Original subtitles

Maria, scumpo, îmi pare rău.

Să-i spui fetei noastre că tata o iubeşte foarte mult.

Ştiu că vei creşte o fată bună,

o poloneză,

o femeie poloneză.

În închisoarea belarusă,

m-au umilit pentru că eram polonez.

Mi-au insultat şi mi-au ridiculizat patria.

Credeam că patriotismul e o iubire pe care n-o poţi măsura.

M-am înşelat.

GRANIŢA POLONO-BELARUSĂ

Deschideţi portbagajul!

Dar e o călătorie diplomatică.

Vrei să te trimitem înapoi în Varşovia?

POARTA DE EST

Speram să nu revin aici.

E sălbăticie.

Şi se spune că Belarusul e Silicon Valley din Europa de Est...

Am mai fost consul în Belarus.

Când aveam încă ambasador aici.

Tensiunile s-au amplificat

şi relaţiile diplomatice s-au mai răcit.

Condiţiile sunt rudimentare. O să vezi şi tu.

Europa? Ce Europă?

- Ce vrei? - Apă, te rog!

Poţi să iei, dacă vrei.

Nu, mersi.

Mersi.

Trebuia să fiu în Paris acum.

Să-mi înmoi croasantul în cafea.

Să admir elegantele femei pariziene.

Mai avem doar apă.

O iau oriunde ca să-mi ştiu priorităţile.

Se ţin de noi afurisiţii!

KGB?

În Belarus, e KGB. În Rusia, e FSB.

Nu ne simţim niciodată singuri aici.

Bine ai venit în Belarus!

MINSK, BELARUS

- Aici e? - Da.

Ar încăpea şi ONU aici.

Cam întunecat.

Bună dimineaţa!

Sunt Derda-Lecki, delegat.

Ewa Zagorska, consul pentru polonezii din Est.

Olaf Klemensiewicz, consul pentru asistenţă consulară.

Încântată de cunoştinţă. Dna Helena Jankulowska,

şeful securităţii.

Bună!

Urmaţi-mă!

Bine aţi revenit, domnule!

Aici este.

Mulţumesc.

Tu cine eşti?

Zagorska, un nou consul.

Niedzwiecki.

Condoleanţe.

Presupun că a ajuns şi înlocuitorul meu.

Da, Olaf Klemensiewicz. Am venit împreună.

Trebuia să vin să iau lucrurile soţiei mele.

Îmi pare foarte rău.

KALININGRAD, RUSIA

Poliţia a închis ancheta. Concluzia oficială e sinuciderea.

Iubirea vârstele supune,

Dar pentru-o inimă...

... fecioară

E-asemenea unei furtune

Cu ploi în câmp de primăvară.

Alexei...

Fiul meu...

Îţi plăcea Puşkin.

Îţi citeam "Evgheni Onegin" când te puneam la somn.

Da.

Iubirea vârstele supune.

Dar în faţa morţii...

... toate vârstele...

... se predau în cele din urmă.

Nu sunt neapărat mulţumit

că a fost trimis cineva fără experienţă ca să lucreze în ţara asta.

Am mai lucrat la ambasade.

- În Argentina, în Venezuela... - America de Sud e o altă poveste.

Învăţ repede.

Sper.

Să nu te împrieteneşti cu nimeni.

Pereţii aud. Înţelegi?

Nu ne facem prieteni în baruri, în cluburi sau online.

- Te-ai născut în Kolo, nu? - În Klodawa.

Aşa. Scuze...

Am fost acolo o dată.

Aveţi o biserică ortodoxă frumoasă.

E în Uniejowice, cred.

Înainte de a te apuca de treabă,

te rog să te cazezi la reşedinţa dată.

Scanăm apartamentele cu detectoare diverse.

Nu încălcăm intimitatea, vrem doar să fii în siguranţă.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

De când lucraţi la ambasadă, domnule?

