Original subtitles

BAZAT PE ROMANUL LA ROCHELLE DE PIERRE DRIEU

Ce frumos e!

GRECIA, DELPHI. 20 AUGUST 1936

În alte circumstanțe, v-ar fi plăcut templul lui Apollo?

Problema e…

Că mereu mă găsesc în astfel de circumstanțe.

Toată frumusețea aceasta vă lasă indiferent.

Deloc.

Doar că nu vreau să iubesc ceva pierdut pe vecie pentru mine.

Ar fi o aberație să iubești o femeie moartă, nu?

Ei, bine…

templul lui Apollo,

Partenonul,

bisericile occidentale,

sunt mumii îmbălsămate de timp.

Dimpotrivă, când sunt pe Acropole, mă simt atât de însuflețită!

Ca aici.

Acum.

Sunt convins că e unul dintre locurile care ascund secretele Greciei antice,

unde am putea înțelege

de ce a fost așa cum a fost.

Și eu cred că viața a trecut pe aici.

Dar s-a dus.

Aici, mă simt ca un bărbat care revede un loc drag.

Dar viața nu e o amintire.

E viitorul.

Nu știu ce fac în Rusia, dle Boutros,

dar mă îndoiesc că vor construi ceva la fel de frumos ca Partenonul.

Înainte de Partenon, sau în aceeași perioadă,

oamenii de pretutindeni ridicau temple ca să-și protejeze bogățiile.

Zeii și comorile lor.

După Partenon,

alții au ridicat catedrale.

Clădirile de azi nu se compară,

dar nu fiindcă nu mai există arhitecți buni, dle Malfosse.

- Nu mai există zei. - Și?

Și…

trebuie să gândim case pentru oameni.

Nu prea ne pricepem la asta.

Aici s-a jucat Oedip rege, de Sofocle.

După-amiaza târziu…

Spectacolul a fost organizat cu atâta atenție,

încât, atunci când Oedip

și-a scos ochii după ce a descoperit incestul

și patricidul de care se făcea vinovat,

soarele roșu al asfințitului

a dispărut în spatele Fedriadelor

și totul a fost cuprins de o umbră gri.

Tragedia mea preferată de Sofocle este Antigona.

Sunt surprins.

Mă așteptam să-l apreciați mai mult pe Creon și interesele naționale.

În fine!

Ieri după-amiază, la Moscova,

a început procesul orchestrat de Stalin împotriva lui Kamenev, Zinoviev,

și a altor lideri comuniști.

Toți acești oameni se acuză unii pe alții de crime de neconceput! De ce?

S-au sacrificat pentru interesele naționale!

- Și dacă sunt vinovați? - Imposibil.

Dacă ar fi așa…

Zinoviev și Kamenev ar fi monștri din romanele-foileton!

După celebrul 1789,

Revoluția are multe exemple de trădări.

Ba, deloc!

Stalin își dorește puterea absolută!

E simplu.

Această poveste a fost spusă deja de Sofocle.

Și de Shakespeare.

Din nou, interesele statului primează,

domnule Boutros…

Vorbiți despre asta după bunul plac.

Vă convine să aduceți vorba de drepturile omului.

De unde ați venit?

De unde vine puterea celor ca voi?

Această cultură burgheză, atât de civilizată și de tolerantă!

Vine din teroarea lui Robespierre.

Din dictatura sângeroasă a lui Bonaparte.

Poate că revoluția trebuie să-și înghită copiii înainte să se liniștească.

Vă iubesc!

Te iubesc!

Te iubesc!

Te iubesc!

Camera era învăluită de o umbră pătată de razele soarelui.

Deasupra satului, doar soarele e treaz la această oră.

Acest fierar uriaș bate bara de fier încins a orizontului.

În apropierea lor,

liniștea siestei,

care îmbunează viața oamenilor, le era complice.

Înainte să plece din Atena, Rico mi-a spus să merg cu tine.

Nu vreau să fii cadoul meu.

Vreau ca tu să alegi.

Am ales.

Rico știa oricum.

Dar s-a prefăcut întotdeauna că poate controla inevitabilul.

Nu vei duce aceeași viață pe care-ai dus-o cu Rico.

Sper.

Margot? Sunteți aici?

În ce țară vom locui?

Dacă trebuie să pleci la Moscova…

Pot veni cu tine?

Ce mama dracului faci?

Unde e camera șoferului meu?

Urcați scările, pe dreapta, la capătul holului. Dacă doriți…

- Cine e? - Eu sunt.

Știu că dna Santorini e acolo.

Deschide. Trebuie să-i vorbesc.

Așteaptă cinci minute, Malfosse.

Ba nu, Margot, chiar acum!

Trebuie să mă îmbrac.

Vă aștept în camera mea.

Jucați un vodevil de prost-gust, dragul meu Raoul.

Scena flagrant delictului.

Știi cum se constată adulterul conform legii italiene?

Șeful de poliție plimbă un băț între corpurile amanților îmbrățișați.

Dacă întâlnește un obstacol în timp ce face asta,

constată adulterul.

Vă rog, Margot!

Dar ați uitat un detaliu.

În acest vodevil, nu jucați rolul soțului.

Nu sunteți soțul meu.

Dacă Rico nu vă poate proteja, altcineva trebuie s-o facă.

Exact.

V-am cerut ajutorul.

Mă veți ajuta să plec din Grecia cu Boutros.

Intră!

Intră!

Acolo.

Anunțați că doresc nota de plată. Plecăm peste 15 minute.

E cea mai bună soluție.

Dacă sosim în Patras cu mașina dv.,

am scăpa de suspiciunile poliției.

