Original subtitles

Povestea e inspirată din fapte reale.

Personajele și evenimente sunt rodul ficțiunii.

Orice asemănarea cu realitatea e doar o coincidență.

PUERTO PLATA, REPUBLICA DOMINICANĂ 25 NOIEMBRIE 1960

Se întâmplă ceva.

Nu!

Patria!

Nu! Dați-mi drumul!

Dați-mi drumul!

Ajutor!

Club de noapte

STRIGĂTUL FLUTURILOR

SAN SEBASTIÁN, SPANIA IULIE 1999

Da, cred că am ajuns.

Da, bine.

Mulțumesc!

Bine. Ne mai auzim!

Atenție la mâini!

Foarte bine!

Nu uitați că nu dansați doar cu trupul, ci și cu sufletul.

Itziar, mâna!

Arantxa, scuze, dar a venit cineva să te vadă.

- Cine? - Pilar Macías, scriitoarea.

Supraveghează-le, te rog.

Fetelor, la bară.

Bună, Arantxa! Încântată de cunoștință!

- Asemenea. Scuze, dar nu te așteptam. - Eu îmi cer scuze că am venit așa.

Ți-am lăsat câteva mesaje la telefon și, fiindcă nu mi-ai răspuns,

mi-am zis că mai bine mă prezint în persoană.

Drumul n-a fost lung.

- De unde vii? - Din Zaragoza.

De fapt, am trecut prin Madrid întâi.

Și de ce voiai să ne întâlnim?

Scriu o carte și nu voiam să o termin înainte să vorbesc cu tine.

O carte.

- Și despre ce e cartea asta? - Despre Minerva Mirabal.

SALCEDO, REPUBLICA DOMINICANĂ OCTOMBRIE 1949

- A venit cineva cu o scrisoare... - O iau eu. Plec la școală.

Te întorci la cină? Sora ta vine cu Jaime.

N-aș pierde orezul tău pentru nimic.

- O zi bună, Mine! - Mersi!

Și ce nedrept e destinul care mă rănește

Și ce absurd e motivul pasiunii mele...

ULEI - PORUMB

- Bună ziua, Mario! - Bună ziua!

- Bună! - Ce minune! Ce cauți aici?

Ai o scrisoare de la guvern.

- N-ar trebui să fii la școală? - Am zis să trec pe aici.

Hoții ăștia din guvern nu trimit nimic bun.

Ți-am zis să nu vorbești așa!

- Nu o deschizi? - Mai târziu. Acum mă ocup de acte.

Bine.

La revedere, Dedé!

- Bravo, Félix! Foarte bine! - Mulțumesc, domnișoară!

Poftim!

Ofelia, să-ți văd tema!

- N-am făcut-o, domnișoară Minerva. - De ce nu?

- Nu am caiet. - Dacă mi-ai fi spus, îți făceam rost.

Cine are nevoie de caiet?

ȘCOALA PENTRU ADULȚI „SALOMÉ UREÑA”

Am auzit despre surorile Mirabal acum câțiva ani și m-au fascinat.

Când editura mea m-a rugat să scriu biografia Minervei, n-am stat pe gânduri.

- Mulțumesc! - Ia loc, te rog!

- Vrei ceva de băut? - Apă, te rog.

- Beatriz. - Da?

Ne aduci niște apă? Mulțumim!

Continuă.

Cartea va fi publicată la nivel mondial, în mai multe limbi deodată.

- Nu ți se pare minunat? - Ba da.

M-am gândit că te vei bucura. Le-ai cunoscut pe surorile Mirabal.

Ați fost prietene când ai locuit în Republica Dominicană.

Da, am fost prietene, dar au trecut mulți ani de atunci.

Treizeci și opt de ani.

Am o întrebare. Cum m-ai găsit? Cine ți-a zis că am cunoscut-o pe Minerva?

Am călătorit în Republica Dominicană pentru documentare

și am vorbit cu sora care e încă în viață.

- Cu Dedé? - Da.

- Poftiți! - Mulțumesc!

Cu plăcere!

Deci ea ți-a spus despre mine?

Nu, dar mi-a împrumutat materiale, fiindcă abia așteaptă cartea.

