Original subtitles

- Nu aveam unde să mă duc. - Îți dau o cameră la pensiune.

Vreau să fac Dreptul. Plec la capitală...

Arantxa, ești dansatoarea principală pentru numărul ăsta.

E vreo problemă?

O să rămân în oraș. Jură-mi că n-o să te amesteci cu ei!

Ăsta e abia începutul.

N-ai decât să-ți distrugi viața! Refuz să fiu martoră.

Cum a reușit o femeie să se opună hărțuirii din partea lui Trujillo?

Ce părere aveți despre guvern?

Aș fi recunoscătoare Generalisimului, dacă aș avea ocazia să studiez aici.

Povestea e inspirată din fapte reale.

Personajele și evenimentele sunt rodul ficțiunii.

Orice asemănare cu realitatea e doar o coincidență.

DAJABÓN, GRANIȚA DOMINICANO-HAITIANĂ 6 OCTOMBRIE 1937

Hai, Analía, repede! Vin după noi.

Sunt aici, nu-ți face griji!

Pierre!

Alinierea, hai! Sau nu vorbiți spaniolă, negroteilor?

În genunchi!

Sau nu vorbiți spaniolă, negroteilor?

Sunt dominican.

Dacă ești dominican, pronunță „pătrunjel”. Invadator haitian!

Pătrunjel.

Pătlunjel.

E rândul tău.

- Pătrunjel. - Pătrunjel!

Și tu ești haitian, rahatule?

Ia să vedem! Spune „pătrunjel”.

Al dracului negrotei invadator!

Nenorocitule!

Club de noapte

STRIGĂTUL FLUTURILOR

Am intrat!

- O să avem o avocată în familie! - Nu te pripi.

Tată!

Sunt mândru de tine.

Mulțumesc, tată!

Îți pun câteva întrebări și dacă nu vrei să răspunzi, nu o face.

Promit să nu-ți răpesc timpul.

Să mergem la bucătărie.

- Ce părere ai? - Cu o condiție. Dă-mi piperul, te rog.

- Îți place dorada? - La nebunie! Ce condiție?

Fără reportofon.

Fără reportofon.

Fiți atenți! Trujillo e aici.

- Ce? - Trujillo e aici.

- Unde? - În sală.

Acum?

- Da? - Arantxa.

- Ce-i? - Trujillo e aici în sală.

- Ce? - Trujillo e în sală, haide!

- Deja? A venit doar pentru spectacol. - Ai emoții?

Știi că vine tot timpul aici.

Arantxa, arăți divin!

- Trebuie să începem, haide! - Gata, vin acum. Poftim!

- Evantaiele! - Poftim.

Mersi!

Știi deja că arăți minunat.

Mereu spui că ești aici datorită lui, așa că dă tot ce poți.

Va fi o noapte memorabilă.

Doamnelor și domnilor, va fi o noapte memorabilă.

Alături de noi se află marele cântăreț Julio César

și marea noastră dansatoare, Arantxa,

care vor aduce un omagiu Generalisimului Rafael Leónidas Trujillo Molina!

Ce scârbos e!

Ai văzut cum transpira? El se crede frumos.

L-am avut destul de aproape pe Petán. Nu vrei să-i miroși respirația.

Suportăm multe în drum spre faimă.

Intră!

Domnișoară Arantxa, Generalisimul dorește să vă salute. Vă așteaptă.

O clipă. Trebuie să mă demachiez.

Vorbind de lup.

Să aștepte.

Club de noapte

Bună, Jorge!

- Bună seara! - Intrați, v-am pregătit masa.

- Bună seara! - Bună seara, domnișoară!

A fost un spectacol minunat.

Mulțumesc!

Ești gata să luăm cina?

- Da, dar mi-am lăsat lucrurile în cabină. - Nimeni nu se va atinge de ele.

Unde mergem?

E o surpriză, dar știu că-ți va plăcea la nebunie.

Ce-i cu astea?

O anchetă pe cont propriu, dle comisar. Vreau să denunț doi homosexuali.

