Original subtitles

Nu.

Wendy, ce faci?

Brad? Bună dimineața!

Aici nu-i dimineață și nu-i a bună.

Aia e urechea ei?

Avem o problemă, Wendy.

A intrat și Josh.

Salutare!

- Îi văd. - A ieșit bine petrecerea?

Da, ne-am distrat.

Văd că te-am trezit.

Astrid, nu erai în concediu de maternitate?

- Așa ar trebui. - Ce bebeluș dulce!

Voiam să particip și eu.

E o problemă cu drepturile de autor.

Derek, de la biroul din Londra, o să te pună la curent.

- Mă bucur să te văd! - Zău?

Până la urmă se pare că nu avem drepturile pentru carte.

Scenaristul a scris cartea…

Conform editurii, autorul cărții e altul

și n-avem semnătura lui în contracte.

Fiecare zi ce trece fără semnătura aia e o bombă cu ceas.

Evident, n-o să putem să o ecranizăm.

Ce caut aici?

E camera mea.

Așadar, o s-o spun, deși nu e nevoie.

Avem nevoie de semnătura celui care deține drepturile.

Ne-a scăpat ceva, rezolv eu.

Și întreabă-l pe autor despre reprezentările istorice eronate

din prima versiune.

Ce?

Noi am creat Înaltul Napoleon.

N-ați citit cartea? Nu e totul acolo?

Dacă aș fi în locul tău,

l-aș întreba pe scenarist.

Tu ai bătut palma cu el.

Bine.

Mi-a părut bine!

Salut, Carl!

A venit furnizorul Carl!

- Mă duc să-l caut pe autor. - Pa!

Sigur. Mulțumesc tuturor!

Ce caut în camera ta?

Asta am întrebat și eu aseară,

dar ai adormit înainte să-mi răspunzi.

Stai calmă, n-am făcut nimic.

Am stat aici și am ascultat cum sforăi

ca un porcușor delicat.

Nu mai mânca produse lactate.

De nu ești trecut ca autorul cărții?

- Un macchiato? - E o neînțelegere, nu?

Știi ce spunea lunganul de Napoleon despre istorie?

Ce caut în camera ta?

Nu.

Că istoria e o minciună asupra căreia ne-am pus de acord.

Ce isteț, nu?

M-ai asigurat că te-ai documentat din surse academice.

- Colegii mei… - Wendy!

Aș vrea să-ți spun ce-i adevărat

și ce e ficțiune.

Din păcate, nu știu.

De ce nu știi? Tu ai scris cartea!

Păi…

O să râzi.

Zi-mi că tu ai scris-o!

Ieși din camera ta!

Wendy, știu cine a scris cartea.

PUTEREA CONDEIULUI

Numele tău e pe copertă!

Noaptea noastră s-a sfârșit duios, dar îmbrățișarea de pe ringul de dans

l-ar fi făcut și pe Satana să roșească.

Unde e autorul, Jack? Ne trebuie semnătura aia.

În frumosul oraș industrial Birmingham!

Mergem?

Ia-ți pașaportul, tâmpitule!

Pe mai târziu!

Bună dimineața!

CIOCNIREA CIVILIZAȚIILOR

Doamna, Brendan ne arată gaura.

Nu-ți ridica toga, Brendan!

Așadar, pe scurt. Romanilor,

ce spuneți?

Romanii urăsc hoardele celte.

Dar de ce nu-i aveți la inimă pe celți

după o mie de ani de conflicte?

Îi acuzăm de trei lucruri: beți prea mult,

cântați prea mult și le dați prea multă putere femeilor.

Nenorocitule!

Calmați-vă sau dau peste voi cu scaunul!

Deci orice cetățean roman de sex masculin

putea denunța pe oricine de încălcarea legii?

Exact. Pot să zic că ești soția mea,

că m-ai înșelat și mi-ai furat carul.

