Original subtitles

BLUGI SOVIETICI

Am căutat peste tot. Nici urmă de blugi.

Cineva i-o fi anunţat că venim şi au ascuns totul.

Trebuie să căutăm mai temeinic.

Cu cât plecăm mai repede de aici,

cu atât mai mici sunt şansele să fii închis.

Pleacă tu.

În calitate de coordonator al operaţiunii, vă ordon să plecaţi.

Maris, adună-te!

M-am săturat de ordinele tale.

Eu sunt anchetatorul, nu tu.

Îmi asum toată responsabilitatea şi îi raportez eu însumi lui Berzins.

Bine, plecăm.

- Rămânem. - Urcaţi-vă în maşini!

Au plecat.

Au plecat...

Auziţi! Au plecat!

Au plecat! Gata!

Da, au plecat.

- Uită-te şi tu! - Au plecat!

Toţi care lucrează la croitorie,

dintre pacienţi sau din personal,

şi toţi cei implicaţi în orice fel

vor raporta pe rând la biroul directorului spitalului.

Nimeni nu pleacă din spital până nu vă anunţăm noi.

Ai grijă să nu discute între ei!

Aşteptaţi-vă rândul în linişte!

Pacientul prezintă semne de depresie, lipsă de speranţă, tendinţe suicidare.

Ai observat ceva ciudat în spital sau în curtea spitalului?

Nu.

Ce ştii despre blugi?

Ştiu multe despre blugi.

Sunt o conspiraţie masonică globală.

Prima pereche a fost făcută de un croitor evreu născut în Riga,

Jacob Davis, pe numele său real, Iacob Iafus, în 1873.

- Unde? - În America.

- În America? - Da.

Deci de ce ţi-e frică?

Măcar îţi doreşti ceva?

Da...

Să mor.

- Unde se mai fac blugi? - În toată lumea.

- În toată lumea? - Da.

În toată lumea... Dar în Letonia sovietică?

- Eu nu am auzit. - Serios?

Şi aici, la spital?

Aici, la spital? Aici e bine, ne dau de mâncare, totul e bine.

Nu se fac blugi aici?

La spital?

- Aici? - Aici, la spital.

- Nu se fac aici? - Blugi?

Da.

Cred că e nebun.

Nu-ţi mai doreşti şi altceva, doar să mori?

De ce ai degetele albastre?

Îmi place să strangulez găini.

- E de la ficat. - Asta ai mâncat la prânz?

Nu, e din cauza ficatului meu.

Mă dau pe mâini cu mineral cameleonic.

Cu ce?

Permanganat de potasiu. Cristale Condy.

Mă excită. Mă face tare ca piatra.

Simţi mai intens. Să-ţi arăt.

Nu. Mulţumesc.

Nu e nevoie.

Următorul.

Ce-ai păţit la ochi?

Mie poţi să-mi spui.

Ştii că te pot ajuta.

M-am lovit de tocul uşii.

Sunt neîndemânatic.

Am înţeles.

Bine. Poţi pleca.

Îmi cer scuze dacă te-am stresat.

Pot să plec?

Mulţumesc.

- Da? - Ce faci?

Nimic.

S-a uitat la tine şi s-a speriat.

Tov. Trekteris, este o persoană extrem de tulburată.

Ieşi din birou!

- Tov. Trekteris... - Afară!

Mă chemi dacă ai nevoie de mine.

Te voi ajuta. Îmi cer scuze pentru...

Stai jos.

Nu, nu...

Eu sunt un om în vârstă...

Am obţinut numeroase reuşite în cariera mea. Nu...

Tov. Strautmanis...

Te rog să iei loc.

Am ajuns la apogeul carierei, aşadar nu cred că...

Acum!

Acum te rog să-mi spui tot ce ştii.

Pot să-ţi spun că am muncit din greu toată viaţa

pentru binele patriei-mamă.

De când sunt directorul spitalului, nu au existat plângeri.

Dimpotrivă, am primit patru medalii

pentru că am depăşit producţia de uniforme.

Acum mă ocup de această situaţie.

Nu-mi doresc decât ca infractorul sau infractorii să fie prinşi.

Trebuie să fie prinşi şi pedepsiţi aspru.

Am o soţie...

Am un copil.

Am...

Am o familie. Îi iubesc foarte mult.

