Original subtitles

Tot ce putem face e să-i alinăm suferința.

Mulți oameni au murit, printre ei și compatrioții noștri.

Mate!

Vă oferă posibilitatea să plecați din țară.

Câștigăm războiul împotriva comunismului.

Nu pot dansa pe morminte.

Târfo!

Îmi cereți să eliberez comuniști.

În cinstea prietenilor care nu uită!

Nu putem continua să trăim cu teamă.

De astăzi vom începe să ne organizăm ca partid politic.

Povestea e inspirată din fapte reale.

Personajele și evenimentele sunt rodul ficțiunii.

Orice asemănare cu realitatea e doar o coincidență.

- Mii de oameni s-au înscris în partid. - Și vor mai fi și alții.

Poporul are nevoie de reprezentanți.

Patria a spus că a fost primită foarte bine în sud.

Poate așa vom obține o întrevedere la OAS.

- Trebuie să fim vocea celor închiși. - Încercăm, dar nu ne-au răspuns.

Nici nu știu dacă au primit petiția.

Trebuie să ne răspundă! Nu suntem patru nebuni pe cont propriu.

Suntem un partid politic, primul partid minoritar din opoziție!

Nu ne pot refuza.

SERVICIILE SECRETE

- Ei sunt. - Ei sunt, nu?

Să ieșim!

Mâinile sus!

- Dați-mi drumul! - Mate!

Mergi!

Dă-mi drumul!

Urcați!

Club de noapte

STRIGĂTUL FLUTURILOR

Trăim într-o dictatură!

Nenorociților! Eliberați-o!

- Iartă-mă! - Mă doare rău.

Dați-ne drumul!

Nu te obosi, fiindcă nu ne vor elibera.

De ce ne-au adus aici?

Nu știu.

Manolo și Leandro vor fi torturați până la moarte.

La fel ca tata.

Nu spune asta. Nu ne ajută cu nimic.

I-au adus aici pe toți cei de la partid, cu excepția lor.

Lăsați-mă să plec, vă rog!

Nu mai suportăm!

Nu pot să respir.

Crezi că ne interesează? Tu ești prizonierul. Taci și treci acolo!

- Animalelor! - Ce ai zis?

- Uite! - Nu mai faceți zgomot!

Gata cu văicărelile!

Domnilor,

nu veți găsi închisori ca aceasta în alte țări.

Aici respectăm drepturile prizonierilor.

Lucrează, sunt plătiți,

studiază și sunt reformați.

O închisoare unde există deținuți politici nu poate fi considerată un model.

Ce ați spus? Deținuți politici? Nu există așa ceva aici.

- Domnule general Trujillo, fiți serios! - Întotdeauna sunt. O să vă arăt.

Tu! Vino aici.

Spune-le domnilor de ce ai fost închis.

Pentru jaf armat, Generalisimule.

Vedeți?

Aici veți găsi doar astfel de prizonieri.

Hoți, ucigași, violatori, dar niciun deținut politic.

În Republica Dominicană n-am avut niciodată deținuți politici.

- Nu-i așa, Joaquín? - Întocmai, domnule general.

Și surorile Mirabal? Nici ele nu sunt închise?

- Surorile Mirabal... - Surorile...

Dați-mi voie să vă explic.

Surorile Mirabal sunt niște comuniste periculoase

care ar trebui întemnițate fără drept de apel.

Dar nu sunt.

Domnule, vă reamintesc că situația se schimbă

și atât presa internațională, cât și biserica ne strâng cu ușa.

Dacă mai aduceți vorba de surorile Mirabal,

voi fi nevoit să repet că nu sunt în arest.

Nu uitați că această vizită e hotărâtoare pentru a decide dacă Republica Dominicană

primește sprijinul Organizației Statelor Americane.

Domnule senator Butler, nu am uitat.

Aceasta e una dintre trăsăturile mele.

Nu uit.

Îți amintești ce-ți cântam în copilărie?