Am găsit două-trei fotografii din copilăria Minervei în Salcedo

în care apari și tu.

Numele tău era scris pe spate.

Nu cred că știi, dar am fost jurnalistă înainte.

Nu.

A ieșit la lumină jurnalista de investigații și mi-am zis:

„Arantxa Oyamburu.

Ce căuta o fetiță spaniolă în Republica Dominicană atunci? ”

Putem să mâncăm.

- Da, sigur. Bună, Minerva! - În sfârșit. Tu lipseai.

Te așteptam, draga mea.

- Jaime, ce-ai făcut săptămâna asta? - Am muncit și sunt obosit, dar sunt bine.

- Mi-e foame. - Cu răbdarea, treci marea.

Miroase delicios!

- Da. - Gustați prăjitura cu ananas de la noi.

- E delicioasă! - Cu un lichior bun.

Pentru tata.

Ce mai aștepți? Nu vrei să citești scrisoarea, te rog?

- Mamă! - Bine, o citesc acum.

„Vă invităm să sărbătoriți pe 12 octombrie la vila Borinquen,

alături de venerabilul nostru președinte, Rafael Leónidas Trujillo Molina.

Invitația este adresată întregii familii. ”

- O petrecere! - „Cu cordialitate. ”

- În sfârșit, ne distrăm! - Cred că ne va plăcea tuturor.

- Ne vom distra. - Eu n-am rochie. O s-o sun pe Patria.

Chiar mergem?

De ce întrebi, scumpo?

Sunt singura care știe ce se întâmplă la acele petreceri?

- Nu putem refuza. - Deci nu e o invitație, ci un ordin.

- Ai dreptate. - Jaime.

Așa e. Un văr mi-a povestit că degeneratul de fiu-său...

Jaime, te rog.

Ce a făcut?

Ei cred că toate femeile le aparțin.

- Minerva, e doar o copilă. - Gata.

Acceptăm invitația, apoi viața noastră va continua ca înainte.

Minerva, toți știm cum gândești,

dar, uneori, ca să te ferești de rele, trebuie să-ți vezi de treaba ta.

- Te rog din tot sufletul, când îl vezi... - Mamă, ajunge!

Trujillo e o catastrofă, dar nu sunt proastă.

Știu să-mi țin gura.

Vezi tu, nu cred că te pot ajuta.

Deși am fost prietene în copilărie, poveștile mele nu prezintă niciun interes.

În plus, sunt foarte ocupată, Pilar. Am multe eleve și sunt singura profesoară.

Arantxa, e vorba de două-trei convorbiri.

Da, dar nu pot. Nu am timp.

În plus, dacă ai vorbit deja cu Dedé și cu cei din Republica Dominicană...

Mărturia ta e importantă pentru mine. De-asta sunt aici, Arantxa.

O prietenă e altfel decât o soră.

Iar cartea asta va fi foarte importantă!

Neconvențională!

- Ce-i așa neconvențional la ea? - Nu ți-am spus partea cea mai bună.

Editorul meu din New York are acces la informații confidențiale de la ONU

și vor declara ziua de 25 noiembrie

Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor.

Îți dai seama?

Fluturii vor deveni simbolul femeilor din întreaga lume.

BUN-VENIT, BINEFĂCĂTORULE!

Bună seara și bine ați venit! Urmați-mă! Aici e masa voastră.

Permiteți-mi.

- Nu încăpem toți. - Mai trebuie scaune.

Vă rog să mă însoțiți la masa de acolo.

- Prefer să rămân cu familia. - Insist. Vă rog, urmați-mă.

Să mergem!

- Alba, ce faci? - Bună!

- Și părinții tăi? - Sunt lângă masa principală.

- Bună, Alba! - Bună!

- Îmi place rochia ta! - Și a ta e drăguță.

- Mama mi-a cumpărat-o săptămâna trecută. - Ce drăguț!

- Te prinde culoarea asta. - Mersi! Și ție-ți stă bine așa.

Atenție!

Bună seara! Mulțumesc!

Trăiască președintele nostru!

Sănătate!

Dansezi?

Mi-e bine aici, mulțumesc!

Mamă, bărbatul ăla e dracul gol!

Cine e fata care dansează cu Ramfís?

