Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

A luat totul şi a plecat.

Măcar are un acoperiş deasupra capului.

Gata. A ajuns.

Pregătiţi-vă.

Leila, unde te grăbeşti?

Crezi că mergi la livada lui taică-tău?

Bună dimineaţa, şefu'!

Am mai adus o fată la muncă.

- Dacă poate să muncească, să vină. - Nu-ţi face griji, poate.

Salut, şefu'!

- Salut! - Ai de lucru pentru mine?

- Nu, deloc. - De ce?

- Nu am nimic pentru tine. - Toată lumea munceşte pentru tine.

Pentru că ei muncesc din greu, nu ca tine.

Lasă-mă să muncesc cu ei. Trebuie să-mi câştig pâinea.

Eşti scandalagiu!

Hneya, grăbeşte-te!

Fac tot ce pot.

- Bună dimineaţa! - Bună dimineaţa!

Inima ta...

- Bună dimineaţa! - Bună dimineaţa!

Ţine asta.

Mulţumesc.

Bună dimineaţa! Ce faci?

Ţi-e teamă că vom fi văzuţi? Lasă oamenii să vorbească.

- Ne pot vedea din spate. - Lasă-i să se uite.

Vorbesc deja. Nu înrăutăţi lucrurile.

Ce spun?

Că merg în faţă...

Prostii, ca de obicei.

Lasă-i să vorbească, dacă asta îi face fericiţi.

M-am săturat să tot vorbească pe la spate.

Odată am lucrat pentru un tip care era aşa de nenorocit,

turna apă în camion ca să nu putem sta jos.

Stăteam cu toţii în picioare,

ca să poată lua mai mulţi muncitori.

- Vorbeşti serios? - Jur.

SUB SMOCHINI

Asta nu face parte din ea?

Livada asta e foarte greu de supravegheat. E foarte mare.

Cum vrei s-o păzesc pe toată?

Între mistreţi, motociclete, maşini...

Trebuie să văd ce pun la cale şi să-i fac să plece.

Iar acolo, jos, sunt băieţi care vin să se facă praf.

Doar belele.

Ne mai trebuie un paznic.

- Ştii că am pierderi aici? - Cum adică pierderi?

- Pierderi. - De ce?

Ai văzut toţi muncitorii aceia?

Cum ar trebui să fac asta?

Livada e mare şi nu e îngrădită.

Dacă era, ar fi fost mai uşor.

Dar e deschisă pe toate laturile.

Sunt cutii în toate colţurile livezii.

Cum fac asta?

Trebuie să mai angajezi un om sau doi.

Poate s-a dus în direcţia aia.

Trebuia s-o fi văzut pe sora ta. A fost incredibilă.

- Cum de am ratat asta? - Erai ocupată cu şeful.

- Tu şi şeful puteţi să dispăreţi. - Jur!

S-a urcat cu noi în camion.

Şi sora ta, când l-a văzut...

S-a înroşit la faţă şi a început să tremure.

- Simt cum mi se zbate inima. - Şi eu.

Ştii că îmi este ca un frate.

Aşteaptă-mă.

În ce direcţie s-a dus?

Nu ştiu, poate în direcţia aceea.

- Mişcaţi-vă! - Şeful îşi face rondul.

Firas,

adu cutiile.

Abdou...

- Da... Bună! - Bună!

Unde ai fost?

Sunt aici.

Ce mai faci?

Bine.

Ne-am mutat în Monastir.

Fraţii şi surorile tale ce fac?

Toată lumea e bine.

- Dar voi? - Noi suntem bine. Tu?

Toate bune.

Ce coincidenţă! Cinci ani mai târziu...

... ne întâlnim aici.

Cine s-ar fi gândit?

- Totul se întâmplă cu un motiv. - Totul se întâmplă cu un motiv.

Nicio veste de la tine.

Nu m-ai căutat?

Te-ai schimbat.

Cu toţii ne-am schimbat. Chiar şi tu.

Te-am căutat.

Mult timp.

Ştiu.

Te las să te întorci la treabă.

- Putem să mai vorbim. - Bine.

Ghaith.

Ghaith.

Ascultă.

Ascultă. Lasă alea jos.

Lasă cutiile jos. Îţi arăt eu.

- Am doar două mâini. - Ştiu. Nu faci decât să vorbeşti.

Poftim.

- Nu poţi să faci asta? - Crengile sunt jos.

- Poftim? - Sunt jos.

Coboară-ţi armele, şi vei reuşi.

Numără-le.

Nouă. Iau eu una.

Rupi frunzele aşa.

Le întinzi pe fund.

Pui smochinele deasupra, ca să nu se strice.

O vezi pe asta?

Mai are nevoie de câteva zile.

- Atinge-o. Nu e coaptă. - Aşa este, e tare.

Le culegi pe cele care sunt coapte.

Cele care sunt moi şi negre.

Ai grijă cu crengile.

Dacă smochinele sunt prea sus, nu scutura crengile.

Aşa.

Iei băţul şi le tragi uşor.

Dacă rupi o creangă

e ca şi cum ai rupe o mână.

Ia băţul.

Unde locuieşti acum?

În Monastir.

În Monastir?

La unchiul tău?

Nu, stau cu un prieten.

- Nu mă mai ţii minte? - Nu.

Ai crescut. Eşti bărbat acum.

I-am cunoscut pe părinţii tăi când erai mic.

Aceeaşi vale, aceeaşi familie.

Odihnească-se în pace.

Înţelegi ce trebuie să faci?

Da, nu-ţi face griji. Mă descurc.

Ia-o pe aia.

Ai fost la nuntă?

Nu sunt dansatoare din buric.

Crezi că eşti mai bună decât o dansatoare?

Lasă-mă în pace.

Lasă-mă în pace.

- Nu ai un băţ mare? - Nu.

Al tău e suficient de lung.

Spune.

L-ai văzut pe Firas?

Crezi că locuiesc cu el?

Asta a fost pedeapsa Domnului.

Trebuie să ascundem asta de şefu'.

Dacă o să vadă, o să ţipe la tine.

