Original subtitles

Roşiilor le merge foarte bine.

Nici măcar nu le-am acoperit cu mulci.

Şi am crescut busuiocul ăsta dintr-o tăietură.

- Vrei să încerci? - La 18:00.

Dacă te plictiseşti de grădina mea,

poate ceilalţi prieteni o să mă susţină.

- Nu ai alţi prieteni. - Stacie e prietena mea.

Îţi aminteşti când am dezgropat un câine mort

şi l-am pus în maşina ei de Ziua Păcălelilor?

- A fost tare. - De fapt, a fost răutăcios.

Haide ! Tuturor le-a plăcut. Şi a fost acum 12 ani.

Trebuia să-i treacă până acum.

Chiar au trecut 12 ani de la liceu?

Da. Şi uite ce departe am ajuns.

Ştii ceva? Asta ar trebui să facem diseară.

Să organizăm o reuniune spontană.

"Bună, prieteni! Nu ne-am mai văzut de mult.

Ne strângem diseară la mine. Mi-ar plăcea să stăm de vorbă. Inimioară. "

O să fie atât de distractiv!

Abia aştept să le arăt grădina mea.

Taci dracului, Sarah.

- Bună, Lucas. - Nu, nu acum, Calculatorule.

Momentan, sunt într-o dilemă.

Nu ştiu ce-a fost în capul meu

când am acceptat misiunea pentru poţiunea de dragoste de la sirena blestemată.

Trebuie să-mi refac abilităţile ca să fiu alchimist,

când deja am muncit din greu să devin un vrăjitor al tehnologiei.

Notificare reţea de socializare. Ai fost invitat

la reuniunea liceului Wollongong de Sarah.

Sarah m-a invitat?

Asta e! Poate fi seara când în sfârşit îmi primesc sărutul!

Trebuie să-mi pregătesc cea mai bună pelerină de petrecere.

- Hei! - Bună!

- Cred că e o proprietate privată. - E în regulă.

- Oricum urma să plec. - Nu, poţi să rămâi.

Scuze, am spus asta fiindcă...

Îţi place grădina mea?

De aceea sunt aici. Sunt aici de ani

şi nu am văzut o grădină mai frumoasă.

Aş putea admira roşiile astea.

Dumnezeule, serios? Mersi.

Oricum, ar trebui să plec.

Mi-a părut bine de cunoştinţă.

Stai. Organizez o mică petrecere diseară.

- Vrei să vii? - Sigur.

Atât timp cât petrecerea ta poate face faţă unui "înaripat" frumos ca mine.

Nu înţeleg.

Fiindcă am aripi şi...

Da. Aşa e. Eşti atât de amuzant!

Stai. Taci puţin. Aşteaptă.

Roşii, grădină, fată cu păr şaten.

Scuze. Când mă loveşte inspiraţia muzicală,

trebuie să-mi pun o nota vocală.

Eşti şi magician?

Da, un copil cu reguli. Nu-i mare lucru.

Oricum, ne vedem diseară.

Pa-pa... sau "liliacul spune pa."

Ne vedem.

Hei, Sarah. Mersi că m-ai invitat.

Bună, Stacie. Mă bucur să ne vedem după atâţia ani.

Te rog, acceptă coroana asta din flori

şi spune-mi ceva de care eşti recunoscătoare.

Sunt recunoscătoare pentru iubirea pentru soţul şi copiii mei.

- Eşti căsătorită? - De cinci ani.

Scuze că nu te-am invitat la nuntă.

Nu am mai vorbit de mult, ştii?

Stacie! Ce mai faci?

- Unde e Dave? - Bine, e cu copiii.

Atenţie! Mama are o seară liberă!

Recunosc. Ce mai face Anna?

E bine. Încearcă să-şi pună pe picioare propria afacere.

Ştie cineva dacă vine David?

Nu, cred că e la o petrecere de burlaci în seara asta.

Da. Aşa e. Sarah, ce mai faci?

În timp ce voi vă căsătoriţi şi faceţi copii,

eu am dat viaţă acestei grădini.

Am şi un iubit. Vine în curând. E muzician.

E tare. Tu şi Rachel mai ţineţi legătura?

Nu te supăra, dar era cam înfricoşătoare.

Da, omule! O uram!

Serios? Credeam că toată lumea o place.

De fapt, ne-am distanţat de tine

fiindcă stăteai mult cu ea.

Dar mişto petrecere, Sarah!

Da, tocmai ce-am ajuns la petrecerea aia.

Bine. Pe mai târziu.

- Cine era? - Nu ştiu.

- Am apelat un număr la nimereală. - Bună, Rachel.

Bună, Stacie. Ce mai faci?

Încă eşti vânzătoare?

- Nu. Sunt neurochirurg acum. - Ce?

Da. Sunt ture lungi, dar sunt norocoasă că Dave stă acasă cu copiii.

Şi nici măcar nu contează salariul din şase cifre.

Contează conexiunea pe care o am cu pacienţii mei.

Tare. Eu am o grădină.

Trebuie să fie iubitul meu.

Da. Am uitat să-ţi spun, am invitat nişte idioţi.

Rachel! Ar trebui să fie reuniunea liceului nostru.

Doamnelor, priviţi aici!

- Impresionate? - Asta nu e nimic. Fiţi atenţi.

Şi tu te loveşti în cap?

Da. De când eram copil.

O să sune ciudat, dar vrei să fim prieteni?

Cred că da.

Poţi să fii primul membru al armatei mele. O să fiu o împărăteasă.

Da, mă rog.

Nu ştiu cine eşti, dar o să trebuiască să pleci.