Doi poponari care fac probleme cu idealurile lor de stânga.

Revoltător! Ai făcut bine.

- Ce scârbos! - Mi-aș dori să rămână între noi, domnule.

- Denunțul? - Da.

Nicio problemă. Mă ocup de ei personal.

- Ai făcut un mare serviciu patriei. - Desigur, asta speram.

- Ce veți face cu ei? - Ce trebuie.

Vino.

- Mulțumesc! - Cu plăcere, domnișoară!

- Bună seara, Binefăcătorule! - Bună seara!

- Bună seara, domnișoară! - Bună seara!

L-ai încercat vreodată?

L-am servit, dar nu l-am încercat niciodată.

Când Congresul a schimbat numele capitalei în Ciudad Trujillo...

aceasta a fost șampania servită la mese.

Sunt cel mai fidel client al acestei crame.

- Cele două. - Da, Generalisimul meu.

Să luăm loc.

- E casa dumneavoastră? - Nu.

- Cine locuiește aici? - Momentan, nimeni.

E foarte frumoasă.

Și nu-ți imaginezi ce priveliște vei avea dimineața!

Poftim?

N-o să te las să locuiești în pensiunea aia de doi bani.

- Nu mi-aș permite să plătesc chiria aici. - Nici nu trebuie.

Nu pot accepta...

Mai ții minte ce ți-am spus când am luat prânzul împreună?

Am planuri mari cu tine, fato.

Nu permit celei mai promițătoare artiste din țară să trăiască așa.

Privește-o...

ca pe o investiție din partea Republicii, să spunem.

Sper că cina îți va fi pe plac.

Mulțumesc!

Și sper că ți-e foame!

Mulțumesc!

Știi ceva? Bunicul meu...

a fost un soldat spaniol

care a venit în Republică în timpul Anexării.

Nu-i de mirare că mă simt apropiat de originile tale.

Cumva, asta înseamnă că și dumneavoastră sunteți un imigrant.

Da, poți spune asta.

Încă o dovadă că țara asta îți oferă oportunități infinite.

Insula asta are ceva magic pentru cei ca tine și ca mine.

Un destin triumfător.

În cinstea talentului tău!

- Îmi pare rău, dar n-am poftă. - Ce e? Nu-ți place mâncarea?

Din contră, arată foarte bine, dar...

E prea mult și sunt puțin copleșită.

Măcar poți să bei ceva?

Asta da.

Vino.

Țara asta e frumoasă.

Frumoasă...

Europa e frumoasă. Acolo descopăr ceva nou cu fiecare vizită.

Și nu știi cât mi-ar plăcea să fac asta în loc să muncesc atât.

- Nu aveți mult timp liber, nu? - Nu atât cât mi-aș dori.

Mă întâlnesc cu alți șefi de stat, merg la ședințe,

parade, negocieri.

Puțin din toate.

Și fiindcă sunt obsedat...

ca insulița noastră să fie recunoscută pe plan internațional,

trebuie să muncesc din greu.

Asiduu.

M-aș bucura dacă toată lumea mi-ar împărtăși viziunea.

E foarte simplă.

Cred că vă e greu.

Și mie mi-ar plăcea să mă întorc în vizită fiindcă am plecat de mică

și nu-mi amintesc mai nimic.

Măcar nu ți-ai pierdut accentul atât de frumos.

Îmi place să te aud vorbind.

Sunetul mării mi s-a părut muzică mereu.

Vrei să... dansăm?

Hai să dansăm!

- Nu încetați să mă surprindeți, domnule. - Tutuiește-mă. Îți dau voie.

Atunci, nu încetezi să mă surprinzi.

De ce?

Dansezi foarte bine.

Nu cunoști președinți care știu să danseze?

Ești singurul președinte pe care-l cunosc.

Și nu-i suficient?

Ce frumoasă ești!

Ce piele albă!

Nu. Oprește-te.

Nu e bine. Oprește-te!

- Nu vreau! - Haide...

Am zis că nu!

