Original subtitles

Ce frumos...

În alte circumstanţe, ai fi apreciat sanctuarul lui Appolo ?

Păi...

... mă regăsesc întotdeauna mai mult sau mai puţin în aceste circumstanţe.

Frumuseţea adâncă te lasă indiferent.

Nu chiar. Nu vreau să iubesc ceea ce nu mai este,

ceea ce este, în mod ireparabil, pierdut pentru mine.

Nu ar fi bizar să iubeşti o femeie moartă ?

Eei..., sanctuarul lui Appolo,

Parthenonul,

bisericile din vest,

sunt mumii, îmbălsămate de timp.

Când stau pe Acropole, e o senzaţie extraordinară.

Ca aici.

Acum.

Unul din locurile ce păstrează secretul a ceea ce a fost Grecia,

unde poţi înţelege ceea ce era acolo.

Şi eu cred că viaţa a venit pe aici,

dar s-a terminat.

Mă simt aici asemenea cuiva care se întoarce în locul unde a iubit.

Dar viaţa nu e o amintire,

este ziua de mâine.

Nu ştiu ce fac cei din Rusia, dle Boutros,

dar mă îndoiesc totuşi că au creat ceva atât de frumos

ca Parthenonul.

Înaintea Parthenonului, sau în aceeaşi epocă,

oamenii clădeau temple pretutindeni,

pentru a-şi adăposti cele mai preţioase lucruri:

zeii şi comorile.

După Parthenon, alţii au construit catedrale.

Ceea ce se construieşte acum, nu poţi compara,

dar asta nu din cauza lipsei arhitecţilor, dle Malfosse,

ci fiindcă nu mai există zei.

Deci ?

Deci,

trebuie să proiectăm case pentru oameni.

Suntem foarte stângaci la asta.

Aici au jucat Oedip al lui Sofocle, la finalul amiezii.

Spectacolul era atât de meticulos sincronizat,

încât la momentul în care Oedip îşi scoate ochii

după ce aude de incestul şi de patricidul de care era vinovat,

apusul cel roşu învăluia culmile muntelui

iar lumina devenea gri întunecat.

Tragedia mea favorită a lui Sofocle e Antigona.

Mă surprinzi.

În viaţa reală mi te-am imaginat mai degrabă de partea lui Kreon

şi animat de interesul naţional.

Eei...

Ieri, la Moscova, a început procesul

lui Stalin împotriva lui Kamenev, Zinoviev,

şi a altor lideri comunişti proeminenţi.

Se acuză între ei de crime nemaiauzite. De ce ?

Fiindcă sunt sacrificaţi în interes naţional.

- Presupui că sunt vinovaţi ? - Imposibil.

În orice caz, nu în sensul acela.

Dacă ar fi adevărat, Zinoviev şi Kamenev ar fi nişte monştri de poveste.

Din iulie 1789, exemplele de trădare a revoluţiei abundă.

Ba deloc !

Stalin vrea puterea absolută.

E foarte simplu.

Găseşti asta în opera lui Sofocle

şi a lui Shakespeare.

Odată în plus, omul e călcat în picioare pentru un interes de Stat, dle Boutros.

Tratezi superficial chestiunea, Malfosse.

Îţi face plăcere să vorbeşti despre drepturile omului.

Din ce te-ai ivit ?

De unde provine puterea alor voştri,

cultura burgheză, aşa de şlefuită şi de tolerantă ?

Izvorăşte din teroarea lui Robespierre,

din sângeroasa dictatură a lui Bonaparte.

De-altminteri se ştie că revoluţia trebuie să-şi devoreze copiii

pentru a se ajunge la tihnă.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

"Camera era scăldată într-o umbră poroasă, presărată cu vise.

"Deasupra satului, numai soarele era treaz la acea oră.

"La orizont, fierarii băteau pe nicovală o bucată de fier încinsă la roşu.

"Mai aproape de ei,

"tihna siestei,

"ce netezea viaţa oamenilor, le era complice."

Înainte să părăsesc Atena, Rico mi-a spus să merg cu tine.

Nu vreau să te primesc ca pe un cadou.

Vreau să decizi tu însăţi.

Am hotărât.

De-altminteri, Rico ştia.

Dar întotdeauna a făcut să pară că el comandă inevitabilul.

Cu mine nu vei avea aceeaşi viaţa ca şi cu Rico.

Sper că nu.

Margot ? Eşti acolo ?

Când va trebui să pleci la Moscova,

aş putea veni cu tine ?

Ce naiba, fir'ar... !

Unde e camera şoferului meu ?

Pe scara mică, în coridor, la dreapta.

Uşa din faţă. Pot să...

Cine-i acolo ?

Sunt eu.

Ştiu că d-na Santorini e cu tine.

Deschide, trebuie să-i vorbesc.

- Dă-mi 5 minute, Malfosse. - Nu, Margot ! Chiar acum !

Trebuie să mă îmbrac.

Te aştept în camera mea.

Joci un vodevil rău, dragă Raoul.

Scena flagrantului...

Ştii cum se constată adulterul potrivit legii italiene ?

Ofiţerul de poliţie lasă un băţ să alunece în jos, între trupurile înlănţuite.

Dacă apare un obstacol ce întrerupe trecerea băţului.

- ... e adulter. - Te rog, Margot.

Dar uiţi un lucru.

În comedia asta nu ai rolul soţului.

Nu eşti soţul meu.

Dacă Rico nu te poate păstra, altcineva trebuie să te protejeze.

Exact.

Ţi-am cerut ajutorul.

Şi mă vei ajuta să părăsesc Grecia cu Boutros.

Intră.

Acolo.