În primul rând, nu sunt "domn". Sunt Michal.

În al doilea rând... Păi... Sunt de ani buni aici.

Am venit din Polonia pentru puţin timp şi am rămas.

Aţi plimbat şi consulul precedent?

Da, câteodată.

Nu poţi avea încredere în străini.

Dacă vine un taxi,

urcă oamenii, şi bam!

Dispar.

- Serios? - Da.

Recent, un om de afaceri.

Voia să-l ajute ambasada cu nişte afaceri legale.

Voia să se întâlnească cu reprezentantul nostru comercial

şi, ca să vezi...

N-a mai venit, n-a mai răspuns la telefon.

Lucrurile sunt în camera de hotel, asta înseamnă că a dispărut.

S-a întâmplat cu mult timp în urmă?

Acum vreo trei zile.

O duceam pe Jankulowska la întâlnire, era ofticată că n-a venit.

Aţi anunţat poliţia, nu?

O să te obişnuieşti.

Nu poţi avea încredere în nimeni.

Fiecare nou-venit nu e doar străin, poate fi şi spion.

Dacă oamenii de aici se obişnuiesc cu tine...

- Te urmează... - În iad?

În Siberia.

Un om e ca un motor de căutare.

Poţi obţine orice informaţie,

dacă ştii unde să cauţi.

Ce-i, târâtură?

Pe cine ai în Minsk?

Nume!

Te întreb politicos.

Deocamdată.

Cu cine lucrezi?

Masha şi Ursul.

Ridică-l!

Îţi vom arăta

cum funcţionează nervul care leagă ochii şi curul tău.

Bună dimineaţa, dnă consul!

- Bună! - Bună! Etajul opt.

Uşa era deschisă.

Am auzit un zgomot.

Te pot ajuta cumva...

Nu, mulţumesc.

Ştiu să ascult.

Ewa...

Bei ceva cu mine?

Asta a mai rămas din noi.

Câteva cârpe şi chitanţe îndesate în buzunare.

Mai vreau.

Mulţumesc.

Durerea are multe faţete.

Stai! Durere?

Cum a putut să-mi facă asta?

O urăsc.

Pawel?

Ce e?

- Ai un minut? - Spune.

Ai trimis pe cineva aici?

Cine?

Serios?

Ţi-aş fi spus.

Chiar aşa?

De ce mă întrebi, dacă nu mă crezi?

O să aflu oricum.

Bună!

LOGIN: SOROKINA PAROLA: ********

Se vede ceva.

Trimite pe cineva de la Institutul Nuclear.

O să avem nevoie.

Sunt aici.

Telefonul pe care îl ai acum are un număr localizat.

E setat pe Canada.

- Bine. - "Nu mă lovi" e expresia de siguranţă.

Dacă o spui, toţi agenţii din zonă vor veni.

Eşti compromisă şi trebuie să te retragem.

Am înţeles. Şi Skiner?

Spune-mi dacă ai aflat ceva.

Consulul Niedzwiecka a avut o aventură.

Am găsit în telefonul soţului un video în care făcea sex cu cineva.

I-a fost trimis incognito chiar înainte ca ea să moară.

Cred că a fost şantajată.

Se poate.

Poate voiau s-o folosească, dar n-au reuşit.

Vor încerca şi cu altcineva.

Tu caută informatorul.

Şi Skiner?

E pe mâinile lui Kozlov.

NU MĂ RĂNI, TE ROG

Dacă am înţeles bine, vrei să-ţi recuperezi spionul.

Un om de afaceri polonez.

Da.

Recunoaşteţi că e spion.

Altfel, nu v-aţi fi mişcat până aici.

Ne pasă de fiecare cetăţean polonez.

Serios?

Atunci, de ce repatriaţi cadavrele

polonezilor care au murit în exil doar în Vest?

Au murit şi în Est destui.

Poate, pentru că, din UK, vorbim despre câteva cadavre.