Interesant e că femeile aveau mai multă putere odinioară

în ritualurile nașterii, morții și iubirii.

În societatea celtă, femeile aveau mai multă libertate sexuală.

Cultura lor încuraja poligamia,

adică bărbații și femeile puteau avea mai mulți parteneri.

Iubirea dicta regulile vieții și morții.

Ideea de trădare nu exista.

Cât despre rușine, viața era prea scurtă ca să mori din pricina ei.

Bărbații o duceau bine,

dar se parte că au uitat.

Séamie, vino!

Cred că a murit mămica.

Ce o să faci?

Nu prea am ce să fac. Când ai vorbit cu ea ultima dată?

Luni am fost în Thurles la un simpozion agricol.

Am înnoptat acolo. Mi-a urat drum bun.

Înainte să plec mi-am zis că respiră cam plăpând,

ca un uscător de păr căruia i s-a ars un filament.

Ceva de genul…

Deci nu mai respiră de vreo patru zile.

Ține ziarul de duminică.

Când m-am întors, n-am vrut să se supere pe mine

că o deranjez degeaba.

Cum să se supere dacă era moartă?

Era arțăgoasă dimineața.

Care e procedura, domnule doctor?

Prin puterea învestită în mine

declar că mama ta a murit.

Of, mămico!

Pot s-o îmbrățișez?

Da, Barry.

Tată, mâine ai audierea.

Comisia ar fi de acord cu ce ai făcut?

Da, nu-i nimic.

Vor să bifeze că totul e bine.

Condoleanțe, Barry!

Mulțam, Sonny! A fost o femeie remarcabilă.

Foarte severă.

Ce a zis ultima dată?

Să-mi amintesc…

Ne uitam la meteo. Ce-i mai plăcea!

Schimbarea anotimpurilor…

A zis că rochia prezentatoarei era mult prea mulată.

- O doamnă până la final. - Da.

„O târfă în ploaie,” așa a zis.

Apoi mămica… a ațipit.

E devreme.

- A trecut ceva timp. - Ce?

N-am făcut-o…

Acum o lună?

Deci a trecut ceva mai mult timp.

Séamie, ești un dulce,

dar abia m-am trezit.

Fac pe mine. Poți să…

Sigur.

Nu mă pun cu nevoile fiziologice.

Deci stai așa…

N-ai scris cartea și nu ești istoric.

Nu, dar m-ai auzit cântând Brown Eyed Girl?

Arată de parcă a fost scrisă de un academician.

Așa e, autorul e doctor.

- Deci e doctor? - Ea e stomatologă.

Autoarea cărții e o stomatologă din Birmingham?

Dr. Fatima Balakrishnan e expertă în plombe și Epoca bronzului.

De-aia scenariul era atât de diferit!

N-am observat. Am avut multe pe cap.

Stai liniștită.

Poate că am inventat anumite aspecte,

dar serialul va fi mult mai bun așa.

De unde te-ai inspirat?

Scenariștii absorb totul, ca niște bureți.

Și tu de unde ai absorbit ideea

că zeița Brigid și-o trăgea cu fiul ei?

Am auzit-o într-un podcast despre istorie.

Un podcast? Cum se numește?

Istoria pe WC cu Gabbie Grecul și Johnny Ce.

Sunt profesori?

Gabbie Grecul și Johnny Cine?

Johnny Ce! Omul a fost surd o vreme.

Jules, calc-o. Vreau să mă car de aici!

Cum se numește serialul ăla

în care toți locuiau pe o navă spațială?

Star Trek?

- Nu. - Battlestar Galactica?

Nu.

Mai dă-ne și alte indicii.

Parcă unul era pisică.

Unul din astronauți?

- Da. - Pitica roșie.

Ăla e. Bravo, Wendy!

ULTIMA ORĂ

- L-au reluat? - Habar n-am.