Șoricelul Miguel

Șoricelul Miguel

A venit aici

Dornic să danseze

Fiindcă motănelul Misifú

Doarme liniștit în casă

Și nu bănuiește

Că e petrecere azi

Liniște, nu mai strigăm

Ca să nu-l deșteptăm

Să dansăm fără să-l deranjăm

Până și un șoricel

Oricât ar fi de mititel

Iubește cântul, râsul și dansul

Situația e

- Înfricoșătoare... - Gura!

- ...și ne sperie pe toți... - Gura, am zis!

Veți vedea...

Tăceți dracului din gură!

...că șoricelul va muri de foame

A rămas fără brânzică...

Liniște!

Și nici urmă de șunculiță

Vom vedea...

Tăceți dracului din gură!

...cine-i va smulge inima din piept lui Misifú

Mai tare!

SALA MICUȚULUI ROMERO

Ce surpriză! Nu mă așteptam să te văd. Ce cauți aici, fato?

Cineva are nevoie de serviciile tale.

Cine?

- Arantxa. - Nu.

- Nu vreau să am de-a face cu ea. - Trebuie să plece urgent din țară.

- Dă-i un croșeu de dreapta! Așa. - Gata cu antrenamentele azi, durilor!

- Ne vedem mâine-dimineață! - L-ați auzit.

- Dacă nu fuge, o s-o omoare. - Ai uitat ce i-a făcut lui Zurdo?

Nu l-a omorât ea!

- Dar îl are pe conștiință. - A suferit destul pentru el.

Da, dar Zurdo e mort și îngropat, iar ea apare zâmbăreață la televizor.

Arantxa i-a spus.

A făcut tot posibilul să-l oprească, dar el n-a ascultat-o.

Nu mă privește, Gretchen.

Nu sunt singurul care poate ajuta oamenii să fugă.

Știu, dar ești singurul în care am încredere.

Te rog, Micuțule! Zurdo a iubit-o.

Ar fi salvat-o.

Țara mea e îngrijorată din cauza acuzelor grave

pe care voi toți, dar și o bună parte din lumea liberă,

le aduceți guvernului Republicii Dominicane.

Canada e o națiune care respectă libertatea,

de aceea nu am ezitat să înlesnesc această întâlnire

pe care o consider esențială.

În primul rând, domnule ambasador, mulțumim

țării dumneavoastră și domniilor voastre

fiindcă ați avut curajul să vă abateți de la planul

pe care doresc să îl impună cei care apără cu totul alte interese.

Și dumneavoastră, Monseniore, fiindcă ne-ați redat speranța.

Vedem că biserica deschide ochii

și asemenea lui Isus, îi apără pe cei aflați în suferință.

Nu mă aflu aici ca reprezentant al Bisericii Catolice.

- Mă aflu aici din proprie inițiativă. - Vă mulțumim pentru asta!

Cei mai importanți acum sunt deținuții politici.

Am fost în închisoarea La Victoria. Trujillo ne-a dus chiar el acolo.

- Și? - N-am văzut niciun deținut politic.

La ce vă așteptați? Să vă arate toți prizonierii?

Să vă arate cum îi torturează ca să scoată informații de la ei?

V-am spus ce am văzut.

Asta nu înseamnă că îl cred pe Trujillo, dnă Mirabal.

Dar așa cum prea bine știți,

alți membri ai comisiei vor întocmi rapoartele

doar în baza celor văzute.

Atunci dați-mi voie să vă spun ce nu ați văzut,

cum îi tratează pe prizonieri în La Cuarenta și La Victoria,

precum și în alte centre de tortură din această țară.

Am fost închisă și le-am văzut metodele.

Îi așază pe scaune electrice.

Le smulg unghiile.

Bărbații primesc șocuri electrice în zona organelor genitale,

iar soldații violează în grup femeile.

Cu siguranță surorile mele sunt torturate chiar acum în mâinile acelor criminali!

Trujillo afirmă că surorile dv. se antrenează în Cuba.

- E o minciună! - Domnilor, nu mai putem pierde timpul.

Cu fiecare minut, numărul victimelor crește.

Iată numele tuturor deținuților politici.

Domnilor, această țară și poporul ei nu mai pot răbda!