Îmi pare rău.

Nu.

Nu.

E un loc curat și foarte liniștit.

Fiica dumneavoastră va putea să-și vadă de studii liniștită,

departe de ispitele orașului.

Avem telefon la recepție. Să nu uit să vă dau numărul.

E cu fise și îl poți folosi ca să dai și să primești apeluri.

E foarte simplu și foarte util atunci când e nevoie.

Sunt ultimele.

- Mulțumesc! - O să parchez.

- Minerva. - Pe curând!

Fiica dumneavoastră se va simți ca acasă.

- Ai auzit? Poți să-ți inviți prietenii. - Nu. Aici avem reguli stricte.

Vizitele și consumul de alcool sunt interzise.

Lumina din zonele comune se stinge la 22:00.

Prima lună se plătește în avans.

Poți să-ți atârni hainele la uscat în curtea interioară.

Nu uita, Minerva, fumatul e interzis în incinta instituției.

Bun-venit! Aceasta e camera ta.

Vă las să vă luați la revedere. Dacă aveți nevoie de ceva, anunțați-mă.

- Mulțumim, soră! - Mulțumesc!

- Sper să mă primești în vizită. - Mai întâi, ai grijă de mama și tata.

- Am venit să studiez, nu să mă distrez. - Bine.

- Nu-i nevoie să-ți spun să ai grijă. - Dar o spui oricum.

- Te rog din suflet... - Să nu dai de probleme.

- Ai încredere în mine, mamă. - Minerva, e un moment dificil pentru noi.

Eu și tatăl tău avem nevoie de liniște.

Vezi-ți de studii și de treaba ta

și sună des ca să ne spui cum îți merge.

Încă ceva! Nu te crede invincibilă, fiindcă nu ești.

Mamă, totul va fi bine.

Sunt curioasă în privința unui lucru.

Când Trujillo a întâlnit-o pe Minerva prima dată, ce s-a întâmplat?

Te referi la dans, la vestita reacție a Minervei?

Da. Am auzit tot felul de variante.

Unii spun că l-a pălmuit, alții că l-a insultat,

că i-a făcut brânci.

A încercat să o pipăie și l-a oprit. L-a lăsat în mijlocul ringului de dans.

Îți imaginezi? Un bărbat care nu știa ce-i refuzul.

Minerva a îndrăznit și a plătit scump pentru asta.

- Bună dimineața, domnule Enrique! - Bună dimineața!

Mă bucur să vă văd! Arătați mult mai bine.

- Mulțumesc! - Mă bucur că lucrați la prăvălie din nou.

Mulțumesc!

Vă deranjez doar o clipă, domnule Enrique.

Îl cunoașteți pe Eliseo Méndez?

Nu.

Eliseo Méndez e un mare artist.

Face sculpturi, statui, busturi, astfel de lucruri.

Strângem donații și vrem să plasăm o comandă.

O statuie. Știm că lucrează scump, dar ne va face o reducere

fiindcă împărtășim aceleași idealuri politice.

Nu înțeleg. Statuia cui?

Domnule Enrique, a cui altcuiva?

A Generalisimului Rafael Leónidas Trujillo.

Ne bazam și pe contribuția dumneavoastră.

N-aș putea să contribui mai târziu?

Priviți în jur, uitați-vă.

Afacerile merg foarte rău.

Domnule Enrique, am vrut să vă dăm șansa să participați cu noi

ca să vă spălați obrazul.

Din câte văd, vă convine așa...

terminat.

O zi bună!

Lasă-l aici.

- Domnișoară. - Domnule.

Ești bine?

Femeie, cât tupeu ai!

Șoferul te așteaptă de o oră la ușă.

Sau acum că ai succes

o să fii ca toate vedetele și o să-i faci pe toți să aștepte?

Nu râde, Arantxa. Să nu ți se urce faima la cap!

- Am văzut multe glorii apuse. - Dansez cabaret.

- Mai am până acolo. - Nici chiar așa.

