Original subtitles

Rămâi?

Mă voi întoarce.

LONDRA

Familia ta e irelevantă.

Ce-ai spus?

Sunt irelevanţi pentru misiunea asta.

Mergem la OriGen acum.

Suntem în întârziere.

Tatăl tău o poate aduce pe fată aici.

Mă întorc în trei zile.

Ca să construiesc dispozitivul,

trebuie să transform proiectul lui Newton,

proiect care trebuie transpus

din matematica Antheană în cea umană,

din părţi componente Antheene în cele umane,

părți asamblate de obicei de drone antheene.

Oamenii nu sunt la fel de eficienţi.

Pun întrebări. Au nevoi.

Care nu mă interesează.

De-asta m-a trimis la tine.

Nu-ți dau voie să pleci.

Să nu-mi mai spui asta niciodată. Bine?

Lasă-mi familia în pace.

Nu va exista niciun proiect dacă trebuie să-i las în urmă.

Relaţiile tale sunt o povară.

Familia ta ţi-a mulţumit probabil pentru atitudinea ta.

Avem o înţelegere.

Trei zile.

Rănile vechi se deschid ca pepenii vechi.

Aveţi vorba asta de unde eşti tu?

Nu.

Nici aici n-o avem, dar e adevărată.

Dle Faraday, îţi fac cunoştinţă cu echipa ta...

E atât de tare. E...

Veţi executa doar ce am nevoie, când am nevoie.

Nimic altceva.

Arătaţi-mi schiţele lui Newton. Acum.

Avem brevetele digitizate în o bază de date centralizată...

Îmi trebuie originalele.

Păi...

toate obiectele originale ale dlui Newton au fost depozitate

într-un spaţiu de cercetare pe care nu-l mai folosim.

- Conform instrucţiunilor dnei Flood... - Să mergem.

V-am pregătit un laborator ultramodern

la etajul trei al clădirii principale.

Vă putem aduce orice vreţi.

Îmi cer scuze.

După ce ajungeţi să-l cunoaşteţi, e de comă.

Mă gândeam să aducem un aparat de radiografie gamma industrial...

Nimic cu radiații de frecvență înaltă nu pătrunde în acest spațiu.

- Fără raze X. - Desigur că nu.

N-ar fi trebuit să spun nimic. N-ar fi trebuit...

Am construit o companie.

Mi-au furat-o.

Tu o vei fura de la ei.

OMUL CARE A CÃZUT PE PÃMÂNT

EPISODUL 5 MOONAGE DAYDREAM

Bine. E adorabil.

Unde suntem? Centrul de Control?

A fost centrala electrică a întregului campus,

înainte s-o renoveze.

Conducta către depozit încă mai trece pe aici.

Mulţumesc.

Mi-am petrecut ultimii doi ani din viață într-un purgatoriu.

Îmi pare rău, este singurul loc de unde putem accesa fluxurile.

Să nu-ţi pară.

În purgatoriu obţii cea mai bună perspectivă.

Scuză-mă.

Două lucruri.

Ne-ai cerut să-ţi construim o nouă matrice de iluminare.

Dar nu putem confirma că-i o matrice de iluminare

pentru că ne-ai dat fiecăruia o misiune separată

fără a ne dezvălui scopul.

Cum se aplică asta designului final?

Toţi am văzut filmuleţul.

Putem vedea cubul?

Este consumat. Era un prototip.

Altfel n-aş fi avut nevoie de voi.

Desigur.

Celălalt lucru.

Ne-ai cerut să...

facem o gaură de nouă metri în mijlocul...

Ştiu ce am cerut! De ce eşti încă aici?

Avem nevoie de dinamită. Pentru fundaţie.

Credeai că nu ştiu aveţi nevoie de dinamită?

Nu.

Echipa vrea să ştie totuşi de ce.

De ce facem o gaură în sol?

Lichidul de la nouă metri adâncime

va echilibra reactoarele cu apă grea.

Asta e sarcina voastră.

A mea e să transpun informaţia,

ca să pot înţelege ce construiesc.

Faceţi gaura.

- Tată. Cine a făcut asta? - Juzzie!

Cine a făcut ce?

Ne-au împachetat casa ca Librăria Congresului.

Am avut un asistent.

Voi doi aţi făcut asta?