Îmi iubesc şi patria foarte mult. Poate mai mult decât familia...

Bine, cheamă-l pe următorul.

Cine ţi-a spus despre producţie?

Există vreo dovadă? Te pot ajuta.

- Dacă te pot ajuta cu ceva... - Ajunge pentru moment. Mulţumesc.

Feodorov a dat foc la blugi.

A sunat directorul?

- Încă nu. - Bine.

Poţi afla cumva ce se întâmplă acolo?

Trebuie să aşteptăm cuminţi.

Poţi face ceva?

Cred că e mai bine să o luăm pe căi diferite.

S-ar putea să ne ia în vizor şi nu aş vrea să o păţeşti şi tu.

Maris o să găsească blugii până la urmă.

Apoi vor veni după noi.

Vom face puşcărie. Vrei să faci puşcărie aici, în URSS?

Înţelegi că e grav, Tina?

Mai bine te întorci în Finlanda.

Întoarce-te tu în Finlanda!

Eu nu plec nicăieri.

Încetează cu porcăriile astea, cu grija de "familie"!

Îţi vezi numai propriul interes!

Şi tu nu zici niciodată nimic!

O să plec.

Oare ne vom mai revedea?

Da.

Bineînţeles.

În Finlanda.

Da.

În Finlanda.

Răspunde, te rog eu!

Alo?

Eu sunt.

Emils, ce se întâmplă?

Te-am tot sunat, nu răspunzi. Nu-mi spune nimeni nimic.

Ascultă-mă cu atenţie!

Porţi pantalonii ăia?

Care pantaloni?

Da. De ce?

Dă-i jos în clipa asta!

De ce?

Am zis să-ţi dai pantalonii jos!

Sigur, e o idee minunată...

Dă-i jos!

Oare n-ai stat cam mult cu pacienţii tăi?

Taci şi ascultă-mă!

Apoi...

În bufet e un set de chei de rezervă de la maşină.

Ia-le şi vino cumva la spital,

şi du maşina undeva departe de aici.

De ce nu faci tu asta?

Fiindcă nu ne lasă să ieşim de-aici!

- Şi încă ceva... - Ce?

Ia toate lucrurile alea, ştii tu care,

bagă-le în cutii şi ascunde-le...

Ce cutii? N-avem cutii!

Pune-le în cearşafuri, ascunde-le!

Cum adică? Ce anume să fac?

Ce...

Ce cauţi aici?

Cum adică?

Nu ştii că biroul meu este folosit pentru nevoile dragii noastre patrii?

Intră!

Scuze de deranj.

Stai jos!

Strautmanis vorbea cu cineva la telefon.

Ai auzit despre ce vorbea?

Nu.

Crezi că e implicat?

Da, cred că e implicat. E evident. Trebuie să-l interoghezi.

L-am interogat deja.

El supraveghează tot ce se întâmplă în spital.

Mai interoghează-l o dată! Pune presiune!

Stai jos.

Am căutat de două ori deja prin spital şi nu am găsit nimic.

Eşti sigur că i-ai văzut?

Da, sunt sigur.

Nu am halucinaţii.

Eu sper

din tot sufletul

să fie adevărat.

Pot să plec?

Da.

Cum ţi se pare sistemul de sănătate, Renars?

Ai ceva de reclamat?

Îţi dai seama că nu am făcut nimic greşit, nu?

Nu mă ai cu nimic la mână.

Aşa este.

Nu există dovezi.

Încă.

Noi doi ştim foarte bine că tu ai fost.

De aceea am vrut să vorbesc cu tine.

Sunt la un interogatoriu. Dă-i drumul!

Da. Dar de data asta, ai putea să mă interoghezi tu pe mine.

Sunt convins că vrei să ştii cine te-a turnat.

Se vede că vrei.

La început am crezut că o iubeşti cu adevărat pe Tina.

Apoi m-am mai gândit puţin.

Când un om iubeşte,

nu-l pune pe cel iubit în pericol atât de mare.

Cu atât mai puţin, pentru propriul interes.

Tina a dat de belea.

A fost în mare pericol.

Ce bine că a fost deşteaptă şi mi-a spus totul!

Despre capse, nasturi, de unde se cumpără...

Cum se distribuie marfa la toneta de îngheţată de la ceasul Laima.

