Original subtitles

- Am intrat! - Sunt Pierre.

Îți fac cunoștință cu niște colegi.

Fără reportofon.

Fără reportofon.

- Ce? - Trujillo e aici.

Generalisimul vă așteaptă.

N-o să te las să locuiești acolo. Am planuri mari cu tine, fato.

Vreau să fac un denunț.

- L-au luat pe Tomás. - Nu făcea politică.

E homosexual.

Să-ți fie clar că ești studentă fiindcă eu am dispus asta.

Dacă alegi să fii nărăvașă precum caii mei,

mai devreme sau mai târziu, o să trebuiască eutanasiați.

Povestea e inspirată din fapte reale.

Personajele și evenimentele sunt rodul ficțiunii.

Orice asemănare cu realitatea e doar o coincidență.

- Nu știam că treci pe aici. - Ca să fiu sincer, nici eu.

Mă întorceam de la palat și am simțit nevoia să te văd.

Am greșit?

Deloc.

Vrei și tu?

Nu. Prefer șampania mea.

Am pus-o la frigider.

Ți-am turnat și ție.

- Am băut deja whisky. - Haide, bea cu mine!

Vino!

Ia loc.

Mulțumesc!

Te simți bine?

Aici cu tine?

Cu mine te simți bine oricum. Voiam să știu dacă-ți place casa.

Foarte mult.

Ce-i asta?

Ce frumos e!

Dezbracă-te și sărută-mă, hai.

- Aici jos avem companie. - Gărzile mele?

Nu văd și nu aud nimic. Sunt eunucii mei.

- Ai nevoie de ceva? - Nu.

Sună-mă oricând.

Vise plăcute!

Julio!

E în regulă. Au plecat.

- Scuze. - Nu-ți face griji. Ridică-te, hai.

Vino.

Club de Noapte

STRIGĂTUL FLUTURILOR

Aveai și alți prieteni în Republica Dominicană?

Sincer, doar unul. Pe Julio César.

Un prieten minunat.

În general, mă simțeam singură.

Minerva nu studia în oraș?

Ba da, dar frecventam cercuri diferite.

Nu vă vedeați.

N-am mai văzut-o după ce s-a înscris la facultate.

Ne-am înstrăinat, dar nu e vina ei, să știi.

- Nici eu n-am căutat-o. - De ce nu?

De aici încolo nu te mai pot ajuta.

- Ești sigură? - Nu știu ce să-ți mai povestesc.

Multe...

Despre Trujillo.

Bună dimineața!

Să trecem la subiect, fiindcă trebuie să inaugurez o autostradă.

Luați loc!

Bun.

Din acest moment, coaliția partidelor este dizolvată.

Fiecare va fi pe cont propriu în aceste alegeri.

Întoarceți-vă la moșiile voastre și faceți pe contracandidații.

Excelență, nu ne va fi ușor să candidăm împotriva dumneavoastră

în cursa electorală.

Eu nu voi candida, ci fratele meu Héctor.

Voi face anunțul înainte de vineri.

Excelență,

avem la dispoziție doar câteva luni ca să punem pe picioare un partid.

Am făcut parte din coaliția de guvernare ani de-a rândul!

Care e problema, Vásquez?

Deschizi patru-cinci sedii de partid

și bați țara în lung și-n lat repetând aceeași poezie:

„Cel mai bun reprezentant al intereselor dominicanilor

e Partidul Republican. ” Atât.

Iertați-mă, Excelență. Eu conduc Partidul Republican.

Deputatul Vásquez conduce Coaliția pentru Patrie.

Tot una.

Vă cer să vă atacați între voi.

Și desigur, să-l lăsați în pace pe candidatul meu.

Excelență, campaniile electorale costă.

Ai uitat ce ți-am oferit când te-ai alăturat coaliției?

Să-ți reamintesc.

Ai primit 18% din rafinăria de zahăr pe care am recuperat-o în La Romana.

În plus, fratele tău a fost numit ambasador în Brazilia.

În agenda aia de pe birou am notat toate afacerile fratelui tău.

Eu sunt atotștiutor și vrei să-mi spui că nu te-ai ales cu nimic din treaba asta?

Nu vă scăldați în aceeași apă?

Bun.

Știți ce aveți de făcut.

Nu e momentul să fiți meschini și egoiști.

Îl instruiesc de față cu voi pe fratele meu, José,

să vă permită să faceți campanie în mass-media guvernului.

Aveți dreptul la reportaje, fotografii și interviuri.

Știți ce să spuneți.

- Ați înțeles? - Am înțeles.

Ședința se încheie aici. Puteți pleca.