Dacă apărați cu adevărat drepturile omului și democrația,

credem că a sosit timpul ca țările dumneavoastră

să intervină în numele dominicanilor.

Pe 8 iulie, gruparea politică de extremă stângă numită „14 iunie”...

Nu e nevoie să vă spun că numele e un omagiu

adus comuniștilor uciși în timpul invaziei eșuate.

Luați aminte!

Spuneam că pe 8 iulie și-au anunțat intrarea în viața publică

și pe 30 iulie au organizat o adunare constitutivă.

Cine sunt liderii?

Ei bine...

Manuel Tavares Justo.

Soția lui, Minerva Mirabal Reyes, avocată de profesie...

și Leandro Guzmán, trezorierul partidului

și soțul Maríei Teresa, sora Minervei Mirabal.

Și voi vreți să-i eliberez!

Ce-ar fi să deschidem larg ușile palatului

și să-i invităm să ia loc la masa prezidențială?

Am sugerat asta, fiindcă vizita OAS

tocmai când surorile Mirabal erau în arest...

Nu știu... Să recunoaștem că am comis o greșeală.

Uneori mă simt foarte singur, Negrule!

Am impresia că-s înconjurat de idioți

care sunt incapabili să rezolve problemele și comit greșeală după greșeală,

dându-și cu părerea despre deciziile mele.

- Cred că am găsit o soluție. - Dați-mi voie.

Spuneți.

Generalisimule, dacă o eliberăm,

OAS ne va lăsa în pace și vom scăpa de presiunea din partea lor.

Le-am spus de o mie de ori că nu sunt în arest!

Nu știu ce scuză aș putea inventa.

Eu voi găsi soluția.

Ascultați cu atenție!

Absolut toți cei prezenți trebuie să facă sacrificii uriașe...

ca să îmbunătățească imaginea țării.

O să le facem yankeilor un cadou ca să înceteze cu acuzațiile de nepotism.

Negrule...

va trebui să-ți dai demisia.

A sosit momentul schimbării.

- Am terminat. - Dar Rafael...

Rafael!

- E frumos, nu? - Foarte frumos.

Hai să bem ceva. Vino!

Mulțumesc!

Pilar.

- Mă bucur să te văd! - Bună!

- El e prietenul meu, Julio César. - Vai, Julio César!

- Ți-a vorbit despre mine? - Da.

Am ajuns în carte?

Tu ce crezi?

- Sper că m-ai pus într-o lumină bună. - După spusele Arantxei, evident!

- Dar am folosit un pseudonim. - Abia aștept s-o citesc!

Îți aduc un exemplar imediat, dar acesta e pentru tine, cu dedicație.

Ce onoare! Mulțumesc, Pilar!

Azi e rândul meu să vorbesc și am emoții.

- O să-ți meargă bine. - Uitați-o pe Dedé.

- Dedé, îți amintești de Arantxa? - Cum aș putea s-o uit?

- Ți-am păstrat un loc în primul rând. - Nu.

- Vrem să stăm împreună. - Da.

- Mai bine împreună. Țineți-mi pumnii! - Mult succes!

Sunt obosit.

Foarte obosit.

Ce vor ăștia de la mine?

Au impresia că puterea e ceva simplu, că e suficient să o preiei.

Nici nu-și imaginează efortul constant, neîncetat.

Puterea înseamnă hotărâre.

Forță!

Dar și negocieri nesfârșite.

Uneori acestea eșuează, Generalisimule.

Au respins un salvconduct generos și au continuat cu planurile lor.

- Am epuizat opțiunile diplomatice. - Fiindcă nu ești diplomat.

Ăștia îmi suflă în ceafă în ciuda sfatului vicepreședintelui.

- Domnul îi varsă pe căldicei din gura Sa. - Ai ajuns să parafrazezi din Biblie?

Încerc să spun că sfaturile lor vă leagă mâinile.

Și așa cum știți, dacă aveți mâinile legate, veți pierde.

Bine...

N-o mai lua pe ocolite și spune odată!

Eliberăm surorile Mirabal.

Poftim?

Le eliberăm pe ea și sora ei, dar le trimitem soții la Puerto Plata.

