Original subtitles

Cine ești?

COPILUL RĂPIT

Mi-e dor de voi

Și nouă. Abia aștept să ajungi

- Bloody Mary. - Mulțumesc.

Vom coborî în curând.

Mulțumesc.

- Trebuie să plec. - Du-te, mă descurc.

Pa!

Revin imediat, iubitule.

Fir-ar să fie!

- Mămico! - Bună!

- Îmi pare tare rău, dră Thompson. - Bună!

- A avut întârziere avionul. - Dnă Blix, e a treia oară.

Știu. Îmi pare nespus de rău.

Dar azi n-am întârziat mult, așa-i?

- Ați venit prin oraș? - Da.

- E un coșmar cu lucrările alea. - Așa e.

Traficul e îngrozitor. Sunt…

Dar îmi pare rău, dră Thompson. Nu se va repeta, promit.

Vă urez o seară plăcută.

Asemenea. Și mulțumesc mult că ați așteptat.

Dumnezeule!

- Rebecca. - Bună!

- Sunt mama lui Josie. E nou-venită. - Da, știu.

Lucia vorbește întruna de ea.

- Ce drăguț! - Sunt Elisa.

- Și tu ai întârziat? - Nu, i-am ținut companie Luciei.

Ce amabil! Mulțumesc.

Bună!

- Bună, mami! - Bună, dragă!

Mă pot juca acasă la Josie?

A fost frumos din partea Luciei să o prezinte pe Josie colegilor.

Mă mutam des în copilărie. E nașpa să fii nou-venită.

- Ce să zic… - Putem?

Sunt cele mai bune prietene, nu?

Scuze, vin imediat!

Te rog. Mama lui Josie ne lasă.

- Nu în seara asta, Lulu. - Te rog!

O primesc cu drag.

Poate altă dată.

Ne planificăm ieșirile la joacă.

- Trebuie să mergem. - O să fiu cuminte.

- Vă rugăm! - Chiar nu e niciun deranj

dacă Lucia vrea să vină la noi. Stăm pe Forest.

- Îmi place zona aia. - Te rog!

Îți iei ghiozdanul? Vin acum!

- Îmi pare nespus de rău. - Te rog!

- Bine, bine! - Da.

- Hai mai repede! - Sigur?

Da, ne vom distra de minune.

- Bine, dă-mi ghiozdanul! - Da, da.

- Ia-mi numărul. - Mobilul e la fiul meu.

- Scuze, o clipă! - Trece-ți numărul în al meu.

- Îți dau SMS. - Hai odată!

- Mamă! - Mersi.

Vin acum, dragule, te rog.

- Mă sun pe mine, să-mi rămână numărul. - Mamă!

- Bine. - Mersi, mami!

- Fii cuminte! - Da.

- Două ore. - Vom fi cuminți.

- Bine. - Mamă!

- Te iubesc. Vin! Mersi. - Pe curând, mamă!

Vin acum!

- Mersi, pa! - Mamă!

- Scuze! - Hai odată!

Zece linguri de curry pentru 20 de minute de Pokémon Moon, da?

O lingură pentru o oră de Pokémon Ultra.

Nu, nu.

Nu așa se negociază, Georgie. A fost groaznic.

Georgie, așa ne-am înțeles. Haide!

Bună! Cum a fost azi?

O porcărie de la un cap la altul.

În cel mai bun caz, sentință scurtă.

Îmi pare rău. Ești îngrijorat?

Nu.

- Acasă cum e? - Bine.

Ce face băiatul meu?

Lucia se joacă la cineva,

iar eu negociez cu George să mănânce curry pentru Pokémon.

E eveniment caritabil?

George crede că îl trag în piept. Nu, Georgie?

Bravo, așa! Lasă-te greu, nu depune armele!

- Fred! - Nici n-am armă.

Îmi pare rău.

Acum se vor lupta.

Da!

Bună, Rebecca!

- Mami… - Bună, draga mea.

Pot rămâne să dorm aici?

- Te rog mult! - Lulu, nu cred.

N-ai mai făcut asta și n-ai lucrurile la tine.

Le poți aduce tu. Te rog!

Bună, sunt Rebecca. Ai o fată tare generoasă.