Încercam să-mi amintesc cum se numeau stelele alea

care se dilată prea repede și explodează puternic,

apoi devin niște pietre singuratice care plutesc în derivă.

Am aflat datorită bunei mele prietene cu care împart patul.

Fiindcă așa stau lucrurile, nu?

REGATUL UNIT SE DESPARTE?

Imperiul britanic…

e ca o pitică roșie.

Îmbarcarea zborului către Birmingham începe la poarta 3A.

Cât mai durează călătoria după ce aterizăm?

Cel mult 20 de minute, în funcție de trafic.

- Ai fost acasă la autoare? - Da, am locuit acolo.

Ai locuit cu autoarea? Când?

Când am fost căsătoriți.

Mergem la fosta ta soție?

Aș fi anunțat-o că venim,

dar încă n-am simțit nevoia de a avea un telefon mobil.

Îmi vine să mă spânzur!

E cam prostdispusă.

De ce era pisică?

De unde să știu? La televizor sunt numai prostii.

Am ajuns unde trebuie?

Doctorul Séamus Proctor, audierea de la ora 15.00?

Luați loc!

Scuze pentru întârziere! Am avut multă treabă la cabinet.

Ceai? Cafea?

Ceai, vă rog!

Eu îl beau cu lapte.

Ce e?

Răcoritoarele sunt în spate. Serviți-vă singur.

Nu-i nevoie. Am venit să lămurim lucrurile.

Să lămurim lucrurile?

Ce să lămurim?

Nu știu.

E prima mea audiere în 17 ani de când practic medicina.

Tatăl dv. a fost doctor de familie în Drumbán, nu?

Da, așa e.

Ce drăguț!

I-ați moștenit cabinetul?

- Am studiat medicina, evident. - Bine.

Nu poate fi moștenit ca un ceas.

Apropo, de unde e ceasul?

De la tata.

Sunt un doctor foarte bun, să știți.

Și pacienții lui se plângeau cumva

că o luase puțin… O clipă.

Razna?

Cine v-a zis?

Credeam că bifăm că totul e în regulă.

Fără supărare!

Faptul că am fost răpit de extratereștri…

- …nu-mi afectează munca. - Nici credibilitatea?

Ce?

Și delirați.

Nu delirez, așa că mâncați rahat!

Nu trebuia să zic asta. Scuze!

Mai bine ziceam „cacao”.

„Mâncați cacao”, da? C-A-C-A-O?

Când un angajat vă vorbește

despre extratereștri, ar trebui să-l credeți.

Vă suspendăm activitatea temporar.

Angajatul are ultimul cuvânt,

dar, din păcate, timpul s-a scurs.

- Asta e tot? - Ați întârziat.

Sunt un doctor bun. Foarte bun!

Suspendat temporar?

Văd că a vopsit ușa din nou.

Ce face Barry Battles?

Binișor. I-a murit mama…

Da, uite-așa!

De aceea trebuie să ne bucurăm de viață cu fiecare ocazie.

Carpe diem, nu, mamă?

Lasă latina pentru contabili și preoți.

În celtă spunem: „Tapaigh an deis.” Adică: „Profită de ocazie!”

Nu te contrazic.

În cinstea mamei lui Barry, primul meu cadavru!

Ține-te de medicină și n-o să fie ultimul, Sonny.

Chiar mi-a plăcut cartea.

Aproape s-a mutat la bibliotecă în timp ce a scris-o.

Tocilara!

Oferta noastră depășește tariful standard.

Am contractul la mine.

Puteți să-l semnați pe telefonul meu, să-l discutați cu un avocat…

Nu mă refuzați!

Suma e în lire sau în euro?

În lire.

De curiozitate, ce v-a făcut să scrieți romanul?

Sunt obsedată de celți încă de la vârsta lui Suri.

De-aia m-am îndrăgostit de el.

Și fiindcă aveam motocicletă și lucram la ziar.

La ziar?