Dacă nu spui nimic, nu o să vadă.

Nu sunt o turnătoare.

Nu eşti amuzant.

Mă mut la alt copac.

Du-te. Lasă-mă în pace.

S-a rupt.

Un moment, Leila.

Da?

- Ai văzut sau ai auzit ceva azi? - Nu.

- Nimic? - Nu, nimic.

Paznicul mi-a spus că a avut loc un jaf aseară.

Acolo, sus.

Ce treabă am eu cu hoţul?

- Nu ştii cine e? - Nu, nu ştiu nimic despre asta.

M-am gândit că poate ai auzit ceva.

Spune-mi, care dintre aceşti băieţi e cel mai aproape?

Trebuie să ştiu cine îşi bate joc de mine.

- Nu ai văzut pe nimeni acolo? - Nu.

Ca de obicei, băieţii, unul câte unul.

Te rog să nu-mi ascunzi nimic.

Jur. Nu ştiu. I-am văzut doar muncind.

Sigur au fost doi.

Unul a ţinut de şase, celălalt a furat. Şi nu a fost cineva din afară.

Nu ştiu.

Nu am ajuns în partea asta ieri.

Ştiu.

Era programată pentru după-amiaza asta.

- Vezi? - Nu ştiu.

Nu mai sunt smochine.

Eşti bine?

- Şi tu? Ce mai faci? - Nu m-am schimbat.

Nici tu. Doar ai crescut.

Părul tău... este la fel.

Erai mai înaltă decât mine.

Era mai înaltă decât tine. Ţi-ai adus aminte.

Aşa e viaţa...

Ai lăsat un gol în urma ta.

Şi tu.

Nu te-am uitat niciodată.

Am rupt legăturile cu toată lumea, nu doar cu voi.

Am încercat să uit locul ăsta.

Care-i treaba cu Melek?

Ce vrei să spui?

Nu ştiu...

A suferit mult.

S-a gândit mult la tine.

Aproape că te-a căutat şi la "Obiecte pierdute".

Imaginează-ţi.

Suntem aici, în sfârşit, în acest moment istoric.

Firas.

Unde sunt cutiile?

Dă-i-le lui.

Vezi dacă este vreuna gata.

Dă-i-le pe cele pline, Amara.

Nu sunt gata.

Sunt mai răi decât Romeo şi Julieta.

De parcă ea ar fi prima persoană care se îndrăgosteşte.

Îl visează, îi face ochi dulci.

Probabil, are zece fete ca ea.

Dragostea nu e aşa de simplă.

Tu şi teoriile tale...

Ce teorii?

Nu am văzut-o niciodată pe Melek aşa.

Dragostea e o minciună.

Adevărata relaţie începe după căsătorie.

Întâi te căsătoreşti şi după aceea începi să-l iubeşti?

Nu, la început ai iubire şi pasiune,

dar după căsătorie începi să te ataşezi.

Dar în zilele astea...

Încetează cu prostiile.

Încetează tu. Nu ştii nimic.

Eşti măcar suficient de mare ca să vorbeşti despre căsătorie?

Am 17 ani.

Îmi imaginez că te vei căsători cu frumosul Firas.

Elegant, bine făcut...

Îl voi schimba.

Oamenii se pot schimba.

Poate că Domnul îl va înmuia.

Trebuie să-l ghidez

ca să devină...

bărbatul pe care îl vreau.

Vreau să fie închis la minte.

- Închis? - Da.

Dar Firas e bine aşa cum e. Deschis la minte.

Nu cred. Vreau să fie mai conservator.

Vreau să fie aşa cum mi-l imaginez.

Da, sigur.

Dacă mă iubeşte, mă va asculta.

- Dacă nu mă iubeşte... - Îl vei asculta tu.

Nu, dacă îi spun să facă ceva, trebuie s-o facă.

Taci din gură, astea sunt prostii.

- Tu trebuie să fii cea care se supune. - Sigur...

Cum adică, "sigur"?

Firas este bine aşa cum e.

Dacă se schimbă, nu-mi va mai plăcea.

De ce insişti atât de mult?

Îl plac şi sunt sigură de asta.

- Nu ştii nimic despre dragoste. - Ştiu! De parcă tu ştii mai bine!

- Vorbeşte mai încet. - Vorbesc încet.

Au mai rămas acolo?

Coboară. Ţin găleata?

Nu, nu sări.

Hai să mergem la alt copac.

Stai, mai sunt două acolo.

Şeful este bun cu tine?

Şeful?

E bun cu oamenii buni. E un ticălos cu ticăloşii.

Şi cu tine e bun?

Depinde.

Pare că se poartă frumos cu tine.

- Abdou! - Da?

Ce vrei să insinuezi?

Întrebam doar.

Abdou! Te cunosc.

Se poată diferit cu tine.

Altfel decât cu ceilalţi.

În fine, nu mai am încredere în el.

Nu este prima mea relaţie.

Deci eşti cu el?

- Nu! - Atunci, ce e?

Jur că nu.

Dar el este...

nu ştiu...

Deci este ceva.

Da, mă sună, dar nu ştiu.

De ce?

Eram curios.

Abdou!

Ai fost plecat cinci ani, dar încă te cunosc bine.

Îţi citesc privirea.

De cât timp lucrezi cu el?

De foarte mult timp.

Nu doar cu el.

Dar ştii... se întâmplă multe lucruri în livezi.

Nu mai am încredere în oameni.

Anul trecut sau cu un an în urmă,

a fost un şef care hărţuia o fată.

Nu-ţi mai spun ce s-a întâmplat după aia...

A făcut avort.

Trebuie să ţii mereu garda sus.

Mereu se întâmplă câte o dramă.

Nu poţi să ai încredere în nimeni.

E mereu cu ochii pe o fată.

Nu-ţi dai seama pe cine vrea cu adevărat.

E ca un câine fără stăpân.

Dar e drăguţ.

Serios?

Ce fată nebună!

- Hai să ne întoarcem la treabă. - Stai.

Nu, hai să avem grijă.

O să-i spun că sunt cu Fidé. Nu o să spună nimic.

Las-o jos.