Barca pleacă peste cinci zile. Voi pleca cu Michel.

Vom merge în Corfu, apoi în Ragusa.

- Ca un cuplu în vacanță. - O adevărată lună de miere!

Margot…

Plecăm peste 15 minute.

Împreună.

Dar ne întoarcem în Atena.

Boutros se descurcă. Deja ne-am asumat destule riscuri!

De ce la Atena?

Știți că am terminat-o cu Rico.

Poate că ați terminat-o cu soțul dv.,

o decizie pe care el o va regreta toată viața,

dar ce faceți după aceea e altă mâncare de pește!

Ce fac după aceea?

Plec.

Asta fac.

Plec cu Boutros și nu e treaba nimănui!

Margot, dacă nu vă întoarceți la Atena cu mine,

îl voi da pe Boutros pe mâna poliției elene.

Trebuie să luați o decizie.

Nu puteți renunța la o șansă ca asta chiar așa.

Nu vă distrugeți viața pentru un capriciu!

Pentru o oră de plăceri sordide cu acest aventurier!

Tăceți!

Ce știți dv. despre plăcere?

Aveți 15 minute, Margot!

Anunțați-l!

Nu există niciun pericol. Sunt șoferul dlui Malfosse, atât.

Kalispera!

Bună ziua, doamnă!

Bună ziua, sunt marchiza de Santorini.

Soțul meu e secretar la ambasada italiană.

Vă rog, doamnă.

- Nu e nevoie. - Mulțumesc!

Vă las aici.

Merg pe jos până la golful Corint.

Știți unde ne aflăm?

Conform legendei

și din descrierile lui Sofocle,

aici, Oedip, venind din Delphi,

s-a întâlnit cu Laios, regele Tebei.

Aici, Oedip

l-a ucis pe Laios,

fără să știe că acesta era tatăl său.

Nu cred în semne, dle Malfosse.

De fapt, generalul Metaxas a interzis piesele lui Sofocle.

O să fiu sincer cu dv., dle Boutros.

Sper să fiți prins de poliția elenă.

Și să n-o mai împovărați pe dna Santorini.

Te aștept cinci zile, începând de mâine.

Nu mai mult.

Cum te voi găsi în Patras?

Îți las un bilet la Cook.

Pe aici, dnă marchiză.

Dle Primoukis, dna Santorini e aici. I-am spus că o așteptați.

Am auzit că ați fost în Delphi.

Cu bunul meu prieten, dl Malfosse.

Voiați să consultați oracolul?

De fapt, voiam să vorbesc cu soțul dv.

Dar a plecat.

Și dumnealui.

Charlie?

- Da, doamnă? - Un bronx, vă rog.

Am mai fost la dumnealui

acum 15 zile,

în noaptea de patru spre cinci august.

V-am văzut atunci? Nu-mi amintesc.

Dormeați, doamnă.

Dormeați ca un înger nevinovat.

Mulțumesc, Charlie!

Faceți politică, dnă Santorini?

Știți că în acea zi, generalul Metaxas a instaurat legea marțială,

a suspendat Constituția și a preluat puterea

în numele regelui nostru, George al II-lea?

Comuniștii au organizat o grevă generală în ziua următoare, pe cinci august.

Un pretext pentru a organiza o lovitură de stat.

Cum au făcut în Spania.

Acolo, războiul civil face ravagii de peste o lună,

din cauza comuniștilor.

Dar noi am fost pregătiți.

I-am zdrobit imediat!

O zi dificilă, dragă doamnă, foarte dificilă!

Dați-vă cuvântul că nu veți încerca să mă rețineți în Atena.

Nu-i veți trimite o telegramă lui Rico,

nu le veți spune amicilor mei, nu-mi veți ține morală.

Vă cer un singur lucru.

Să-mi dați voie să-mi exprim părerea pe drum.

Oricum, nu vă pot opri să vorbiți.

Dar voi fi surdă!

Surdă!

O zi dificilă, dragă doamnă, foarte dificilă!

Un lider comunist a reușit să scape.

Unul dintre cei mai periculoși.

A fost pregătit la Moscova, împreună cu Zacharides.

A organizat greva generală din Salonic, în mai.

În acea zi, mi-a scăpat

de trei ori printre degete.

ATENA. 4 AUGUST 1936

L-am găsit pe omul care s-a întâlnit cu Boutros în acea după-amiază.

E un agent de legătură al Comitetului Central Comunist

care a fost arestat la prima razie a dimineții.

Agentul de legătură a vorbit.

Avea întâlnire cu Boutros într-un mic cinematograf din suburbii.

Aici?

Pus în fața simpatizanților comuniști din întreaga țară

și în ciuda regulilor stricte de a păstra neutralitatea,

generalul Franco a mers în persoană pe front

ca să încurajeze Falanga și să monitorizeze lupta.

În timpul acestor lupte între frații de sânge,

oare de câte morți nevinovate mai e nevoie în Spania,

înainte de reinstaurarea ordinii?

Din păcate, a dispărut din nou.

Povestea e fascinantă, dle Primoukis, dar trebuie să plec.

Mă pregătesc de o altă întâlnire.

Desigur, doamnă.

Îmi pare rău că v-am reținut cu flecărelile mele.

Apropo, doriți să discutați cu soțul meu?

Nu contați pe el vara aceasta. E la Roma cu ambasadorul său.

- Ciano i-a chemat pentru consultații. - Contele Ciano se interesează de Grecia.

Dar se întoarce?

Mă refer la marchiz, soțul dv.

Nu. Plecăm în vacanță.

