

Asta-i soarta mea.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Te pot pupa şi eu pe obraz ?

Sigur.

Îngheţ.

- Noapte bună. - Noapte bună.

- Mai doriţi şi altceva ? - Loretta ?

- Nu. - Asta-i tot, Al.

- Pe curând, Al. - Pe curând, Carmine.

- Ce vrei să faci acum ? - Vreau să plec acasă.

- Noapte bună, Al. - Ai grijă, Ronny.

- Doamne, ce frig e ! - Miroase a zăpadă.

Mama a ghicit că tata are pe cineva.

Mona aia pare foarte ieftină.

Cine-s eu să vorbesc ?

- Ce s-a întâmplat ? - Cum de mă întrebi aşa ceva ?

- Mă faci să mă simt vinovat. - Eşti. Şi eu sunt...

De ce ? Numai Domnul poate arăta cu degetul, Loretta.

- Ştiu ce ştiu. - Şi ce ştii ?

Bine, tu-mi povesteşti viaţa. E rândul meu. Sunt un lup.

Alergi spre lupul din mine, dar asta nu te face miel.

O să te măriţi cu fratele meu.

De ce vrei să-ţi vinzi viaţa aşa de ieftin ?

Siguranţa e cel mai periculos lucru pe care să-l vrea o femeie ca tine.

Ai aşteptat pentru bărbatul potrivit prima dată.

- De ce n-o faci din nou ? - Pentru că cel potrivit n-a apărut.

- Sunt aici. - Ai venit târziu.

- Aici locuieşti tu. - Da.

- Deci încoace veneam. - Da.

Aveam o înţelegere.

Mi-ai spus că, dacă vin cu tine la operă,

mă vei lăsa în pace. Şi am venit.

O să mă mărit cu fratele tău şi mă vei lăsa-n pace.

Un om poate vedea unde-a eşuat în viaţă.

Poate schimba felul în care face lucrurile.

Îşi pot schimba chiar şi norocul.

Poate că natura mă atrage către tine. Asta nu-nseamnă că-i dau ascultare.

Mă pot controla şi pot accepta unele lucruri

şi refuza altele care-ar strica totul. Pot.

Altfel... La ce-i bună prostia asta de viaţă dată de Dumnezeu ?

- Mă asculţi ? - Da.

Nimic nu contează pentru mine, pentru că te vreau la mine-n pat

şi nu-mi pasă de ard în iad. Nu-mi pasă de arzi în iad.

Trecutul şi viitorul îmi par doar o glumă acum.

Nu-nseamnă nimic. Nu-s aici.

Singurul lucru care-i aici... eşti tu. Şi eu.

- Vreau să merg acasă. - Nu.

Vreau acasă. Îngheţ de frig.

Vino sus ! Nu-mi pasă de ce o faci.

Ba nu, nu asta vreau să zic.

Loretta, te iubesc.

Nu aşa cum zic ei că-i dragostea. Şi nici eu nu ştiam asta.

Dar iubirea nu face viaţa plăcută. Distruge totul.

Îţi frânge inima. Face numai harababură.

Nu suntem aici să facem totul să fie perfect.

Fulgii de zăpadă sunt perfecţi.

Stelele sunt perfecte. Nu noi.

Noi suntem aici să ne distrugem şi să ne frângem inimile.

Şi să iubim pe cine nu trebuie. Şi să murim.

Adică poveştile-s numai aiureli !

Acum urcă cu mine şi treci în patul meu !

Hai...

- Strada Cranberry nr. 19, Brooklyn. - Sigur.

Stai !

- Cât face ? - 25.

- 25 de dolari ?! - Da.

Stai !

- Mă iertaţi că vin aşa târziu. - Te muţi aici ?

- Nu, vin direct de la aeroport. - Intră.

O puteţi trezi pe Loretta ? Trebuie să vorbesc cu ea.

Nu-i acasă. Scoate-ţi haina şi hai în sufragerie !

O să-ţi fac ceva de băut. Vreau să vorbim.

Mulţumesc. Ea unde e ?

În oraş. Nu ştiu unde.

Deci ce cauţi aici ?

Trebuia să fii în Palermo.

Asta am venit să-i zic Lorettei.

A avut loc un miracol !

Un miracol ? Deci... noutăţi.

Mama mea şi-a revenit !

- Glumeşti ? - Nu.

Aproape că nu mai respira. Era albă ca zăpada.

Şi apoi şi-a revenit deodată, s-a ridicat

s-a îmbrăcat şi-a început să facă de mâncare.