Hai să ne întoarcem la treabă.

Deci eşti cu Fidé.

Abia ai ajuns aici, deşteptule.

Unele lucruri nu se schimbă niciodată.

O mică furişare.

Sunt încă verzi.

Cine le culege pe cele verzi?

Nu le mai culegeţi pe cele necoapte.

Mă enervaţi de dimineaţă.

Uită-te la asta.

Asta e o prostie.

Firas.

Ieri nu te simţeai bine, azi ai ajuns târziu. De ce ?

Nu-i nimic.

Am avut nişte treabă, atâta tot.

M-am gândit că e o problemă.

Nu, trebuie să mă ocup de nişte chestii, atâta tot.

Pot să ştiu ce chestii?

Nu, nu poţi.

De ce? Eu îţi spun totul.

Unele lucruri trebuie spuse, altele, nu.

- Nici măcar mie. - Nu.

S-a schimbat foarte mult.

Normal că s-a schimbat după tot ce s-a întâmplat.

Măcar rezistă.

Aşa este. Şi-a pierdut ambii părinţi... dar...

Credeai că o să vină la tine

şi să vorbească de faţă cu toată lumea ?

Şi să-ţi spună ce a păţit?

Ar fi putut să-mi spună doar mie.

Şi de ce ţi-ar spune ţie?

Pentru că sunt fosta lui iubită.

Fosta lui iubită.

Mă doare inima când mă gândesc la asta.

Inima ta e prea slabă. Ce pot să fac eu?

Încearcă să vorbeşti cu el,

să vezi dacă mai e ceva între ei.

Dar bărbaţii nu sunt totul în viaţă.

M-am săturat.

Iubire...

Asta e o prostie.

Am făcut tot ce am putut.

Şi ce am câştigat?

Câteva bătăi bune.

Leila, te aşteptam. A început să mă doară gâtul.

Găleata e plină.

Asta e bine.

Te sfătuiesc

să te gândeşti doar la viitorul tău.

Chiar şi înainte să-ţi iei diploma de liceu.

Plec. Fă ce vrei.

Gândeşte-te la ce ţi-am spus.

Şi dă-ţi seama.

- Ce e cu tine? - Nimic.

Ce e cu tine azi?

Nimic. Am o treabă de făcut. Îţi spun mai târziu.

Nu, spune-mi acum. Vreau să ştiu.

Nu e momentul potrivit acum. Îţi spun mai târziu?

Nu mă simt bine în legătură cu asta.

De ce?

E o altă fată?

Fii serioasă, nu.

- Pregătesc ceva. - Dă-mi un indiciu.

Sunt bani în joc.

Bani, zici?

Zici că urmează să devii director.

Sana, soţia directorului.

Da. Sana, soţia directorului.

Cum ne vom vedea când începe şcoala?

Nu-mi aduce aminte. Îmi va fi foarte dor de tine.

Putem să ne întâlnim în faţa şcolii.

- Nu, nu în faţa şcolii. - De ce nu?

Familia merge la cafenea acolo.

Atunci, unde ne vom întâlni?

M-am gândit. Ce zici de supermarketul Aziza ?

- Ne vedem la Aziza. - De ce nu?

De ce nu?

- Serios? - Ne putem întâlni unde vrem.

Nu ne cunoaşte nimeni acolo.

Vom sta într-un colţ.

Aziza sau unde o fi...

- La raionul cu iaurturi. - De ce nu?

Este frig la iaurturi.

- E frig la iaurturi. - Vom vedea.

Depinde de tine.

Lasă telefonul jos, Fidé!

Nu va face nimic.

Dacă mă vede, o să spun că e tata.

Unde pun asta?

Tot nu ştii?

- Cutiile sunt pline. - Nu e adevărat.

Pune-le acolo.

Nu vă putem spune nimic, fetelor.

Tu dai din gură toată ziua.

Unde e şefu'?

- Poftim? - Nu le putem spune nimic fetelor.

- Nu vorbi cu ele, atunci! - Uite, este ea sau eu.

Nu mai vorbi cu ele. Sunt nepoliticoase.

- Le cunoaşte. - Sunt rele de gură.

Le auzi?

Asta se va rupe.

Nu trage.

Poţi să faci aşa?

- Aproape. - Ai grijă!

S-a rupt.

- Asta e ultima? - Aproape.

M-ai dat la schimb cu Firas?

- Meriem. - Da.

- De ce eşti supărată? - Nu sunt supărată.

Nu vrei să lucrezi cu mine?

Lucrez cu toată lumea.

Pari supărată.

Suntem ca nişte fraţi.

Nu-i adevărat.

Nu pot să cred asta.

Poftim, a spus să umpli asta.

- Cine a spus? - Şeful.

Dar e plină deja.

- Mai pune. - Mai pune un sfert.

Umple-o pe asta mai întâi.

- Şefu' va ţipa la noi. - A căzut singură.

Doamne, dă-mi răbdare.

Dă-mi două frunze mari.

Nu face asta. Pune-o acolo.

Nu, dă-mi-o.

- Putem să le îngropăm. - Nici vorbă.

Trebuie s-o faci cum trebuie.

Vom spune că nu a fost vina noastră.

Le arunc departe.

Vino încoace.

Unde duci aia?

Unde?

- O arunc... - De unde e?

- S-a rupt... - S-a rupt din copac?

Asta e a doua oară.

A fost un accident.

Nu vreau să mai aud.

Ce e cu tine?

Toată lumea culege, dar tu rupi crengile.

Eşti inutil! Du-te acasă!

Nu am făcut-o intenţionat.

Dă-mi-o! Lasă găleata jos.

Du-te acasă. Nu te mai vreau aici.

- Pleacă. - Asta e ultima oară.

Ai spus asta de o mie de ori.

Pleacă!

Uită-te la mine!

- Nu te plătesc azi. - De ce?

Nu vei fi plătit.

O să vorbim despre asta.

Tu, continuă să munceşti!

Ia aia.

Şi vino înapoi pentru asta.

Firas.

Îţi mai trebuie băţul?

Două secunde.

Să mi-l dai înapoi după aceea.