De câte ori ne-am mutat

prin Statele Unite când erai un copil?

Tatăl tău ştie să împacheteze.

Ai alfabetizat discurile.

N-o să merg în Londra

întrebându-mă unde am pus Pithecanthropus.

Cum e laboratorul?

N-am fost încă.

Bine.

- Unde e? - Urmează creioanele.

Bună, Molly-Mols.

N-am vrut să-l împachetez încă.

Ştii, n-am vrut asta pentru tine.

Am vrut să te simţi înrădăcinată.

Ca un copac?

Da, ca un copac.

Din cauza slujbei bunicului ne mutam aproape tot timpul.

Nu mi-a plăcut.

Dar asta e important, Molly.

Are vreo legătură cu larva?

Da. Da, are.

- E iubitul tău? - Nu.

Nu, nu e.

Hei.

Ştiu că Portia e aici...

Te iubesc atât de mult.

- Şi eu te iubesc. - Doamne.

Şi prietenii tăi sunt aici. Dar ştii ce?

Ne-au luat un apartament mare lângă parc unde-s mulţi copii.

Să vezi ce mare e camera ta.

Nu-mi trebuie o cameră mai mare.

Ia te uită. Eşti o dură.

Ca tine.

O să te întorci sau te vizitez eu, bine?

Mulţumesc că ai fost aici pentru tot ce-a contat vreodată.

Ce? Eu... Eu sunt tot ce contează.

Te iubesc.

Bine.

Londra, venim.

La revedere!

Scuză-mă. Băile sunt încuiate.

Da.

Jurnalul spune că ai folosit baia azi dimineaţă la 9:57.

- Ce jurnal? - Ai menstru'?

Tocmai ai spus "menstru"?

La vârsta ta, n-ar trebui să mai ai.

Jos... Vreau să asculţi asta.

Poţi să repeţi ce-ai zis?

Cine are chef de gogoşi?

Obsesia asta cu menstruaţia îţi afectează productivitatea.

Nu, n-o să mă repet.

Nu. Nu. Nu, nu poţi...

Scuze.

- Deci, femeile... - Femeile?

Eşti o femeie.

Ştiţi, de ce nu vă luaţi mâine liber?

Ca să-mi sun avocatul?

Nu, ştii, ca să putem revizita...

inițiativa noastră reînnoită de sensibilitate.

Dar aş spune, n-ar fi timpul să renunţaţi?

Nu e necesar.

Când reţeaua e terminată,

o să-i despart în cinci grupuri,

cu perioade alternative de câte 11 minute de somn.

Vrei să dormim în runde de 11 minute?

Ar trebui să fie destul pentru a evita psihoza.

La naiba.

Nu doarme nimeni aici.

Nu lucrează la carnaval, sunt oameni.

Trebuie să meargă acasă.

- Casa e o iluzie. - Bine, opreşte-te.

Ființele umane au nişte interese foarte înguste.

Avem nevoi.

Printre care nutriţia şi pipi.

Și dacă aceste nevoi nu sunt satisfăcute,

vom înceta să existăm.

Bine.

Voi încorpora cicluri de somn

- cu ritmuri circadiene complete. - Excelent. Mulţumesc.

Dle? Am terminat.

Carcasa exterioară e terminată.

Mişto capcană pentru homari.

După ce vom construi maşina,

cuşca îi va oferi protecţie

contra interferenţelor câmpurilor electromagnetice.

Deci ca un scut?

Ce naiba e asta?

Un fel de interferenţă.

În regulă.

Da. Felicitări tuturor.

Bine. Da.

Bine lucrat.

Ne-a blocat.

Cred că din greşeală.

Nu e din greşeală. A construit o...

O cuşcă Faraday.

Repară-l.

Puteţi merge acasă să dormiţi în paturile voastre.

Ce naiba ai?

Modelul...

- e absurd. - În cel fel?

Niciuna din piesele diagramatice nu se potrivesc.

E precum construirea unui puzzle,

fără să ştii imaginea completă.

Nu ştiu cum ar trebui să arate.

Şi ecuaţia necesită tritiu ca sursă de alimentare.

Newton avea destul în 1986.

Dar după cum ştia, timpul de înjumătățire este de 12,7 ani.

Deci rezerva e inutilă? Bine. Bine.

N-ai menţionat o dată?

Întreaga mea specie va muri în 2,4 ani.