Pentru bocitoare, pentru mine şi pentru ea. A mâncat enorm.

- E incredibil... - Da.

Bună, tată !

- Dumnezeule... - Are o problemă ?

Socrul meu şi-a făcut o părere greşită.

Ascultă, Johnny...

Vreau să te întreb ceva. Vreau să-mi spui adevărul...

Dacă poţi.

De ce umblă bărbaţii după femei ?

Păi... E faza din Biblie.

Domnul a luat o coastă de la Adam şi-a făcut-o pe Eva.

Poate că bărbaţii umblă după femei ca să-şi recupereze coasta.

Când Domnul a luat coasta, a lăsat o gaură mare,

un loc unde înainte era ceva.

Şi femeile au acel ceva.

Poate că bărbatul nu-i complet fără o femeie.

De ce are bărbatul nevoie de mai mult de-o femeie ?!

Nu ştiu.

Poate că se teme de moarte.

Asta e. Ăsta-i motivul.

- Nu ştiu. - Nu. Asta e. Mulţumesc.

Mulţumesc că mi-ai răspuns.

- Bună ! - Bună seara, domnule Castorini.

- Bună ! - Unde ai fost ?

Nu ştiu, Rose.

Nu ştiu unde-am fost şi nu ştiu unde mă duc.

Ar trebui să deschizi ochii, amice.

- Sunt deschişi. - Ah, da ? Mai vedem.

- Nu pleca în călătorii prea lungi. - Nu înţeleg.

Ştiu. Asta-i şi ideea. Nu mai zic nimic.

- N-aţi zis nimic ! - Şi asta-i tot ce-o să zic.

- Cosmo... - Ce e ?

Vreau să ştii că, indiferent de ce faci,

o să mori la fel ca toată lumea.

- Mulţumesc, Rose. - Cu plăcere.

Mă duc la culcare.

- Plec. - Bine.

Nu te place, dar mulţumesc că mi-ai răspuns.

- Nu ştiţi unde-i Loretta ? - Nici cea mai vagă idee.

Dnă Castorini, îi transmiteţi că trec dimineaţă ?

- Trebuie să vorbim. - Îi transmit.

Mulţumesc.

Ai grijă ! Casa !

- Ce s-a întâmplat cu tine ?! - Nu ştiu de unde să-ncep.

- Părul tău e altfel. - Mamă, totu-i altfel.

- Eşti beată ? - Nu, tu ?

- Nu, dar sunt mahmură. - Unde-i tati ?

Sus.

- Johnny a apărut aici aseară. - Poftim ?

- E în Sicilia. - Nu mai e.

- E cu mama lui muribundă ! - Şi-a revenit.

- E pe moarte ! - A avut loc un miracol.

Trăim timpuri moderne ! Nu există miracole !

Bănuiesc că-n Sicilia nu-s timpuri moderne.

A venit direct de la aeroport. Voia să vorbească cu tine.

Ai o muşcătură pe gât. Vine din nou în dimineaţa asta !

Ce-i cu tine ? Îţi distrugi viaţa !

Acoper-o ! Dă cu fond de ten !

- Bine ! Dar trebuie să m-ajuţi ! - Grăbeşte-te ! Ce...

Dumnezeule ! Răspunde tu...

Deschide uşa ! Mamă ?

- Bună ! Loretta e acasă ? - Intră !

- Nu-i Johnny... - Ronny !

- Johnny e aici ? - Nu, dar va veni.

Bine. Putem, în fine, să lămurim lucrurile.

- Sunt Ronny, fratele lui Johnny. - Rose Castorini.

- Mă bucur să vă cunosc. - Şi eu.

Ai o muşcătură pe gât.

- Mama ta şi-a revenit. - Bine.

Nu suntem apropiaţi. Nu sunt foarte mişcat...

- Trebuie să pleci de aici. - Am venit să-ţi cunosc familia.

- Zău, pleacă de aici ! - Vrea cineva terci de ovăz ?

- Da, doamnă Castorini. Cu plăcere. - Nu vrem niciun terci !

- Dezbracă-te ! Aşază-te ! - A fost... E... Mamă !

- Mulţumesc, mamă. - Cu plăcere.

- Bună ! - Bună !

- Cosmo, el e fratele lui Johnny. - Mă bucur să vă cunosc.

Am senzaţia că va fi cu-adevărat delicios.

- Eşti fratele lui Johnny ? - Da.

- Nu mă privi aşa, da ? - Bună, tată !

Bună ziua !

Ce s-a întâmplat, tată ?

Sunt bătrân. Bătrânii nu-s doriţi.