- Bună! - Mă bat la cap.

- Să doarmă aici. Ce zici? - E drăguț, dar…

Lucia n-a mai dormit acasă la altcineva.

Josie a mai dormit. M-am crizat prima oară.

Sunt îngrijorată că se va răzgândi în toiul nopții.

Vino și vezi cum se simte. I-ai putea aduce lucrurile.

Hotărăști când ajungi.

- Salut! - Bună!

Intră!

Mulțumesc foarte mult că faci asta.

- Ești tare amabilă. - Normal.

Fetele sunt jos. Se distrează de minune.

- Poftește! - Mersi.

Ai o casă extraordinară. Ai putea face ședințe foto.

Dumnezeule, nu! N-aș primi fotografi în casă.

Am fost cosmeticiană. Știu ce le poate pielea.

Da? Pot arunca o privire?

- Da, te rog. - Mersi.

Ce grădină!

Și cu ce te ocupi acum?

Am renunțat la serviciu ca să stau cu Josie.

- Aveam un program nebun. - Îmi imaginez.

- Dar tu? Lucrezi? - Da, lucrez.

Sunt stewardesă, dar pe avioane private.

Am vrut mereu să zbor cu un avion privat. Cum e?

Nu e nemaipomenit, din păcate.

Dar servim șampanie bună din belșug.

- Bei ceva? - Da, te rog.

- Kombucha? - Da, desigur.

Nu e șampanie, dar costă cam la fel de mult.

- Bem șampanie data viitoare. - Grozav, abia aștept.

Îmi lipsesc călătoriile acum, când Josie e la școală.

Jack e plecat mereu cu serviciul.

- Cu ce se ocupă? - Lucrează la o bancă.

Clienți, înțelegeri, împrumuturi… Protejați de stat.

Mulțumesc.

Lucia mi-a zis că soțul tău e avocat.

Serios? Da, Fred e penalist.

- Cred că e extraordinar. - Probabil.

Pentru el, dar există și neajunsuri. Are foarte mult de…

- Mami, suntem gemene! - Ce frumoase sunteți!

- Ești leapșa! - Ba tu ești, Josie!

- Ia să vă văd! - Încă nu m-ai prins!

Te rog, nu!

Scuze!

Nu vreau ca lumea să-i facă poze fetiței mele fără acordul meu.

- Nici nu m-am gândit, îmi pare rău. - E în regulă.

E clar că vrea să rămână. Aici sunt lucrurile de dormit.

Iar ea e Minky Mouse.

- Nu doarme fără ea. - Drăguț!

Mulțumesc din nou și, dacă apare o problemă,

indiferent de oră, să mă suni.

Da, firește.

- Ești sigură? - O să fie bine.

Mulțumesc mult. Foarte drăguț din partea ta!

- Cu plăcere. - Ne vedem mâine.

Bine.

Gemenelor, am plecat!

Lulu!

Te iubesc!

„Și eu te iubesc, mami. Pa!”

Bună, dragă. Cum te simți?

- Ai sunat-o pe Rebecca? - Da. De fapt, a sunat ea.

A zis că le duce pe fete la înot și o lasă acasă pe Lucia pe la 12:00.

Ce frumos! Și Lucia ce făcea?

Bine. Rebecca a zis că e în regulă.

- Au sosit, Elisa. - Bine.

- Trebuie să închid. - Bine.

Te sun mai târziu.

- Bine. - Te iubesc, pa!

Bună ziua, bine ați venit!

- Bună! - Ce mai faceți?

Mă bucur să vă văd.

- Bun-venit! - Mă bucur să vă văd!

Poftiți, domnule!

- Alo? - Bună, dragă! Mi-o dai pe Lucia?

Încă nu s-a întors.

I-am lăsat un mesaj Rebeccăi.

- Asta-i ciudat. - Da.

Probabil că s-a ivit ceva sau s-au oprit să mănânce.

La ce oră a zis că o aduce?

- La 12:00. - Fred, e 14:30.

- Zău? - Da.

Dă-mă dracu'! Scuze!

Bine, o sun chiar acum.

Întrebare scurtă…

Lucia te-a sunat ieri de pe mobilul Rebeccăi?

Da. De ce?