Şi tot restul.

Nu te cred.

Singurul lucru care m-a surprins

a fost cât de repede a fost dispusă să coopereze.

Nu te cred.

Treaba ta ce crezi.

Dar să ştii că Tina îşi va prezenta spectacolul la Moscova.

În timp ce tu vei rămâne aici,

continuând să nu mă crezi.

Ai terminat?

Poţi să pleci.

Îţi dai seama că,

dacă nu cumva vrei să-ţi petreci restul vieţii aici sau la puşcărie,

trebuie să-mi spui totul, până nu găsesc eu blugii, nu?

Doar asta te mai poate salva.

Chiar nu înţeleg despre ce vorbim.

O să spui toate bancurile la închisoare.

Dacă o s-o tot facem pe nebunii, sunt şanse să...

Sunt şanse să ne lase să rămânem aici.

Dar dacă află cumva că unii dintre noi sunt sănătoşi,

ne vor deporta şi o să trăim printre urşi polari...

Sau cu Chukchi din Siberia.

Maris ăsta e mare dobitoc, aşa-i?

Cineva ne-a dat în gât, nu ştiu cine.

Or să ne prindă.

Auzi!

Ai idee cine?

O fi fost unul dintre oamenii mei. De afară.

L-or fi arestat şi o fi cedat.

Cel care a adus materialul?

- Or să ne prindă... - Nu ştiu.

- Fata? - N-a fost ea.

Or să ne închidă...

Eşti închis deja!

Ar fi putut fi oricine de aici...

Poate Feodorov.

Nu, nu.

- Maris ştie foarte multe. - Or să ne prindă.

- E cineva de afară. - Or să ne închidă.

Facem cum a zis profesorul.

Nu uita că eşti nebun!

Or să ne prindă... Da, or să ne prindă...

Dacă nu taci, jur că te strâng de gât!

Or să ne închidă...

Or să ne prindă...

Să ştii!

"Şi spune-i de întâmplările, mari, mici Ce-nrâurit-au..."

"Restul e tăcere."

Unde e steaua noastră?

Uite-o!

Bravo! Bravo! Felicitări! Am rămas fără cuvinte.

Nu plecaţi, domnilor. Rămâneţi aici!

Veniţi încoace! Hai!

Vino şi tu aproape de actori! Haide!

- Bravo! Bravo! - Te rog!

Avem veşti excelente!

- Nadejda! - Nu, spune-le tu.

- Te rog. - Spune-le tu!

- Spune-le tu. - Dragi prieteni!

Îmi face mare plăcere

să vă anunţ că, după premiera de la teatrul nostru,

spectacolul va ajunge în capitală!

Mergem la Moscova!

Ce e? De ce nu te bucuri?

- Mă bucur. - Aşa!

Mă bucur...

Of... Nu ăsta.

Să bem şampanie!

Salut!

Trebuie să vorbim.

Nu vezi că am treabă?

Văd, dar chiar trebuie să vorbim.

Am spus "nu".

Lasă-mă!

Raisa!

Marş!

S-a terminat, să ştii.

Am renunţat.

Putem vorbi, te rog?

- O ţigară. - Mersi.

Trece timpul.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău că m-am purtat aşa de urât cu tine.

Iartă-mă.

Ştii că te iubesc.

Ştiu şi că tu mă iubeşti.

Suntem suflete-pereche.

- Chiar ai renunţat? - Da.

Şi din ce-o să câştigi bani?

Am nişte economii.

Şi sunt antrenor.

Te iubesc. Te iubesc!

Mi-e dor de tine.

Şi mie.

Şi ce-o să facem?

- Trebuie să discutăm un lucru. - Eu o să plec.

Pa!

Trebuie să discutăm o chestie.

Te rog...

Poţi să duci nişte bani la Moscova, la unchiul Mitia?

- Doar... - Lasă-mă!

- N-are cine s-o facă. - Ia mâna de pe mine!

Raisa! Raisa!

Dragi prieteni...

Vă invită...

Mîrza...

Continuă!

"Dragi tovarăşi..."

"Cu mare plăcere vă invit la sărbătorirea unui moment special,"

"pentru primirea unui premiu."

"Am primit medalia pentru realizarea planului cincinal."

"Suntem mândri de asta."

"Foarte".