- Mă întâlnesc cu el în Ragusa. - Plecați curând?

Peste câteva zile. Iau vaporul din Patras.

Sunt convinsă că patru august e o zi importantă în istoria Greciei.

Dar, vedeți dv., dle Primoukis, pentru mine, această zi reprezintă

turneul de tenis al corpului diplomatic.

În acea zi, soțul meu a câștigat proba de dublu, împreună cu dl Von Pahlen,

prim-colaborator la ambasada germană.

RETROSPECTIVĂ. 4 AUGUST, 1936.

40-15.

Ghem. Servește comandantul Albrecht.

Se pare că Rico își dorește să câștige cu tot dinadinsul.

Rico nu joacă, dacă nu e sigur că va câștiga.

15 egal.

Păcat!

Minunat!

Împușcă doi iepuri dintr-un foc.

Câștigă cupa

și pe Dora Cooper.

30-15.

Mă veți consola, Staalbaum?

I-ați spus lui Farid Pacha că niciodată nu mă satur de bărbați,

fiindcă n-am fost niciodată înfometată.

Îmi deschideți apetitul!

Glumeam.

Să nu schimbăm protocolul. Sunteți alături de mine

ca să mă apărați de ispite.

- 30 egal. - Și cine vă ispitește? Raoul Malfosse?

E foarte tenace!

Mergeți adesea la vila sa din Kifisia.

Toți sunt foarte tenace.

Toți au vile în Kifisia și mă văd întotdeauna în toate vilele din Kifisia.

Malfosse ar fi ceva sigur,

dar nu mă interesează siguranța.

Bravo!

Domnul Von Pahlen

și marchizul de Santorini câștigă meciul în patru seturi,

7-5, 3-6, 6-4, 6-2.

Bună ziua, dle Malfosse! Conferința de presă se termină acum.

Aici, în Atena!

Care sunt obiectivele mișcării noastre?

Regele!

Țara!

Religia!

Familia!

Reînnoirea Greciei

prin lichidarea partidelor politice.

Acesta este obiectivul regimului instaurat astăzi,

4 august 1936!

Acesta e începutul celei de-a treia civilizații elene,

sub oblăduirea regelui George și a generalului Metaxas, primul-ministru!

Vorbește de mult?

Aproape a terminat. Explică detaliat.

Concret, care e programul?

Legea marțială,

dizolvarea Parlamentului,

alungarea comuniștilor.

Pe scurt, o dictatură militară cu sprijinul Coroanei.

Ne dorim o societate bazată pe muncă.

Niciunul grec

nu-i e permis să nu muncească.

Munca poate fi spirituală,

dar trebuie să rămână muncă.

Excepțiile de la regulă sunt șomerii,

bătrânii și bolnavii.

Mulțumesc!

Bravo pentru șomaj!

E sfârșitul Micii Antante.

Ne deschidem ușa către economia germană în Balcani.

E o lovitură dură pentru Franța.

Franța, dle Malfosse? Cea a lui Léon Blum?

40.

30-40.

O lăsați pe Dora Cooper să pună mâna pe Rico atât de ușor?

Îl las pe Rico să decidă singur, Avghi.

Egalitate.

Nu poți face nimic împotriva unui bărbat pasionat de faima sa de seducător.

- Staalbaum spune că nu vă plac bărbații. - Mai spune și că dv. vă plac prea mult.

Avantaj, dl Milano.

De fapt, Staalbaum își dorește să fie iubit.

Și să n-avem ochi pentru ceilalți.

Nu vrea să fie iubit.

Vrea să-i cedăm, să cădem la picioarele sale,

să ne sufocăm de bucurie în brațele sale.

Spuneți-mi, Avghi, chiar vă sufocați în brațele sale?

E un danez neobosit, delicios de brutal.

Avantaj, dl Barlow.

Dar e prea sistematic. Apreciez ritualurile, nu rutina.

Ghem, set și meci.

Dl Barlow câștigă turneul diplomatic de la Atena, proba de simplu masculin.

Acela ar fi un partener nimerit pentru o siestă libertină.

7-6, 6-2…

Mi-aș încerca și eu norocul, dragă Avghi.

Dar vai!

Am impresia că încurcați siesta cu dragostea eternă.

Malfosse s-a întors de la lovitura de stat. Să-l întâmpinăm.

- Vă interesează politica? - Deloc, dar urăsc măcelurile.

Rico afirmă că Metaxas e un măcelar.

Margot, să știți că măcelurile sunt o tradiție națională aici.

- Bună ziua, Margot! - Bună ziua!

- Bună ziua! - Bună ziua, Avghi!

Bun. Mi-e sete.

Da!

Hei!

În cinstea învingătorului și a frumoasei sale!

Ridicol!

Mulțumesc, Charlie!

Pentru puțin, domnule!

Christina!

Ulise s-a întors în Itaca.

Probabil că a întârziat. A trăit multe aventuri, dar s-a întors.

Unde sunt pețitorii Penelopei?

Proba cu arcul e mâine, dar Ulise ar trebui să-și facă griji.

Printre pețitori, sunt și cei care știu a mânui arcul.

Să ne adunăm forțele pentru această probă nouă.

Nu mai țipa!

Încerc!

N-auzi!

La ce te gândești?

La ce mă gândesc, Ulise?

Mă gândesc ce semn mă va face să te recunosc.

Ai plecat acum multă vreme.

Ulise era singurul care știa secretul patului conjugal,

cioplit direct în trunchiul unui copac uriaș

în jurul căruia era construită casa.

În povestea mea, Ulise n-a știut niciodată secretul patului conjugal.

Niciodată.

