Original subtitles

BLUGI SOVIETICI

Hello.

Bună dimineaţa!

Îmi dai vreo sarcină?

Am primit un pont că se vor livra blugi azi după-masă, în parc.

Vom face arestări.

Aş vrea să verific o pistă diferită.

N-ai auzit ce am spus?

Am înţeles, să trăiţi!

Ce căutaţi aici?

Bună ziua!

Salut!

Oare n-ar trebui s-o iei mai uşor cu cumpărăturile?

Mersi pentru sfat, dar mă descurc eu cumva.

Ne pui pe toţi în pericol.

- S-a întâmplat ceva rău? - Da.

30 de perechi din 60 au defecte. Un crac e mai lung decât celălalt.

- Şi? - Trebuie reparaţi.

Cum aşa?

Eşti prost?

Avem nevoie de 100 de perechi noi.

Dar nimeni nu va fi plătit.

Dar cum e posibil? Cine e de vină?

Cine e de vină? Ştii cine e unchiul Mitia?

E un moş care locuieşte la Moscova.

Dacă îl supărăm, vine la noi.

Apoi o să te ia pe tine la ochi, pe nevastă-ta, garajul, maşinile.

Şi eu ce treabă am cu toate astea?

Ce? Nu-s eu de vină că blugii au defecte.

Bine.

Hai!

Stai aşa! Aşteaptă!

Ne trebuie 100 de perechi noi.

- Comanda să fie gata... - Bună ziua!

- Bună ziua! - Bună ziua!

Comanda trebuie să fie gata la sfârşitul săptămânii.

Nu se poate. Nebunii mei sunt extenuaţi, nu ascultă deloc.

- A venit un tip de la KGB... - Ce tip? Cum îl cheamă?

- Ceva cu T. T... - Maris?

Da, Maris.

Bun.

- Treci la treabă! Şi mai cu viaţă! - Dar n-am material.

Ţi-l aduc eu. Dar apucă-te de treabă!

Devine cam riscant. Poate mai bine să facem o pauză.

Să rezolvăm asta mai întâi şi vedem după.

Trebuie s-o găsim pe Tina.

Ţi-am spus deja de câteva ori cum s-a întâmplat.

Acum discut cu un pacient.

Dacă îşi aminteşte ceva, îţi raportez.

Şi blugii unde sunt?

Le-am dat foc.

Cum adică?

A fost ideea lui Strautmanis. L-au susţinut toţi, n-am avut ce face.

Dar de ce nu ai raportat?

- Nu credeam că e aşa important. - Nu e aşa important...

Deci ei fac blugi sub nasul tău,

dar ţie nu ţi s-a părut aşa important.

Îmi cer scuze.

O să mă ocup.

Ne trebuie toată gaşca, nu doar câţiva nebuni.

Cu cât afli mai repede ce şi cum,

cu atât mai repede o să-ţi primeşti funcţia.

Acum pot să plec?

La revedere!

Nu, e imposibil. N-avem cum să facem 100 de perechi într-o săptămână.

Nu se poate.

Ai vrut alcool, ţi-am adus. Ai vrut bani, ţi-am dat.

Acum când îţi cer 100 de prechi, tu mă refuzi.

Tu îţi dai seama că era să mor săptămâna trecută?

O să mori şi dacă nu faci ce-ţi spun.

Mă ameninţi şi tu, mai nou?

Bine, gata.

Dacă nu faci asta, înţelegerea noastră pică.

Te descurci singur.

Chiar nu-ţi dai seama că nu se poate?

Şi nu te poţi suci de fiecare dată când nu-ţi convine ceva.

Ba pot.

Sper că n-ai uitat că te pot ţine aici până crăpi.

Şi putrezeşti.

N-o să-ţi dezvălui secretul.

Nici eu pe al tău.

O să primeşti tot ce primesc ceilalţi.

De parcă am cerut eu bani...

Iartă-mă că te-am minţit, prietene.

O să avem o săptămână foarte grea.

- Ultima tură... - Băieţi!

... a fost cu defecte.

Şi acum trebuie să facem 100 de perechi într-o săptămână.

Absurd.

Nici eu nu-mi dau seama cum să facem.

Mă ajuţi, te rog, să-i conving pe ceilalţi?

Aşteptaţi invitaţie specială?

Am adus nasturi şi capse.

Intră!

Atât aveau. Cred că ajunge până la finalul lunii.

Mersi.

Fir-ar!

Când tipul cu geacă de piele face mişcarea, mergem la el.

- Toţi poartă geci de piele. - Cel roşcat.

Acum?

Stai!

- Unde-s blugii? - Vin mai târziu.

- Am venit după bani. - Mai am o singură pereche.

Se vând ca pâinea caldă.

O să-i primeşti când ajung în port.

E razie.

- Hai! - Stai, că n-au marfă!

Vino!

- Nu e el. - Îi arestăm pe toţi.

Nu ne-a spus decât numele persoanei de contact.

Andrei. Îţi spune ceva numele?

Nu vrea să vorbească. Nu-l avem cu nimic la mână.

Trebuie să-i dăm drumul.

- Să vorbesc eu cu el? - Nu.

Nu?

Da' ce faci acolo?

Muncesc.

Am impresia că suntem foarte aproape. Mai e puţin.

Aşa deci?

Bine, atunci.

- Continuăm mâine? - Da.

- Nu pleci? - Nu, mai stau puţin pe-aici.

Maris...

Ai făcut treabă bună azi.

Ai avut dreptate. Trebuia să aşteptăm.

- O să-i prindem noi. - Bineînţeles.

Bine.

Pa!

Alo?

Salut! Tina sunt.