Şi, dacă spun ceva, nu-s luaţi în seamă.

Dar, fiule, trebuie să vorbesc.

Trebuie să plăteşti pentru nunta singurei tale fiice.

Mândria ta distruge casa !

Aşa. Am zis.

Bine, tată. Dacă se mărită, plătesc pentru tot.

Bravo ! Aşa se vorbeşte.

Bravo... Vorbeşti cum trebuie. Faci ce trebuie. Bravo !

Hai să mâncăm !

- Am fost o soţie bună ? - Da.

Nu vreau s-o mai vezi.

Bine.

Şi te vei confesa.

Un bărbat înţelege, la un moment dat, că viaţa lui e construită pe nimic

şi acela-i un moment trist !

Viaţa ta nu-i construită pe nimic.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

- E Johnny. Mă duc eu. - Mă duc eu.

- Mă duc eu. - Eu ar trebui să-i spun.

O să-i spun eu. Ce-o să-i spun ?

Adevărul, Loretta. Oricum, tot află.

- Ai dreptate, tati. - Te iubesc... îngeraşul meu.

- Bună, Loretta ! - Bună !

- Bună, Loretta ! - Bună !

De ce nu sunteţi la magazin ?

Ai ceva să ne spui, scumpo ?

- Nu... - Venim de la bancă.

Şi ? Dumnezeule ! Banca ! Am uitat să depun banii !

- Îi are ! - Ştiam eu că-i are !

- N-am ştiut ce... - Am uitat !

- Erai aşa de stranie ieri. - Ştiu.

Am fost la bancă şi nici urmă de bani.

- Nu te-am suspectat deloc. - Vrea cineva cafea ?

- Da, cafea ! - O idee bună.

- Ce-i cu suspect... - Îţi spun mai târziu.

Aşezaţi-vă ! Luaţi cafea !

- Şi ce facem ? - Îl aşteptăm pe Johnny Cammareri.

- Eu sunt Ronny. - Fratele lui Johnny.

Mă bucur să te cunosc. Sunt Rita Cappomaggi.

- Bună ! - Raymond Cappomaggi.

- Fratele lui Rose. - Bună !

Să zică cineva o glumă !

Răspund eu.

Credeam că Johnny e la Palermo.

E Johnny Cammareri.

Loretta ?

Ronny !

- Ai venit să facem pace ? - Da.

- Dar s-ar putea să nu vrei. - Ronny, sigur că vreau.

Mama ta era pe moarte. Cum de şi-a revenit ?

I-am zis că ne vom căsători. S-a făcut imediat bine.

- Sunt sigură. - A fost un miracol.

Am ceva să-ţi spun...

Şi eu. Dar trebuie să vorbim între patru ochi.

Am nevoie de familie.

Loretta...

- Nu mă pot însura cu tine. - Poftim ?!

- Dacă te iau de nevastă, ea moare. - Ce tot spui ?!

- Suntem logodiţi ! - Ce tot spui ?

- E o promisiune ! M-a cerut ! - Murea. Nu mai moare.

Ai 42 de ani. Încă îţi conduce viaţa.

Şi tu eşti un fiu care nu-şi iubeşte mama !

Eşti un mare mincinos ! Am un inel !

- Trebuie să ţi-l cer înapoi. - Nu po... Logodna e anulată !

În timp, vei vedea că-i cel mai bine aşa !

În timp vei muri şi eu voi veni la înmormântare în rochie roşie !

- Te măriţi cu mine ? - Poftim ?!

Unde-i inelul ?

Johnny, pot împrumuta inelul ?

Mulţumesc...

Loretta Castorini... Te măriţi cu mine ?

În faţa tuturor acestor oameni, mă mărit cu tine.

- Îl iubeşti, Loretta ? - La nebunie.

- Foarte rău. - Mă iubeşte.

- Ce s-a întâmplat, tată ? - Nu pricep.

Le dai atâta dragoste şi nu primeşti niciun pic înapoi.

Ascultaţi ! Pentru Loretta şi Ronnie !

Hai... Fratele tău e aici şi tu eşti aici.

- Nu vreau. - Faci parte din familie.

Nu-ţi dai seama ? Hai, te rog... Hai !

Toată lumea... Paharele în mână.

Trăiască familia !

- Te iubesc ! - Trăiască familia !

Trăiască familia ! Noroc !

SubRip & Sync : LEONTIN subs.ro TEAM (c) www.subs.ro

TRADUCEREA ŞI ADAPTAREA CODRUŢA CREŢULESCU

Aţi urmărit filmul MOONSTRUCK