Anunţă recepţia să pregătească factura. Plecăm în 15 minute.

Asta e cea mai bună soluţie.

Dacă ajungem împreună la Patras, în maşina ta,

poliţia nu va suspecta nimic.

Peste 5 zile e un vapor. Îl iau pe acela cu Michel.

Vom merge în Corfu şi la Ragusa, ca turişti.

O adevărată lună de miere.

Margot.

Plecăm în 15 minute. Tu şi eu.

Dar ne întoarcem la Atena.

Boutros o să se descurce singur. Ne-am asumat prea multe riscuri.

Atena ? De ce Atena ?

Ştii că s-a terminat cu Rico.

Poate că s-a terminat între tine şi soţul tău.

Va regreta capriciul ăsta.

Dar ce vei face după asta, e cu totul altceva.

Ce voi face după asta ?

O să plec.

Asta voi face.

Plec cu Boutros, iar asta e treaba mea.

Dacă nu eşti gata în 15 minute să vii cu mine la Atena,

îl denunţ pe Boutros poliţiei greceşti.

Trebuie să iei măsuri. Nu te desprinzi pur şi simplu de o avere precum a ta.

Nu-ţi ruina viaţa pentru o tăvăleală.

Pentru o oră de...

... de plăcere spurcată, pe care acel aventurier ţi-a smuls-o.

Taci.

Ce ştii tu despre plăcere ?

În 15 minute, Margot. Spune-i.

Nu-i niciun pericol.

Sunt şoferul d-lui Malfosse, şi-atât.

[fr] - Bună ziua, madame. - Bună.

Sunt Marchiza de Santorini.

Soţul meu este Secretar la Ambasada Italiei.

Vă rog, madame.

- Nu-i nevoie. - Mulţumesc.

Te las aici.

Mă duc pe jos până în Golful Corint.

Ştii unde suntem ?

Potrivit legendei

şi descrierilor lui Sofocle,

Oedip s-a întors aici din Delphi pe jos

şi l-a întâlnit pe Laios, regele Thebei.

Aici Oedip l-a ucis pe Laios,

fără să ştie că acela era tatăl său.

Nu cred în prevestiri, dle Malfosse.

De atunci, generalul Metaxas a interzis piesele lui Sofocle.

Vreau să fiu sincer cu tine, dle Boutros.

Sper că poliţia greacă te va aresta,

şi că nu vei mai tulbura viaţa d-nei Santorini.

Te voi aştepta 5 zile, începând de mâine.

Nu mai mult.

Cum te găsesc în Patras ?

Voi lăsa un mesaj lui Cook pentru tine.

Poftiţi, d-nă Marchiză.

D-na Santorini tocmai a sosit, dle Primoukis.

I-am spus că o aşteptaţi.

Am auzit că aţi fost la Delphi...

cu bunul meu prieten, dl Malfosse.

Aţi dorit să consultaţi oracolul ?

De fapt, voiam să-l văd pe soţul dvs.

Dar plecase.

Şi el.

Charlie !

Un Bronx, te rog.

M-am dus să-l văd, acum 2 săptămâni.

În noaptea de 4 spre 5 august.

V-am văzut atunci ? Nu-mi amintesc.

Dormeaţi, dragă doamnă. Somnul inocenţei.

Mulţumesc, Charlie.

Vă interesează politica, d-nă Santorini ?

Ştiţi că generalul Metaxas a declarat în acele zile legea marţială,

a suspendat constituţia,

şi şi-a asumat puterea absolută în numele regelui nostru George al II-lea ?

Comuniştii organizaseră o lovitură masivă pentru ziua următoare.

Un pretext pentru a-şi mobiliza trupele pentru o lovitură de Stat.

Exact ca în Spania.

Acolo e război civil de o lună, din cauza comuniştilor.

Dar noi am fost mai rapizi faţă de ai noştri.

I-am cules din paturi.

O zi grea, dragă madame, foarte grea.

Raoul, dă-mi cuvântul tău de onoare

că nu vei încerca să mă opreşti în Atena.

Nu-i telegrafia lui Rico,

nu-i incita pe prietenii mei, nu-mi ţine predici.

Îţi cer doar un singur lucru,

să-ţi mai spun o dată ce gândesc în timp ce străbatem drumul.

Oricum, nu te pot opri să vorbeşti.

Dar voi fi surdă. Surdă.

O zi grea, dragă madame, foarte grea.

Un lider comunist a scăpat, în pofida cercerărilor mele.

Unul dintre cei mai periculoşi.

A studiat la Moscova, împreună cu Zacharias Dess.

Unul dintre organizatorii loviturii revoluţionare din Salonic,

din luna mai.

De 3 ori, în aceeaşi zi,

mi-a scăpat printre degete.

L-am găsit pe omul cu care Boutros avusese o întâlnire,

în acea după-amiază.

Era un agent de legătură al comitetului central comunist,

ce fusese arestat în timpul primului raid de dimineaţă.

L-am făcut pe acel om de legătură să vorbească.

Avusese o întâlnire cu Boutros într-un mic cinema dintr-o suburbie.

A venit.

Din păcate, a scăpat încă o dată.

O poveste mişcătoare, dl Primoukis, dar trebuie să mă duc.

Am o întâlnire. Şi trebuie să mă schimb.

Desigur, dragă doamnă,

Îmi pare rău că v-am reţinut cu pălăvrăgeala mea.

Ah, voiaţi să-mi vedeţi soţul ?

Îmi pare rău, este la Roma cu ambasadorul său.

Chano i-a chemat la o discuţie.

Contele Chano e interesat de Grecia. Se mai întoarce ?

Mă refer la marchizul de Santorini, soţul dvs ?