Aici sunt câteva.

Le caut pe cele mari.

Pune-le acolo.

Pune-le acolo.

Grăbeşte-te.

Ia-o pe asta, Sana.

Ce e cu ea?

Yosra!

Ce e cu ea?

- Yosra! - A leşinat.

Ţine-o.

Ce s-a întâmplat cu ea?

Şi-a sucit piciorul.

Aveţi grijă.

Uşurel.

- Yosra. - Asta se întâmplă des?

Ce se întâmplă aici?

Yosra a leşinat.

- Yosra a leşinat, şefu'. - Care e asta?

Cea nouă.

Ce s-a întâmplat?

Poate nu a mâncat de dimineaţă.

Nu e obişnuită să muncească. De ce ai adus-o?

- A mai muncit înainte? - Hneya, ai nişte zahăr?

Poate are o lipsă de zahăr.

E în regulă, îşi revine.

Dă-i o smochină.

Are dinţii încleştaţi. Nu poate să mănânce.

Nu a mâncat nimic azi-dimineaţă.

Yosra?

Ce mă fac dacă moare aici?

Las-o, e bine.

Înapoi la muncă.

Toată lumea, înapoi la muncă! Lăsaţi-o să respire.

Grăbeşte-te.

Grăbeşte-te, ne vor vedea.

Fii cu ochii în patru.

E în regulă, sunt atentă.

O să-mi faci probleme.

Nu-ţi face griji, totul va fi în regulă.

Fac asta pentru că te iubesc.

Ceea ce faci este un păcat.

Şi salariul nostru mizerabil nu este?

Domnul îl va pedepsi.

Haide!

Dă-mi mâna.

Ai grijă.

Unde ne aşezăm?

Ne stabilim aici?

Nu, stai acolo.

La umbră.

- Sana, dă-mi o cutie. - Nu.

- Haide, te rog! - Am spus nu.

Nu, dă-i drumul.

- Fidé, ce ai adus? - Multe bunătăţi!

Lucruri bune, dar mai ales paste.

A cui e asta?

- Iau eu asta. - Nu e a ta.

E în regulă, vreau şi eu nişte pâine proaspătă.

- Şi ce ai adus? - Paste.

Din nou!

Chakchouka.

- Încă e caldă. - Cine vrea?

În numele Domnului.

Haide!

A spus "o gură" şi a mâncat tot.

Mai dă-mi o gură.

Dă-mi aia. Hai să mâncăm împreună.

Firas!

Linişte!

Firas, vino!

Ţi-am adus de mâncare.

Nu pot acum.

- Nu e suficient loc. - Haide!

Te rog.

I-a pregătit prânzul doar pentru el.

Cu siguranţă nu pentru tine.

- De ce nu ai mai adus aşa ceva? - E pentru el.

Fă-l să mănânce.

Termină.

Mulţumesc, iubito.

Poţi să ne faci şi pe noi să mâncăm. Mănâncă, nu fi geloasă.

Termină-ţi mâncarea.

Fără gelozie.

Ar fi trebuit să-i spun lui Ghaith s-o facă.

- Poftim nişte ouă, Hneya. - Nu, nu-mi place aia.

Mulţumesc, Firas.

Ce generos!

Abdou, unde e mai bine? Aici sau în Monastir?

Să fiu sincer, aş spune că acolo.

Atmosfera, marea...

Sunt mulţi turişti?

Da, dar nu aşa de mulţi ca înainte.

Dar aici, oamenii sunt mai buni.

Cum? Îşi petrec timpul văzându-şi de treburile lor.

Este de muncă acolo?

Da.

Mai mult decât aici?

Aici e mai mult în agricultură.

M-am săturat de agricultură.

Abdou, ce munceşti acolo?

Am abandonat şcoala. Am făcut două cursuri.

Ai abandonat şcoala?

Da.

Ce fel de cursuri?

Primul a fost despre prelucrarea aluminiului.

Apoi, de patiserie.

Deci ştii să faci prăjituri?

Da.

Eşti pregătită pentru noul an şcolar?

- Nu cred că mă mai întorc. - De ce?

Sunt obosită.

Preferi să te căsătoreşti.

Da, vreau să mă căsătoresc.

- Şcoala e mai bună. - E alegerea mea.

Trebuie să faci ce-ţi place.

Îmi place să dorm.

Ai văzut postarea de pe Instagram de ieri?

Priveşte.

- Pot să mă văd? - Ea e bombă.

Nu-i adevărat.

De ce arăţi aia?

Fac ce vreau.

E frumoasă, nu-i aşa?

Arată-mi.

Nu.

Toată lumea a văzut, în afară de mine.

O s-o şterg.

Dă-mi telefonul.

- De ce trebuie s-o vezi? - Toată lumea a văzut-o.

Las-o baltă.

Ia mâna de pe telefon!

Ascunzi asta de mine...

Nu vrei să văd şi eu?

Şi mai şi apropii. Haide, încetează...

Nu pot să cred că încă te uiţi.

Acum, cu Instagram, Facebook, WhatsApp...

Ţine ochii deschişi şi nu-ţi alege partenerul greşit.

Gândeşte-te bine înainte să alegi.

Nu e nicio problemă că se arată.

Oamenii sunt liberi. Şi tu te-ai putea arăta purtând niqab sau hijab.

Nu se cade.

Poate să facă orice vrea.

Acasă o vrea goală, dar afară, în niqab!

Da, poate.

Te gândeşti să te îmbraci aşa pentru el?

Niciodată! Dar cred că orice e posibil.

Ai grijă ce spui.

Doar soarta poate şti.

Zap!

Ne uitam la Bollywood TV ca o familie.

În fine, a fost o scenă care a fost...

... ciudată.

Am sărit cu toţii după telecomandă.

M-am întors spre tata, iar el era lipit de ecran.

Accidentul de camion a fost un şoc.

Dar s-au întors la muncă

a doua zi.

Genunchiul meu e vânăt şi umflat.

O să uiţi pe măsură ce îmbătrâneşti.

Eşti aici ca să munceşti. Ar fi trebuit să stai acasă.