"... foarte mândri de asta, şi noi, şi patria-mamă,"

"care ne conduce cu paşi repezi către comunism."

"Reuşita noastră este un pas mic către marele progres comun."

- Ai scris tot? - Da.

Crezi că e bine aşa? Poate să adăugăm nişte epitete?

Nu-i nevoie.

Îmi trebuie un costum nou.

Mă ajuţi tu?

Da.

Şi îi voi invita pe toţi din raion.

Mîrza!

Invită-i pe toţi din raion, oraş, de la televiziune şi ziare.

Toată lumea trebuie să vadă!

Draga mea!

Aruncăm fanioanele!

Aruncăm stelele mici!

Să rămână pe perete doar steaua mare!

Te ascult, Andrei Aloizovici.

Lasă-mă 24 de ore şi o să...

Dacă nu găsesc infractorii sau blugii, îmi dau demisia

şi voi suporta pedeapsa.

Toată viaţa am lucrat în organizaţia asta şi pentru dumneata.

Ştii bine asta.

Vrei blugii ăia.

Şi eu ţi-i voi găsi.

Bine.

El tratează oamenii bolnavi psihic ca pe prizonieri. Şi oamenii suferă.

În calitate de curator cultural, şi-a depăşit cu mult atribuţiile.

Pare să fie o răzbunare personală.

I-am acordat o zi.

După aceea, îl las pe mâna ta.

- Să-l acoperi, da? - Da.

De ce nu ţi-ai pus smântână?

- Valentina! - Nu, mersi.

Nu-mi place smântâna.

Da... Mie-mi place.

Mi-am adus aminte de ceva.

- Să-ţi spun acum sau mai târziu? - Zi acum.

Într-o zi, unul dintre pacienţii noştri...

alerga prin curte în blugi.

Am desfăşurat o anchetă temeinică şi i-am pus pe toţi să-i probeze.

Numai lui Feodorov îi veneau.

Croiţi pe el, nu alta!

Atunci n-am acordat mare atenţie.

M-am gândit să anunţăm miliţia.

Dar Feodorov i-a luat şi le-a dat foc în faţa pacienţilor.

Feodorov mi-a spus că dumneata le-ai dat foc.

Sigur că da...

Ce era să zică?

Ar spune orice, că vrea să-mi ia locul.

Altceva?

Pacientul acela e din departamentul lui Feodorov.

Deci blugii de acolo sunt.

Feodorov a promis că-l ajută să-şi îmbunătăţească memoria.

Drept urmare, bietul om e electrocutat în fiecare zi

şi acum probabil că este complet lobotomizat.

- Serios? - Sigur că da.

O asistentă a fost la el acasă.

A zis că e plin de obiecte din vest.

E înnebunit după astea. Are până şi un mixer!

Mulţumesc, tov. Strautmanis.

Sper să-ţi fie de folos cumva ceea ce ţi-am povestit.

Tu înţelegi foarte bine şi ştii ce ai de făcut, desigur...

Voiam doar să-ţi spun că Feodorov n-o să te lase-n pace.

- Mersi. - O să tot încerce să-ţi fie prieten.

Fir-ar...

Mai repede!

Alo?

Bună ziua!

Îmi poţi face legătura, te rog, cu regizoarea spectacolului "Hamlet"?

E prin preajmă?

Cine o caută?

Sunt de la ziar, legat de un interviu.

Renars?

E acolo?

Nu, s-au dus toţi la cafenea.

Spectacolul Tinei va ajunge la Moscova.

Sărbătoresc.

Vrei să-i laşi un mesaj?

Alo?

Nu.

Hai!

Ia-o înainte!

Mergi, mergi.

Stânga aici.

Vrei o ţigară?

Renars, vreau doar să vorbim.

Neoficial, ca să zic aşa.

M-am tot gândit la ultima noastră conversaţie.

Ştii că eu vin de la orfelinat?

Nu-mi cunosc mama, nici tatăl.

Ştiai asta?

Nu ştiam.

Dă-mi şi mie una.

Ştiu că mama ta a fugit şi n-a mai dat niciun semn de viaţă.

Apoi tatăl tău a murit.

Înţeleg.

Înţeleg cum te simţi.

Să ştii că...

Renars, noi doi nu suntem aşa de diferiţi.

Singura diferenţă dintre noi...