E una dintre fiicele domnului Mirabal.

O cheamă Minerva.

Ramfís, se poate?

Desigur, tată.

Fiul meu a moștenit gusturile bune de la mine.

- Minerva, nu-i așa? - Da.

Ce nume frumos!

Mulțumesc, dar nu l-am ales eu.

María Argentina Minerva Mirabal Reyes.

Ești surprinsă că-ți știu numele?

Puțin.

E de datoria mea să știu totul despre toată lumea.

Fata mea...

- Calmează-te, scumpo. - Nu-i nimic.

Dominicanii sunt mulți.

Adică 2.135.872 de suflete.

Nu-i cunosc pe toți, dar încep cu cei mai importanți.

Eu de ce aș fi importantă?

Ești o fată de la țară

care-și petrece timpul cu studenți cu idei... neobișnuite.

Foarte neobișnuite.

Îmi petrec timpul cu ei fiindcă-mi pregătesc studiile.

Și ce vei studia?

Dreptul.

Acum eu sunt cel surprins.

Dreptul.

Ai fi prima femeie care încearcă să intre la Drept în Ciudad Trujillo.

Și nu vreau să mor încercând.

Îți place politica?

Cât de cât.

Și ce părere are viitoarea avocată despre președintele ei?

Dacă președintele știe totul despre toată lumea,

atunci știe și părerea mea.

Să mergem!

Nu trebuia să fi făcut asta.

Tată, un bărbat îți atinge fiica în fața tuturor

și tot ce-mi spui e că nu trebuia să fi făcut asta?

Tata vrea să spună că puteai să reacționezi altfel.

- Am văzut cum a atins-o. - Și noi!

- Și atunci? - Nu vă certați.

Problema e că te-am luat cu noi.

Problema e că bărbatul ăla crede că toate femeile îi aparțin.

- Fata mea... - Mamă, Trujillo știe totul despre noi.

Cine suntem, cu cine mă întâlnesc... Asta nu vă sperie deloc?

Gândește-te bine. Mai rămân pe aici o zi. Acesta e numărul de la hotel.

O să te sun mâine.

Îmi place să mă plimb pe aici în perioada asta.

Sper că vei vorbi cu mine.

Ai dreptate, Pilar. O să mă gândesc bine.

- Mulțumesc! - Sper că așa vei face.

„Deținuții plănuiseră să dea spectacolul de Crăciun.

Aleseseră deja actorii, făcuseră pregătiri pentru montarea scenei,

iar câteva persoane... ”

Rămâi aici.

- Domnul Enrique Mirabal? - Eu sunt.

Sunteți arestat pentru conspirație.

- Ce? E o minciună. - Enrique, ce se întâmplă?

- Vor să-l ia pe tata, mamă. - Tată!

- Liniștiți-vă. - De ce?

- Nu-i nimic. - Îl arestează pe tata?

- Tată. - Unde-l duc? Nu.

- Cu grijă! - Tată, stai liniștit! Totul va fi bine.

Dedé.

- Mamă, stai liniștită. - Nu...

Dumneavoastră reprezentați poliția în această provincie

și sunteți obligat să anchetați dispariția unui cetățean.

- Mai ales a unuia onest, ca tata. - Nu-ți mai răci gura de pomană, Minerva.

Fetelor, urmați-mă.

Ne cunoaștem de ani de zile. Îl respect pe domnul Enrique.

Așa cum ai spus, e un cetățean onest.

Dacă ar fi aici, nu v-aș minți.

Priviți! Doi deținuți obișnuiți.

Mă credeți sau nu?

Patria a zis să încercăm prin Pedro. Poate apelează la cunoștințele lui.

- Ai sunat avocatul? - Nu mi-a răspuns.

Presimțeam că se va întâmpla ceva din cauza...

- Ai promis că te vei stăpâni. - Dedé, te rog!

E periculos să rămânem acasă și nu vom rezolva nimic de aici.

Asier ne poate ajuta. Are relații la universitate și prieteni.

- De mulți ani nu știm nimic de el! - Am pierdut legătura cu el de mult.

Astea sunt scrisorile de la Arantxa. Lucrează la hotelul Ovando.

Ospătar!

Ospătar!

Bună seara! Cu ce vă servesc?