Când Rebecca a sunat azi-dimineață, numărul era ascuns.

Ce-i cu tine aici?

- N-ai primit mesajele mele? - N-am avut semnal.

- Ai dat de ea? - Nu, nu răspunde.

Ai format bine numărul?

Am sunat la numărul lăsat de tine pe frigider.

Am vrut să merg acolo și n-aveam adresa. Am sunat la școală, dar e sâmbătă.

- Nu știam ce să fac. - Trebuie să mergem acolo imediat.

I s-o fi stricat telefonul sau a făcut accident.

Logic era să ne anunțe cumva sau să trimită pe cineva la noi.

Dacă a leșinat?

Sună din nou.

- Gata, asta e. - Bine.

Bună! Am venit s-o luăm pe Lucia.

O căutăm pe Rebecca.

Rebecca, proprietara casei.

Am venit la curățenie.

Nu stă nimeni aici. E casă de închiriat.

- Nu… - Unde e familia care locuiește aici?

Familia care stă în casă?

Nu, e ca un fel de hotel. Scuze, am venit la curățenie…

Fac curat aici.

Simt că…

Trebuie să sunăm la poliție. Trebuie să sunăm imediat.

Trebuie să sunăm.

Poliția Metropolitană Manchester

Tu ce părere ai?

Mare porcărie.

Fetița e drăguță.

- Asta ajută. - Dispari, Tom!

POLIȚIA METROPOLITANĂ MANCHESTER

Bună dimineața tuturor! Sunt detectiv-șef Shona Sinclair.

Fetița dispărută e Lucia Blix, de nouă ani.

A fost răpită vineri între ora 21:00 și ieri, ora 14:30.

Rămăsese acasă la o prietenă de la școală, Josephine Walsh.

Credem că Lucia a fost răpită de Rebecca Walsh, mama lui Josephine.

Credem că Rebecca Walsh e un pseudonim. A prezentat la școală documente false.

Portretul-robot e bazat pe descrierea doamnei Blix.

Îi rugăm pe cei care o recunosc să ia legătura cu celula de criză.

Îi dau cuvântul doamnei Blix.

E o situație dificilă și stresantă, așa că nu vom răspunde la întrebări.

Vă rog să aveți respect.

Vă mulțumesc.

Rebecca,

nu am cuvine să descriu durerea familiei mele

de când ai luat-o pe Lucia.

Facem apel la tine

și la oricine crede că ne-ar putea ajuta.

Vă rog, mergeți la poliție.

Rebecca, și tu ești mamă.

Îți cer, ca de la o mamă la alta,

să nu îi faci rău fetiței noastre, te rog.

Ai zis că Lucia e o fetiță cumsecade și generoasă.

Chiar e.

Locul ei e acasă, cu noi, alături de familia ei.

Te rog!

Las-o să revină acasă cu bine.

Mulțumesc.

Mulțumim, doamnă Blix.

Atât, deocamdată.

Elisa, regreți că ai lăsat-o cu o străină?

Doamnă Blix?

De ce tocmai Lucia?

De ce tocmai voi?

Îmi pare rău.

A fost bine.

- Și ce urmează? - Vreau să mergeți acasă.

Căutați să vă odihniți.

Coolidge vă stă la dispoziție dacă aveți nevoie.

- La noi în casă? - E o idee bună

să fie acolo, în caz că sună Rebecca.

Așa e.

Dacă se poate, mai ține-l puțin acolo.

- Nu, vreau să fie aici. - Nu e o idee bună.

Da, desigur.

Da, știu.

Bine, mamă, mersi.

- Fred, chiar am nevoie de George acasă. - Nu e bine să fie aici.

Suntem părinții lui.

- Are nevoie de noi. - Nu e un loc bun.

Doamne!

Simt că ne supraveghează.

Exact asta face.

Ne urmărește comportamentul, apelurile,

să vadă dacă suntem implicați în răpirea fetei noastre.

Da, asta e sarcina lui.

- Nu cred că pot face asta. - Alo, liniștește-te!

O s-o găsim, bine?

O s-o găsim.

Fiindcă e musai.

Da, o s-o găsim.

- Da. - Trebuie. Bine?

Bine.

Dar-ar dracii! Ce caută aia acolo?