Din Rusia, ar trebui să repatriem sute de cimitire întregi.

Bine spus.

Rusia e o ţară enormă.

Oamenii dispar la fel de uşor cum cade părul din cap.

Ne-aţi dat înapoi un om valoros la ultimul schimb.

Valoros?

Nu v-aţi grăbit să-l recuperaţi.

Pentru că e rus.

Iar eu, un general belarus umil,

i-am dat şansa de a-şi recâştiga libertatea.

Nu mai aveţi pe nimeni valoros.

Skopintsev a fost ultimul.

Putem plăti.

Îmi place simţul umorului.

Din fericire, aveţi ceva de care suntem interesaţi.

Coridorul Suwalki.

Trebuie să şi râdem. Să ne întoarcem la treburile serioase.

Generalul Fiodorov trăieşte în Kaliningrad.

Cu soţia şi cu copiii.

Şi-a cumpărat mobilă recent

şi îi trebuie viză poloneză ca s-o aducă acasă.

Trebuie să recunoaşteţi că e inuman

şi că trebuie să se schimbe.

Înţeleg, dar vedeţi, dle general...

O asemenea autostradă poate fi folosită pentru transportul de mobilă,

dar şi pentru rachetele Iskander cu focoase nucleare.

Coridorul Suwalki e teritoriu polonez.

Nu ne dăm acordul pentru o astfel de autostradă.

Mai avem o ofertă.

Reintroduceţi traficul de frontieră.

Vom prezenta propunerea domnului prim-ministru

şi vă vom comunica decizia.

Bun. Eu nu mă grăbesc.

Timpul e un construct, se pare.

- Sănătate! - Noroc!

Când vrei să vorbeşti cu prim-ministrul despre traficul de la frontieră?

- Mâine, poimâine? - Încerc să trag de timp.

Ai altă idee?

Cu cât Skiner stă mai mult la ei,

cu atât creşte probabilitatea ca el să înceapă să vorbească.

Ori îl salvăm, ori...

... îl eliminăm noi înşine.

Băga-mi-aş!

Dacă o dă de gol?

Doamnă, documentele pentru semnătură.

- Adu-mi aminte când mă întorc. - Bine.

Inka...

Am găsit-o în sertarul biroului.

Mă gândeam că o vrei.

N-am cunoscut-o niciodată.

Mersi.

Era un om bun.

Dar un pic nefericită, probabil.

Părea fericită în ultimele săptămâni.

Credeam că are o relaţie.

Cineva de la ambasadă?

Greu de spus.

Hai, o să întârziem!

În ţara asta,

polonezii sunt o minoritate.

Dar n-a fost aşa mereu.

Acum, este.

Deşi nu suntem chiar aşa de puţini.

Datorită unor oameni ca Jan Drawicz,

oameni cu inimă mare, rezilienţi,

curajoşi,

noi, polonezii din ţara asta,

avem dreptul de a ne simţi o naţiune măreaţă.

Jan, hai pe scenă!

După ce a ieşit din închisoarea belarusă,

Jan s-ar fi putut întoarce în Polonia.

Dar a decis

să rămână cu noi. Cu soţia şi cu alţi polonezi, în Est.

Eroul nostru.

Când eşti în închisoare,

îţi pui tot felul de întrebări.

"De ce fac ce fac? Merită să luptăm pentru drepturile noastre?"

"Ce înseamnă Polonia?"

Pentru mine, Polonia înseamnă soţia mea.

Fiica mea, care se va naşte curând.

E patria mea.

Mulţumesc pentru susţinere,

pentru urări, pentru rugăciuni.

Mulţumesc.

- De la ambasadă, cu toată aprecierea. - Mulţumesc.

Ne bucurăm că eşti din nou liber.

Ce sensibil! Nu-l suport. Mă duc să văd ce mai este.

Lemanski. Şef al Asociaţiei Polonezilor din Est.