Drumul către Puerto Plata e lung și accidentat.

De fiecare dată când vor să-i viziteze își vor asuma un risc uriaș.

În semn de pace și înțelegere

și în concordanță cu valorile democratice ale națiunii,

anunțăm eliberarea activistelor opoziției, Minerva...

O să fie bine, fata mea.

O să treacă, scumpo.

- Știi unde merg? - Bănuiesc că la televiziune, doamnă.

Nu.

- Am primit ordin să vă duc... - Credeam că eu dau ordinele aici.

Doamnă, cu tot respectul, sunt șoferul dumneavoastră,

dar primesc ordine de la Generalisim.

Nu cred că s-ar supăra

dacă m-ai duce la biserică în drum spre studio.

- La ce biserică, doamnă? - La Sfânta Barbara.

Nu credeam că mai vii. Mă tem că suntem urmăriți.

Posibil.

Voiam să te văd, tată...

pentru ultima oară.

Ce?

- O să plec din țară vineri. - Cum adică?

Cum o să ieși din țară? Toată lumea știe cine ești.

Știu, dar există oameni care se ocupă cu asta.

Am încredere că voi scăpa teafără.

- Vreau ca tu și Dalmira să mă însoțiți. - Nu.

- Nu poți rămâne în iadul ăsta, tată. - Pot și trebuie, Arantxa!

Jumătate din viață am tot fugit. Ajunge!

Ai simțit consecințele pe pielea ta.

Nu-mi găsesc locul nicăieri,

dar aici măcar am un scop, ceva pentru care să lupt în sfârșit.

- Nu înțelegi că o să te omoare? - Poți să-mi faci o favoare.

Au eliberat-o pe Minerva, dar sunt convins că Țapul plănuiește ceva împotriva ei.

Te rog, caut-o și propune-i să o iei în locul meu și al Dalmirei.

Spune-i...

că vii din partea mea, da?

- Îți promit. - Mulțumesc!

Ai grijă de tine, tată!

Mama ar fi tare mândră de tine.

Și eu sunt.

Să nu uiți asta.

Curaj!

Și te rog, ai grijă de tine!

STRIGĂTUL FLUTURILOR

Pentru una dintre cele mai curajoase femei pe care le cunosc.

Bună ziua! Vă mulțumesc pentru participare.

În onoarea Fluturilor, dacă-mi permiteți, voi vorbi în spaniolă.

Mai întâi, vom stabili cadrul. Este 25 noiembrie 1960.

Trei surori. Trei mame cu copii mici. Trei femei tinere.

Minerva, Patria și María Teresa.

Ele sunt adevăratele eroine ale acestei cărți, cu Minerva în frunte.

Ea a fost una dintre primele femei licențiate în Drept în țara ei.

O lideră, politiciană și activistă

care ar fi putut deveni prima președintă a Republicii Dominicane.

În primul rând, îi mulțumesc Bélgicăi Adela Mirabal Reyes,

cunoscută de toți ca Dedé, pentru participare.

Îți mulțumesc, Dedé!

LANSARE DE CARTE

M-a ajutat enorm

și pentru mine a fost o onoare să scriu această carte.

Câțiva dintre cei prezenți știu asta.

Poftim cheile.

Sigur știi să conduci?

Da.

- Ai grijă. Nu te lăsa urmărită. - Nu-ți face griji. Mulțumesc!

Încetați!

- Dați-mi-l! - Nu!

Dați-mi-l!

Mulțumesc!

Ne-au arestat odată cu María Teresa și Leandro,

dar ne-au eliberat doar pe noi două.

Am aflat aseară că i-au transferat în închisoarea din Puerto Plata.

Ce departe!

Ne pregătim să mergem la ei.

Nu te temi?

Ba da. Mă tem pentru viața lui.

Pentru cei mici.

Dar pentru tine, Minerva?

Nu te temi pentru viața ta?

Nu.

Bine... ba da.

Nu știu cum să-ți explic.

Camus scrie că dacă ai găsit un motiv ca să trăiești,

ai găsit și un motiv ca să mori.