Vă asigur că în următorul mandat eforturile vă vor fi răsplătite.

Ascultă-mă bine.

Deși și-au pierdut veninul de mult, nemernicii ăștia tot vipere au rămas.

- Ai grijă cu ei. - Înțeleg.

În orice caz, îți voi fi aproape. Calul hrănit de stăpân aleargă mai iute.

Vii cu mine la inaugurarea autostrăzii?

Dacă ne-ar vedea soția mea, ne-ar scoate ochii.

E geloasă.

Domnule Mirabal, dacă aveți dureri sau amețeli

spuneți-mi imediat și ne oprim.

Da, doamnă.

- Revin imediat, domnule Mirabal. - Mulțumesc!

- Domnul Enrique? - Da.

Vom continua exercițiile în altă sală pentru reabilitare.

Bine.

Stați. Unde mă duceți?

- Nu vă faceți griji. - Unde mergem? Am dreptul să știu!

- Totul va fi bine, stați liniștit. - Unde mergem?

Poftim.

Ai văzut ce am pregătit?

Trebuie să mănânci ceva.

Totul a fost o minciună.

Sunt doar o paiață.

Ca tine, ca Tomi.

Suntem aici ca să-i distrăm.

- Ce vrei să spui? - Știi prea bine.

Am fost un laș mizerabil.

Am avut zeci de șanse să fiu sincer, dar n-am făcut-o.

Am lins resturi, ca un câine!

Mi-e silă!

Julio, te judeci mult prea aspru. N-ai avut de ales.

Ba nu. Sunt blestemat.

Mi-am dat seama prea târziu și în cel mai rău mod cu putință.

Tu încă ai timp, Arantxa.

Realitatea e mult mai terifiantă decât vrem să recunoaștem...

- Chiar dacă ne lăsăm orbiți de lumini. - Sper că nu-mi ții morală.

- Dimpotrivă. - Nu sunt proastă.

Nu vreau să crezi că îl poți controla pe Trujillo.

Aici toți suntem utili sau dispărem.

El e singurul de neclintit.

Înțeleg că nu ți-e foame. Mie mi-a pierit pofta.

E periculos să rămânem în casa asta atât pentru mine, cât și pentru tine.

Scuzați-mă, domnule doctor.

Soțul meu era la reabilitare. Știți ceva de el?

Nu. Eu sunt chirurg. Scuzați-mă, dar mă grăbesc.

- Întrebați la recepție. - Mulțumesc!

Bună dimineața!

Soțul meu, Enrique Mirabal, nu s-a întors de la reabilitare.

- Trebuia să termine acum o oră. - Aștept de mult acolo, l-aș fi văzut.

- Imposibil! - Calmați-vă.

Nu-mi spuneți să mă calmez, vă rog.

- O să verific. - Bine.

Da. María Luisa de la recepție. Caut un pacient: Enrique Mirabal.

Plângi la toate filmele.

- Când m-ai văzut plângând? - De câteva ori.

Când s-au căsătorit înainte să fie spânzurați.

- Când a murit fratele. - Mă spionezi, Leandro?

Nu, dar erai absorbită de acțiune și nu m-am putut abține să te privesc.

Nu mi se întâmplă la toate filmele, dar pe Hepburn și Bogart îi ador!

Mă hipnotizează.

Mă bucur că-ți place la cinema, ca să te invit la sfârșitul săptămânii.

Dacă aș locui în capitală, ca sora mea Minerva, am merge zilnic.

Aici primim doar filme vechi și zgâriate, dar acolo aș vedea doar premiere.

Ei bine...

- Mama o să mă omoare! - Nu, te rog! Vreau să mai ieșim.

A fost o zi perfectă.

Am văzut un film bun și am discutat de toate.

- Nu chiar de toate. - Ce mai e de discutat?

Politica acestei țări.

Vrei să vorbim despre asta?

Ce părere ai despre Trujillo? Dacă-mi răspunzi, e suficient.

- Tu ce părere ai? - Eu te-am întrebat.

Fii curajos și nu minți!

Cred că e cancerul republicii ăsteia.

- Tatăl Nostru care ești în ceruri. - Izbăvește-ne de dictator.

E diavolul pe pământ și o să ne-o tragă din nou.

Ca să nu scape nepedepsit, trebuie să-l învingem cu propriile-i arme.

Știu ce spun. Țapul e mereu cu un pas înainte.

- Minerva, bun-venit! - Bună, Raúl!

Ne îmbătăm cu visuri: „Scăpăm de Țap, vom fi liberi. ”

- Dar după aceea... - Manolo.

Salut! Te așteptam, Pierre.