... e că tu ai reuşit

să trăieşti iubirea adevărată...

Încrederea...

Viaţa adevărată.

Ai trăit toate astea, iar apoi le-ai pierdut.

Te-ai încurcat cu cine nu trebuie.

Într-un fel, e mai rău decât să copilăreşti la orfelinat.

Ştii că eu mereu am încercat să te ajut...

Să te aduc pe calea cea dreaptă. Dar tu mereu ai ales drumul greşit.

Renars?

Ai un singur om apropiat.

Pe bunica ta.

M-am întâlnit cu ea.

Am vorbit.

I-am promis că voi vorbi cu tine.

Aşa că asta fac acum, îmi ţin promisiunea.

Câţi ani are?

Renars, chiar vrei să-ţi petreci zece ani aici?

Şi pentru ce?

Din cauza unei fete care te-a înşelat?

Renars, eu chiar nu vreau să te ţin aici.

Dar...

Eu nu te pot ajuta dacă tu nu mă ajuţi pe mine.

Gândeşte-te. Gândeşte-te bine!

Auzi...

Eşti bine?

Hei.

Mă auzi?

Chiar trebuia să te îmbraci aşa?

Tu mi-ai spus că trebuie să par foarte convingătoare.

Nu aşa ai zis?

Ăsta chiar e locul dumitale, tinere?

- Da. - Eşti sigur?

Pot să văd biletul?

Îmi arăţi şi paşaportul?

Arată-mi paşaportul!

- Str. Gagarin nr. 27? - Locuiesc cu mama.

Foarte bine.

La revedere!

Treci înapoi în cabinet!

Ce faci?

- Dă-mi drumul! - Ce faci?

Dă-mi drumul!

Tov. Trekteris...

Tov. Trekteris, am ceva de raportat.

Voiam să vă spun că bietul pacient

despre care v-am povestit ieri... a murit.

Da, dar a fost un accident.

- Incredibil... - Ce e, Strautmanis?

- Cu alte cuvinte... - Ce e?

Eu am spus de la bun început că n-o să termine cu bine.

Acum, când aţi venit să anchetaţi, moare singurul martor.

- Coincidenţă? - Culmea!

- Nu cred. - Te rog, încetează cu circul ăsta!

Cine i-a prescris electroşocuri?

S-a decis în consiliu! Toţi mi-au sprijinit propunerea.

Erai şi tu acolo! Nu-i corect să dai vina pe mine!

- Du-te în cabinetul tău! - Tăceţi amândoi!

Dar dacă sunteţi amândoi vinovaţi?

Poate că sunteţi implicaţi amândoi.

Vom continua interogatoriul.

Da, eu sunt dispus să răspund. Nu am nimic de ascuns.

Şi eu. Vă răspund cu cea mai mare plăcere.

- Mai vedem... - Duceţi-mă să văd cadavrul!

Da. Haideţi cu mine!

Nu a ales bine metoda de tratament.

De ce l-au ales pe Fisher?

Vrea să-l tortureze.

Nu poate face asta.

Ba poate.

Maris poate.

Vreau la toaletă.

Hai să ne revenim, băieţi.

Hai să ne calmăm, da? Uşurel...

- O să fie bine. - Ce-o să fie bine?

- Din cauza ta a murit! - Calmează-te!

Era nevinovat! Nici nu era implicat.

- O să fie bine. - Pleacă!

Pleacă!

Din cauza ta, n-o s-o mai văd niciodată pe Akhmatova.

Bună dimineaţa!

Cum ţi-e ochiul?

Cum ţi se spune aici? Fisher?

Fisher, eu ştiu totul.

Curând o să ajungi pe fundul prăpastiei şi n-o să te mai poţi ridica.

Dar eu te-aş putea salva, Fisher.

Că-mi pari un om de treabă.

Trebuie doar să-mi spui unde sunt ascunşi blugii.

N-o să afle nimeni că tu mi-ai spus.

Toţi vor crede că a fost altcineva.

Cadavru.

O să mai avem o stea acolo.

Asta trebuie să fie mai sus.

Nu, nu! Nu acolo!

Ce e?

Nu, nu, nu!

Nu...

Acolo.

Aici sunt. Aici sunt!

Dezgropaţi-i pe toţi!

Traducerea: FAST TITLES MEDIA