A voastră...

va urma în 2030.

- Ştiu asta. - Ãsta e apogeul, ultimul pas.

Fie sunt incapabil să înţeleg...

Nu sunt pregătit să înţeleg...

Sau e o prostie.

De ce ar...

Ca să fie o prostie,

Newton...

Ar fi trebuit să fie nebun.

E o colaborare inter-agenţii?

Trebuie să ţinem cercul restrâns.

Da, dar filmuleţul e viral.

A ajuns la 80 de milioane de vizualizări.

Toţi încearcă să-şi dea seama cine e tipul ăsta.

Am câştigat nişte timp spunând că e un hacker oarecare

care a atacat reţeaua londoneză.

O să ţină o vreme,

dar directorul mă vrea la faţa locului.

Faraday nu putea nici strănuta fără să fie înregistrat.

Dar dacă vii tu aici,

FBI or să vrea să vină, apoi NSA, apoi DSI.

Şi foarte curând o să fie ca la moaşte.

- Spencer, pari... - Sunt bine.

- Sunt bine, promit. - Bine.

Dar dacă merge prost, nu te pot ajuta.

Mă descurc.

Testezi apa pentru concentrația de tritiu?

Da.

Timpul lui de înjumătățire e scurt aici.

Ai face bine să-l găseşti,

dacă încerci să secvențiezi suficientă apă grea pentru a crea fuziune.

Pe planeta asta nu mai e mai nimic.

O gogoaşă?

- N-am menţionat "fuziunea." - Nu?

Era doar o idee, fiindcă ai un scintilator fascinant.

E proiectat de mine.

Dar e defect probabil.

Concentraţia de tritiu din apă

e de-abia 2.3 părţi per cvintilion.

Te aşteptai la mai mult?

N-o să găseşti radioactivitate, doar apă subterană normală.

N-ar fi trebuit ca abilităţile tale logice şi de calcul

să se fi deteriorat până acum?

Poate că-mi ating apogeul, ţâncule.

De ce nu te-au trimis la azil?

Dacă ai ști jumătate din ce ştiu eu despre timpii de înjumătățire,

nu ar trebui să pui această întrebare,

şi hai sictir, apropo.

Mă poţi considera o 'memorie instituţională'.

- Watt. - Ce?

- Watt mă cheamă. - Nu ştiu.

Nu, nu, nu. Watt,

ăsta e numele meu.

W-A-T-T.

Ca energia din circuit.

Tu trebuie să fii ciudatul magic despre care şopteşte toată lumea.

Cel care va debloca în sfârşit

cele mai intime secrete ale celui de-al zecelea brevet.

Woo-dee-woo.

Woo-dee-woo.

L-am studiat în Kentucky. Cu domnul N.

Kentucky?

Ai lucrat cu Thomas Newton?

Acum sunt interesantă?

Da, am lucrat cu el.

Avea...

O minte surprinzătoare.

Era o plăcere.

Era ştiinţă.

Eu...

Nu pot să înţeleg de ce m-a adus...

Nu-i pot descifra proiectul.

Abia puteam să înțeleg jumătate din ce vorbea.

Şi asta înainte că circuitele mele cerebrale să se deterioreze.

Asta n-ar trebui să se aplice în cazul meu.

E greu să trăieşti în umbra unui geniu,

dar...

Tu eşti omul momentului, sau al secolului.

O să-ţi dai seama.

Nu prea ai de ales.

Bună, Molly.

Bună, Molly-Mols.

Deci? Cum ţi se pare?

Parcă am trăi într-o reclamă la cafea.

Serios? E o reclamă bună?

- Nu vrei nişte cassava? - Nu.

- Poate-ţi place? - Arată scârbos.

Hei, te-ai întors?

Fiindcă avem o problemă.

Opriţi-vă! Nu mişcaţi!

Dacă aveţi cabluri în jurul picioarelor,

ieşiţi uşor din ele, şi nu vă mişcaţi.

Sunt Justin Falls, directorul vostru de proiect.

Orice vi s-a spus nu mai este valabil.

Are cele trei figurine Lego pe care mi le-am dorit.

Ştii,

cărămizile Lego sunt făcute atât de precis,

încât chiar şi cele noi

se potrivesc cu cele vechi fabricate în anii '50.

Anii '50 sau 1900?