Scriam despre fotbal

în Black Country Gazette.

Deci scrii despre sport!

N-ai nicio treabă cu istoria.

Ba nu. Acum sunt scenarist. Făuresc istoria.

Tati a fost victima culturii excluderii.

Suri!

Ce ai făcut?

Am fost filmat lovind un șoricar în fața catedralei „Sf. Paul”.

Oamenii m-au linșat.

Ai fost pus la zid fiindcă ai lovit un câine?

Din greșeală! Îmi legănam piciorul.

Nu l-am văzut! Am crezut că sunt frunze.

CCTV e Satana.

Doamnă…

Balakrishnan.

Doamnă Balakashkin…

ați scris o poveste fabuloasă și vrem să o ecranizăm.

Cât despre remunerație,

v-ați gândit la o sumă care să…

Nu e vorba de bani.

Jack mi-a promis ceva în schimbul cărții.

Ce?

Dacă serialul va fi difuzat la TV, unde o să-l urmărim?

E vorba de consolă?

Iar aduci vorba de consolă?

Cum altfel să urmăresc ecranizarea

împreună cu fiica mea?

Tată, ne-am uitat la TV așa.

Ca șoarecii! E aiurea.

Pot cumpăra o măsuță nouă.

De ce? Aia e încă în cutie

deși am cumpărat-o acum opt luni.

Puteați să-l puneți pe cutie.

Dacă instalează măsuța, semnați?

- Nu. - Și ne dați încă 20%.

De fapt, 25%. Sunteți drăguță.

S-a făcut.

Și eu instalez mobilă?

Suri, ești foarte isteață!

Fatima, batem palma.

Ținem legătura!

Astea-s mâini de scriitor, nu de muncitor.

Dă-i bătaie! Te aștept în mașină, promit.

- Ce? - Treci la treabă!

Da, bine. Chiar voiam să mă apuc odată și-odată.

Trebuie să recunosc că-mi place să mănânc samosa.

Și acum plecăm.

Domnul s-o aibă în pază!

Mersi! Se străduiește.

Doamnă Boner…

Barry…

E lume.

Ar fi fost încântată. Mi-a lăsat instrucțiuni.

Știi cum era.

O să-i simțim lipsa.

A fost o femeie foarte cinstită.

Mersi, Pubba!

Da, mamei nu-i plăceau minciunile.

Le zicea „perne pentru lași”.

Mi se pare mie sau are dinții foarte albi?

Cred și eu!

I-am periat și frecat până li s-a dus smalțul.

I-ai frecat?

Mi-a lăsat trei instrucțiuni.

Barry, ascultă bine!

Unu: „Lasă-mi verigheta.

Tu oricum n-o să ai nevoie de ea.”

Corect.

Doi: „Îngroapă-mă cu poșeta cumpărată din Mallorca.

Țin mult la ea.”

Așa-s femeile cu poșetele.

Și trei: „Vreau să am dinți albi.”

Să-i albești?

Da, așa a zis. Părea sigură pe ea.

Sper că n-am exagerat.

- Sunt prea albi? - Nu știu…

- Asculta Bee Gees? - Gura, neghiobule!

Așa-mi zicea mama.

Îmi pare rău, Barry!

- Arată bine. - Nu. Am exagerat.

Arată ca Simon Cowell.

Împreunează-i buzele puțin…

- Da… - Unește-le.

Cine a mai pomenit un mort zâmbăreț?

Da, așa e mai bine.

Oricum nu-i plăceau zâmbetele.

Le zicea „pene false”.

Bravo, Barry! Arată foarte bine.

Dar e cam palidă, nu?

- Poate fiindcă-i moartă. - Da…

Dar eu mi-o amintesc pe Betty Battles roșie-n obraji și radiantă.

Roșie-n obraji? Cu fard?

Da, îi plăceau obrajii rumeni.

Îi plăcea să se fardeze așa.