În povestea mea…

tu nu ești Penelopa.

În povestea mea, sunt pierdută.

Visez că alerg după un bărbat…

care se îndepărtează.

Încă am șapte ani.

Încă sunt cu mama în Viena de fiecare dată când visez.

Mama îmi spune că tata a plecat fiindcă iubește alte femei.

Die Frauenzimmer.

Tu intri în visul meu

zâmbind,

foarte chipeș.

Dar încă am șapte ani.

Așteptați. Vreau să încerc.

Tu ai 40 de ani.

Sau invers. Eu sunt căruntă și tu ești tânăr.

Tânăr.

Ca atunci când ne-am cunoscut.

Niciodată nu avem aceeași vârstă în visele mele.

Nici în viața reală.

Pun prinsoare că pot face asta cu o vază pe cap.

Ar fi o pălărie tare frumoasă!

Îmi stă tare bine.

Unde am cunoscut-o pe Dora Cooper?

Pe Riviera, vara trecută, cu Drieu la Rochelle.

A, da.

Încă mai crede că voi avea un viitor strălucit.

Toate cred asta… câteva săptămâni.

Și eu am crezut același lucru câțiva ani.

Hai la culcare.

E prea târziu pentru decizii importante.

Continuați, Avghi!

Veți reuși!

A reușit!

Vă rog, Charlie!

Așteptați-mă afară.

- Luăm mașina mea, Avghi? - Dacă doriți.

UȘĂ DE SERVICIU

Acesta e un adevărat mic-dejun, dle Malfosse, în stil englezesc.

Să revenim la oile noastre.

Acest bărbat, Boutros…

a venit la dv. pe cinci august de dimineață, e adevărat?

Și nu vă amintiți cine vi l-a recomandat?

Cineva a adus vorba de el la turneul de tenis al corpului diplomatic, dar cine?

Poate dl Staalbaum, ministrul danez.

Sau Farid Pacha, atașatul albanez…

Sau marchiza de Santorini.

Se prea poate.

Ar trebui să-i întreb.

Revenind, tocmai primisem noul meu Packard.

Aveam nevoie de un mecanic bun și l-am angajat de probă.

A fost un mecanic foarte priceput.

Și a plecat uite-așa? Din capriciu?

Da.

Când ne-am întors din Delphi, pe drumul spre Levadeia.

Nu mi-a plăcut cum șofa…

Cum șofa sau cum se comporta, domnule Malfosse?

A reacționat grosolan. I-am spus să-și vadă de lungul nasului.

A fugit pe câmp, ca un nebun.

Nu v-a spus de ce merge la Patras?

Patras și nici urmă de el, dle Malfosse!

Vă voi spune cum se sfârșește povestea peste câteva zile.

Veți fi surprins să aflați cine e, de fapt, șoferul dv.

Să mergem!

Da, am fugit! Știe totul, Margot!

Nu știu de unde! Probabil are informatori peste tot.

Da, cineva ne-a văzut pe Acropole

sau unul din servitorii mei, de unde să știu?

Știe că prietenul dv. e în Patras, chiar dacă nu-i știe numele adevărat.

Dumneavoastră i-ați spus?

Da? Eram sigur!

Ascultați, Margot. Ascultați-mă bine!

Dumnezeu știe că mi-e greu să vă spun asta, dar plecați imediat.

Da. Nu vă faceți bagajele.

Aveți grijă, veți fi urmărită.

Călătoriți cu autobuzul, schimbați des.

Nu! Nu urcați pe vapor în Patras!

Închiriați o barcă de la localnici și faceți un ocol.

Așa.

La revedere, draga mea.

Mult noroc, Margot!

În timp ce istoricii analizează consecințele

conferinței recente de la Yalta,

ștreangul Aliaților se strânge în jurul apărării germane.

Ieri, 13 februarie 1945,

forțele rusești au eliberat Budapesta,

în timp ce pe frontul de vest, Aliații au trecut linia Siegfried

și au traversat râul Meuse.

Inevitabil, ultimele bastioane ale celui de-al Treilea Reich

cad în fața armatelor de eliberare.

La Washington, președintele Roosevelt a declarat…

- Unde e închisoarea? - Pe aici, dle maior.

Mulțumesc!

REGISTRATURĂ

Santorini?

Luați-vă lucrurile. Plecați.

Vino.

Aici erai!

Domnule Rico, v-au spus cine v-a denunțat?

Nu. A fost un denunț anonim.

Probabil din răzbunare.

Intervenția dlui Malfosse a rezolvat totul.

A trebuit să le demonstrez că ați rupt legătura cu Mussolini în 1938

și că ați ales exilul.

- Cunoașteți deja regiunea, dle Malfosse? - Nu. Deloc.

Pământurile mele sunt pe valea Loarei, în liniștitul Anjou.

Nu am mai fost acolo de 15 ani.

Când…

Când Margot mi-a propus să ne stabilim aici,

în casa ei, înainte de război,

eram epuizat, nu știam unde să merg.

Dar a ajuns să-mi placă. Am devenit un adevărat țăran.

Întoarcerea la pământ v-a făcut bine.

Nu-i așa?

Domnule Malfosse! Uitați ce am găsit în baie!

E foarte frumoasă, domnule!

Cum o cheamă, domnule?

Numele meu e Margot Santorini.

Iar el e Rico Santorini.

E fratele tatălui meu.

Iar tu ești Malfosse Santorini, nu?

Cu ea, mă simt mai tânăr. Mă simt mai viu pe zi ce trece.

Cu fiecare zi, îi seamănă tot mai mult mamei ei.

Margot s-a întors acum doi ani.