Îmi plăcea vechea noastră casă

şi vechiul nostru cartier.

Le poţi iubi pe ambele, Molly.

Un nou Lego se potrivește cu cele vechi.

Ei?

Nu ştiu dacă-mi place noul tău păr negru.

Ţi-ai vopsit părul gri?

Bunicule?

Bunicule?

Bunicule, ce...

Dacă nu puteţi şofa ca oamenii, trageţi pe dreapta.

Că bătrânii şi copiii mici să poată merge în siguranţă.

Da!

Ridic pumnul la voi!

Bine, trezeşte-l şi trimite-l acasă,

şi poţi lua paturile astea de-aici?

De ce sunt aşa mesele?

Ne-a obligat să aruncăm scaunele.

Nu, e în regulă.

Nu m-am oprit de 30 de ore. Cine sunt eu să cer un scaun?

Mă detest. E incredibil.

Hei.

Hei, te porţi aiurea cu oamenii.

Se vor răni, și tu ești responsabil pentru asta.

Hei.

Alo?

Hei.

Brevetul lui Newton nu merge.

O să-l faci să meargă.

De-asta eşti aici.

Asta încerc să-ţi spun, nu pot.

- E nevoie de tritiu? - Da.

Concentraţia din apa e prea mică.

- Cantitatea care ne-ar trebui... - E instabil.

- Şi rar. - Deci avem un brevet inutilizabil,

şi nicio sursă de alimentare.

Mi-a scăpat ceva. Trebuie să fie ceva...

Ce nu văd.

Bine, în regulă.

Îţi arzi circuitele,

şi asta face totul mai periculos.

Şi oricum, ai nevoie de un duş.

Puţi.

Chiar n-o să-mi spui cum îl cheamă?

Ce naiba crezi că facem la Washington Post?

O să-l aflu, Hatch. Ştii asta.

Ştiu.

De cât timp ne cunoaştem?

Din primul an de la Wesley.

Apropo, îmi place de tine blondă.

Cum te simţi să revii în...

Sunt încântat că m-am întors la OriGen,

compania pe care familia mea a condus-o timp de decenii.

Încântat să dezvolt următorul nostru proiect,

- care... - Hei.

Poţi confirma aceste proiecte noi?

Au legătură cu spectacolul de lumini din Londra?

O sursă de energie cumva?

Pot confirma

că încă ai un talent la întrerupt oamenii.

Deşi de obicei o faci când eşti...

Plină de cafeină.

Serios?

Ştii, dacă n-aş fi...

deja cinică, m-aş simţi insultată, Hatch.

Insultată de ce?

De faptul că înregistrezi conversaţia.

Te sun eu.

Edie, ce naiba?

Pe bune?

Mi-ai pus microfoane?

Tu mi-ai pus microfoane?

Ştiam că nu eşti de la DOE.

- Eşti CIA. - Isteţ.

Eşti aici să te asiguri că nu fur papetăria?

Nu, sunt aici să-i spun surorii tale cu cine tocmai a făcut o înţelegere.

Ce este Faraday.

Știu că tu nu aveai de gând să-i spui.

I-ai spus vreo informaţie

- delicată sau sensi... - Delicată?

Despre chestia din depozit?

Sau te referi la înţelegerea dintre noi şi tatăl tău?

Zău acum,

trebuia să ştiţi că nota tatălui vostru

va fi scadentă în cele din urmă, nu?

Dar ştii ce nu înţeleg, Hatch? De ce nu-ţi pasă că nu e umană.

Fiinţa aia din depozit.

Poţi face cât vrei pe Mesia,

dar fiinţa aia nu e umană.

Thomas Newton n-a fost un om bun.

N-a venit aici cu daruri acum 45 de ani.

- A venit să comită un geno... - Pe naiba.

Să comită un genocid.

Unde vezi genocid în sfere muzicale

sau filme auto-developante?

Habar n-ai ce-am văzut.

Am dovezi.

Şi acum, el are un complice.

Când o să scoată capul să salute,

o să-l duc înapoi în custodie.

E un lucru bun.

Şi Faraday?

Ce-o să se întâmple cu el?

Nu ştiu.

Dar orice ar construi, n-o să ajungă la public.

Atunci de ce l-ai lăsat să îl construiască?