Vorbeam despre același lucru ca de obicei. Satana a făcut o mutare inteligentă.

V-am adus o nouă tovarășă. Toți ați auzit vorbindu-se de ea.

- Minerva Mirabal. - Minerva.

- Bun-venit, tovarășă! - Sigur că am auzit!

Bun-venit! Manolo Tavares.

Manolo, iartă-mă că intervin de cum am venit, dar înțeleg ce spui.

De ce spui că Țapul va scăpa basma curată?

A făcut același lucru în '38 cu Jacinto Peynado.

Sau Peynado a fost președinte cu drepturi depline?

Ai dreptate, dar nu vreau să accept o nouă înfrângere.

Trebuie să continuăm cu planul nostru.

- Tovarăși, planul a devenit inutil. - De ce?

Am făcut mari eforturi să-l împiedicăm să schimbe Constituția ca să fie reales.

Acum anunță că se retrage

și declanșează această farsă cu alegerile democratice.

Pămpălăul de frate-su va candida

împotriva a trei-patru baroni care pretind că fac opoziție.

- Alegerile vor fi fraudate. - Evident.

Trebuie să convingem întreaga țară și comunitatea internațională.

Vor fi fraudate!

Tovarăși, aș vrea să vă susțin, dar trebuie să fim pragmatici.

Dorințele noastre nu-l vor învinge.

Cum să convingem poporul care-l iubește fiindcă dansează bine merengue?

E barbarie curată!

Unde să reclamăm frauda, când de 20 de ani încoace

toate ziarele sunt aservite guvernului?

Dacă ar fi vrut să schimbe Constituția, am fi protestat în fața Congresului.

- Dar să anunțăm o fraudă? Nu cred... - O putem reclama.

- Ar trebui să le dăm foc. - Așa e.

Dă-le naibii de consecințe!

- Are dreptate. - Iertați-mă, tovarăși.

E prima dată când vin aici și nu vreau să-mi impun punctul de vedere,

dar îi dau dreptate lui Manolo.

Ce înseamnă frauda? Înlocuirea buletinelor de vot?

Țapul nu s-ar implica personal.

- Așa e. - Avem un sistem electoral.

Congresul Național validează rezultatul alegerilor,

iar în Congres nu există opoziție.

- Exact. - Și ce să facem?

Să alertăm organizațiile internaționale?

Vor trimite observatori și ce vor spune dacă va câștiga Negrul Trujillo?

- Doar ce vor Statele Unite ale Americii. - Yankei afurisiți!

Vor spune că au asistat la alegeri exemplare și democratice.

Trăim într-o lume ipocrită, guvernată de niște canalii.

- O să stăm cu mâinile în sân? - Bravo, soro!

Ai mare dreptate, tovarășă!

De ce mă privești așa?

N-a fost bine?

Dimpotrivă. Ai fost extraordinară.

- Eu n-am simțit asta. - Am remarcat.

O să te prefaci că totul e bine? Nu spui nimic despre absența lui Tomás?

Dar tu? N-ai nimic de spus despre absența lui Julio César?

Nu știu ce vrei să spui.

Amândouă știm că a plecat cu tine și n-o să întreb unde.

Dar te previn, sunteți amândoi în mare pericol!

Conform lui Petán,

Tomás și Julio César sunt fericiți

și beau lapte de cocos pe o plajă în Puerto Rico.

Homosexualitatea...

se pedepsește cu moartea în țara asta.

Nimeni nu va îndrăzni să-l ajute.

Doar noi.

Știu cum să-l scoatem de aici.

Ai grijă, soră. Nu cred că...

- Fata mea. - Bună seara, soră!

Te-au sunat toată ziua de acasă.

- Poftiți o fisă. Mulțumesc! - Cu plăcere!

Să mergem, soră.

Bună, mamă! Mi s-a spus că ai sunat. S-a întâmplat ceva?

Poftim?

Iubiții mei dominicani, astăzi, opt octombrie,

se împlinesc 15 ani de la victoria țării noastre

asupra invadatorilor haitieni.

Vreau să aduc un omagiu eroilor noștri care au apărat patria cu vitejie

și cu deosebit curaj, riscându-și viețile în numele poporului

ca această republică să fie liberă și respectată.

Dar nu trebuie să ne culcăm pe laurii victoriei

și să credem că această pace e eternă.

O nouă amenințare se arată la orizont, cea a comunismului

care încearcă să zdruncine din temelii fundația societății noastre.

Vreau să știți că acest guvern

și în special eu, generalul Rafael Leónidas Trujillo Molina,

vom face toate demersurile ca veninul său

să nu cuprindă poporul nostru și vom tăia răul de la rădăcină.