Tu!

Mă ocup.

- Ce faci? Trebuie să pleci. - Scuze, sunt de la Dash Voice.

- Familia Blix nu discută cu presa. - Da, știu foarte…

- Zău așa! Puțin respect! - Da, bine, plec.

Selma, unde e articolul tău? Îmi trebuie acum.

Bine, mersi. Setează alerte, să știm dacă e folosit iar.

Bine, pa!

Da?

- Cardul folosit la închirierea casei… - Ce-i cu el?

Datele lui au fost sustrase luna trecută.

Dă-mă dracu'!

Deci ar putea fi o grupare criminală.

Și Fred Blix se ocupă de un caz ce implică crima organizată.

Lucia e albă și drăguță. Putea fi răpită la comandă.

Nu cred asta. De ce să vizeze o copilă ca ea?

O fetiță din clasa medie, răpită de la joacă în Cheshire.

- Ați verificat toate porturile? - Le-am alertat aseară.

Bine.

- Dougie, ce vești ai? - Nu mare lucru.

Îți spun ce mi-ai dat, o casă din sticlă.

Patru dormitoare, sală de biliard și surprinzător de curată.

Am căutat dimineață amprente în bucătărie.

Avem unele parțiale,

dar casa e închiriată pe termen scurt și pot fi de la mai mulți.

Am găsit asta.

Ar putea fi al Luciei. Dna Blix a zis de un șoarece de jucărie.

Te las să continui. Mersi, Dougie.

Bună ziua. Sunteți Louise Thompson?

- Lucia Blix era în clasa dv. - Da. Vă pot ajuta?

Sunt Selma Desai, reporteră la Dash Voice.

N-ar trebui să discut cu presa. Nu se cade.

Putem vorbi neoficial. Chestii generale. Ce părere v-a făcut Rebecca Walsh?

Părea obișnuită, ca toate celelalte mame.

Și Josephine?

E o scumpă, un copil politicos.

Poate cam tăcută.

Dar n-am apucat s-o cunosc bine. Era la noi de puțin timp.

- N-a venit la începutul trimestrului? - Nu. Am spus deja toate astea poliției.

Mama ei a cerut un transfer de urgență. Era intimidată la vechea școală.

Înainte să fie răpită Lucia, ați vorbit cu Elisa despre Lucia?

Ceva ieșit din comun?

Întârzia frecvent când venea să o ia, dar nimic altceva.

Chiar nimic? Și micile detalii sunt esențiale.

Îmi pare rău, chiar trebuie să plec.

Ce mai faceți?

Am găsit asta.

E a Luciei?

Da, e a ei.

N-a dormit nicio noapte fără ea.

Scuze!

Luăm în calcul posibilitatea ca Rebecca să fi fost plătită

și Josephine nu era copilul ei.

Elisa, e posibil să-ți fi zis numai minciuni.

Nu e cu putință.

Relația lor era firească și veridică.

Nu știu cum putea simula cineva asta.

De ce ar face cineva asta? Cine s-ar strădui atât?

Vreau să vă gândiți amândoi.

Vă purta careva pică? Avea motive să vă facă rău?

Nu.

Nu, nu cred.

Dar tu, Fred?

Dar cazul tău?

Da, apăr un client care a fost constrâns să spele bani pentru o grupare criminală.

A oferit dovezi împotriva lor.

Bine.

O să vorbesc despre asta cu superiorul meu.

Ne interesăm de viața voastră de familie.

Am nevoie de parolele telefoanelor și conturilor de e-mail.

- Și ale conturilor de social media. - Desigur.

Fred?

Da, da.

Aș vrea să discut puțin cu Elisa între patru ochi.

Cred că ar trebui să auzim și noi.

Trebuie să vorbesc cu ea mai întâi, mersi.

Ce-i?

Ce e?

Vino!

Care-i treaba?

Fred, mă bagi în sperieți. Ce-i?

Elisa, chiar nu s-a întâmplat nimic.

Dar…

a existat o femeie.

Vreți să vorbim?

Da.

Primul mesaj e de la Sarah Banks, pe 13 ianuarie, anul trecut.

„Bună! Sper să nu te superi că te salut. Înțeleg că ai fost cu familia la minigolf.