Nu am de gând să-l implor.

Haide, nu avem timp.

Şeful o să ne caute.

Repede.

Timpul s-a scurs.

Vorbim mai târziu.

O să facem toate astea.

Ascultă, te sun mai târziu.

Salut, şefu'... Eşti bine?

Eşti linguşitor?

Trebuie să fiu.

Asta e tot ce facem.

Deci cine e?

O fată.

- O fată? - Da.

Dacă aşa este, spune-mi.

Ce ascunzi? Pari nervos.

Este îndrăgostită?

Nu lenevesc. Jur.

- Ai terminat? - Da, totul e în regulă.

Nu pot sta aici. Mă sufoc aici.

De ce? Nu înţeleg.

Din cauza tuturor.

Nu se întâmplă nimic aici.

Mereu acasă...

Nimic de făcut... Nu pot să mă duc nicăieri.

Nu pot nici măcar să-mi văd iubita.

Ea nu vrea sau tu nu vrei?

Nu, nu avem unde să ne întâlnim.

Nu mai eşti copil!

Munceşti toată ziua, te îmbeţi seara...

Nu te lasă s-o atingi.

De ce?

Îi e frică de mama ei, de tatăl ei, dar fratele ei...

... de sora ei.

Chiar şi sărutul este interzis?

Te chinuie doar pentru un sărut.

Ca să nu mai spun de restul.

Trebuie să fii foarte viclean.

Gata cu prostiile. "Bună, vreau să te văd."

Nu poţi să faci nimic altceva aici.

Du-o în munţi. Important e s-o vezi.

Fă să meargă treaba.

În munţi? Crezi că nu e nimeni acolo?

Deci ne întâlnim sub un smochin sau sub un măslin?

Oamenii sunt închişi la minte aici.

Imediat cum vorbeşti cu o fată, crede că...

Devine pretenţioasă.

E adevărat, oamenii de aici sunt sălbatici.

Şi toate sunt acoperite.

Le arunci o privire, şi se simt jignite.

Se simt importante.

Dar ştii toate astea.

Acolo,

mă întorc obosit de la piaţă

şi insistă să mă vadă. Sunt în călduri.

Probabil ai auzit despre aceste fete...

Da...

Mă doare inima.

Le duc pe plajă sau într-o casă... Sau la hotel.

Beau chiar şi alcool.

Toate astea sunt ceva normal pentru ele. În Nabeul.

Ştiu că e normal.

Eşti foarte norocos.

Într-o zi, te voi lua cu mine.

Să vezi ce se întâmplă acolo.

Fac cinste.

Domnul ne va da.

Domnul ne va da.

Serios, vei putea să le ai pe toate.

Meriţi o mie de fete.

Nu pot să te las aşa.

Haide, întoarce-te la muncă.

Mersi, şefu'.

Meriem!

- Unde e marfa? - Leila, mă grăbesc cât de mult pot!

Doamne, ajută-mă!

Dă-te la o parte, să pot să cobor.

- De ce cobori? - Nu mai sunt smochine aici.

Ai grijă.

Hai să ne odihnim puţin.

Da, sunt extenuată.

Vei fi bucuros că scapi de noi.

Ne întoarcem la şcoală.

O să ne fie dor de voi.

De ce o să-ţi fie dor mai exact?

De care dintre noi îţi va fi dor?

De toate.

O să te sun, dar trebuie să răspunzi.

Nu, îţi blochez numărul.

Atunci, nu te voi suna.

Fidé!

Da.

- Unde sunt smochinele? - Acolo!

Adu-le, nu mai avem timp.

- Nu am suficiente. - Două minute.

Ai chemat-o.

Dacă nu vine, să se descurce ei.

- Le duceam eu. - Te-am aşteptat.

Şeful a spus să nu le stivuiţi.

Nu mă mai face să aştept. Trebuie să le sortez.

Aşteaptă. Va mai aduce câteva.

V-am spus să nu le stivuiţi şi să le umpleţi mai puţin.

Nu le striviţi.

Dacă pun mai puţine, tot nu eşti mulţumit.

Aştept, dar nu vine nimeni.

Sana.

Ce se întâmplă ? Pari furioasă.

Nu te preface că nu ştii.

Pe bune?

Erai bine azi-dimineaţă, iar acum eşti îmbufnată.

Ar trebui să-ţi dai seama singură.

Nu mă trata de sus şi nu te mai juca cu mine.

Ce vrei?

Stai departe de Firas.

Vorbeşti serios?

Vezi?

Trebuie să fii aşa?

Cocoţată în copac, dai din gură şi flirtezi.

Nu-ţi mai imagina lucruri! Te cunosc. Transformi orice lucru mărunt în...

Ştiu ce faci.

- Despre ce vorbeşti? - Cum te porţi cu el.

Crezi că mă dau la el?

Dacă ţi-a zis că mă dau la el, spune-mi.

Trebuia să te fi dus cu el.

Dacă l-aş fi vrut, l-aş fi avut.

- Te va părăsi, la fel ca ceilalţi. - Poftim?

Ce vrei acum?

Ai ţipat, ţi-ai aruncat găleata... Ce urmează?

Ştii cum eşti, cu toate scandalurile tale...

Despre ce vorbeşti? Ce scandaluri?

Dacă ştii ceva ce eu nu ştiu, spune.

Şi ce o să-mi faci?

Eu nu sunt aşa de lipicioasă ca tine.

Sunt drăguţă şi sociabilă, atâta tot.

Eşti o dezlânată. Şi toată lumea râde de tine.

Bla-bla...

Nu are rost să vorbesc cu tine. Ai probleme.

Mă bucur că am probleme.

Super, fii aşa! O adevărată nebună.

Exact. O epavă emoţională, ca tine.

Jur, eşti nebună.

Fidé, taci din gură! Se uită toată lumea.

Nu mă interesează ce cred ceilalţi oameni. E problema lor.

Asta e o nebunie.

Acum ai mers prea departe.

Asta e problema ta.

Vedeţi-vă de treabă!

Mergeţi şi vă educaţi fiicele.