Mi-a încredințat fetița și a petrecut câteva zile aici,

cu noi, în casa ei.

Apoi, s-a întors acolo.

După trei luni, am primit o scrisoare de la Drieu la Rochelle.

Fusese arestată de nemți.

A încercat să intervină, dar degeaba.

Dispăruse.

De ce ați lăsat-o să plece, Rico?

N-am lăsat-o să plece, Raoul.

Am încurajat-o.

Trebuia să se descopere pe ea însăși.

Chiar și cu un alt bărbat.

Datorită unui alt bărbat!

Desigur, a fost o prostie să se cupleze cu Boutros.

Mi s-a părut că acea nebunie era necesară.

De fapt, și dv. ați ajutat-o să fugă cu Boutros.

Da, puteam să o opresc.

Probabil.

Denunțându-l pe Boutros.

M-am gândit la asta.

Mi-e rușine să spun.

Nu v-am întrebat un lucru.

Îl cunoșteați pe Boutros dinaintea acelei seri fatidice?

În orice poveste bună, există un personaj care întruchipează soarta.

Boutros a fost soarta.

Ne-a luat prin surprindere.

În acea noapte, Margot și cu mine ne hotărâsem, din nou, să ne despărțim.

ATENA. 5 AUGUST 1936

Nu mai aveam nici forța,

nici imaginația necesare să locuim împreună.

Nu găsisem curajul să ne despărțim.

Noapte bună!

„Și ducem, în balansul mareei liniștite,

Tot infinitul nostru pe-al mărilor finit.

Unii dorind să scape de-o patrie infamă,

Iar alții să-și mai uite de leagănul străbun,

Se duc să se scufunde-ntr-un ochi de magiciană.

Acea tirană Circe cu veninos parfum.”

„Se duc să se scufunde-ntr-un ochi de magiciană.”

Lăsați-mă să rămân doar câteva momente.

Vă voi explica.

Nu sunt hoț. Sunt căutat din motive politice.

De regulă, înțeleg cu greu engleza,

d-apăi la ora patru dimineața sub amenințarea pistolului!

Vorbiți rar.

Ce ați spus?

Nu sunt hoț.

Sunt căutat din motive politice.

Sunt membru de sindicat.

Oamenii lui Metaxas mă caută.

Pot să mă mișc?

- Nu sunteți franțuzoaică? - Tata era francez.

M-am născut în Austria.

Dar am locuit în Franța.

Vă spun povestea vieții mele!

Sub amenințarea unei arme, spun totul!

Soțul meu e diplomat italian.

- Italian? - Da.

Rahat!

S-a crăpat de ziuă, nu puteți pleca.

Îl trezesc pe soțul meu.

Nu!

Ce credeți?

Că o să vă dea pe mâna poliției fiindcă e italian?

Ce părere aveți despre oameni?

În orice caz, în situația dv., trebuie să aveți încredere în mine.

Treziți toți oaspeții de la parter.

O să percheziționez toate camerele! Și la primul etaj!

Rico!

Ce-i?

Rico!

O să crezi că visezi sau sunt nebună.

- În camera mea e un bărbat. - Deja?

Rico, vorbesc serios. E urmărit de poliția lui Metaxas.

M-a văzut la fereastră și a sărit în camera mea.

Femeile respectabile nu locuiesc niciodată la parter.

În Paris, când te-am cunoscut, aveai un apartament la parter.

Reputația ta a avut de suferit.

Nu e vorba de reputația mea, Rico, ci de viața unui om!

Domnule, vă rog!

Poliția vrea să vă vorbească.

Întoarce-te în camera ta. Vorbesc eu cu ei.

Îmi pare rău, dar e însuși dl Primoukis.

Du-te!

Îmi pare foarte rău.

E un om periculos, înarmat mereu.

Un agent al Cominternului. Își spune Nikola.

Că-și spune Nikola sau Stalin, nu mă interesează.

- Vă dau cuvântul meu că nu e aici. - Cred că e suficient.

- Domnule Santorini… - Marchiz Santorini!

Sau Excelență, cum doriți.

Dle marchiz Santorini, sunteți italian? Suntem aliați

în lupta cu comunismul.

Tocmai, dle Primoukis.

Nu se cuvine să fiți atât de insistent.

De când percheziționați apartamentul unui aliat?

Și pe deasupra, un diplomat!

Marchiz Santorini, vă cer doar să verific dormitorul soției dv.

Primoukis, sugerați că ar putea găsi,

fără știința mea, un bărbat în dormitorul soției mele?

Adică soția ar avea un amant?

- Dar… - Putem verifica, Primoukis.

Dar realizați cât se complică situația?

O clipă, domnule marchiz!

Numai puțin.

Mult mai distins, fără îndoială.

- Știți să conduceți? Aveți permis? - Am un permis internațional.

Vă pricepeți la mecanică?

Sunt expert. Am lucrat într-un atelier auto.

- Printre altele. - Perfect!

Raoul Malfosse are nevoie de un șofer și mecanic.

Nu-i poate refuza nimic soției mele. O adoră în secret de un an.

Dl Malfosse are simpatii politice?

Face lucrări publice

în Grecia, Siria, Egipt.

În Franța, probabil că n-ar sprijini Fondul popular.

Aici, îi fac concurență germanii și italienii,

prin urmare, e antifascist.

Dv. sunteți italian. De ce mă ajutați?

Nu sunt italian.

Mussolini e italian.

Eu sunt nimic, sunt cosmopolit.

Un aristocrat falit care s-a căsătorit cu o femeie frumoasă și bogată.