Am fost acolo în acel weekend.

Și cel mic al tău s-a speriat de capul zeului aztec?

Al meu a făcut crize.”

Fred răspunde:

„Nu, mă mir.

Nu, al meu nu s-a speriat. E foarte curajos, ca tatăl lui.”

Fred, a fost primul tău contact cu Sarah Banks?

Da.

Deși n-aș fi pornit niciodată acea conversație.

Cu toate astea, ai trecut la mesaje-text.

Sarah întreabă: „Soția ta aleargă cu tine?”

Fred răspunde: „Nu, e tare la pilates, dar urăște chestiile cardio.”

Sara răspunde: „Chiar?”

Pune o față tristă, iar tu faci cu ochiul.

Astea sunt de după o săptămână, din 23 februarie.

Sarah trimite un SMS la 18:03. „Ești singur acasă?”

Fred răspunde: „Da, E stă peste program. Copiii sunt la ai mei.”

Sarah răspunde: „Ne vedem pe FaceTime?”

Urmează o videoconferință de 17 minute. Fred, ce s-a întâmplat atunci?

Cred că am stat de vorbă.

Bine.

Dimineața, mesaj de la Fred.

„Seara trecută a fost grozavă. Ești incredibil de sexy.”

Sarah răspunde:

„Te rog ceva. Când i-o mai tragi, gândește-te la mine.”

Fred răspunde: „S-a făcut!”

Mesajele continuă într-o manieră similară câteva săptămâni.

Sarah trimite mai multe mesaje, cerând să vă întâlniți.

Fred nu răspunde la niciunul.

Din acest motiv, Sarah devine tot mai furioasă.

Un mesaj de la Sarah din 4 aprilie, ora 20:32.

„M-am săturat de tine!

Întoarce-te la familia ta ideală și bucură-te de ea cât mai poți!”

Fred răspunde: „Ce vrea să însemne asta?”

Ultimul mesaj de la Sarah e de la ora 20:41.

„Bucură-te de viața ta anostă cât o mai ai.

O să regreți enorm ce-ai făcut.”

Fred, a fost ultima ta conversație cu Sarah Banks cu un an în urmă?

Da.

Prin urmare,

asta e cea mai clară imagine surprinsă de camerele școlii.

E Rebecca Walsh.

Se pare că știa exact cum să evite camerele.

Fred, vreau să te concentrezi.

E cumva Sarah Banks?

Greu de zis…

- Nu știu. Chiar nu știu. - Fred, ai avut videoconferințe cu ea.

E clar că nu te uitai la chipul ei.

Știu că e dureros,

dar e principalul nostru indiciu pentru răpirea Luciei.

Aș ști sigur dacă aș revedea-o, dar din imagine nu știu.

Îmi pare rău.

Credeți că Sarah Banks a răpit-o pe Lucia?

Sincer, nu sunt sigură acum.

Dar o puteți urmări, nu? Pe telefon și pagina de Instagram.

Mobilul nu era înregistrat și și-a șters pagina de Instagram.

Avem acces la date, dar încercăm și altfel să dăm de ea.

DASH VOICE ÎN DIRECT

Mama face apel la răpitoarea Luciei

- Trebuie să scrie… - Ce-a pățit textul meu?

Da, grozav.

- Te-ai încheiat greșit. - Nu.

- Ce s-a ales de articolul meu? - Ce se întâmplă cu tine, Selma?

Și care-i faza cu crima organizată?

Eu l-am scris.

M-am inspirat de la BBC News fiindcă tu ai întârziat.

Da, cu vreo două minute.

- Mă interesam de cazul Blix. - A fost o oră și nu l-am publicat.

Care-i treaba cu serviciul Elisei Blix și cum se va împăca cu întrebările?

- Cred că nu privim în ansamblu. - N-o viza pe mamă.

Mama e mereu centrul subiectului.

Nu în primele 24 de ore, când copilul tocmai i-a fost răpit.

E duminică. Sunt aici de la 06:00. Mă duc acasă.

Când ar fi indicat să o vizez pe mamă?

Am vorbit cu polițistul care a văzut imaginile de la școală.

Rebecca știa exact unde nu băteau camerele.

