Original subtitles

M-am gândit numai la tine, sufletul meu. La ochii tăi, gura ta...

Abia aștept să fiu cu tine și să-ți arăt ce mult țin la tine.

O îmbrățișare caldă. L.

Te-ai trezit.

Pune-ți asta sub bandaje.

Ai înțeles?

Aici, în dreptul inimii.

Direct pe piele.

Strânge-le bine.

Nu știu și nu vreau să știu ce ai făcut

ca s-o înfurii în așa hal pe maica Leonora.

Dar ordinele ei au fost foarte clare.

A venit momentul să fii umilă. Trebuie să cugeți la greșelile tale.

Te-ai făcut prea arogantă.

Intră.

Sacrificiile și renunțările

te vor ajuta să înțelegi în câte păcate ai căzut.

Ești o comoară.

Nu-mi amintesc câte zile și nopți a durat febra aceea oribilă

care îmi asalta creierul cu întrebări:

„Ce am spus? De ce am făcut asta?”

Prin greșeala mea.

Prin greșeala mea.

Prin cea mai mare greșeală a mea!

Copilă fiind, când făceam o poznă, nu trebuia decât să cobor privirea,

să tremur puțin și să plâng.

Iar Leonora mă lua în brațe și mă alina.

Chiar și azi, îmi curg lacrimi de câte ori e necesar.

Dar în chilia aceea întunecată... Ce să fac? Cum să repar greșeala?

Maica Leonora m-a chemat la capelă fiindcă vrea să se confeseze.

M-am dus, dar n-am găsit-o.

Probabil e la bibliotecă, studiază. Veniți să vedem.

Porc de preot!

Porc de preot!

- Preot idiot! - Preot idiot!

- Porc de preot! - Porc de preot!

Cred că a fost impulsivă.

O să facă pneumonie. O să se îmbolnăvească sau mai rău.

Sfântă Marie, ce s-a întâmplat?

Sfântă Fecioară!

De acum înainte poți face o mică plimbare în grădină, după-amiaza.

- Aș vrea să culeg portocale. - Bine zis!

Nu ești singura novice care a primit pedeapsă, Modesta.

Nici nu-ți imaginezi câte fete au venit aici împotriva voinței lor.

Poate din cauza unor moșteniri sau fiindcă aveau un defect fizic,

niște sărmane fără vocație.

Se răzvrăteau, voiau să plece la casa lor, stârneau haos.

Apoi, cu timpul, harul Domnului cobora peste ele.

- Și cu dumneata a fost la fel? - Nu. Eu am ales să vin aici.

Slavă Domnului, eu am primit harul credinței de mică.

S-o fi văzut pe Incoronata! Cât a mai plâns! Câte lacrimi!

Și să nu mai vorbim de Ilaria!

- Ilaria? - Când a venit aici, era ca o furie.

Familia ei a adus-o aici pe când avea 12 ani.

Erau trei surori de măritat. Ilaria, biata de ea, era mezina.

Câte minciuni a inventat ca să fie alungată de la mănăstire!

Născocea orice, numai ca să plece de aici.

Cine și-ar fi imaginat că o să devină atât de pioasă?

Cum s-a întâmplat?

Datorită mănăstirii și iubirii maicii Leonora, desigur.

Din mătăsuri, în zdrențe.

Ce lovitură ai dat! Răsună și-acum mănăstirea.

- Bum! Bravo! - Mulțumesc.

Deci? Te simți mai bine acum că nu mai ești închisă?

Mult mai bine.

E bine.

Îmi făceam griji că o să umbli ca o somnambulă.

Mi-am zis: „Sper să nu facă cocoașă din cauza atâtor pedepse.”

Fii tare! Apucă-te de păr și ridică-te.

Bravo! Vino cu mine.

Micuțo, știi cui trebuie să-i mulțumești

dacă acum poți ieși la aer curat?

Incoronatei și Rosaliei, care m-au găsit leșinată.

Trebuie să-i mulțumești fricii. Fricii și remușcării.

Cu câțiva ani înainte să vii tu, altă fată, protejata maicii Leonora,

a fost pedepsită și închisă în chilia ei.

- Singură. Deznădăjduită. - Ce a pățit?

S-a aruncat de pe fereastra chiliei.