Nu, după aceea, vom pleca în vacanţă. Ne vedem în Ragusa.

Plecaţi curând ?

În câteva zile. Voi lua vaporul din Patras.

Nu mă îndoiesc că 4 august a fost o zi importantă în istoria Greciei.

Dar vedeţi, dl Primoukis, pentru mine este ziua

turneului de tenis al corpurilor diplomatice.

În acea zi soţul meu a câştigat dublul masculin, cu dl Von Pahlen,

primul consilier al ambasadei Germaniei.

Se pare că Rico vrea să câştige neapărat această finală.

Rico vrea întotdeauna să câştige. Joacă numai când este sigur de victorie.

Astăzi va câştiga de 2 ori: cupa,

şi pe Dora Cooper.

Mă vei consola, Staalbaum ?

O dată i-ai spus lui Ferit Pacha că nu m-aş sătura niciodată de bărbaţi

pentru că în realitate nu mi-a fost niciodată foame.

Îmi vei deschide apetitul...

Glumesc. Să nu ne schimbăm convenţiile. Eşti cu mine

să mă aperi şi să mă protejezi de ispite.

Şi de cine eşti ispitită ? De Raoul Malfosse ?

E foarte asiduu.

- Mergi des la vila lui din Kifissia. - Cu toţii sunt insistenţi.

Toţi au vile în Kifissia.

Şi eu sunt văzută mereu în toate vilele din Kifissia.

Malfosse ar însemna securitate, cu siguranţă.

Dar mă doare-n cot de securitate.

Bravo !

Dl Von Pahlen şi marchizul de Santorini au câştigat meciul, în 4 seturi.

7-5, 3-6,

6-4 şi 6-2.

Aici, în Atena,

care sunt obiectivele organizaţiei noastre ?

Regele, ţara,

religia, familia.

Reînnoirea Greciei, prin abolirea sistemului cu partide,

acesta este obiectivul regimului declarat astăzi.

4 August, 1936.

E începutul celei de-a treia civilizaţii greceşti

sub auspiciile regelui George

şi ale generalului Metaxas, prim-ministrul.

Vorbeşte aşa de mult timp ?

Din totdeauna. Este cuvântul final.

Concret, care e programul lor ?

Legea marţială, disoluţia Parlamentului,

măsuri împotriva comuniştilor.

Pe scurt, o dictatură militară, susţinută de Coroană.

Vrem o societate a muncii.

Niciunui grec nu-i este îngăduit să nu muncească.

Munca poate fi spirituală,

dar va trebui să rămână muncă.

Doar şomerii, bătrânii

şi bolnavii vor fi scutiţi.

Mulţumesc.

Norocul şomerilor.

E sfârşitul "Micii Înţelegeri".

Uşa e deschisă penetrării economice germane a Balcanilor.

E o lovitură grea dată Franţei.

Care Franţă, dle Malfosse ? Cea a lui Léon Blum ?

Îl cedezi pe Rico acelei Dora Cooper ? Fără luptă ?

Îl cedez pe Rico lui însuşi.

Nu poţi câştiga din pasiunea unui bărbat pentru că are reputaţie de seducător.

Staalbaum spune că nu-ţi plac bărbaţii.

Tot el spune că tu îi adori prea mult.

Staalbaum vrea ca noi pe el să-l iubim, şi să fim insensibile la alţii.

Nu doar să-l iubim, ci să-i cedăm,

şi să gâfâim în braţele lui, cuprinse de pasiune arzătoare.

Spune-mi, Avghi, chiar gâfâi în braţele lui ?

E un danez neobosit, apetisant de dur.

Dar e prea sistematic.

Îmi plac ritmurile, dar nu şi rutina.

Mi-ar plăcea să am cu el o siestă voluptoasă !

Îmi voi apăra şansele, Avghi.

Impresia mea e că tu confunzi siesta

cu iubirea eternă.

Malfosse se întoarce de la lovitura de stat. Să aflăm ce şi cum...

- Te interesează politica ? - Deloc, dar detest masacrele.

Rico spune că Metaxas este un măcelar.

Ştii, Margot, masacrele sunt o tradiţie naţională grecească.

- Bună, Margot. - Bună.

Bună, Avghi.

Mi-e sete.

Învingătorului şi frumoasei lui.

- Merci, Charles. - N-aveţi pentru ce, dle.

Odiseu se întoarce acasă, în Ithaca. A întârziat.

A avut multe aventuri, dar se întoarce.

Unde sunt peţitorii Penelopei ?

Proba cu arcul e mâine. Ulise ar trebui să ia seama...

Sunt câţiva pretendenţi capabili să îndoaie arcul.

Să fim siguri că avem forţa trebuitoare pentru noua probă.

La ce te gândeşti ?

La ce mă gândesc, Odiseu ?

Mă întreb după ce semn te pot recunoaşte.

M-ai părăsit de atât de multă vreme...

Numai Odiseu cunoştea secretul patului conjugal.

A ras de pe faţa pământului măslinul în jurul căruia şi-a construit casa.

În povestea mea, el nu a cunoscut niciodată secretul patului conjugal.

Niciodată.

În povestea mea...

tu nu eşti Penelopa.

În povestea mea, sunt pierdută.

Visez că alerg după un om...

care se depărtează.

Am tot 7 ani,

şi sunt tot cu mama în Viena de fiece dată când visez.

Ea îmi spune că tata s-a dus fiindcă iubea alte femei.

[ger] Femeia şi camera...

Tu intri în visul meu zâmbitor.

Foarte chipeş.

Dar am doar 7 ani, mereu.

Iar tu ai 40.

Sau părul meu e gri şi tu eşti tânăr.

Tânăr.