- Mai aduceți-ne șampanie. - Imediat!

Două sticle de șampanie pentru domnii.

- Altceva? - Momentan, nu.

Mă scuzați.

Numai puțin!

Ce accent! De unde ești?

Din Spania. Din San Sebastián, Țara Bascilor.

Impresionant, nu?

Ești cea mai drăguță spaniolă care a ajuns în Ciudad Trujillo. Ia loc!

- Mi-ar plăcea, dar nu pot. - Cum? Ai ceva mai important de făcut?

Momentan, da. Să nu fiu concediată.

Și amuzantă pe deasupra!

Imposibil să te concedieze la ce personalitate ai!

Mă scuzați!

Vă mulțumesc pentru prezență!

Îmi face plăcere să vă anunț

că acest guvern generos ne-a oferit pământ în Puerto Plata

ca să construim un mare complex hotelier pentru țara noastră.

Iar cei care ponegresc guvernul

o să vadă cu ochii lor că Republica Dominicană devine un paradis.

Îi mulțumim Binefăcătorului nostru iubit, Rafael Leónidas Trujillo!

De asemenea, doresc să-i mulțumesc și fratelui său,

Ministrul Comunicațiilor și directorul postului de radio „Vocea Dominicană”,

José Arismendi Trujillo, aici de față în seara aceasta!

Vă mulțumesc din suflet, domnule ministru,

deoarece postul transmite acest eveniment minunat în direct.

Iar acum, să ascultăm orchestra și vocea minunată a lui Julio César.

Mulțumesc! Maestre.

Ce perioadă de glorie trăiește țara mea

Oriunde-ai privi, poporul simte fericirea...

- Dle ministru, ce faceți? - Bine, mulțumesc!

Cocotierul adie în vânt

Nu există loc mai splendid pe pământ

Emoția...

Marcos, nu aici. Ne vede tatăl tău.

- Încetează! Suntem la locul de muncă. - Haide, sărută-mă!

Totul e fericire

Totul e iubire

Totul e glorios

Trăiască Binefăcătorul nostru

Dumnezeu în cer, Trujillo pe Pământ!

Văd că nu ai doar personalitate!

Pardon!

Cum te cheamă?

- Arantxa. - Aran... Aranza.

Ți-ar plăcea să apari într-un reportaj dintr-o revistă?

Eu?

Despre ce?

Despre o tânără imigrantă care-și împlinește visurile aici.

Mi-ar plăcea să accepți.

Mulțumesc!

Totul depinde de programul meu.

Asta nu va fi o problemă.

Îți dau detaliile mai târziu.

Arantxa.

Incredibil! A vorbit cu tine?

Da.

Oriunde-ai privi, poporul simte fericirea...

- Întreb dacă au o cameră liberă. - Te așteptăm.

- Bună! - Tată, m-ai speriat!

- Ai grijă! - N-am nimic.

- Ce faci, draga mea? - Bine. Obosită.

- O să-ți fac o cafea. - Nu te deranja.

Ba da, nu-i niciun deranj.

- Chiar nu e nevoie. - O să-ți prindă bine.

- Cât e ceasul? - Aproape unu noaptea.

Tată, chiar nu e nevoie. Mă duc la culcare.

Da... Unde oi fi pus cafeaua? Era pe aici.

Sunt extenuată.

Extenuată fiindcă ai servit lichelele acestei țări, nu?

Unde naiba-i cafeaua?

- Unde ai pus cafeaua? - În dulap.

Cum a fost?

Bine.

Bine. Normal.

Eu n-aș spune normal.

Dar cum ai spune?

E o țară absurdă.

- O șaradă, fata mea. - Tată, nu începe iar!

- E locul meu de muncă. - Există altele mai bune.

Mai decente.

Decent înseamnă să plătim chiria în fiecare lună, nu?

Ai chef de ceartă, iar eu sunt obosită.

Mă duc să mă culc. A fost o zi lungă. Și tu ar trebui să dormi.

Bine, scumpo, dar...

Repede, cu fața la noi!

Nu!

Ridicați-vă! Veniți cu noi.

Ridicați-vă!

Nu!

Nu.

Hai! Mișcați-vă!

Bună ziua!