- Odihnească-se în pace. - Care chilie?

- A mea? - Desigur.

Acolo își duce protejatele.

Am găsit-o întinsă pe jos, de dimineață.

Fără suflare. Biata fată!

Trebuie să plec, Mimmo.

Curând o să-mi aducă cina, trebuie să mă întorc în chilie.

Unde fugi? Mai stai!

Fă așa!

Așa-i că auzi copacii din pădure?

Ai grijă, micuțo!

Copacul îmi spune că vine încoace o armată.

Râdeți după pofta inimii!

Acum știu cum să vă stric toată bucuria.

Dacă m-au lăsat să ies puțin la aer fiindcă leșinasem...

Dacă aș fi murit, poate n-aș fi câștigat iubirea Leonorei,

ci măcar bunăvoința ei.

Trebuia să mor.

Maică?

Maică Leonora?

Nu era altă cale.

Leonora, te rog, nu mă abandona.

Mă auzi?

Deschide!

Te rog, deschide! De ce vrei să sufăr astfel?

În felul ăsta, o să mor. Și tu ești cea care mă omoară.

„Nici să nu cutezi! Acesta e un lăcaș de rugăciune.

Cere-I iertare Domnului!”

Micuțo, vino de acolo!

Micuțo!

Micuțo!

Micuțo!

Mă înec!

Tuzzu, nu! Ajutor!

Nu te speria, nu vezi că te țin?

Cât timp te țin, să nu te temi.

Nu te teme de apă sau de foc.

Cât te țin eu, să nu te temi.

Nu te teme de apă...

A aflat cineva?

Nu, nimeni. Asta mai lipsea!

Ai grijă, soră. Nimeni nu trebuie să afle.

- Noroc că e în viață. - Din fericire, a scăpat.

Istoria se repetă.

- Ce sperietură... - Slavă Domnului!

E foarte slăbită.

Are febră mare, dar, din fericire, nimic nu e fracturat.

Mulțumim, domnule doctor.

- Ce spaimă am tras! - Mare spaimă...

Are nevoie de mâncare bună și de odihnă.

La revedere, maică!

Voi trece mâine să o văd.

Mă însoțiți la infirmerie? Vreau să-l văd și pe grădinar.

- Bietul om! - Desigur, domnule doctor.

Maică...

Slavă Domnului! A deschis ochii.

Modesta...

Te priveam cum dormeai.

Păreai așa mică.

Ții minte când ai venit aici?

Te linișteam când visai urât.

Cât mai plângeai!

Apoi, într-o clipită, nu te mai opreai din râs.

Știu că gestul tău este rezultatul chinurilor și suferinței.

Te simți singură pe lume și ai nevoie de mai multă iubire decât ceilalți.

Iertați-mă, maică, știu că am păcătuit...

Nu trebuie să-ți provoci suferința asta.

Fiindcă ai parte deja de iubirea de care ai nevoie.

E aici.

În mila infinită a Domnului.

Maică, fără iubirea dv...

- Nu aveam de ce să trăiesc. - Să nu mai spui asta, Modesta.

Doar Dumnezeu poate să dea și să ia viața.

Fapta ta e un păcat de moarte. Trebuie să mergi la confesiune.

Iată.

Azi-dimineață au tăiat un pui doar pentru tine.

Rosalia a gătit chiar și inima și ficatul, sunt mai hrănitoare.

Îmi permiteți, maică?

Poți să te ridici?

Haide!

Mănâncă acum, cât e caldă.

Deschide gura.

Te simți mai bine?

În chilia asta, în care ai stat când erai mică?

Cu maica Leonora lângă tine?

Am avut mare noroc.

Mimmo era la un pas.

S-a rănit grav ca să o salveze.

Omul acela are o inimă mare.

Dacă Modesta sărea în puț în toiul nopții?

Când nu o vedea nimeni?

Vă imaginați, maică?

N-ar mai fi acum printre noi.

Cred că ți-a fost teamă înainte să sari.

Ai țipat atât de tare.

Te-am auzit în timp ce citeam Laudele.

Gata, Ilaria. Vino cu mine.

S-o lăsăm să se odihnească.

- Bună dimineața, Modesta! - Bună dimineața!

- Cum te simți azi? - Mult mai bine. Mulțumesc.