- Când a zis că o să sune? - De câte ori o să mai întrebi?

- Mă neliniștești mai tare. - Toți suntem neliniștiți!

- De ce nu-l suni tu? - Nu-l cunosc.

Nu am numărul lui. Te rog, Dedé!

Probabil are treabă, muncește.

Sună!

Alo?

Vi-l dau la telefon.

Alo?

Da, la telefon. Spuneți.

- Tu îl cunoști? - Nu tocmai.

Am fost colegi de școală și știu că ne poate ajuta în cazul ăsta.

Numai puțin.

Un creion, María Teresa! Numai puțin. Puteți repeta?

Perfect. Mulțumesc, toate cele bune!

- Deci? - Ne poate ajuta.

- Serios? - Da. Părea convins.

- Ce ți-a spus? - Ne întâlnim mâine în capitală. Aici.

- Știu unde e. - Minerva e acolo.

Pot să merg cu Patria.

Nu, Dedé. Cine o să deschidă prăvălia?

- Așa e. - Rămâi. O să merg singură.

- Patria, cum să pleci singură? - Avem de ales?

Pot să plec mâine cu primul autobuz.

Minerva poate să mă aștepte la autogară și ne întâlnim împreună cu individul ăsta.

- Pot să mai zic ceva? - Bine.

E bine așa, mamă?

Da.

Bine.

- Mulțumesc! - Ești foarte frumoasă!

- Mulțumesc! - O adevărată frumusețe!

Vă rog!

- Ce discurs emoționant, dle general! - Am spus doar purul adevăr.

Ați făcut cunoștință cu frații mei? José și Héctor. Fiul meu.

Îmi imaginez că toată familia are politica în sânge.

Întocmai.

Domnule ambasador, să profităm de această ocazie

ca să nu mai trebuiască să veniți la Palat.

Dominicanii trebuie să fie la curent cu tot ce se întâmplă.

La ce v-ați gândit?

Televiziune.

Și cum vă pot ajuta?

Fratele meu José, aici de față, e Ministrul Comunicațiilor

și răspunderea lui e să negocieze cu diverse companii,

dar bineînțeles că mărcile americane vor fi privilegiate

la momentul oportun.

Voi încerca să vă ajut.

Situația actuală e delicată.

Președintele Truman își face griji pentru stabilitatea politică

din insulele Caraibe.

Ne lași singuri o clipă, José?

Vă rog.

- După dumneavoastră. - Mulțumesc!

Mulțumesc!

Bun.

În Cuba, mișcarea de rezistență ia amploare,

iar guvernul Batista nu reușește s-o controleze.

Ne temem că aceste activități vor ajunge și în Republica Dominicană.

Nu. Slavă Domnului, aici nu e Cuba!

Vedeți asta cu ochii dumneavoastră.

Schimbările la președinție

ca cea care va avea loc aici sunt întotdeauna...

Cum să vă spun?

O enigmă.

Nu. Relațiile cu Statele Unite vor rămâne neschimbate.

Preluarea puterii de către fratele meu va consolida relațiile bilaterale.

Revenind la discuția anterioară...

Acești revoluționari de stânga comuniști

cu minciunile lor cu tot au o ideologie foarte periculoasă

și reușesc să influențeze poporul.

Ca să contracarăm această mentalitate nocivă

și să sprijinim dominicanii, trebuie să le aducem bucurie,

pace, încredere în țara lor și în aliații noștri.

Credeți-mă, domnule ambasador, avem nevoie de televiziune.

Să văd ce pot face pentru a vă ajuta.

Sănătate!

Sănătate!

BAR BASC

- Bună dimineața! - Bună dimineața, draga mea!

Vasco, adu-i o cafea tare fetei.

- Vrei să mănânci ceva? - Nu, doar o cafea.

Ce faci?

- N-am închis un ochi toată noaptea. - Nu-i de mirare. Nici eu n-am reușit.

Cum pot fi atât de nenorociți? Au întrecut măsura cu domnul Enrique!

Mulțumesc!

Nu ți-am spus la telefon.

Surorile mele au luat legătura cu un anume Morales.

Zice că știe unde e tata.

- Cine le-a trimis la el? - Jaime.

Ele nu-l cunosc, dar se pare că are relații în guvern.

Cineva din guvern? Poate fi o capcană, Minerva.

Te duci?

În situația asta nu pot s-o las pe Patria să se întâlnească singură cu un străin.

Pare riscant.

Mă tem că vom înrăutăți situația.

Minerva, e tatăl tău, iar chestiunea e pe viață și pe moarte.

Asta îl macină.