Credeam că cei mici sunt motivul.

În parte sunt, dar n-aș suporta să le las un viitor întunecat.

Nu vreau să trăiască în nedreptate și violență.

Atunci vino cu mine.

O să trecem cu barca în Haiti, apoi luăm avionul spre Puerto Rico.

- Totul e aranjat. Așteptăm momentul. - Mi-aș abandona surorile și pe Manolo.

Trujillo n-a făcut o obsesie pentru ei, ci pentru tine.

Arantxa, nu pot să abandonez lupta.

Îi datorez asta lui Manolo, țării mele, cetățenilor și tovarășilor mei.

Datorez asta familiei mele.

Tatălui meu!

Îți amintești când ne-am cunoscut?

Desigur.

Aș vrea să pot da timpul înapoi și să-l opresc în acel moment.

Uite...

știu că nu ți-a fost ușor...

niciodată.

Dar sunt convinsă că-ți vei reclădi viața cum știi mai bine

și cum îți dorești.

Îți mulțumesc că te-ai gândit la mine și la copii

și că ai riscat enorm venind până aici.

Îți mulțumesc!

Promite-mi...

că vei avea mare grijă de tine.

Pentru ei.

- Ți-e sete? - Nu.

Arantxa!

- Ai fost grozavă, Pilar! - Dedé a fost nedreaptă cu tine.

- Dacă ar afla tot ce mi-ai povestit... - Mai bine nu.

E mai bine să nu știe anumite lucruri.

Am senzația că ai omis să-mi povestești ceva esențial.

- Pilar... - Suntem prietene.

Doar n-o să rescriu cartea!

Mâine, la 17:00, la barul hotelului.

Înțeleg că cel mai bun lucru pentru patria mea

ar fi ca eu să mă retrag

și să las deoparte chestiunile de natură personală.

Tocmai de aceea,

consider că cel mai bun lucru pentru națiunea noastră

este să las cârmuirea Republicii

în mâine celui care, până acum, a fost vicepreședintele nostru.

Este, fără nicio urmă de îndoială, un om onorabil

și capabil să conducă activitatea guvernului.

I-au trimis atât de departe ca să vă provoace.

- Știu. - De aceea insist să nu plecați.

- Mamă, ajunge! - Minerva, cauți pericolul cu lumânarea.

Drumul dintre Salcedo și Puerto Plata e periculos.

- Toate drumurile sunt periculoase. - În plus, ne așteaptă.

E o nebunie.

Și ce-ați vrea să facem? Voi n-ați fost închise niciodată.

Habar n-aveți cum este când cei dragi nu vin să vă viziteze.

Eu am avut soțul la închisoare și am pierdut o ființă dragă.

Mamă, înțelege-mă! Partidul e tot mai puternic.

E important să-i informăm, să le dăm speranță.

Te înțeleg, draga mea,

dar am o presimțire nefastă.

Sunteți fetițele mele și nu vreau să pățiți ceva.

- Nu mai suntem fetițe. - Dar doar pe voi vă am!

Mamă, totul va fi bine. Ai încredere în fiicele tale.

Uită-te la mine.

Rufino s-a oferit să ne ducă. O să plecăm devreme și o să fim prudente.

Totul va fi bine.

- Luăm cina toate cinci? - Nu pot.

De ce?

Jaime o să se întoarcă de la câmp, și trebuie să pregătesc mâncarea.

Bine.

- Tu unde te duci? - Să pregătesc cina.

Minerva.

- I-am dat pastila pentru febră, Patria. - Nu-i asta. Vreau să merg cu voi.

Nu, Patria. Nu te expune.

- Rămâi acasă cu soțul și copiii tăi. - Deja i-am cerut voie lui Pedrito.

Mama are dreptate.

Deși n-aș recunoaște în fața ei, chiar e periculos.

E important ca Manolo și Leandro să știe că luptăm împreună ca întotdeauna.

Pentru libertatea lor.

Libertatea noastră.

- V-am spus că e imposibil! - E revoltător!

Domnilor, îmi pare rău că am întârziat. Am rămas ca trăsnit în fața televizorului.