Te așteptăm în sala de mese, la micul-dejun.

Mă pregătesc și vin imediat.

Acesta e lăcaș de rugăciune. Cere-I iertare Domnului.

Abia aștept să fiu cu tine și să-ți arăt ce mult țin la tine.

Ce cauți în camera mea?

Pleacă! Acum! Ieși!

M-ai păcălit, nu-i așa? Ce-i asta?

Ai vrut să mă tragi pe sfoară!

Biata Modesta, nu te mai simți iubită? Biata fată!

O necioplită ca tine, care pute ca o capră!

Ți-ai făcut-o cu mâna ta, Modesta. Nu sunt eu dușmana ta.

Dușmana ta e aici!

Haide, scapă de ea, dacă poți.

Doamne... Ajutor!

Intră.

Închide ușa.

- M-ați chemat, maică? - Știi de ce.

Ia loc.

Sora Ilaria e încă în stare de șoc. Va dura ceva timp ca să-și revină.

Ai atacat-o fără motiv. De ce?

Din invidie? Gelozie? Sentimente josnice?

Chemați-o.

Ilaria m-a amăgit și vă amăgește și pe dv.

Chemați-o! Țineți un șarpe la sân.

Nu-ți permit să vorbești așa despre sora Ilaria!

E pioasă și credincioasă.

M-am amăgit din nou crezând că te poți schimba, Modesta.

Din nou mi-ai trădat încrederea.

Dar, sincer, nu e vina ta.

E doar vina mea. Eu am greșit.

Ani întregi, am sperat că educația pe care ți-am oferit-o

te va îndepărta de originile tale mizere.

Credeam că voi putea face din tine o ființă luminată.

În schimb...

Locul tău nu e în casa Domnului. Nu vei fi mireasa lui Cristos.

Nu ești demnă să porți veșmântul.

Vă implor, maică, nu spuneți asta!

Mă întorc în chilia aceea întunecată și fac penitență o lună.

O să mănânc pâine și lapte și o să mă rog zi și noapte, jur!

Gata cu chinul ăsta! Ridică-te! Ai puțină demnitate!

Nu complica lucrurile. Ia loc.

Viitorul tău este în lume, nu între aceste ziduri.

Tu creezi doar haos.

M-am hotărât.

Cel mai bine e să mergi la orfelinatul din Petraperzia,

măcar până la majorat.

E nedrept, mă alungați ca pe un câine râios!

Ascultă-mă.

Vei învăța un meșteșug. Poți să ți-l alegi chiar tu.

Poți învăța să lucrezi de mână. Să fii croitoreasă.

Să faci broderie. Să fii guvernantă.

Îți va fi de folos.

Curând, nu vei mai primi renta pe care ți-am acordat-o.

Era menită pentru o călugăriță, o femeie pioasă.

Tu nu ești așa.

Ca să te ajut, am rugat un doctor să emită un certificat

cum că ți-ai pierdut virginitatea în urma unui atac violent.

Niciun bărbat, și e bine să știi acest lucru, Modesta...

nu va lua o femeie fără să fie sigur de integritatea ei morală și fizică.

Nu vreau să fiu guvernantă!

Nu vreau să mă mărit și nu voi fi servitoarea nimănui!

Destul.

Privitor la ceea ce s-a întâmplat între noi,

nu vom mai aduce vorba niciodată, este clar?

Nimeni nu știe cât ai înjosit afecțiunea pe care ți-o port.

Ca să te protejez, nu i-am spus nici preotului la confesiune.

Ca să mă protejați?

Ce faci?

Aici, da.

Nu vrei ca toate servitoarele tale, fiindcă asta sunt,

să știe cine ești cu adevărat.

M-ai luat în patul tău ca să te insinuezi în inima mea.

Iar eu am făcut-o fiindcă erai frumoasă.

Frumoasă, cu voce de înger.

Acum însă te privesc și ești uscată, rigidă.

Ești bătrână și copleșită de frică.

De asta mă alungi, nu?

Fiindcă te temi de ceea ce știu despre tine.

- Lașo! - Destul, Modesta!

Te urăsc.

Te urăsc!

Te urăsc.

Ura ieșise la iveală. O ură de care nu voiam să scap.