Prea bogată și prea frumoasă pentru mine, de fapt.

Ați auzit de Valéry Larbaud?

Un scriitor francez, favoritul meu.

În domeniul dv., nu e imperios necesar să-l cunoașteți pe Larbaud.

Politica e seacă sau nu mai e politică.

Ca să izbândești, e nevoie de ambiție, perseverență,

inclinație spre autoritate,

capacitatea de a trăda totul, în afară de ideea

de destin propriu.

Poate că așa e politica burgheză.

Burghezii n-au nevoie să se amestece în politică, nu direct.

Ei mișcă mărfurile și capitalul. E tot ce le trebuie.

Și găsesc burghezi frustrați care să facă politică în numele lor.

Niște Mussolini, spre exemplu.

La noi…

Și la voi, politica e treaba specialiștilor burghezi.

La urma urmei, Stalin e un fost seminarist.

Nu-i așa?

Pentru mine, politica nu înseamnă doar Stalin.

Înseamnă violența colectivă a oamenilor.

Bulversează cursul istoriei care e, întotdeauna, despotică.

E dorința de a răspunde realizării cu resemnare.

Cuvintele rugăciunii.

Riscurile vieții în fața certitudinii false a morții.

Intră!

Mulțumesc!

Vă e foame?

Protejatul tău a devorat micul-dejun pregătit pentru tine.

Face bine la siluetă.

Ai noroc. E tare romantic.

Și arată chiar mai bine fără mustață.

Ai fost curajos aseară cu Primoukis.

Foarte curajos.

Chiar și dacă Boutros nu se ascundea aici,

nu le-aș fi permis să caute în camera ta.

În fond, sunt secretarul ambasadei!

Crezi că Malfosse va fi la fel de înțelegător?

Plecați.

TOALETĂ

Poftiți, domnule. 717.

Am depus dosarul la minister.

Da, atașatul e vărul soției mele.

E tare înțelegător.

Teribil!

Bună ziua, prietene!

Sper că nu așteptați de mult.

Margot radia în acea dimineață.

Probabil nu știa de ce încă,

dar corpul ei deborda de fericire.

Chiar înainte ca sufletul ei să ghicească motivul.

Nouă! Zece! Unu!

O așteptam cu nerăbdare în Kifisia.

Apelul telefonic de la ea mă făcuse curios.

O așteptam să vină cu BMW-ul…

Ba nu, era o decapotabilă. Cord, ultimul model.

BMW-ul îl avea în 1935.

- Credeți? - Sunt sigur.

Un Cord alb. Îl cumpărase în primăvara lui 1936.

KIFISIA. 5 AUGUST 1936

Ce-i cu atâta mister?

De ce mi-ați cerut să vă aștept departe de casă?

Servitorii dv. nu trebuie să mă vadă sosind cu acest bărbat.

- Rico știe despre călătorie? - Haideți, Raoul!

Ce credeți?

Ascultați toată bârfele despre mine?

Raoul, îmi sunteți prieten?

În Atena, doar dv. vă pot cere următoarea favoare.

Dna Santorini mi-a vorbit despre dv.

- Sunteți un bun mecanic? - Destul de bun, cred.

Am nevoie de dv. timp de 15 zile.

Nu mai mult. Ce spuneți?

Este ideal.

Peste 15 zile, trebuie să plec.

Margot, ar trebui să plecați.

Prefer ca servitorii să nu vă vadă în Kifisia

în ziua sosirii dlui Boutros.

Bine.

Mulțumesc!

Margot, nu uitați că luăm prânzul împreună!

Nu, Raoul!

Dacă-mi permiteți, doresc să-i mulțumesc dnei Santorini.

Peste cinci-șase zile, am nevoie de dv.

Spre exemplu, poate aveți o pană.

Sau aveți nevoie de cumpărături.

Rugați-l pe dl Malfosse să vă împrumute Packard-ul.

Vă conduc eu.

Trebuie să merg în oraș,

să aflu ce se întâmplă.

Uniforma de șofer mă va proteja.

Bine.

Știu că vă amuză.

E ca în filme.

Când eram copil, în Egipt, și tatăl meu avea un Jaguar.

Nu sunteți grec?

Ba da, sunt grec.

Mama era franțuzoaică.

Tata a fost exportator în Alexandria.

Aici, luați masa cu servitorii.

Asta și speram.

Nu există altă soluție și un bărbat ca dv.

probabil că apreciază egalitatea.

Egalitatea!

Egalitatea, dle Malfosse,

nu înseamnă să nu mănânc cu servitorii.

Nici ca dv. să mâncați alături de ei,

ci să nu mai folosiți pronumele posesiv.

„Servitorii mei.”

Fiindcă nu vor mai exista servitori.

Nu mai spuneți!

Și când se va naște această societate idilică?

De câtă vreme propovăduim principiile creștinătății?

Vorbim peste 2.000 de ani, dle Malfosse.

Între timp, vă trimit valetul meu.

Vă va arăta unde locuiți.

Margot își va pierde capul după el.

Își va pierde capul… Ideea pierderii e de factură creștină.

- Îți pierzi soția? - Nu mai e soția mea de mult.

- N-am mai atins-o de ani de zile. - De ce?

Nu știu.

O privesc.

Mi se pare frumoasă.

Dar nu mai am imaginație.

Și nici cuvinte.

Te culci cu imaginile și cuvintele?

Sunt un italian rafinat. Știi asta.

Da.

O să lucrez la vocabular.

- Sunteți căsătoriți în Franța? - Da.

Veți divorța?

Probabil.

Te previn să nu te gândești să te însori cu mine!

Nu sunt interesată.