Vreţi să vă căsătoriţi, căutaţi în altă parte.

Vedeţi ce nurori găsiţi.

Mare scofală. Toate vor ajunge să vă dea ordine.

Aici vă comportaţi ca nişte bărbaţi.

Cu fetele de la oraş vă purtaţi ca nişte fătălăi.

Iar voi, femeilor, nu aţi flirtat niciodată?

Prostii!

Nu există nicio femeie, nicio fată

care nu a fost atinsă niciodată.

Acum se prefac că sunt virgine.

Nu au fost atinse niciodată de un bărbat? Mint.

Credeţi ce vreţi, nu-mi pasă.

Fiecare să-şi vadă de treburile lui.

- Ai terminat? - Lasă-mă în pace.

Dacă ai vreo problemă, mergi la Firas,

ca să nu mai vorbească niciodată cu mine.

Începe prin a te respecta.

Eşti chiar aşa de proastă? Regret că am vorbit cu tine.

Are probleme, jur.

Întoarce-te la muncă şi termină cu ţipatul.

Ce rost are toată cearta asta?

Îmi placi mai mult când eşti calmă.

Nu sunt calmă. Lasă-mă în pace, te rog.

Nu-ţi stă în fire.

De ce? Te rog, nu te băga.

De ce să nu mă bag?

Ce vrei să spun?

Nu ar trebui să te comporţi aşa.

Nu ţi se potriveşte, copila mea.

Nu se cade.

De ce insulţi bărbaţii? Spui că sunt fătălăi...

Te cerţi pentru fătălăii ăştia.

E vina ei.

Mie nu-mi pasă de bărbaţi. Chiar nu-mi pasă.

Nu spune asta despre noi.

Sunt bărbaţi, bărbaţi adevăraţi.

Nu spune că nu sunt.

Cine a izgonit francezii?

Şi femeile au contribuit.

Şi ele s-au luptat pentru liberate. Împreună.

Nu spune că femeile nu au ajutat.

E mai bine când vorbeşti înţelept.

Eram foarte nervoasă mai devreme.

Dar ce ai spus m-a rănit pe mine.

M-a rănit foarte tare.

Nu-i nimic... vorbele alea mi-au scăpat.

Domnul să-ţi aducă pace.

Să aducă pace tuturor.

- Poftim, ia asta. - Nu, mulţumesc.

Ai face bine să nu-l laşi să te prindă.

Mâncăm doar ce ne oferă el.

Nu ne servim singuri.

Lasă-l în pace pe şefu'.

Tu...

Sunt foarte sigură că ţi-a plăcut altcineva.

Sunt sigură...

Nu spune că nu e adevărat.

E normal, nu sunt singura fată.

Tu nu ai cunoscut pe nimeni?

Chiar dacă am avut iubiţi

sau am vorbit cu alţi băieţi, am făcut-o pentru a-mi limpezi mintea.

Ce vrei să spui cu asta?

Ca să te uit.

După tine, nu am mai iubit pe nimeni.

Bine, dar...

Eram tineri, nu ştiam nimic.

Poate că tu crezi că eram tineri

şi nu ştiam nimic,

dar eu nu cred asta.

Nu ştiu de ce...

Nu pot să trec peste asta.

Nici acum?

Nici acum.

Sunt multe lucruri care mă fac să mă gândesc la tine.

Cum ar fi?

Mai ţii minte asta?

Ne-am certat...

Aici.

Ne-am certat şi m-am tăiat cu un compas

pentru a-mi tatua iniţialele tale.

Începe să dispară.

Abia se mai vede.

Dar e încă acolo.

Măcar ai păstrat o bucată din mine.

Dă-mi voie.

Eram fericiţi atunci.

Melek. Vino, vino...

Ce vrea?

Vin.

Nu uita băţul.

Nu ştiu cum să mă dau jos.

Te ajut eu.

Se va răsturna.

Aici?

Nu, nu mai sunt supărată.

Credeam că eşti.

Pentru cine crezi că am făcut asta?

Vreau să fiu cu tine, dar nu vreau să ne certăm.

Nu ne-am certat...

O scenă.

- Nu a fost o scenă. - Dar ce a fost, atunci?

O ruşine.

Nu ar trebui să te cerţi.

Ai auzit ce mi-a spus?

Acum, că sunt geloasă, nu mai eşti interesat?

Nu ar fi trebuit să faci asta.

Îmi place când râzi şi glumeşti...

Nu-mi place când eşti geloasă.

Eşti mereu cu ochii pe mine.

Nu-mi place asta.

Şi ascunzi lucruri de mine.

Ai vorbit despre secrete...

- Ce lucruri? - Ce a spus ea.

Relaţia noastră trebuie să se bazeze pe încredere.

Nu începe să te îndoieşti de mine.

Atunci, despre ce vorbea?

Nu-ţi ascund nimic.

Am fost într-o relaţie

şi s-a terminat.

Am fost într-o relaţie cu cineva pe care nu l-am văzut în persoană.

Mă minţi.

Bună!

Ce faci aici?

Eram îngrijorat.

Dintre toate fetele, pentru mine îţi făceai griji?

- Da, şi ce dacă? - Cum adică "şi ce dacă"?

Vino încoace puţin.

Doar o secundă.

Nu te teme.

- Dă-mi drumul. - Nu te teme.

Dă-mi drumul!

Lasă-mă!

Când îţi spun să te opreşti, te opreşti.

- Taci din gură dacă vorbesc eu. - Trebuie să muncesc!

Îţi spun eu când trebuie să munceşti.

Pot să fac ce vreau cu tine.

Ce faci?

Dă-mi drumul, o să ne vadă.

- Hai să vorbim. - Despre ce?

- Trebuie să-ţi spun ceva. - Unde să vorbim? Dă-mi drumul.

De ce ţipi? Nu ţipa la mine.

- Aşteaptă puţin. - Nu!

Ia mâinile de pe mine.

Dă-mi drumul.

Îţi dau drumul.

Mergi drept înainte, o să-l găseşti acolo.

- Acolo ? - Da.

Mă duc la el.

Salut, Abdou!