Era cuvântul potrivit pentru luptă.

Cu mătăniile în mână, în capelă, repetam întruna: „Urăsc. Urăsc.”

Aplecată peste război, seara înainte să adorm,

repetam întruna: „Urăsc. Te urăsc!”

„Te urăsc!”

Cu cât uram mai mult...

cu atât mă simțeam mai bine.

În sfârșit liberă. Eliberată în greșeală.

Te urăsc.

Trecuse ceasul.

Te urăsc.

Noaptea își închisese porțile.

Chipul meu va fi întipărit mereu în privirea ta.

Nu puteam decât să pășesc în întuneric.

Modesta... Trezește-te, Modesta.

Modesta!

- E cutremur? - Ce cutremur, micuțo?

Grădinarul a găsit trupul maicii Leonora.

A căzut din turn. A cedat balustrada.

Ce a pățit?

A murit. S-a strivit de pământ.

Sfântă Fecioară...

Dar chipul i-a rămas neatins.

Frumos. Senin. Ca al unei sfinte.

E o tragedie.

Vino s-o vezi pentru ultima dată. Vino să te rogi pentru ea.

Vino. Vino, draga mea. Știu ce mult țineai la ea.

Și am căzut, cum cade corpul fără viață.

Ajutor!

Cum te simți, fata mea?

Mi s-a spus că n-ai mâncat și n-ai băut zile întregi.

Dar mă simt mai bine, maică. Mulțumesc.

Sunt emoționată să fiu aici, unde am petrecut atâta timp cu maica Leonora.

Mă uitam la sora Costanza...

Știu cât ai suferit și ce mult îi simți lipsa.

Părea atât de frumoasă.

Cred că ai suferit...

Ceva se schimbase la ea. Ochii ei păreau zâmbitori.

Visase la postul maicii Leonora.

Spătarul acelui tron o făcea să pară atât de mândră.

Aproape eram dezamăgită că îi adusesem atâta fericire.

Adună-ți lucrurile, Modesta. Vor veni după tine.

- Cine? - Poți să iei mătăniile prețioase,

dăruite cu atâta generozitate de maica Leonora.

Chiar și cărțile și iconița cu Sfânta Agata.

- Și bandajele. Nu uita de ele. - Să-ți legi pieptul în continuare.

Mai ales acum, când vei înfrunta toate pericolele din lume.

Du-te și fă-ți bagajele. Va veni cineva să te ia după-amiază.

- Vino. Să ne grăbim. - Mă trimiteți la orfelinat?

Gata cu vorba! Du-te! Trebuie să te pregătești.

Curaj, micuțo. Iată!

- Ce-i asta? - O mașinărie modernă

care merge de parcă e trasă de o sută de cai.

Nu te teme.

Știi că sunt bătrân și nu-mi plac lucrurile moderne,

dar acesta e de o frumusețe incredibilă.

La fel de frumos ca o catedrală. Nu-i așa?

E jandarm?

Ce tot spui? El e șoferul.

Un fel de vizitiu.

Domnișoara Modesta?

Vă rog.

Vrei să-ți iei rămas-bun de la ele?

Atunci du-te.

Intră.

Curaj!

Regret, dar e târziu. Trebuie să plecăm.

- Unde mă duc? - Nu știu.

Dar sunt sigur că nu ne vom revedea.

Domnișoară? Domnișoară, mă auziți?

Deschideți ochii.

Mirosiți.

Așa. Vă vine din nou culoarea în obraji.

Sărurile își fac efectul.

Se întâmplă adesea.

Mai ales doamnelor care merg cu automobilul pentru prima dată.

Emoțiile...

Lipsa de aer.

E mai bine?

Veniți!

Așteptați aici.

Vă rog! Pe aici.

Intrați.

Aceasta e camera dv. Vă rog!

Dacă aveți nevoie de ceva, nu e nevoie să ieșiți din cameră.

Trageți de acest cordon de lângă pat

și va veni imediat cineva.

Mulțumesc.

Unde mă aflu?

- Ce trebuie să fac? - Trebuie doar să așteptați.

Vi se va spune cât de curând.

- Noapte bună! - Noapte bună!

SubRip & Sync: LEONTIN subs.ro TEAM (c) www.subs.ro

Traducerea: Anca Baciu