Tânăr ca în ziua când te-am întâlnit.

Nu avem niciodată aceeaşi vârstă în visele mele.

Nu avem nici în viaţă.

Asta e o pălărie drăguţă, dragă.

Arată bine pe ea.

Unde am întâlnit-o pe acea Dora Cooper ?

Pe Côte d'Azur, anul trecut, cu Drieu La Rochelle.

Oh, da.

Ea încă îşi închipuie că există un viitor mare pentru mine.

Cu toţii cred asta, pe perioada câtorva săptămâni.

Şi eu am crezut aşa câţiva ani.

Hai să dormim.

E târziu pentru marile decizii.

[gr] Mă duc să fac o plimbare.

- Luăm maşina mea, Avghi. - În regulă.

Asta numesc eu un mic-dejun englezesc adevărat, dle Malfosse.

Dar să revenim la discuţia noastră.

Acel bărbat, Boutros,

a venit la tine în dimineaţa de 5 august.

E corect ?

Şi nu-ţi aminteşti cine l-a recomandat ?

Cineva mi-a vorbit despre el la turneul de tenis.

Dar cine ?

Poate dl Staalbaum, ministrul danez ?

Sau Ferit Pacha, însărcinatul cu afaceri al Albaniei ?

Sau marchiza de Santorini ?

Poate, într-adevăr.

Trebuie să întreb prin preajmă.

Oricum, tocmai îmi luasem noul Packard.

Aveam nevoie de un mecanic bun.

Şi l-am angajat pe acel om provizoriu.

Era foarte bun mecanic.

Şi l-ai lăsat aşa... dintr-o dată ?

Da, pe drumul înapoi dinspre Delphi.

Pe şoseaua Livadia.

Am făcut o remarcă în privinţa modului lui de-a se purta la volan.

Sau de-a se purta, pur şi simplu, dle Malfosse ?

Reacţia lui a fost obraznică, şi l-am pus la locul lui.

A plecat ca nebunul peste ţarină.

Nu a spus de ce se duce la Patras, când a plecat ?

Patras şi pa-ta-tras, dle Malfosse ! [joc de cuvinte; patatras=bum ! - Interjecţie]

Curând îţi voi spune finalul poveştii.

Vei fi surprins să afli adevărata identitate a şoferului tău.

Da, am alergat. El ştie totul, Margot.

Cum ? Habar n-am. Individul ăla are informatori pretutindeni.

Da, cineva de pe Acropole, sau chiar unul dintre servitorii mei.

El ştie că amicul tău e la Patras, chiar dacă nu-i ştie adevăratul nume.

Nu i-ai spus asta, nu ? Ai făcut-o ?

Eram sigur.

Ascultă, Margot.

Margot, te rog să asculţi !

Nu-mi place să spun asta, dar...

pleacă imediat. Da.

Nu lua niciun bagaj. Ai grijă, vei fi urmărită.

Ia autobuze, şi schimbă-le des.

Nu. Nu lua vaporul din Patras.

Ia un vapor spre insule şi fă o întoarcere.

La revedere, fata mea.

Succes, Margot.

În timp ce istoricii cântăresc consecinţele conferinţei de la Ialta,

aliaţii încercuiesc inamicul tot mai mult.

Ieri, 13 februarie 1945,

ruşii au eliberat Budapesta,

în timp ce în vest, armatele Aliate au mărşăluit

şi au traversat râul Meuse, pătrunzând în teritoriul inamicului.

Aşa că ultimele redute ale celui de-al treilea Reich se prăbuşesc

sub atacurile armatelor eliberării.

Unde e închisoarea ?

- Acolo, comandante. - Mulţumesc.

Santorini !

Ia-ţi lucrurile. Pleci.

Vino !

Iată-te !

Ţi-au spus cine te-a trădat, Rico ?

Nu, a fost un anonim.

O răzbunare personală, fără îndoială.

S-a rezolvat prin intervenţia d-lui Malfosse.

Hei, a trebuit să demonstrez

că ai rupt-o cu Mussolini în ‘38 şi ai ales exilul.

- Cunoşti deja regiunea, dle Malfosse ? - Nu, deloc.

Locul meu e pe Loara. Climatul blând din Anjou...

Nu m-am mai bucurat de el de 15 ani.

Când Margot mi-a zis să mă instalez aici,

în casa ei, chiar înainte de război,

eram epuizat moral. Nu aveam unde să mă duc.

Dar am prins gustul. Am devenit un ţăran sadea.

Afacerea cu pământurile ţi-a priit.

Uite, dle Malfosse, am găsit asta în baie.

Dar e o chestie tare drăguţă, dle ! Cum o cheamă ?

Mă numesc Margot Santorini.

Iar el, Rico Santorini. E fratele tatălui meu.

Şi tu, Malfosse Santorini ? Corect ?

Cu ea mă simt mai tânăr şi mai plin de viaţă, în fiecare zi.

Seamănă tot mai mult cu mama ei.

Margot s-a întors în urmă cu 2 ani. Mi-a lăsat-o pe cea mică...

A stat aici, cu noi, câteva zile în casa ei,

după care plecat.

3 luni mai târziu am primit o scrisoare de la Drieu La Rochelle.

A fost arestată de nemţi.

El a încercat totul. Zadarnic.

Ea dispăruse.

De ce ai lăsat-o să plece, Rico ?

N-am lăsat-o să plece, Raoul.

Am provocat-o să plece.

Trebuia să meargă până la propriile extreme,

chiar cu altul.

Din cauza altuia.

Dar desigur, un cuplu precum ea şi Boutros era nebunie curată.

Dar am crezut că era o nebunie necesară.