Știa unde să stea ca să nu fie filmată. Răpirea a fost planificată meticulos.

Susține ipoteza cu crima organizată.

- Știi că mă schimb, nu? - Da.

De ce s-a străduit atât și n-a luat un copil de pe stradă?

Nu știu. O să anunțăm când o să afle poliția.

Elisa e peste tot pe Twitter și Facebook.

Fără controlul intimității. Postările au mii de aprecieri.

Primește și insulte, chestii nasoale.

- Ce spui? - Cred că a fost ceva premeditat.

N-au vrut un copil oarecare, ci pe Lucia.

Sigur are legătură cu Elisa. Mi se pare dubioasă.

Putem aborda subiectul când ai ceva palpabil,

nu doar intuiția ta de supereroină.

Scuze că am ratat termenul.

Mă axam pe fondul subiectului. E important.

Nu știu cum e să fii tu.

- Nu-ți poți pune o alertă pe mobil? - Mi-am pus. Îmi pun.

Promit că o fac data viitoare.

Bună, iubitule! Vino la mine!

Bună, bună! Ce dor mi-a fost de tine!

Te-ai distrat la bunica?

Mi-ai lipsit.

Mulțumesc mult, apreciez.

- Aș sta vreo două nopți, să ajut… - Nu e nevoie.

Nu e niciun deranj.

Mamă, e în regulă.

Cred că ești terminată. N-ai vrea să gătești.

- Fred… - Apreciem că te oferi, mamă, dar…

Încercăm să trăim cât de cât normal.

Familiile trebuie să fie unite în asemenea momente.

I-a făcut cineva rău lui Lulu?

- Poftim? Cine ți-a spus asta? - Au zis la televizor.

Cum? L-ai lăsat să se uite la știri?

Nu, ascultă-mă…

Nu știm unde e Lulu acum, dar o s-o găsim.

- Da, o s-o găsim. - O s-o găsim, bine?

Du-te sus și pune-ți pijamaua.

- Vin imediat. Bine? - Da, du-te!

Și Lucia e nepoata mea.

A stat cu mine jumătate din copilărie cât erai în aer.

Pur și simplu…

Te rog, du-te acasă.

Vrem să fim singuri. Te rugăm.

Te sun imediat ce aflăm ceva. Bine?

Te rog să stai în altă parte.

Te-ai spălat două minute?

Patru. Două pentru Lulu.

Ce frățior bun ești!

Dacă ți-e frică la noapte, poți veni să dormi cu mine, da?

Poate să doarmă și Lulu cu tine când se întoarce?

Firește că poate. O să revină acasă curând, nu-i așa?

Te iubesc.

Bine.

Somn ușor!

Putem sta de vorbă?

De ce?

Ca să-ți ceri scuze?

Da, păi…

Îmi pare rău.

Chiar îmi pare foarte rău.

Știu, Fred, dar nu vreau să-ți pară rău.

Vreau să nu iei cazuri pentru care să punem trei lacăte la ușă.

Și vreau să nu mai faci sex virtual cu o străină cunoscută pe internet.

Ce-i?

Nu știu cum se face, dar ajung mereu părintele rău.

Doamne!

Dar știi ceva? Niciodată n-aș…

Ce anume?

Știu că n-aș fi lăsat-o niciodată pe Lucia cu o necunoscută.

Da, ai dreptate. N-ar trebui să discutăm asta acum.

Cine ești?

Îți cer, ca de la o mamă la alta, să nu îi faci rău fetiței noastre.

Să nu îi faci rău fetiței noastre.

Să nu îi faci rău fetiței noastre.

Apelul Elisei Blix către răpitoare

Simt că îmi pierd mințile.

În continuare

Cei care au răpit-o pe Lucia au planificat meticulos.

Îmi trebuie un pașaport.

Trebuie să părem de acord cu ei.

Oamenilor li se pare greu de înțeles decizia de a o lăsa pe Lucia cu o străină.

Ascunde ceva, sunt sigură.

Au ajuns la tine?

Ei au luat-o?

Sunt aici acum și nu te mai las să pleci.

COPILUL RĂPIT

După romanul Playdate, de ALEX DAHL

Subtitrarea: Adrian Oprea