- Caut o angajată, pe Arantxa. - Minerva?

Minerva!

Nu-mi vine să cred! Nu te-am văzut de mult.

El e Marcos, iubitul meu.

- Încântată! - Celebra Minerva.

- I-am vorbit mult de tine. - Apari în toate poveștile din Salcedo.

- Am petrecut mult timp împreună. - De ce nu m-ai anunțat că vii?

Numai puțin.

- Nu uita că am întârziat deja! - Da.

Ce ai pățit?

L-au arestat pe tata.

Ce? Pe domnul Enrique? De ce?

Niște bărbați au venit ieri la noi acasă. Nu știm ce să facem.

Minerva, a făcut ceva?

E o poveste lungă, dar n-a făcut nimic. Iartă-mă, dar nu știm la cine să apelăm.

Crezi că Asier ne poate ajuta?

Așteaptă puțin.

Marcos, a apărut o urgență. Trebuie să plec. Vorbim mâine.

Mi-a părut bine!

Ce rută preferați, Excelență?

Niciuna.

Du-mă direct la San Cristóbal.

Alba, uită-te la Generalisimul tău.

Privirea...

Pe aici.

E important ca lucrările voastre să reflecte propria gândire.

Vreau să vă ascult opiniile. Gândiți singuri.

Nu vă lăsați influențați de ceilalți.

Aproape au terminat.

Ești frumoasă, Minerva.

Crezi că e din cauza petrecerii?

E singurul motiv plauzibil. Nu face politică.

Nenorocitul n-a suportat să fie respins de o femeie în văzul tuturor.

E îngrozitor!

Se crede Dumnezeu.

Toți dominicanii visează ziua când va dispărea de pe insulă.

Nu cred că toți.

Zilnic văd dominicani care cred că Trujillo e cel mai bun președinte.

Se construiește, există siguranță...

Arantxa, ăia sunt niște linge-blide la masa guvernului.

Sunt niște scârboși capabili să-și sacrifice fiicele.

Ca să-i facă pe plac Țapului, Narváez i-a dat-o pe fiica lui, Alba.

Are doar 15 ani!

Jumătate din țară moare de foame, iar ei se lăfăie în lux.

Nu dau doi bani pe ce cred dominicanii ăia.

Și tu?

Ce-i cu mine?

Cum ți se pare președintele?

Nu sunt dominicană.

Apropo, încă îl ai?

Îl port mereu.

Îl dau jos doar când fac duș și când dorm.

Și pentru alte lucruri.

- Cu cine? Cu... - Cu Marcos.

Primul și singurul.

Marcos e foarte chipeș.

Încă vrei să faci Dreptul?

Da. Mai mult ca niciodată. Tu încă vrei să dansezi?

De când deschid ochii.

Minerva.

Ce faceți amândouă aici?

BAR BASC

Barul ăsta e a doua casă pentru el.

Proprietarul e basc și gândește ca tata.

După ce închide, petrec ore în șir făcând politică.

Îți place să vii aici?

Mi-e indiferent. Politica mă plictisește.

Vorbesc despre revoluție, dar servesc cafea și atât.

Mulțumesc mult!

Deci...

Am vorbit cu un amic, García del Prado,

unul dintre puținii avocați cu principii din țara asta. Vine aici.

Nu voia să vorbească la telefon, fiindcă e ascultat de oamenii lui Anglat.

Mi-a sugerat să cerem habeas corpus.

Minerva, trebuie să punem la îndoială cât mai repede legalitatea arestării.

Trujillo controlează toată justiția!

Nu te pripi! Încă există judecători în afara regimului.

Unele recursuri au fost acceptate.

- Atunci, cum vom proceda? - Să vedem ce ne sfătuiește el.

Desigur, decizia aparține familiei tale, dar trebuie să acționăm rapid, Minerva.

Cu cât trece timpul, cu atât va fi mai rău pentru domnul Enrique.

- Ăsta e gândacul? - Da, domnule.

Revoluționar democratic sau socialist popular?

Nu, domnule. Sunt comerciant. Nu fac politică.

Toți cetățenii țării fac politică. E sport național.

- Ați făcut o greșeală în cazul meu. - Nu. Noi nu facem greșeli.