Pe el, pe tine, pe surorile tale, pe toți vă macină.

Chiar și pe prietenii care încă țin la el.

Trebuie să renunțăm la convingerile noastre ideologice

și să găsim o soluție imediată.

Nu-mi vine să cred că spun asta,

dar nenorocitul ăsta vă face să suferiți atât în adins.

Când se va termina totul?

În fiecare seară adorm gândindu-mă la moartea Țapului

și caut să fim tot mai mulți și să dăm foc insulei, dacă trebuie!

- Mă duc la autogară. - Te rog, fac eu cinste.

Încă ceva, Minerva.

Ieri te-am văzut vorbind cu un student, Pierre.

- Îl cunoști? - Cunosc câțiva din acel grup.

Te rog un singur lucru. Fii foarte atentă și precaută!

- Și tu. - Dacă tu ești precaută, sunt și eu.

Ține-mă la curent.

Minerva, nu-mi place locul ăsta deloc.

- N-a fost o idee bună să venim aici. - N-avem de ales, Patria.

Dacă vrea să ne vedem aproape de spital e un lucru bun, nu?

Înseamnă că tata e internat acolo.

Cum ne dăm seama cine e Morales?

Nu știu.

Julio.

Gretchen.

Da, domnule. Imediat.

- Surorile Mirabal? - Da. Domnul Morales?

În persoană. Iertați-mă că nu dau mâna, dar locul ăsta e plin de microbi.

Nu vă pot da multe detalii, dar trebuie să acționăm rapid.

- Vrem să-l vedem pe tata. - Nu vă grăbiți.

Ni s-a spus că ne puteți ajuta, că aveți relații.

Pereții au urechi aici, iar cazul tatălui vostru e foarte delicat.

Nu e vorba doar de sănătate.

Micuțul a ajutat mulți homosexuali, negri

și evrei să fugă de pe insulă.

El e singurul care te poate ajuta.

- Ce facem? Plecăm acum? - Nu acum.

Mai întâi, vei rămâne într-un loc sigur până când organizez călătoria.

Nu-ți face griji, te voi ajuta cu tot ce ai nevoie.

- Unde îl duceți? - Mai întâi, cu barca în Haiti.

De acolo, cu avionul în Mexic.

Nu am de ales, nu?

Cu cât pierdem mai mult timp, cu atât e mai periculos.

- Totul va fi bine, vei vedea. - Mulțumesc!

- Te rog, ai mare grijă de tine! - Și tu.

Aitor?

Bună! Sunt Arantxa, fiica lui Asier.

Nu-i spune nimic. Nu.

Voiam să știu ce mai face.

Am lucrat 15 ani în poliția secretă.

După ce m-am pensionat am vrut să las totul în urmă,

dar e aproape imposibil în branșa asta.

Știu să-mi aleg cuvintele.

Am păstrat legătura cu niște colegi care mi-au devenit și prieteni.

- Ajut și eu cum pot. - Ce ați auzit?

Starea lui Enrique e delicată din cauza...

afecțiunii lui.

Desigur, știți asta, dar trebuie să-l scoatem de acolo cât mai repede.

Sunt mulți funcționari implicați și va fi greu să-l eliberăm,

în special dintr-un spital militar.

Colegii mi-au spus că tatăl vostru e un om bun și n-ar trebui să fie acolo.

Ne puteți ajuta sau nu, domnule Morales?

Dacă apelez la relațiile mele și dau câteva telefoane, cred că da.

Ce trebuie să facem?

Există mulți doctori și funcționari implicați într-o astfel de activitate,

dar toți vor același lucru: bani.

Despre ce sumă e vorba?

Două mii de dolari.

- E o mică avere! - Riscurile sunt mari.

- Putem strânge banii. - Da, dar e o nebunie.

Dacă nu-l vor putea elibera pe tata?

O să folosesc banii doar dacă planul e în mișcare.

Dacă aveți banii, vă ajut.

Dacă nu aveți încredere în mine, puteți să vă ridicați și să plecați.

- Dar... - Nu e cazul!

Vom discuta cu restul familiei. Cât timp avem la dispoziție?

Totul depinde de sănătatea tatălui vostru.

Eu vă sfătuiesc să acționăm în următoarele trei zile.

- Dar nu avem cum! - Minerva, nu atrage atenția aici, te rog.

O să vorbesc cu mama. Înțeleg ce vrei să spui.

Hotărâți-vă și sunați-mă. Eu vă stau la dispoziție.

Vă spun doar atât.

Pot deschide ușile spitalului, dar nu-l pot ține în viață.

Subtitrarea: Georgiana Stănculescu