Și vreau obraji rumeni.

Eu așa o s-o țin minte.

Măcar sfântul Petru o s-o vadă venind.

Da, ieșind dintre nori.

Cine suntem noi să judecăm?

O să te îmbrățișez și o să mă car.

- Bine. Ne vedem mai târziu. - Pa, Barry!

Cum ai ajuns la el în cameră?

Fiindcă arată la fel!

Bărbații sau camerele?

Bine că ne-am întâlnit și nu doar pentru iarbă.

E ultima mea zi în Drumbán.

Serios? Ați terminat?

Cred că da.

O să mai filmăm câteva cadre în Oldgrange și plecăm.

Eu n-aș putea pleca din Drumbán.

E mai ușor decât crezi.

Tu nu te-ai simțit bine aici niciodată.

Ba da, de mult.

De ce ți-a luat 20 de ani ca să te întorci?

N-am vrut să mă întorc…

ca un…

pasager clandestin trist.

- Sau ca un bagaj deteriorat. - Da…

Voiai să te întorci cu tam-tam,

ca Elena din Troia.

Da, chiar așa.

Scuze, dar am vrut să mă întorc ca afurisita de Elena!

N-ai de ce să-ți ceri scuze.

N-am de ce să-mi cer scuze fiindcă n-am greșit cu nimic!

Ai greșit patul…

În afară de petrecerea de ieri

și multe alte greșeli!

Trebuie să plec. Vii?

Eu mai rămân aici.

cu Maria Ioana. Nu putem pleca toți.

Mama mă-sii!

Trăgea-mi-aș palme!

Băga-mi-aș!

De ce se mișcă așa?

Tehnicianul zice

că vremea s-a schimbat brusc.

Serios? Nu se aștepta să bată vântul iarna în Irlanda?

Plec cu ultimul zbor

și n-am de gând să-l ratez.

Nu vreau un cadru

filmat din perspectiva unei păsări amețite.

Am înțeles.

Sunt cu noi?

Nu. N-avem figuranți azi.

Probabil sunt hipioți.

Cică locul ăsta e ca Stonehenge. E foarte vechi.

Îi atrage pe visători și pe nocturni.

Nocturni?

Vânători de fantome, de extratereștri, tineri goth…

Ce treabă au celții cu extratereștrii?

Tu să-mi zici.

Ridică bărbia!

Big Jim!

Putem vorbi?

Oricând, șefa.

Unde ți-e copilul?

Aoleu! L-am lăsat în mașină.

Glumeam. Mă pregătesc. Copilul nu s-a născut încă.

Am auzit că un jurnalist a aflat

unde e soția ta și nu cred că ți-a picat prea bine.

I-am zis unui jurnalist de faza cu închisoarea.

Cui?

E o revistă pentru preoți sportivi.

- Taina musculoasă. - James!

Nu mai vorbi cu jurnaliștii.

E pentru binele tău.

Derulăm o campanie de publicitate.

A zis că omite detaliile vulgare

dacă-i spun despre filmări.

Nu vorbi cu nimeni, da?

Da.

Doamne-ajută!

Fii devotat serialului, da?

O să-mi fie greu, șefa. Am fost băiat de altar.

Atunci știi cum să-ți ții gura!

Glumeam.

Amuzantă și crudă!

Ai vorbit ca o irlandeză.

- Te servesc cu ceva? - Nu.

O să-i simțim lipsa.

Betty era o femeie aspră, dar dintr-o bucată.

Așa e.

Cameramanii pleacă săptămâna viitoare.

Revenim la normal.

E ultima lor noapte.

Echipa e în Oldgrange.

Toți.

Shelly, putem vorbi?

S-au terminat sendvișurile?

Totul e bine, dar poți să schimbi muzica?

Sigur. Ai vreo preferință?

Orice, numai nu Bee Gees.

Bine.

Nu știu ce m-aș fi făcut fără băiatul ăsta.