Negrul a demisionat.

- Da, am văzut. - A schimbat marioneta.

Suntem aici ca să-l omorâm pe păpușar.

Acum că a venit și Salvador, putem începe. Îi cunoști pe toți cei prezenți?

Îi cunosc pe general, pe Álvaro. Și pe basc? Sigur că-l cunosc!

Bine. El e Luis.

E un fost activist, așa că putem vorbim cu încredere.

Suntem conștienți de obiectivul propus?

Pentru a-l atinge, avem nevoie de un plan. Un plan concret.

Să știți că meritul nu-mi aparține,

fiindcă a fost gândit de un tovarăș și camarad

care a sacrificat multe, Álvaro aici de față.

Domnilor, vreau să vă spun ceva.

Am participat la un atentat eșuat acum câțiva ani.

Atunci au pierit mulți camarazi, s-a vărsat foarte mult sânge.

De data asta va fi altfel. Sunt convins că nu vom da greș!

De acord! Să discutăm logistica.

Nu sunt multe de discutat. Trebuie să alegem data.

Propun ziua când Balaguer va fi pus în funcție.

E prea devreme.

- Pari nerăbdător, bascule. - Posibil.

Ar trebui să evităm prezența participanților străini.

Nu cred că vor veni prea mulți. Nu se mai înghesuie să facă poze cu Țapul.

- Iar cei veniți vor pleca repede. - Așa-i.

Nu puneți carul înaintea boilor.

Înainte să stabilim data, avem nevoie de un plan clar și bine pus la punct.

La ce te-ai gândit, tovarășe?

PUERTO PLATA, REPUBLICA DOMINICANĂ 25 NOIEMBRIE 1960

PENITENCIAR

- Îmbrățișați-i din partea mea. - Bineînțeles.

- Ce mai fac copiii? - Le e dor de tine, dar sunt sănătoși.

Nu lăsa întâmplarea asta să slăbească partidul, Minerva.

Dimpotrivă. Aceste nedreptăți ne unesc mai tare.

Peste câteva zile ne vom întâlni ca să stabilim următoarea mutare.

Mi-ar fi plăcut să fiu acolo, să lupt.

Te vor elibera la un moment dat.

Deocamdată fii de neclintit

și nu da semne de slăbiciune.

Ar trebui să facem ceva măreț, să profităm de faptul că toți ne privesc.

Asta și facem, Manolo. Numărul membrilor crește cu fiecare zi.

Privește-mă!

Nu regret nicio secundă drumul pe care l-am ales.

Tu m-ai ales, iubito. Suntem unul, Minerva!

Mi s-a părut foarte abătut.

Manolo e puternic, dar Leandro nu-i obișnuit.

- Mă tem că nu va rezista. - Nu te mai frământa.

Sunt bărbați puternici.

Iar voi sunteți două femei puternice.

Totul va fi bine.

N-o să-i mai țină închiși multă vreme. Trebuie să-i elibereze.

Lumea începe să se trezească, nu mai suportă atâta cruzime.

- Se întâmplă ceva. - Bună ziua!

Trebuie să trec, vă rog!

- Ce se întâmplă? - Cu ce vă pot ajuta?

Trebuie să trec. Am întârziat.

Fugiți!

- Puneți mâna pe ele! Să nu scape! - Prindeți-o!

- Uite-le! - Patria!

- Nu! Dați-mi drumul! - Stai pe loc!

- Dați-mi drumul! - Am prins una!

Minerva!

Nu! Dați-mi drumul!

Ajutor! Vor să ne omoare!

Stai!

Stai pe loc!

Nu vrei să stai pe loc, da?

Nu!

Să mergem!

Patria!

- Minerva. - Patria!

Minerva.

Nu!

Opriți-vă!

Nu! Patria!

Nu!

Nu! Patria!

Există patru victime. Un bărbat pe nume Rufino de la Cruz

și surorile Patria, María Teresa și Minerva Mirabal.

Accidentul a avut loc...

...când mașina de teren cu care călătoreau a căzut într-o râpă...

Subtitrarea: Georgiana Stănculescu