Scuze, acea întrebare sugerează că ai

- un compas moral. - La naiba.

Tatăl tău ştia cum să lucreze cu noi.

A capitulat.

Pentru că altfel nu merge.

Dar...

Înţeleg de ce i-a dat compania surorii tale.

Şi ca să ştii, vom înregistra tot ce tastezi,

cât şi intrările şi ieşirile din clădire de acum încolo.

Şi ce ţi-am spus despre munca lui Faraday,

şi viitorul lui nu ar trebui să fie împărtăşit cu dra Falls.

Nici măcar nu ştiu dacă e în echipa noastră.

- Tu eşti? - Nu sunt sigur

pentru cine crezi că lucrezi, Hatch,

dar de acum încolo trebuie să înţelegi...

Lucrezi pentru mine.

Ştii, cartofii prăjiţi nu sunt o legumă, tată.

Sunt cartofi prăjiţi dulci.

Poate Newton a vrut să calculez

folosind parametrii gravitaţiei Antheene.

Fără discuții de muncă la cină, te rog.

- Opreşte-l. - Nu-i un computer, mamă.

E o larvă.

O să le spun celorlalţi

în prima mea zi de şcoală în Londra

ca mă cheamă Pupa.

Știi, noua ta școală are un teren de fotbal violet.

- Apropo. - Bine.

Gravitaţia Antheană ar însemna

o diferenţă de .0032% în cantitatea de tritiu.

- Foloseşti tritiu? - Da.

Bine, dră. Mănânci şase boabe.

O să mănânc trei.

- Patru. - Bine.

Dar nu ştiu de ce vrei s-o fac.

Pentru că plângi doar când mai cresc puţin.

De ce nu urmează manualul?

Instrucţiunile sunt specifice.

Vreau să fac cum îmi place.

- Pe cine ajută asta? - Hei.

Versiunea ta e grozavă, dragă.

Nu asculta de el.

Vreau zece de-ale tale.

Va eşua.

Nu poţi eşua la joacă.

E mereu distractivă.

Are instrucţiunile chiar în faţa ei.

Instrucţiunile sunt concepute ca să fie urmate cu precizie.

Nu-ţi poţi impune viziunea.

Nu poţi decide singură.

E haotic, iresponsabil,

- şi prostesc. - Gura, larvă!

Nu vorbi aşa cu fata mea!

Molly, dragă, întoarce-te!

Niciun cuvânt de la tine.

Nu-mi pasă de unde eşti.

Afară!

Ce naiba a fost aia?

Cred că a avut un acces de furie.

Eşti încă aici.

A trebuit să-mi limpezesc mintea.

Am crezut

că angajații OriGen îşi preţuiesc programul de somn.

Ai aceeaşi privire ca pe vremuri.

Newton?

În laboratorul din Kentucky,

trecea pe lângă apă

când se apropia de designul final al unui produs.

Şi apoi...

Întotdeauna îi ieşea.

Pur şi simplu...

Îi ieşea.

Îţi place bourbon?

Experienţa mea cu alterarea comportamentului a fost...

Dezamăgitoare. Şi fierbinte.

Şi zgomotoasă.

Eu beau.

Mi te poţi alătura dacă vrei.

Hai, geniule. Cred că te pot ajuta.

Unde mergem?

Eşti o dronă, nu?

Poftim?

O, nu. Greşeala mea.

Crizele existenţiale sunt foarte adolescentine.

De unde ştii că am o criză existenţială?

Pentru că arăţi de parcă eşti pe cale să plângi.

Mişto pălărie.

Ţi-am spus eu.

L-am cunoscut pe Newton.

Mi-a spus ce era.

De aceea ştiu ce eşti.

Extraterestrule.

Ţi-a spus?

Da. Eşti în siguranţă.

N-aş ciripi.

Şi oricum, nu m-ar crede nimeni.

Dar îţi promit, prietene,

nu poţi fi o dronă şi să faci ce trebuie să faci.

Dar sunt o dronă.

De fiecare dată când încerc să plec, se trezeşte.

- E un mic tiran. - Da.

Are atenţia ta din cauza vinei.

Şi nu o vină obişnuită,

aceea cu care s-au hrănit părinţii singuri,

cum am făcut-o eu, în fiecare noapte a vieţii tale.

E prima ta zi înapoi în laborator.