Mă bucur că se face util.

Unde pleci, Séamie?

Am ieșit la aer.

Și-ți trebuie mașina?

Nu.

Mă duc la Oldgrange.

Cum așa? Prietenului tău tocmai i-a murit mama.

Barry n-o să observe.

Mă întorc înainte de ultima halbă.

Cum a mers cu comisia de etică?

Perfect! Sunt suspendat temporar.

Glumești!

Am auzit că e frumos în Ibiza în perioada asta.

Ne duce nava ta spațială.

Catherine, ți-e rușine cu mine?

- Vrei să fiu sinceră? - Abia acum?

Poftim?

Crezi că nu mi-e rușine

că soția mea îi face ochi dulci

unui profesoraș de matematică?

- Îi fac ochi dulci? - Chiar mai mult de atât.

- Crezi că te înșel? - Nu.

Știu.

De când?

Aproape de la început.

Miroseai diferit.

Într-o zi mi-am dat seama că miroși a parfum bărbătesc ieftin.

De ce nu mi-ai zis?

Nu știu…

M-a deranjat să aflu,

dar păreai fericită.

Și, prin urmare, nu încercai

să mă faci pe mine nefericit, ca de obicei.

Apoi mi-am dat seama că vrei să fii prinsă.

Mi s-a părut o mișcare crudă.

Poate că da.

Iartă-mă!

- Vrei să divorțăm? - Da.

E important…

O să vorbim despre asta,

dar cu altă ocazie.

Fiindcă alergi după extratereștri?

Mai bine decât după profesori.

Amândurora ne place aventura, nu?

Bravo ție! Scaunul nu e un impediment.

Ce jignire de două parale!

Glumești pe seama mea fiindcă sunt invalidă?

Sunt așa din cauza ta!

- Catherine… - Da.

Pleacă și joacă-te de-a Mork și Mindy.

- Condu cu grijă! - Catherine…

Sper că n-ai băut de data asta.

Știi că nu eram beat în seara aia!

Tot ce știu e că mi-am pierdut cunoștința

și polițistul cu care jucai fotbal

nu ți-a făcut alcooltestul.

Apoi m-am trezit în scaunul ăsta!

Asta e tot ce știu.

Ai grijă la drum!

Vrei să plec?

Poți să-ți termini băutura. Nu vreau să vină clienți noi.

Sunt epuizată,

am de cărat butoaiele de bere

și nimeni nu mi-a lăudat sendvișurile.

Te ajut eu.

Am mâncat șase din ele.

Am picioare voinice.

V-aș săruta pe amândoi!

Încă patru și gata!

Bună seara!

Unde-i echipa TV?

Au plecat acum o oră.

Bine.

Pe mă-sa!

Ce faceți aici?

Așteptăm.

Tu ce faci?

Luni eram un doctor respectabil și însurat.

Acum nu știu.

Aha.

Mda…

Mersi!

Cu plăcere!

V-am promis ceva.

Sonny…

Mersi pentru ajutor!

N-a făcut mai nimic.

Și acum…

sărutați-vă.

Cine știe ce va urma după?

Dragoste cu sila nu se poate.

Ce?

Incredibil!

Nu credeam că o s-o faceți.

- Ce? - Nu credeam.

Nu mă așteptam la asta, dar a fost minunat!

Vulpițo!

A fost ca în Casablanca.

- Toate bune? - Da. M-a luat prin surprindere.

- Sigur? - Druizii nu se supără.

Bun-venit! Ați venit în număr mare anul ăsta.

Cântați bine și o să apară. Sunt aproape!

- Pregătiți-vă! - Și…

Încercăm la anul.

Acolo locuiesc eu.

Mi-a părut bine!

Drum bun!

BUN-VENIT ÎN DRUMBÁN

Ce ne scapă?

Subtitrarea (română): Deluxe Media Traducerea: Giana Stănculescu