Sunteţi noul consul, doamnă?

Da. Zagorska.

Văd că aţi făcut cunoştinţă.

Îl ştiu pe Klemens de la primul său mandat.

Are un băţ extraordinar de lung înfipt în fund.

Scuzaţi-mi francheţea, dar aşa suntem noi aici.

Mai bine aşa decât toate jocurile.

Apreciez deschiderea ta.

Vom ţine legătura cu privire la o problemă legată de bani.

Din păcate, suntem cam strâmtoraţi.

Aşa este. Cred că pot să te ajut.

Există o oportunitate de a obţine mai mulţi bani.

Mă puteţi căuta oricând.

Multe emoţii.

- Scuzaţi-mă. - Desigur.

Un văduv.

Şef al asociaţiei.

Bon appetit!

Nu e pentru mine.

Trebuie s-o ducem acasă pe Maria Drawicz.

Bine.

Mă ocup eu, bine? Rămâi.

- Serios? - Da, nicio problemă.

O să vină curând, nu?

E ultima lună.

Mereu delimitează zona când vin ăia mai şmecheri.

Petrec la hotelul Toledo. Kozlov şi toţi şefii KGB.

De obicei, cu ruşii.

Hai să-ţi arăt ceva!

Ia-o înainte!

KALININGRAD, RUSIA

Să dormi măcar un pic.

N-o să mai dorm niciodată.

Suntem doar noi doi acum.

Ţine minte.

Spune-mi.

Se întâmplă ceva la Toledo.

Ar trebui să fie o întâlnire între cei de la KGB şi cei de la FSB.

Asta ar putea fi.

Ai fi putut să-mi spui.

Nu te-am trimis să afli unde îşi ţin petrecerile,

ci să găseşti informatorul.

Dacă vine şi Kozlov?

- Aş putea... - Nu, nimic.

E teritoriul KGB. Prea riscant.

- I-aş putea pune microfon... - Nu.

Am afla unde e Skiner.

Concentrează-te pe misiunea care ne costă o avere, bine?

Am înţeles.

HOTEL TOLEDO, MINSK

Drawicz. Mi s-a spus să vin aici când ajung.

Da.

Aşa e.

Camera 302.

Nikita Samilov.

Se poate?

Da.

Eşti de la KGB sau de la FSB?

E plin de ei pe-aici.

Cât despre mine,

eu n-am reuşit să intru în echipa de securitate,

aşa că sunt tipul de la IT.

Beau şi eu ce bea doamna.

Eu sunt Katya.

- Stai aici? - Da.

Dar m-au mutat la alt etaj.

Şi eu.

De ce au nevoie de trei etaje?

Pe bune, trei?

Al treilea, al patrulea şi al cincilea.

Cineva e infatuat.

Foarte infatuat.

Eşti gata?

Treci prin bucătărie.

Intri în sală şi începi să serveşti oaspeţii.

Şi apoi te întorci. Ai înţeles?

Du-te!

Dle general Kozlov, sănătate!

Îl văd.

Revin imediat.

Îmi comanzi ceva de băut?

Va lovi Varşovia în mai puţin de trei minute.

Chiar dacă sună sirenele, presupunând că reuşesc s-o detecteze,

până se trezesc, tot oraşul va fi ras de pe faţa pământului.

Cu ce ocazie?

Ca mulţumire că m-ai scos din închisoarea poloneză.

Nu e voie. Etajul e închis.

- Ce etaj e ăsta? - Cinci.

Rahat!

Îmi pare rău, din reflex.

Aveam camera aici.

Scuzaţi-mă.

Dar, tovarăşe general, nu vă prea grăbeaţi să vă salvaţi omul.

Mă grăbeam, dar o luam încet.

Ce nu ne omoară ne întăreşte, Skopintsev.

În cinstea călătoriei.

Ofiţeri, vechi amici, în cinstea doamnelor şi a vagabonzilor!