Cunosc multe dansatoare care au plătit un preț enorm,

dar încă locuiesc aici sau în condiții deplorabile.

Pentru tine va fi altfel.

Știi de ce? Fiindcă tu ești altfel.

Sper să mă inviți și pe mine la castel. Pe malul mării, nu?

Domnilor, trebuie să înțelegem

că întrebările adresate în numele dreptății

și care expun perpetuu interpretări...

O insulă într-o mare de bărbați.

- ...pentru zecile de cauze... - Sunt Pierre, încântat!

...un set de norme...

Cum te cheamă?

...în domeniu...

Minerva. Scuză-mă, dar sunt aici să învăț.

- Voiam să-ți urez bun-venit. - Bun-venit?

- Nu știam că facultatea e a ta. - Nu-i a mea încă.

...nevoia de a păstra distanța.

Te las în pace.

Domnișoară Arantxa, dacă doriți, vă las singură.

Da. Puteți pleca, dacă doriți.

Lângă telefon aveți o listă cu numerele utile,

inclusiv cel de la biroul meu.

Dacă mai aveți ceva de mutat, anunțați-mă.

Apreciez, dar asta e tot. Vă mulțumesc foarte mult!

- Mulțumesc! La revedere! - Și eu vă mulțumesc!

La revedere!

Era să uit! Poftiți cheile.

- Mulțumesc! - Să aveți o zi bună!

Asemenea!

- Domnule, unde e toaleta femeilor? - Nu există.

- Mulțumesc! - E absurd. Toaleta femeilor nu există.

Toaleta femeilor de serviciu se află la capătul culoarului.

Mulțumesc!

- Te superi dacă merg singură? - Nu, dar voiam să-ți mai spun ceva.

Repede.

Știu cine ești.

Mulți dintre noi admiră ce i-ai făcut Țapului.

- De unde știi asta? - Tot grupul nostru știe.

Care grup?

E o poveste lungă și ai zis că te grăbești.

O să-ți fac cunoștință cu niște colegi care gândesc ca noi doi.

Bucură-te de toate, fiindcă meriți!

M-a impresionat faptul că Minerva nu se temea de Trujillo.

Ba da. Era imposibil să nu te temi de el.

În cazul Minervei, convingerile ei au fost mai puternice.

La fel și curajul de a-i ține piept.

Nu știu, Minerva avea ceva aparte...

Avea ceva în suflet care venea dintr-o altă lume.

- Ca un foc sfânt. Era deosebită. - Dintotdeauna ți s-a părut așa?

Da. La 15 ani avea simțul dreptății și era mai curajoasă

decât mulți dintre adulții din jur.

N-a cedat niciodată? N-a dat înapoi? Și-a păstrat convingerile?

Unii oameni sunt idealiști în tinerețe, apoi se schimbă cu vârsta.

Nu. Ea a rămas constantă întotdeauna.

Și a suferit mult. Trujillo era un om intransigent.

Fie i te închinai, fie îți distrugea viața.

Nu-i păsa dacă erai un intelectual străin precum Galíndez, compatriotul meu,

sau președintele unei alte țări, ca Betancourt.

Nu-i stătea nimic în cale. Nimic.

Și dacă erai homosexual, haitian sau comunist...

erai pierdut.

- Stai pe loc! - N-am făcut nimic!

- Mișcă, poponarule! Urcă! - N-am făcut nimic!

Nu mă obliga să te iau cu forța. Vino!

- De ce? - Fiindcă am zis eu.

Am auzit că te-ai înscris la Drept

și ai intrat.

Îmi amintesc că, la petrecere, mi-ai spus că vrei să devii avocată.

Îndrăgești caii?

Da.

Foarte bine. Și mie-mi plac foarte mult. Mai ales cei de curse.

Am câțiva foarte puternici. Iuți.

Greu de îmblânzit.

La început nu-și înțeleg forța și o folosesc greșit,

dar sunt frumoși, sălbatici, nărăvași...

Adică liberi.

Tu îmi amintești de ei.

Ești la fel de curajoasă.