Insurecție,

încurajarea activităților ilegale

și critici deschise la adresa președintelui și guvernului.

- Nu fac așa ceva. Lucrez toată ziua. - Știm deja cu ce vă ocupați.

Și e adevărat că nu ați făcut asta... direct.

- Dar fiica dv., da. - Nu. Fiica mea...

E un șobolan crescut de alt șobolan.

De dumneata.

Îți plac gândacii?

Am întrebat dacă-ți plac gândacii! Răspunde! Îți plac?

- Nu! - Nici mie.

De fapt, îi detest.

Dar ești de acord cu mine

că, dacă nu-i exterminăm, se înmulțesc, nu?

Și înainte să ne ocupăm de larva crescută de tine,

o să-ți arătăm ce se întâmplă când îl insulți pe Binefăcător.

Întrebări?

- Minerva Mirabal. - Vă mulțumesc că ați venit!

- Fiica mea, Arantxa. - Încântată!

Luați loc!

O cafea, vă rog!

Profesorul Oyamburu mi-a spus care e situația.

Nu sunt surprins, fiindcă orice e posibil în țara asta,

la ordinul lui Trujillo.

- Ce ne sfătuiți să facem? - Habeas corpus.

Orice persoană privată de libertate

care nu a fost condamnată în instanță are dreptul de a fi imediat...

Domnule, nu e nevoie să-mi explicați.

- Cunosc Legea 5353 privind habeas corpus. - Atunci să trecem la subiect!

- Dați-mi voie! - Mulțumesc!

Credeți că va funcționa?

Nu vreau să le dau speranțe mamei și surorilor mele.

Merită să încercăm.

Legea a fost adoptată în 1914

și știți că Trujillo ignoră toate legile care n-au fost create de el.

Ai dreptate, Minerva.

Ca să nu-ți faci speranțe deșarte,

trebuie să știi că, dacă judecătorul acceptă petiția,

asta nu înseamnă că tatăl tău va fi eliberat.

Aceasta va fi o pârghie

prin care organizațiile internaționale și presa vor putea dezvălui

ce se întâmplă în această țară.

Bestia aia ține enorm la imaginea lui internațională.

- Există ambasade care ne vor ajuta. - Da, dar nu cea a țării tale.

Nu cred că există dominicani la ambasada Țării Basce.

Minerva, vrei să faci asta?

Mâine, la ora zece fix, la judecătoria lui Enríquez.

- Sunt obligați să ne primească. - Mâine la zece. Voi fi acolo.

O să te însoțesc.

Ce-i mai bun la urmă!

- Îți mulțumesc că ai venit! - E o onoare.

Ți-au explicat deja ce ai de făcut?

- Nu. Abia am ajuns. - E simplu.

Te vor întreba cum ai ajuns în Republica Dominicană,

de unde ești și ce oportunități îți oferă această țară măreață.

Și, desigur, o fotografie pentru revistă.

- Bine. - Și mai e o întrebare.

Dacă vrei să-ți împlinești vreun vis aici.

Ce e?

Ai un vis și nu-mi spui?

Mi-am dorit dintotdeauna să ajung balerină profesionistă.

- Vino cu mine! - Mai la dreapta.

Am terminat aici, mulțumesc!

Mulțumesc!

Fă-i o fotografie artistică tinerei. Să iasă în evidență frumusețea spaniolă!

Ia loc liniștită! Am eu grijă de tine.

- Să arate ca o stea de cinema! - Sigur.

- Maestre, la treabă! - Sigur.

Minerva Mirabal.

Cu siguranță tu ești.

- Acum înțeleg interesul Generalisimului. - Cum vă permiteți?

- Ne permitem orice. - Nu plecăm nicăieri.

- Am venit doar pentru tine. - Lăsați-o. Luați-mă pe mine!

Nu mă obligați să o iau cu forța.

Cooperați de dragul tatălui dumneavoastră.

Nu vă faceți griji, totul va fi bine.

Du-te acolo, iar tu vino în partea asta.

Tu aici, iar Pola dincolo.

Tu rămâi aici, iar tu vino încoace.

Așa... întoarcete-te. Perfect!

Binefăcătorul nostru!

Subtitrarea: Georgiana Stănculescu