I-ai facilitat şi tu plecarea cu Boutros.

Da, aş fi putut să o opresc.

Fără îndoială...,

denunţându-l pe Boutros poliţiei.

Chiar m-am gândit la asta o clipă.

Mi-e ruşine s-o spun.

E ceva ce nu te-am întrebat niciodată.

Îl cunoşteai pe Boutros înainte de faimoasa noapte ?

În toate poveştile bune există un personaj care reprezintă soarta.

Boutros era soarta.

El a lovit în noi.

În acea noapte Margot şi cu mine am decis încă o dată să ne separăm.

Nu am mai avut nici puterea şi nici imaginaţia de a convieţui.

Nu am avut curajul să ne despărţim.

Noapte bună.

"... ne mişcăm în ritmul valurilor,

"străbătându-ne infinitatea în infinitul mării.

"Fericiţi să fugim dintr-o patrie a ruşinii,

"alţii simţind oroarea în inimile lor,

"iar alţii crezând a fi astrologi înecaţi în lacrimile unei femei,

"o Circe tiranică, învăluită într-un parfum periculos."

"... astrologi înecaţi în lacrimile unei femei..."

Lasă-mă să stau în camera ta, doar câtva timp.

Îţi voi explica.

Nu sunt tâlhar. Sunt pe urmele mele din motive politice.

Până şi engleza normală o înţeleg greu,

mai ales noaptea, cu un revolver în coaste...

Trebuie să vorbeşti mai rar.

Ce-ai spus ?

Nu sunt un tâlhar.

Sunt vânat din motive politice.

Sunt sindicalist.

Poliţia lui Metaxas e pe urmele mele.

Pot să mă mişc ?

Nu eşti franţuzoaică ?

Tata e francez.

Eu m-am născut în Austria.

Dar am trăit în Franţa.

Îţi povestesc viaţa mea ?

Cu o armă îndreptată spre mine, povestesc totul.

Soţul meu e diplomat italian.

- Italian ? - Da.

Oh, fir'ar...

S-a luminat de ziuă. Nu mai poţi pleca.

- Îl trezesc pe soţul meu. - Nu !

Ce îţi imaginezi ?

Că te vom da pe mâna poliţiei pentru că e italian ?

Ce crezi tu despre oameni ?

În orice caz, în situaţia ta,

nu ai de ales decât să ai încredere în mine.

Trezeşte toţi oaspeţii de la parter. Vreau să cercetez toate camerele.

Şi primul etaj.

Rico...

Vei crede că sunt nebună. E un bărbat în camera mea.

Deja ?

Rico, vorbesc serios. Poliţia lui Metaxas îl caută.

M-a văzut la fereastră şi a sărit în camera mea.

O femeie decentă nu ar trebui să locuiască la parter.

La Paris, dacă ai locui la parter,

ţi-ar afecta reputaţia.

Nu e vorba de reputaţia mea, ci de o viaţă de om.

Domnule marchiz ! Poliţia vrea să te vadă.

Mergi în camera ta. Mă ocup eu de acel domn.

Îmi pare rău, dar este însuşi dl Primoukis.

Chiar îmi pare rău.

Un om periculos. Înarmat întotdeauna.

Un agent al Cominternului. Numele lui e Nicolas.

Primoukis, nu-mi pasă dacă îl cheamă Stalin sau altfel.

Îţi spun, pe cuvânt, că nu e la mine în apartament. Ar trebui să fie destul.

- Dar... dle Santorini... - Marchiz de Santorini.

Sau Excelenţă, cum vrei.

Marchiz de Santorini, sunteţi italian ?

Un aliat împotriva comunismului.

Tocmai, dle Primoukis.

Nu e politicos să insişti.

Veţi căuta în locuinţa privată a unui aliat ?

Ba chiar a unui aliat diplomat ?

Dle Marchiz,

vă cer atunci să aruncaţi o privire în camera soţiei dvs.

Primoukis. Sugerezi că în camera soţiei mele

se află un bărbat, despre care nu sunt informat ?

Ar avea un amant ?

Putem arunca o privire, Primoukis, însă realizezi complicaţiile ?

Un moment, dle Marchiz.

Mult mai distins acum, fără tăgadă.

Ai permis de conducere ?

Am permis de conducere internaţional.

Te pricepi la mecanică ?

Sigur, am lucrat într-un garaj.

Atunci, va fi nemaipomenit.

Raoul Malfosse are nevoie de un şofer-mecanic.

Nu-i poate refuza nimic soţiei sale. O adoră tăcut de un an de zile.

Acest domn Malfosse are idei politice ?

Desfăşoară activităţi publice în Grecia, Siria şi Egipt.

În Franţa ar fi împotriva Frontului Popular,

dar aici, competitorii săi sunt germani, italieni, deci...

e mai degrabă antifascist.

Dar ca italian, de ce mă ajutaţi ?

Nu sunt italian. Mussolini e italian.

Eu nu sunt nimic. Sunt cosmopolit.

Un aristocrat lefter care s-a căsătorit cu o femeie frumoasă şi bogată.

Prea bogată şi prea frumoasă pentru mine, dealtminteri.

Îl ştii pe Valerie Larbaud ? E scriitor francez, preferatul meu.

Nu e nevoie să îl cunoşti pe Larbaud în meseria pe care o faci.

Politica e aridă, altfel nu mai e politică.

Ca să reuşeşti în politică, ai nevoie de ambiţie, perseverenţă,

gust pentru autoritate,

abilitatea de a trăda totul,

exceptând ideea ce-ţi făureşti despre propria soartă.

Asta merge în politica burgheză.

Burghezia nu are nevoie să se implice în politică.

Nu în mod direct, în orice caz.