Ca să te înscrii la facultate cât sunt plecat din țară

îți trebuie îndrăzneală.

Așa am aflat că nu ești doar curajoasă, ci și foarte inteligentă.

Tot la acea petrecere ți-am spus și că țin la dominicani.

Sunt săritor.

Când eram în Europa și am fost informat despre decizia ta,

am aprobat-o.

Mulțumesc!

Să-ți fie clar că ești studentă fiindcă eu am dispus asta.

Și de ce am făcut-o?

Fiindcă ai potențial.

Îl văd.

Ba chiar îl miros,

ascuns de frumusețea ta.

E bine că iei atitudine și aperi lucrurile la care ții.

Îmi place personalitatea ta.

Mi te și imaginez într-o aulă plină de bărbați,

cu profesori care probabil te ignoră.

Ascultă bine.

Dacă întreci măsura,

dacă alegi să fii nărăvașă precum caii mei,

nu mai există cale de întoarcere.

Știi de ce?

Fiindcă există pericolul ca și ceilalți cai să se comporte la fel

și, mai devreme sau mai târziu, să trebuiască eutanasiați.

Poți pleca.

Uite ce bem în seara asta!

Julio, ce s-a întâmplat? De ce plângi?

L-au luat pe Tomás.

Poftim?

Era în drum spre club și l-au urcat într-o mașină.

Imposibil! Tomás a fost cu mine la pensiune acum câteva ore.

- Cine ți-a spus? - Vecinii de la pensiune.

A fost poliția secretă.

Dar Tomás nu făcea politică.

L-au săltat fiindcă e homosexual, Arantxa.

Eu urmez.

Eu...

Julio, nu știam...

De ce nu mi-ai spus mai devreme?

Din cauza asta! În țara asta trăim pe ascuns.

Am vrut să-ți spun...

dar e foarte periculos.

Tu și... Tomás?

Da.

Mă tem pentru el.

N-are rost să gândești așa.

Nu știu... Nu știu cine putea să-l fi denunțat.

În țara asta, pereții au urechi.

Nu pot să ies pe scenă în halul ăsta și să cânt.

Ascultă-mă.

Julio, uită-te la mine! Trebuie să te calmezi.

Respiră cu mine, haide!

Ce perioadă de glorie trăiește țara mea

Oriunde-ai privi, poporul simte fericirea

Râul curge clipocind

Cocotierul adie în vânt

Nu există loc mai splendid pe pământ

Emoția e mare

Și însuflețește această cântare

Când îmi privesc astăzi insulița

Și toți soldații care ne apără granița

Totul e fericire

Totul e iubire

Totul e glorios

Trăiască Binefăcătorul nostru

Ce perioadă de glorie trăim acum

Sub oblăduirea marelui nostru lider

Azi ne arătăm recunoștința

Și-i jurăm loialitate cu toată ființa

Ca realizările sale cumpătate

Să dăinuiască o eternitate

Ce perioadă de glorie trăiește țara mea

Oriunde-ai privi, poporul simte fericirea

Râul curge clipocind

Cocotierul adie în vânt

Nu există loc mai splendid pe pământ

Ce seară de neuitat!

Julio.

Poftim.

O să-ți facă bine. Vino aici.

Ia loc.

Ai auzit de insula Beata?

E un lagăr de concentrare pentru homosexuali.

Trujillo l-a construit în pustiu.

Îi țin acolo ca pe vite, îi umilesc, îi torturează.

Îi violează.

Înainte, sufereau câteva luni, dar se întorceau

și alții le luau locul pe insulă, dar nu s-a mai întors nimeni de mult.

Îi împușcă pe toți de parcă au ciumă. Ne omoară pe toți!

Trebuie să plec din țară, să fug.

- Nu, Julio. - Pot să cânt undeva...

Ascultă-mă! Trebuie să te calmezi.

Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat și să vedem ce putem face.

- Mă caută. - Ba nu. Pe mine mă caută.

Ascunde-te aici înăuntru.

Subtitrarea: Georgiana Stănculescu