Bine ai venit!

De ce nu ai venit să-ţi vezi unchiul?

Preferi să trimiţi un aprod după mine?

De ce faci asta?

Au trecut şase ani de când nu te-am m-ai văzut...

Ar fi trebuit să vii să mă vezi.

De ce nu ai venit să mă vezi?

- De ce aş fi venit? - Să ne vezi.

- Crezi că n-am altă treabă? - Şi eu am.

- Dar mi-ai trimis un aprod! - Am încercat să te sun.

Ca şi cum aş fi furat ceva?

Nu ai furat, ai luat.

- Poftim? - Ne-ai deposedat.

Nu ai nimic aici!

Atunci, de ce a venit aprodul?

Eşti un nimeni aici.

Dacă ai dreptate în privinţa asta, bine.

În regulă.

Nu trebuie să vii să ne vezi.

De ce eşti aici? Să munceşti pământul?

Dacă ai drepturi asupra pământului,

şi fratele tău are.

- Nu are niciun drept. - De ce?

Nu ai nimic aici.

- Punct. - Bine.

Eu am grijă de el, îl ud, îl culeg...

- Îţi mulţumesc. - Şi tu îmi vorbeşti despre drepturi.

Dar chiar şi fără să fie lucrat, chiar şi fără tine, pământul...

Nu, nu...

Pământul e pământ.

Crezi că-l vei pregăti?

Crezi că e pentru mine?

E pentru fraţii mei şi pentru copiii pe care îi voi avea într-o zi.

Nu ai făcut nimic pentru pământ.

Cui îi aparţine?

Bunicului meu. Ni se cuvine.

Asta e legea. Nu contează cine îl lucrează.

Nu voi renunţa niciodată la moştenirea copiilor mei. Mai bine mor!

Nu ai nimic aici.

- Meriem. - Da?

Ai văzut-o pe Melek?

Melek.

Melek.

Uşurel.

Melek?

Vorbesc cu tine!

Ce s-a întâmplat cu tine?

Spune-mi ce s-a întâmplat.

Nimic.

Ce este? Eşti palidă.

Nu răspunzi când te sun.

Ce se întâmplă?

Te-am căutat unde erau celelalte fete.

Nu te-am găsit.

Ascultă.

Nu sunt în regulă acum.

Familia mea...

Nu mai ştiu unde mi-e locul.

Nu pot să-ţi promit nimic.

Nu vreau să te încurc.

Pleci?

Hneya, grăbeşte-te.

Haide, grăbeşte-te. Nu-mi irosi timpul.

Hneya, e gata ceaiul?

Îl servesc imediat.

- Nu te vor plăti. - Nu e gata.

E doar apă.

Nu te plătesc azi.

Îţi dau pe datorie.

Nu plătesc deloc.

De ce nu plăteşti? Atunci, nu primeşti ceai.

- Ba primesc. - Jur că nu. Nu primeşti ceai.

Nu-ţi dau ceai gratis.

Gustă-l şi spune-mi.

Nu are zahăr.

Nu are deloc.

- Am pus. - Nu, n-are deloc.

Jur că am pus.

Nu e dulce.

Vrei să ne omori?

Sana, ce e cu tine azi?

Sana!

Arăţi de parcă ar fi murit cineva.

Ce e cu tine?

Am nişte probleme.

Ce oftat, Leila...

Leila, de ce e iubirea aşa de dificilă?

De ce e aşa de complicată?

- Ai fost vreodată îndrăgostită? - Încă sunt îndrăgostită.

Ai un nod în stomac.

Am cunoscut iubirea, am trăit-o.

Iubirea m-a întărit.

- De aceea eşti aşa de dură? - Da, am suferit mult.

Nu e nimic amuzant, încă plâng din cauza asta.

După el...

- Ai iubit pe cineva apropiat de tine? - Da, un vecin.

Te-ai căsătorit şi s-a terminat...

Nu-l cunoşteam pe omul cu care m-am căsătorit.

Nu te-ai căsătorit cu cel pe care îl iubeai?

Nu, nu cu el.

Inima ta încă tânjeşte după el.

Vreau să fiu înmormântată alături de el.

Soţia lui nu va vrea asta.

Va fi un mormânt cu trei niveluri?

Dacă mor înaintea lui, vreau ca el să fie înmormântat deasupra mea.

Asta e ideea.

Crezi că iubirea este amuzantă?

Nu, doar aglomeraţia care va fi în mormântul tău.

Şi ce?

Asta e soarta.

Nu-l voi uita niciodată pe soţul meu.

Ceea ce am trăit împreună este suficient pentru mine.

- Poftim. - Mulţumesc.

- Poftim, Meriem. - Mulţumesc.

Încă e fierbinte.

Doamne, răzbună-mă.

Doamne, iartă-mă!

Haide, haide...

Doamne, dă-mi putere!

- Ai terminat? - Da.

Sana! Unde e Sana?

Unde eşti?

Ţi-a luat o oră să ajungi aici.

- Poftim? - "Poftim?"

- Bine ai venit! - Da.

- Poftim. - Ce e asta?

Salariul tău.

Ce e asta? 40 de dinari pentru o săptămână de muncă?

- Nu o să cerşesc bani. - Nu vezi bine? Sunt 60.

Lipseşte o zi întreagă.

- Serios? - Am muncit şapte zile.

Când ai muncit o zi în plus?

Da, aşa este. Ai venit duminică.

Aşteaptă să notez.

Tu nu uiţi niciodată nimic.

- Aşa este. - Un adevărat vultur.

Ai face bine să fii corect cu mine.

- Poftim. - Mulţumesc.

Eşti bine?

- Vultur. - Eşti un vultur.

Ghaith!

Du-te să-ţi iei banii. El nu va spune nimic.

Mă duc.

- Unde pleci în vacanţă? - În vacanţă?!

La plajă...

Poftim.

Mulţumesc.

Săptămâna viitoare nu vin.

Trebuie să mă odihnesc. Mă doare piciorul.

- Serios? - Jur.

Ce o să faci fără...

Dacă o să mă simt mai bine, o să vin.