Banii sunt ai lui Margot, nu?

O să fii sărac. Și mai bine.

Îmi place să plătesc bărbații, ca să mă iubească.

Va trebui să plătești mult, îngeraș.

- De ce? - Fiindcă nu rezist la infinit.

Investițiile pe termen scurt sunt întotdeauna cele mai scumpe.

Margot?

- Margot, e rândul dv.! - Așteptați.

- La ce vă gândiți? - Iată un citat important.

Veți vedea.

„Am luat un minim de măsuri necesare pentru a face față pericolului comunist

și nu am nicio intenție să renunț la ele înainte să scap țara

de comunism și să stabilim…”

- Absolut! - „…o ordine de necontestat.”

Iată!

Dle Von Pahlen, se pare că generalul Metaxas

e discipolul Cancelarului dumitale.

Nu, dle Malfosse!

Sunteți orbit de pasiune.

Cancelarul Hitler n-a ajuns la putere după o lovitură de stat,

ci după alegeri democratice libere.

De fapt, lovitura de stat a fost pregătită de aliații britanici.

Dar dv. veți profita de ea.

Franța trasează după bunul plac granițele în Europa de est și în Balcani

de peste 15 ani.

Franța a câștigat războiul, dle Von Pahlen. Și?

Totuși, francezii au pierdut pacea.

Ați trăit neglijent, pe butoiul cu pulbere al tratatului de la Versailles.

Sunteți interesată de tratatul de la Versailles, dnă Santorini?

Desigur, dle Von Pahlen. Sunt nevoită.

Țara mea a apărut în urma lui.

- Sunteți austriacă, așa este. - Da.

Din fericire, soțul dv. nu e aici. Ar face scandal.

Nu conjugal, ci diplomatic!

Ducele pusese ochii pe Austria.

Era foarte interesant.

Pentru reunirea popoarelor germanice!

Nu știu dacă-mi doresc asta.

E aici.

- Voi pleca. - Veți pleca?

Am primit instrucțiuni.

Plec în străinătate.

Nici n-am avut ocazia să vorbim.

Am vorbit puțin în prima seară.

Ni s-au încolăcit picioarele.

V-am atins mijlocul cu palma.

Continuați, vă rog.

Spuneți orice, vă ascult.

Nu voi ști niciodată ce gust au buzele dv.

Michel.

Michel Boutros.

Primoukis continuă ancheta.

E convins că mă ascundeam la hotelul Acropolis în acea seară.

Interoghează personalul.

Nu mai puteți fi văzută cu mine.

Vă rog să faceți un ultim lucru pentru mine.

Mâine de dimineață, mergeți la adresa pe care v-o dau.

E în Kolonaki.

Kalimera!

- Sunteți Amalia Sepharis? - Da.

Mi s-a spus că pachetul din Salonic a sosit.

Tsingos e bine? A reușit să fugă?

Mi s-a spus că pachetul din Salonic a sosit.

Cel din Salonic, da, dar scrisoarea din Lamia s-a pierdut.

Nu știu nimic despre Tsingos.

Am fost rugată să iau un plic pe care-l aveți aici.

Desigur. Scuzați-mă.

M-a luat gura pe dinainte.

Vă aduc plicul.

Amalia?

Tsingos a locuit aici?

Boutros e în garaj?

Bună seara, Malfosse!

Ne-am hotărât să organizăm o petrecere-surpriză la dv.

- Ne primiți? - Intrați!

- Ați făcut bine. - Bună seara! Ce mai faceți?

- Bună seara! - Bună seara, frumoaselor!

- Respectele mele, doamnă! - Bună seara!

- Bună seara, Dora! Ce frumoasă e! - Bună seara!

Cui i-a venit ideea asta absurdă?

Dacă vreuna din fete îl vede pe Boutros și bârfește, avem probleme!

Știți că Primoukis n-a renunțat!

A fost ideea lui Margot. Voia să-l vadă pentru ultima dată.

Da! Boutros pleacă.

Dar nu vă bucurați prea devreme.

Dv. îi veți organiza plecarea.

Eu?

Margot are un plan. O să vă explice.

Puteam să-l rog pe Rico,

dar pleacă la Roma mâine, cu ambasadorul.

Și cu Dora Cooper, dacă vreți să știți.

Ei, bine…

Cedez dorințelor dv. încă o dată.

Boutros va pleca pe jos, întâi,

ca să nu atragă atenția.

Îl luăm când ieșim din Atena.

În Delphi, ne părăsește.

Ne vom reîntâlni amândoi.

Singuri.

Nu vă jucați cu sentimentele mele, Margot.

Mă joc cu ale mele, Malfosse.

V-am adus pașaportul.

Amalia Sepharis e foarte frumoasă.

Am aranjat totul pentru plecarea dv.

Malfosse ne duce la Delphi.

De acolo, veți pleca la Patras.

În fiecare zi, există bărci către Corfu, pline de turiști, greu de supravegheat.

V-am scris totul. Citiți mai târziu.

Poftiți!

Ar trebui să vă alăturați organizației.

Voiați să aflați gustul buzelor mele.

Vă pot ascunde.

Puteți rămâne cu mine.

Puteți rămâne.

Nu.

Mă iubiți tocmai fiindcă plec.

Fiindcă există ceva în mine care mă depășește.

Aveți nevoie de o altă viață.

Nu de un amant.

Michel!

Michel!

Mi-aș dori să rămâneți.

Nu.

Sosiți agitată, desculță.

Totuși, niciun bărbat nu lipsește de pe terasă.

Nu mă interesează bărbații, Dora.

Deloc.