Normal că o să-l simţi pe Danny.

Da, tocmai asta e.

Aşa am crezut,

dar nu l-am simţit.

Stau aici, şi...

În ciuda faptului că urăşte locul ăsta,

un extraterestru nesimțit a țipat la toată lumea,

și în laborator a fost un dezastru,

- şi nu ştim ce naiba să facem... - Juzzie, te rog.

Vezi cum vorbeşti.

Scuze.

În ciuda a toate astea,

mi-a plăcut fiecare secundă.

Cum îndrăzneşti?

Alea sunt cercetările tale de după accident.

Le-am adus din Los Alamos.

De ce?

N-o să faci rost de tritiu.

O să ai nevoie de ce-i înăuntru.

N-am ajuns niciodată să rezolv ecuația.

Poate o s-o faci.

Greşeşti până în ziua în care nu mai greşeşti.

Ştiu, ştiu. Eşti frustrat.

Dar eu ştiu ceva ce tu nu ştii, despre Anthea.

Sau ştii.

Dar n-o poţi extrage din preconştiinţa ta.

N-au fost mereu adepţi şi drone. Sistemul de caste.

Ascultă. Uite povestea. Eşti gata?

Două planete plutind în spaţiu.

Fiecare mergea pe drumul ei, când...

Bum!

Care erau şansele?

42.6%.

N-ai pic de umor în tine.

Sunt haios?

Bine, bine.

Urcă la 9.000 de metri.

Pământul şi Anthea, destinate, sortite.

Aduse împreună de zei.

E o poveste de dragoste.

Ipoteza impactului gigantic. Ai auzit de ea?

Când două proto-planete se ciocnesc,

afectând traiectoria evoluţionară a ambelor.

Un impact scurt fără de care nici eu nici tu n-am fi aici.

A fost mai degrabă...

Ca primul sărut din tabăra de vară.

În sărut s-au întâmplat două lucruri.

Unu.

Pământul a absorbit o parte din Anthea.

De-aia miezul Pământului e disproporționat de mare.

Şi doi,

deoarece e o poveste de dragoste.

Anthea s-a depărtat,

însărcinată, cu o bucată din Pământ.

O planetă cu moravuri.

Unii Antheeni au cultivat acea parte terestră a lor,

şi aşa s-a născut o nouă clasă.

Ei au devenit adepţii.

Iar restul populaţiei...

Au devenit ce eşti tu.

E amuzant, nu?

Nu, nu-i deloc amuzant.

Glumeşti?

E o glumă la cel mai cosmic nivel.

Adepţii sunt demizei

deoarece și-au dezlănțuit partea umană din interior.

Newton a văzut asta acum 30 de ani, de la 9.000 de metri altitudine.

Dacă vrei să deblochezi brevetul,

şi tu trebuie să faci asta.

Fiindcă el a văzut că totul e un joc,

o ruletă rusească.

Încarci un glonte.

Roteşti... Tragi.

Ce e o ruletă rusească?

Dezlănţuirea omului din tine. Fără să mori.

Shimmy shimmy ya Shimmy yam, shimmy yay

Dă-mi microfonul ca să cânt

Da, iubire, îmi place intens

Da, iubire, îmi place intens

Să-mi dau una.

Aş fi impresionată

dacă n-aş şti că ai folosit un manual IKEA extraterestru.

De unde ai ştiut asta?

Vezi lucruri?

Nu.

Pari defensiv.

Întreabă-mă ce vrei să mă întrebi.

Newton nu m-ar fi ales dacă n-aş fi fost capabil.

Dar evident nu sunt, atunci de ce m-a ales?

Doar că nu mai ştii ce eşti.

Nici pentru dl Newton n-a fost frumos.

Când amintirile s-au întors, însoţite de sentimente.

Amintiri

Şi copilaşii dorm

- Opreşte-te! - Nu.

Eşti în acest corp uman cu un motiv.

Hai. Tronc, trosc.

O auzi? E o inimă acolo, Omule de Tinichea.

Fii cine trebuie să fii.

Acţionează. Reacţionează.

Hai, intuieşte.

Trăieşte clipa. Prezentul.

Nimeni nu mai poate fi cine-a fost.

Prezentul.

Miezul nopţii

Şi copiii lor sunt în cadă

Ia-ţi mâinile sălbatice, stângace, bestiale de pe cuşcă!