Burghezii fac bani, iar bunurile circulă. E destul.

Ei găsesc oameni mărunţi, frustraţi, să facă politică în locul lor.

Ca Mussolini, de pildă.

La noi...

La voi, politica este tot treaba specialiştilor mic-burghezi.

Stalin este, la urma-urmelor, doar un fost seminarist...

Pentru mine politica nu înseamnă doar Stalin.

Înseamnă violenţă colectivă a oamenilor.

Ea întoarce cursul istoriei care e întotdeauna tiranic.

Voinţa de a pune conştiinţa împotriva resemnării,

cuvântul împotriva rugăciunii,

riscul vieţii împotriva certitudinii morţii.

Intră !

Mulţumesc, e bine.

Ţi-e foame ?

Protejatul tău ţi-a devorat micul-dejun.

O modalitate bună să slăbeşti.

Ai figura luminată. Foarte romantică.

Şi el..., arată mai bine fără mustaţă.

Ai fost minunat cu Primoukis. Fantastic.

Chiar dacă Boutros n-ar fi fost aici,

n-aş fi lăsat poliţia să scotocească în camera ta.

În fond, sunt secretarul Ambasadei.

Crezi că Malfosse ar fi fost la fel de înţelegător ca mine ?

Du-te acum.

Camera 717.

Ah, bună ziua, dragă prietene !

M-ai aşteptat prea mult ?

Margot era strălucitoare în dimineaţa aceea.

Fără îndoială nu ştia încă de ce.

Dar trupul ei trăda fericirea,

chiar înainte ca sufletul ei să ghicească motivele.

A aşteptat-o cu nerăbdare în Kifissia.

Telefoanele ei, pline de subânţeles, mă intrigau.

Îi pândeam BMW-ul...

Nu, era un cabriolet. Cord,

ultimul model.

BMW-ul era din 1935.

- Aşa crezi ? - Absolut.

Un Cord alb. Îl cumpărase în primăvara lui 1936.

Care e misterul ?

De ce a trebuit să te aştept departe de casă ?

Servitorii tăi nu trebuia să mă vadă că vin cu tipul ăsta.

Rico ştie despre această escapadă ?

Haide, Raoul, ce crezi despre mine ?

Asculţi toate bârfele care se spun pe seama mea ?

Raoul, îmi eşti prieten ?

Nu e nimeni în Atena pe care să-l întreb ce vreau să aflu de la tine.

D-na Santorini mi-a vorbit despre tine.

- Eşti bun mecanic ? - Destul de bun, cred.

Aş avea nevoie de tine pentru 2 săptămâni. Nu mai mult.

- Ţi-ar conveni ? - Perfect.

Peste 2 săptămâni şi eu trebuie să fiu altundeva.

Margot, mai bine te-ai întoarce acasă.

Nu vreau ca servitorii mei să te vadă chiar în ziua sosirii lui Boutros.

În regulă.

Mulţumesc.

Nu uita că luăm prânzul împreună !

Nu uit, Raoul.

Cu permisiunea dvs, aş vrea să-i mulţumesc d-nei Santorini.

Am nevoie de tine în 5 sau 6 zile. Maşina ta s-ar putea defecta, de pildă.

Trebuie să faci nişte cumpărături...

Va fi nevoie să împrumuţi Packard-ul de la dl Malfosse.

Conduc eu.

Trebuie să ajung în oraş, să contactez pe careva,

să cunosc situaţia.

Ca şofer, sunt în siguranţă.

Bine.

Ştiu că îţi place. E ca în filme.

Ciudat... În tinereţe, în Egipt, şi tata avea un Jaguar.

Nu eşti grec ?

Sigur, sunt grec.

Dar mama e franţuzoaică.

Tata avea o afacere de exporturi, în Alexandria.

Aici, vei mânca cu servitorii mei.

Aşa mă gândisem şi eu.

Nu există altă soluţie.

Unui bărbat ca tine probabil îi place egalitatea.

Egalitatea !

Egalitatea, dle Malfosse, nu e că mănânc împreună cu servitorii.

Ci dacă dvs aţi mânca alături de ei.

Ar însemna să nu mai folosiţi pronumele posesiv...

"servitorii mei", fiindcă nu vor mai exista servitori.

E aşa un nonsens ?

Şi, cam când va fi această societate idilică ?

De cât timp li se predică oamenilor principiile evanghelice ale creştinismului ?

Vom mai discuta despre asta peste 2000 de ani, dle Malfosse.

În aşteptarea evenimentului, îţi voi trimite valetul meu.

Te va conduce la camera ta.

Margot se va îndrăgosti.

"Se va îndrăgosti"...

Creştinesc, acest concept al căderii în păcat.

- Îţi vei pierde soţia ? - Nu mai e soţia mea.

- Nu am atins-o de secole... - De ce nu ?

Nu ştiu.

Mă uit la ea...

O găsesc drăguţă.

Dar imaginile nu-mi vin.

Nici cuvintele...

Faci dragoste cu imagini şi cuvinte ?

Sunt un italian rafinat, o ştii prea bine.

Da.

Voi lucra la vocabular.

- Te-ai căsătorit în Franţa ? - Da.

Vei divorţa ?

Probabil.

Te avertizez, să nu te gândeşti că mă iei de nevastă.

Nu mă interesează.

Banii sunt ai lui Margot, nu ?

Deci, vei fi sărac, cu atât mai bine.

Ador să plătesc bărbaţii cu care fac dragoste.

Atunci, trebuie să mă plăteşti mult, îngeraşule.

De ce ?

Fiindcă nu stau niciodată mult cu cineva.

Investiţiile pe termen scurt sunt cele mai oneroase.