Nu, e OK! E cu mine! Poţi să stai, Jayden.

Ce e cu toţi oamenii ăştia, Sarah?

- Scuze. Încerc să scap de ei. - Nu, sunt doar surprinsă.

Nu credeam că ai atâţia prieteni.

Să înceapă petrecerea!

Dumnezeule! M-am ridicat prea repede.

În regulă. O să aprind şemineul.

Vrei să vii la mine acasă şi să ne jucăm "Ogre Kart 64"?

Minţi. "Ogre Kart" nici măcar nu a ieşit încă.

Am luat o copie de pe Planeta Bali.

Eşti o legendă!

De ce am spus tuturor că am un iubit? Nici măcar nu vine.

Hei! Mă bucur să te văd!

- Şi eu mă bucur. - Şi eu mă bucur.

Căpcăunul meu îl bate pe al tău.

O să fiu regele jocului "Ogre Kart 64"!

- Am câştigat. - Ce? Nu, eu am câştigat cinstit.

Eşti rea!

Foarte rea!

- L-ai întâlnit pe iubitul meu? - Sarah, poţi să taci puţin?

Încerc să ascult muzica.

Scuze. Da, bineînţeles, iubitule.

Îndepărtează-te de ea în acest moment!

Eu o merit pe Sarah. O curtez de mult!

Ştiu. Am făcut-o ca să te rănesc, aşa cum m-ai rănit şi tu pe mine.

De îndată ce am văzut că vii şi tu,

am ştiut că e ocazia mea să lovesc.

Ce vrei să spui? Nu te cunosc.

Nu îţi aminteşti de mine din liceu, Lucas?

Nu-ţi aminteşti micile noastre jocuri?

Lucas, te îneci. Ce vrei să faci?

- E vreun lemn? - Vezi o uşă care pluteşte în apropiere.

Mă întind spre ea.

Îţi permit o verificare a forţei, ca să vezi dacă te poţi ridica.

- Succes. - Ai reuşit.

Iei uşa, te urci şi pluteşti.

Acum vezi că Fiona, iubirea mea, e la o distanţă de o mână.

Şi ea se îneacă. Ce faci?

E destul spaţiu pe uşă pentru doi oameni?

- Da. - Cât cântăreşte Fiona?

Ce? Are o greutate medie. Greutatea medie a unei fete.

- În ce e îmbrăcată? - O rochie, omule. E o femeie.

Ai spus că e fată. O femeie e mai grea decât o fată.

- Rochiile sunt mai grele când sunt ude. - Fiona e la un metru de tine, Lucas.

Tuşeşte şi întinde mâna spre tine. O poţi salva.

Scuze. E prea riscant.

Mă uit la Fiona cum alunecă sub valuri.

Toţi ştiu că poveştile sunt mai importante decât regulile.

Cum nu ţi-a păsat de Fiona, nici mie nu-mi pasă de Sarah.

Îmi pasă de răzbunare.

- Poftim? - Touché, vechi prieten.

Dar nu ai anticipat că am învăţat

trucuri de judo pe YouTube în ultimii ani.

Îmi pare rău.

Calmaţi-vă. Nu e nimic.

Pot s-o cresc la loc. Vedeţi?

E adevărat? Credeam că eşti iubitul meu.

Nu aveam ceva special?

Oamenii pot fi răniţi în poveştile de răzbunare.

Măcar poţi spune că ai luat parte la povestea mea epică.

Hei! Eşti bine?

Nu. Nu am întâlnit niciodată o persoană atât de rea.

Vrei să spui Rachel?

Da, mi-a distrus maneta şi îmi tot arăta

videoclipuri înfricoşătoare despre moarte pe internet.

Da, Rachel îmi face asta de zece ani.

Zece ani? De ce ai fi prietenă cu cea mai naşpa persoană din lume

pentru mai mult de zece secunde?

Stai. Aşa îi fac eu pe alţi oameni să se simtă?

Asta e! Trebuie să mă maturizez...

ca persoană.

Sunt recunoscător că am trecut prin experienţa urâtă

de a o cunoaşte pe Rachel, fiindcă m-a ajutat să mă maturizez.

Să ai o seară bună, Sarah. La revedere.

Stai. Spune-mi cum ai făcut asta.

Ce-a fost aia? Plângi?

Bineînţeles că plâng. Nu am o carieră sau copii.

Iubitul meu m-a părăsit. Iar Stacie e neurochirurg.

Şi? Cui îi pasă? Ai grădina pe care ai vrut-o, nu?

Da, cred că ai dreptate.

Haide să ne întoarcem la petrecere.

Uite-o! Cea mai bună gazdă a noastră!

Să o aplaudăm pe Sarah!

Şi să începem.

Sper că nu vă deranjează, dar am scos chitara veche.

Să cântăm.

- Aveţi nevoie de un solist? - Da. De ce nu?

O să fie o nenorocită de melodie!

Lucas, fraiere! Nu trebuia să te duci la petrecere.

A fost aşa de umilitor!

Şi m-am ales doar cu această aripă de liliac!

"Aripă de liliac"?

Primul ingredient pentru poţiunea de dragoste

este exact cel pe care l-am luat în seara asta?

- Şansele să se întâmple asta erau... - Una în 7,2 trilioane.

Taci, Calculator!

Nu poate fi decât o coincidenţă, doar dacă...

Acesta e parcursul meu adevărat...

Să creez o poţiune de dragoste ca Sarah să mă iubească.

Da, are sens acum.

Sarah are o grădină.

Rachel vrea să fie împărăteasă.

Iar eu, Lucas, o să fiu un alchimist.

Acesta e destinul meu!