Furie.

- De ce? - De ce ce?

Newton...

Oamenii...

De ce nu mi-a spus?

Dar ţi-a spus.

Ziua întâi, planeta Pământ.

"Oamenii."

"Trebuie să accepţi virusul."

"Din nou."

A spus "din nou."

Erai prea "dronă" ca să auzi.

- Dispari! - Bine.

- Ce te mai enervează? - Misiunea.

Nu îţi termini misiunea.

Pentru că amintirile pe care le ai...

Ţi-ai lăsat familia în urmă.

Acum că e clar că Newton a pariat pe drona greşită,

începi să realizezi că n-o să-i mai vezi niciodată.

Eşti aici,

eşuând pe planeta asta uşuratică,

şi copiii tăi mor undeva acolo.

Ai eşuat aici. De ce? Poate...

Poate că sunt morţi deja.

Poate că i-ai lăsat în urmă să se ofilească şi să moară,

ca să poţi traversa galaxia doar ca s-o dai în bară.

Simte, asta, ratatule.

O, da.

Uită-te la asta.

Fii atent.

Ce dracu?

Opreşte-te!

Opreşte-te!

- Jucării. - Opreşte-te!

Delicioase.

Încetează!

Încetează!

Îmi place...

- Nu! - Asta e bună.

Nu! Nu!

Iubire, îmi place intens

Da, iubire

Nu...

eşti...

reală...

Doar dacă tu eşti.

Cât de real eşti?

Unde mergem?

Eşti o dronă, nu-i aşa?

Nu, nu, nu poţi avea o criză existenţială...

Mişto pălărie.

Iubire, îmi place intens

Nouă mii de metri.

Ce-ai văzut de la 9.000 de metri?

Nouă mii de metri.

Ţi-a luat ceva timp.

Ai grijă.

Aerul e mai rarefiat aici.

Cum l-ai reparat?

N-am făcut-o.

A distrus cuşca.

Serios? Ce s-a întâmplat?

Când ecranele au revenit, pagubele era deja făcute.

Vorbea singur.

L-a rezolvat.

Ce anume?

Brevetul.

Ştie cum să-l construiască.

Dle...

Cred că îşi pierde minţile.

Ce naiba ai păţit?

Mi-am dat seama.

Cine te-a bătut în halul ăsta?

Dădeam cu capul de pereţi.

Stai, glumeşti?

Cine eşti?

Nu ştiu.

Dar am rezolvat modelul.

Cum să-l construiesc.

Ştiu cum ar trebui să arate acum.

Sunt câteva etape, dar putem începe.

Mai e problema combustibilului.

Tritiul n-o să meargă.

Poate pot crea o altă iluzie.

Şi eu...

Mă dădeam cu capul de pereţi aseară.

Figurativ vorbind.

Ce e asta?

Cred...

Că e motivul pentru care ai fost trimis să mă găseşti.

După accident

căutam o alternativă, o sursă mai stabilă de combustibil.

Am scris o ecuaţie în care foloseam hidrogen-boron

în loc de tritiu.

Dar trebuie să găsim un mod să simplificăm ecuaţia asta.

N-am făcut-o niciodată, niciun computer n-o poate calcula.

Deci practic,

unicul lucru pe care nu l-am putut rezolva

e unica noastră speranţă.

Ţi-ai imaginat toate astea

din nimic.

Da.

Tu...

Eşti extraordinară.

Poftim?

Unde e fiica ta?

Impresionant.

- Îmi place. - Ştiai...

ce-o să construieşti înainte să începi?

Nu tocmai.

Am început şi mi-am dat seama pe parcurs.

Ce-ai păţit la faţă?

Am căzut. Sunt bine.

De unde sunt eu,

odată ajuns la primul ciclu de maturaţie,

fii devii un adept,

fie o dronă, în funcţie de abilităţile

manifestate până atunci.

Şi după aceea, o dronă îşi suprimă emoţiile.

Există un răspuns pentru tot.

E foarte...

Binar.

Tu...

Tu eşti opusul binarului.

Posibilităţile tale sunt nelimitate.

Îmi cer iertare... Pupa.

Mulţumesc.

Ştii, n-o să fie ca alţi copii.

O să fie diferită.

Îi va fi greu.

Traducerea şi adaptarea: jarvis