Margot ?

Margot, e rândul tău. La ce te gândeşti ?

Atenţie: "Am obţinut minimul de putere necesar

"pentru a contra comunismul

"şi nu voi renunţa la ea

"înainte de a fi curăţat ţara de comunism

"şi a statornici o ordine stabilă."

Asta-i. Se pare, dle Von Pahlen,

că generalul Metaxas este ucenicul cancelarului tău.

Ba nu, dle Malfosse... Eşti orbit de pasiune.

Cancelarul Hitler n-a ajuns la putere printr-o lovitură de stat,

ci prin alegeri parlamentare libere şi corecte.

De fapt, lovitura de stat a lui Metaxas

a fost pregătită de aliaţii voştri englezi, nu de noi.

Dar voi sunteţi cei care vor profita de pe urma ei.

Franţa a parcelat Europa de Est şi Balcanii după cum a poftit,

de mai bine de 15 ani.

Franţa a câştigat războiul, dle Von Pahlen. Eei ?

Dar Franţa a pierdut pacea.

Aţi trăit neglijând

"butoiul de pulbere" care e Tratatul de la Versailles.

Vă interesează tratatul de la Versailles, d-nă Santorini ?

Sigur, dle Von Pahlen, trebuie.

- Ţara mea există datorită lui. - Sunteţi austriacă.

Da.

E bine că soţul dvs. nu e aici.

Ar face o scenă, dacă nu ca soţ, măcar ca diplomat,

fiindcă Ducele e foarte interesat de Austria.

Chiar prea mult.

[ger] Pentru integrarea popoarelor germane !

FARMACIE

Aici e...

- Trebuie să plec. - Să pleci ?

Am primit instrucţiuni. Trebuie să plec în străinătate.

Dar nu am avut răgaz să vorbim.

Am vorbit un pic, în prima noapte.

Picioarele tale erau îngemănate cu ale mele.

Ţi-am simţit şoldurile rotunde sub mâinile mele.

Zi-i mai departe, te rog.

Spune orice, te ascult.

Nu voi cunoaşte niciodată gustul gurii tale.

Michel...

Michel Boutros.

Primoukis îşi continuă ancheta.

E convins că m-am ascuns în "Acropolis" în acea noapte.

Interoghează personalul hotelului.

Nu trebuie să mai fii văzută cu mine niciodată.

Îţi voi cere să mai faci un lucru pentru mine.

Mâine dimineaţă vei merge la o adresă pe care ţi-o voi da.

E în Kolonakis.

Kalimera. [bună ziua - gr]

- Sunteţi Amalia Sefaris ? - Da.

Am auzit că trimisul de la Salonic a sosit cu bine.

Tsingos e bine ? A scăpat ?

Mi s-a spus: "Curierul de la Salonic a sosit cu bine".

Cel de la Salonic, într-adevăr,

dar scrisoarea din Lamia s-a pierdut.

Nu ştiu nimic despre... Tsingos.

Sarcina mea era doar să iau un plic pe care îl ţii aici.

Desigur, îmi pare rău.

Întrebarea mi-a scăpat.

Îţi voi da acel plic.

Amalia ?

Tsingos a locuit aici ?

Boutros e în garaj ?

Am hotărât să facem o petrecere surpriză la tine.

- Accepţi ? - Intraţi.

Bine aţi făcut.

- Bună seara. - Bună seara.

- Omagiile mele, doamnă. - Bună seara.

Bună seara, Dora. Ce drăguţă e.

Cine a venit cu ideea asta nebunească ?

Dacă cineva îl vede pe Boutros şi începe să clevetească, intrăm în belea.

Primoukis nu a renunţat.

A fost ideea lui Margot. A vrut să-şi mai vadă o dată protejatul.

Da, Boutros ne părăseşte. Dar nu bate toba.

Vei organiza plecarea.

Cum adică, eu ?

Margot a aranjat stotul, îţi va explica.

Mi-ar fi plăcut să îl întreb pe Rico.

Dar el pleacă mâine la Roma, cu ambasadorul.

Şi cu Dora Cooper, nu-ţi ascund nimic.

Păi,

cedez încă o dată dorinţelor tale.

Boutros va pleca mai devreme, pe jos, ca să nu atragă atenţia.

Îl vom lua de pe drum, la ieşirea din Atena.

La Delphi, ne va părăsi.

Vom veni înapoi împreună. Singuri.

Nu te juca cu sentimentele mele, Margot.

Cu ale mele mă joc, Malfosse.

Am paşaportul tău.

Amalia Sefaris e foarte drăguţă.

Am aranjat totul pentru plecare.

Malfosse ne duce la Delphi.

De acolo vei merge la Patras.

Zilnic sunt vapoare spre Corfou, încărcate cu turişti,

greu de supravegheat.

Am notat totul aici. Citeşti mai târziu.

Poftim.

Ar trebui să fii secretarul organizaţiei.

Ţi-ar plăcea să cunoşti gustul gurii mele, acum ?

Aş putea să te ascund.

Să te păstrez lângă mine.

Să te păstrez...

Să te păstrez...

Nu.

Mă iubeşti fiindcă plec.

Pentru că...

e ceva în mine...

care te depăşeşte.

Ai nevoie de o altă viaţă.

Nu de un amant.

Michel...

Michel.

Mi-ar plăcea să te păstrez.

Mi-ar plăcea să te păstrez.

Nu putem ?

Soseşti fără suflare, în picioarele goale

... şi totuşi, niciun bărbat nu lipseşte de pe terasă.

Dar bărbaţii nu mă interesează, Dora. Deloc.

Aveţi nişte figuri bizare. Despre cine vorbeaţi ?