E în regulă. Du-te. Vom merge acasă.

Hai mai repede!

- Şefu', salut! - Salut!

Poţi să mă plăteşti pentru ziua de azi?

- Nu pot. - De ce?

Pentru că toată lumea e plătită la săptămână.

Ştiu, mi-ai spus, dar am mare nevoie.

Ai venit să munceşti sau să te răzbuni?

Explică-mi.

Când trebuie să muncesc, muncesc. Nu are legătură cu unchiul meu.

Cum aşa?

Închiriez pământul ăsta de la unchiul tău.

Aş putea avea probleme cu el.

Nu am chef de nicio şmecherie.

Nu, nu-ţi face griji.

Dacă ai o problemă cu unchiul tău,

puteţi să vă certaţi în altă parte, nu aici.

Bine.

Leila, unde eşti?

Poftim, Leila.

Mulţumesc. Câţi sunt?

- O săptămână. - O săptămână?

60 de dinari nu sunt de ajuns.

Este salariul tău obişnuit.

Am muncit mult cu tatăl tău... şi cu familia ta.

Mersi, dar...

Nu sunt de ajuns.

Am nişte necazuri, un proces şi un avocat de plătit.

- Ce vrei? - Şefu'...

Aş vrea încă 60 de dinari pentru ce am muncit în plus.

Serios?

Iei mereu aceiaşi bani.

Ai putea să mă ajuţi.

Îţi spun totul despre muncitori, tot ce fac.

- E în regulă, ştiu. - Îmi rup spatele pentru tine.

Muncesc mult pe bani puţini.

- Ştiu că munceşti din greu. - Mulţumesc.

Poftim 50. Dar asta rămâne între noi.

Dar mă bazez pe tine.

- Desigur. - Poftim 50.

Mulţumesc. Domnul să te ajute!

Şi pe tine.

- E în regulă? - Da.

Am mai adăugat 20 de dinari.

Nu vreau banii tăi.

Păcat.

Nu o să mai vin.

După ce ai dat un astfel de spectacol,

vrei să pleci?

Ce spectacol?

Ţi-ai târât picioarele printre copaci.

Muncesc.

Bineînţeles, şi eu muncesc.

Cu toţii muncim.

Ce muncă?!

Nesimţitule...

Fidé.

Fidé!

- Ce e cu faţa asta? - Nu-i nimic.

- Ce s-a întâmplat? - Totul e în regulă.

Poftim.

Aş vrea să vorbim.

Ce e?

Nu ar trebui să-ţi explic, ştii ce ai făcut.

- Ce s-a întâmplat? - Să nu îndrăzneşti să-mi mai vorbeşti.

Nu însemni nimic pentru mine. Eşti un nimeni.

Crezi că eşti specială pentru mine?

Ai crezut că mă voi căsători cu tine?

Crezi că eşti importantă?

Te previn.

Dacă mă mai deranjezi pe mine sau pe Melek,

livada asta va arde.

Să nu crezi că oamenii te vor lăsa să scapi cu asta.

- Nu vei scăpa uşor. - Mă ameninţi?

Te atenţionez. Gândeşte-te bine.

Eşti o ţărancă.

Dacă ai fi fost educată, nu ai fi vorbit aşa.

Salut, şefu'!

Da?

Azi e zi de plată?

E o întrebare bună...

Dar cine plăteşte pe cine? Tu o să mă plăteşti pe mine.

De ce să te plătesc eu?

Nu eşti bărbat adevărat.

Să nu mai spui asta vreodată. Nici măcar în glumă.

- Şi eşti şi hoţ. - Ce am furat eu de la tine?

Smochine!

Cine ţi-a spus asta?

Nu ai furat?

Nu ai luat nimic?

Adu aici pe cine a spus asta.

Îi laşi să te mintă aşa...

Nu ai pic de ruşine!

Dar, şefu', astea sunt prostii.

Ştiu sigur că tu ai furat.

Am crezut că eşti un om bun.

- Dar acum, că ştiu... - Ce?

Nu e vina mea că tu crezi pe oricine.

- Ce vrei? - Să mă plăteşti!

Dă-i drumul de aici.

O să plec după ce mă plăteşti.

- Mă ameninţi? - Da.

Crezi că muncesc toată săptămâna ca să-mi faci asta?

Plăteşte-mă acum!

Nu ţipa. Nu te plătesc.

Acum dispari.

- Dă-i drumul! - Nu, nu plec.

- Ba da, pleci. - Plăteşte-mă, fir-ar al naibii!

Vorbeşte frumos! Dă-i drumul de aici!

Ascultă-mă cu atenţie.

Cred ce vreau eu. Dă-i drumul de aici!

Nu mă împinge!

Ţi-am spus să dispari.

Du-te acasă! Ai auzit?

- Dă-mi banii! - Du-te acasă.

Ai înţeles sau nu?

- Plăteşte-mă, şi plec. - Nu te plătesc!

Nu mă atinge.

Încetaţi! Gata!

Îţi dau foc la maşină dacă nu mă plăteşti!

Pentru numele Domnului, opriţi-vă!

Ce se întâmplă, şefu'?

Jur că nu primeşti niciun ban.

Du-te acasă, lasă-mă să vorbesc cu el.

Nu o să faci nimic.

Eşti doar un rahat.

Nu mă enerva! Fă-ţi treaba!

Renunţă.

Uită-l. Meriţi mai mult.

Faceţi grămezi mai mici, e mai uşor.

Pleacă.

Am spus să pleci.

Dă-mi funia.

Haide, urcă, Abdou! Grăbeşte-te.

Nu merg în direcţia aia,

merg în direcţia opusă.

- E în drumul meu. - Domnul fie cu tine!

- E în regulă? - Da.

Haide, urcaţi! Grăbiţi-vă.

Domnul să ne ajute.

Doamne...

- Mi-a plăcut azi. - Cum aşa?!

Dă-ţi piciorul la o parte.

Las-o, mă ocup eu.

Las-o.

Urcă.

Dă piciorul la o parte. Ridică-te mai sus.

Traducerea FAST TITLES MEDIA