Vă purtați straniu. Despre cine vorbiți?

Despre cine aș putea vorbi cu Dora, dacă nu despre Rico?

Pleacă cu Boutros.

Abia l-am întâlnit, dar există bărbați

pe care îi recunoști imediat.

Există.

Îți pierzi timpul cu mine, așa cum ți l-ai pierde cu Staalbaum.

Cu Malfosse, te-ai plictisi de moarte.

Ai fost făcută să te dăruiești trup și suflet.

Boutros nu te va iubi la fel de mult ca mine, dar…

Te va iubi mai bine.

Comunismul nu e important. E doar un cuvânt.

Știm ce face viața cu cuvintele.

Un bărbat puternic e dincolo de cuvintele care-l fac să trăiască pe moment.

N-am avut timp să-i spun de ce mă simt atât de apropiată de el.

Îți amintești?

Îți amintești acum doi ani când a murit mama mea?

Eram la Viena.

În februarie.

Trupele lui Dollfuss au nimicit miliția muncitoare.

Nu înțelegeam nimic.

Dar eram înspăimântată.

Acum, povestea capătă sens.

Nu mi-ai povestit asta înainte.

Vezi?

Ai păstrat această amintire pentru Boutros.

Încă ceva.

Lasă-mi niște bani.

A sosit vremea să mă întorc, să aranjez ceva cu Dora.

Da.

De acord.

Rico!

- Bună ziua! - Bună ziua, doamnă!

Avem o întâlnire cu dl Drieu la ora trei.

Domnul Malfosse.

- Întreb îndată, domnule. - Mulțumesc!

Casa îi aparține Dorei Cooper.

Mă simt bine aici, îmi aștept moartea.

Germanii au închis-o pe Dora într-un lagăr.

În apropiere de Vittel.

Am reușit să o scot de acolo în 1942.

Dora v-a spus despre arestarea lui Margot?

De unde știa?

Nu-mi amintesc.

Am făcut demersuri imediat.

Am încercat să aflu. Nimic.

Dispăruse. Dusă undeva în Germania.

Era frumoasă, nu?

Îmi amintesc o flacără interioară.

Se bucura de viață cu încăpățânare, aproape cu disperare.

De ce a plecat?

Voia să se întâlnească cu cineva din cealaltă parte a Europei, un grec.

Un comunist.

Îl chema Boutros.

Probabil a fost arestată pe drum.

Ce risipă!

Prin 1934, eram fascinat de comunism,

ca cei doi-trei bărbați pe care-i admiram și care contau.

Și am devenit exact opusul.

Din aceleași motive, de fapt. Aceleași motive greșite.

Azi, s-a terminat. Nu mă mai interesează nimic.

Oricum, ne scapă.

Marșul comunismului în Europa devine tot mai limpede,

neînduplecat, irezistibil.

Stalin e forțat să meargă până la capăt, degrabă.

Stalin va merge până la capăt cu ce i-au oferit anglo-americanii.

Nu mai mult. Priviți Grecia în zilele nostre.

Comuniștii sunt învinși, iar Stalin nu mișcă.

Nu spune niciun cuvânt. Îl lasă în pace pe Churchill.

Așadar, nu vine Apocalipsa?

Cu siguranță nu. Doar politică.

ATENA. 20 APRILIE 1967

- Bună ziua! - Kalimera, doamnă.

Am făcut o rezervare. Doamna Santorini.

Santorini Margot. Da!

- Nu vă temeți de zgomot? - Nu.

Apartamentul dv. e la parter.

- E mare gălăgie. - Nu-mi pasă.

Îl vreau pe acesta.

Mulțumesc!

Tatăl dv. a condus un batalion de partizani

în împrejurimile Atenei.

Am avut ordin să ne retragem.

Boutros n-a fost de acord.

S-a dus să discute cu Statul Major,

cu liderii de partid.

La întoarcere, a fost prins într-o ambuscadă

pe drumul către Delphi.

Primoukis…

Primoukis, un fost polițist,

un colaborator,

care lucra din nou pentru britanici

l-a privit în ochi,

apoi, l-a împușcat.

Nu semănați cu tatăl dv.

Ci cu mama dv.

E uimitor cât îi semănați.

E incredibil.

Parcă o revăd într-o zi de vară,

acum 30 de ani.

M-a întrebat dacă scrisoarea din Lamia sosise.

Aceasta era parola.

Am revăzut-o în 1943.

Trebuia să o duc la Tsingos.

A fost prinsă într-un raid, cu două zile înainte să-l revadă.

A dispărut fără urmă.

Tsingos era numele adevărat al tatălui dv. Știați?

Fiica lui Tsingos!

E incredibil!

Deasupra satului, doar soarele e treaz la această oră.

Acest fierar uriaș bate bara de fier încins a orizontului.

În apropierea lor,

liniștea siestei,

care îmbunează viața oamenilor, le era complice.

S-au aruncat unul asupra celuilalt.

Dorința și-a croit drum prin sufletele lor îngrijorate

și a fost împlinită, în sfârșit.

Foamea lor își dorea să muște.

El și-a deschis brațele.

Bobocii se ridică semeți înainte să înflorează.

Minune a corpului,

minune a sufletelor încarnate,

simțită până în vârful sânilor.

Până în vârful unghiilor.

Până în vârful limbii.

În acel moment, când plăcerea îi purta pe un culoar misterios,

s-au privit în ochi,

prin întuneric.

Cu o ardoare frățească, și-au dorit să pornească împreună

în călătoria prin infern,

unde mare parte din ei dispare

și se pierde.

Subtitrarea: Georgiana Stănculescu