Despre cine altul decât de Rico ?

Pleacă cu Boutros.

Abia l-am văzut,

dar el e tipul de om pe care ar trebui să îl recunoşti imediat.

Există.

Îţi iroseşti timpul cu mine, aşa cum ai făcut cu Staalbaum.

Cu Malfosse te vei plictisi.

Eşti făcută să te dăruieşti complet.

Pariez că Boutros nu te va iubi aşa de mult ca mine, dar...

te va iubi mai bine.

Comunismul nu este important. E doar un cuvânt.

Ştii ce face viaţa cu cuvintele.

Un bărbat puternic preţuieşte mai mult decât cuvintele care îl fac să trăiască.

Nu am fost prea capabilă să-l ajut. De ce mă simt apropiată de el ?

Îţi aminteşti, Rico ?

Îţi aminteşti, acum 2 ani, când a murit mama ?

Eram în Viena. Era în februarie.

Trupele lui Dollfuss au zdrobit miliţiile muncitorilor.

Nu înţelegeam mare lucru.

Dar am fost îngrozită.

Acum povestea capătă o semnificaţie.

Nu mi-ai spus-o niciodată.

Vezi ?

Ai păstrat acea amintire pentru Boutros.

Încă ceva. Îmi laşi nişte bani ?

Cât să pot recupera, şi să mă pot aranja cu Dora...

Da.

De acord.

Rico...

- Bună ziua. - Bună ziua, doamnă.

Avem o întâlnire cu dl Drieu, la ora 3.

Dl Malfosse.

- Mă duc să aflu, dle. - Mulţumesc.

Asta este casa Dorei Cooper.

Sunt bine aici, în aşteptarea morţii.

Nemţii au luat-o pe Dora într-un lagăr lângă Vittel.

În 1942 am reuşit să o scot afară.

Dora ţi-a spus despre arestarea lui Margot.

Cum a aflat ?

Oh, nu-mi mai aduc aminte...

Dar am făcut demersuri.

Am încercat să aflu. Nimic.

Dispăruse, dusă undeva în Germania.

Era frumoasă, nu-i aşa ?

Îmi amintesc de o flacără interioară.

O bucurie de viaţă încăpăţânată,

aproape disperată.

De ce a plecat ?

Dorea să viziteze pe cineva în partea cealaltă a Europei. Un grec,

un comunist, pe nume Boutros.

O fi fost arestată pe drum.

Ce ruină...

Prin 1934, eram fascinat de comunism,

exact ca cei 2 sau 3 bărbaţi pe care îi admiram.

După aceea mi-am schimbat vederile, din aceleaşi motive.

Aceleaşi motive negative.

S-a terminat acum. Nimic nu mă mai interesează.

De-altfel, chestiunea ne scapă.

Avansul comunismului în Europa

devine mai evident, inevitabil.

Stalin e obligat să străbată tot drumul, chiar acum.

Să ia tot ce America şi Anglia i-au acordat.

Niciun metru mai mult.

Priveşte Grecia din zile astea...

Comuniştii sunt striviţi, iar Stalin nu mişcă un deget.

Îl lasă pe Churchill...

Atunci, nu va fi nicio apocalipsă ?

Sigur că nu. Va fi doar politică.

Kalimera, d-ră !

Am o rezervare. D-ra Santorini.

Santorini Margot. Da, într-adevăr.

- Nu vă supără zgomotul ? - Nu.

Apartamentul dvs este la parter. Foarte zgomotos.

Nu-mi pasă, îl vreau.

Mulţumesc.

Tatăl tău comanda un batalion de partizani.

În vecinătatea Atenei. Am primit ordin de retragere.

Boutros nu a fost de acord.

S-a dus să vorbească la comandament

cu şefii Partidului.

La întoarcere, a căzut într-o ambuscadă,

pe drumul spre Dephi.

Primoukis...

Primoukis, un fost poliţist,

colaborator,

care lucra pentru britanici,

i-a scos ochii

înainte să fie executat.

Nu semeni cu tatăl tău.

Semeni cu mama ta.

Cât de mult îi semeni...

E incredibil.

Am crezut că o revăd, în acea zi de vară, acum 30 de ani.

M-a întrebat

dacă scrisoarea din Lamia sosise.

Aceea era parola.

Am văzut-o iarăşi în 1943.

A trebuit să o conduc la Tsingos.

A fost reţinută într-o razie, cu 2 zile înainte să meargă la el.

A dispărut fără urmă.

Tsingos era numele real al tatălui tău. Ştiai ?

Fiica lui Tsingos...

Incredibil...

"Deasupra satului, numai soarele era treaz la acea oră.

"La orizont, fierarii băteau pe nicovală o bucată de fier încinsă la roşu..

"Mai aproape de ei,

"tihna siestei,

"ce netezea viaţa oamenilor, le era complice."

"Se odihneau sprijiniţi unul de altul.

"Dorinţa care şi-a croit drum prin

"neliniştea sufletelor lor s-a dus, în fine, la culcare.

"Foamea lor voia să muşte.

"El şi-a desfăcut braţele.

"Florile şi-au ţinut petalele sus înainte să se ofilească.

"Minuni ale trupurilor...

"Minuni ale sufletelor încrâncenate.

"S-au înteţit până la extremităţile sânilor,

"până în vârful unghiilor,

"până în vârful limbii.

"În momentul în care plăcerea trecu prin pasajul ei misterios,

"s-au privit unul pe altul prin amurg.

"Cu pasiune frăţească,

"voiau să facă împreună acea călătorie prin infern,

"unde cei mai mulţi se părăsesc unii pe alţii şi se pierd."

revizuire text: theo-buzau@yahoo.com