- Salut! - Salut!

Te ascult.

N-ai mai trecut pe la teatru şi...

Voiam să te întreb dacă eşti bine.

Da.

- Da? - Da.

S-a întâmplat ceva?

Mi se pare ciudat să te sun.

Ştiu.

Scuze, te deranjez?

Nu, nu...

Ba da, dar continuă.

Te sun de la...

De la cafeneaua unde ne-am cunoscut.

Şi mă gândeam că...

Ai avea timp să ne vedem, ca să stăm de vorbă?

Nu sunt sigur.

Am multă treabă la teatru şi sunt foarte obosită...

Voiam să merg la mare. M-ai putea duce tu?

Mai eşti?

Da.

Da. Bine.

Când ai putea? Ca să-mi fac programul de repetiţii.

La ora trei.

Te duci mâine după-masă.

Or să fie pe plajă.

Nu te opri!

Aştept să termine Fisher.

Săptămâna trecută am făcut 60 de perechi şi era să murim.

Bea mai puţin şi o să poţi munci mai mult.

- Renars... - Fisher, mai repede!

E nerealist să croieşti atâtea perechi în 7 zile.

- Aşa, aşa, aşa! Bine? - Bine.

- Vilis! Vilis! - Bine, gata, am înţeles.

Spune-i ceva!

Taie!

De ce nu e nimeni aici?

E ciudat.

Plajă specială pentru oameni speciali.

În piesa lui Cehov, nu există mare, dar în vest se numeşte "Pescăruşul".

Mi se pare total greşit.

Vestul greşeşte mult în ceea ce ne priveşte.

Cum faceţi şi voi cu noi.

Nu în toate privinţele, desigur.

Vezi tu...

În piesa aceea...

Personajele îşi duc viaţa cum pot,

derutate, măcinate de slăbiciuni.

Din păcate, iubirea nu îi salvează.

Da...

Dacă era aşa, ar fi fost o fantezie romantică,

dintr-o cu totul altă epocă, nu crezi?

Eu sunt un romantic.

Da?

Personajul ideal pentru o piesă sau un film.

Eu?

Un spion romantic.

Hai în apă!

Acum?

Da.

Eu te aştept aici.

Bine.

Haide, haide!

Cum e apa?

Rece.

Ca în Finlanda.

- Nu. - Ce?

Maris...

Nu ne cunoaştem atât de bine.

Aş vrea să te cunosc mai bine întâi.

Ai vrea oare să-mi arăţi Riga? Sau...

Să ne distrăm puţin.

Îţi baţi joc de mine?

- Nu. - Filmele, "vreau să te cunosc"...

Pentru tine e doar un joc.

Cum e şi spectacolul cu care ai venit.

Chiar crezi că nu ştiu că distorsionezi realitatea din ţara mea?

Poate că tov. Kanape nu ştie asta.

Să ştii că ţi-aş fi putut anula spectacolul de mult!

În schimb, eu ţi-am oferit prietenie, sfaturi, protecţie.

De ce crezi că am făcut toate astea? De distracţie?

Opreşte-te!

Ia-ţi lucrurile!

Te duc înapoi.

Nu te mai pot proteja.

"Şi spune-i de întâmplările, mari, mici"

"Ce-nrâurit-au..."

"Restul e tăcere."

Tina!

Deci?

Păi...

E un spectacol bun.

Mi-a plăcut.

E un spectacol bunicel.

Din păcate...

nu-l putem arăta publicului sovietic.

Dar nu-l putem arăta...

În primul rând, muzica...

Acţiunile actorilor nu se potrivesc cu normele realismului social.

De ce joacă actorii într-un mod aşa nerealist?

Unde e arta?

Eu cred că publicul nostru nu ar înţelege.

Poporul nostru nu ar înţelege.

Bine.

Atunci...

Ce schimbări vreţi să fac?

Ce propuneţi?

Eu înţeleg că s-a muncit mult.

Dar avem mâinile legate.

Nu au de ales...

Înţelegi că trebuie să anulăm premiera?

Trebuie să anuleze premiera.

- Nu va fi niciun spectacol! - Nu înţeleg.

Nu înţeleg.

Am făcut toate modificările pe care mi le-aţi cerut.

Nu înţeleg de ce faceţi asta. Mi se pare nedrept. Este nedrept.

Nu înţelege.

A ţinut cont de toate sugestiile. Nu i se pare corect.

Bine.

Dacă fac toate modificările cerute,

putem susţine spectacolul?

Dacă va ţine cont de toate noile modificări,

se poate ca spectacolul să aibă loc?

Ai noroc că Nadejdei Andreevna i-a plăcut piesa de teatru în ansamblu.

Ai noroc că Nadejdei Andreevna îi place piesa.

Se va ocupa ea personal de implementarea observaţiilor.

Se va ocupa ea personal de implementarea observaţiilor.

Bine.

- Am înţeles. - Da? La treabă, atunci!

La treabă!

Bine.

Mulţumesc.

Ce era să facem?

- Am făcut bine, tovarăşi, nu? - Eu cred că am luat decizia bună.

Renars, haide!

Nu!

Nu pleacă nimeni nicăieri.

Eu văd doar cinci perechi aici.

Am stabilit că facem 15 azi.

Toată lumea se întoarce la treabă acum!

Am fost de acord cu noile reguli.

Aţi fost de acord. Şi veţi fi plătiţi pentru asta.

- Înapoi la muncă! - Nu suntem sclavii tăi.

Eu nu mai pot rămâne, mă aşteaptă Akhmatova.

Încetează cu Akhmatova! Oricum nu te crede nimeni.

Vreţi să ajungeţi la puşcărie?

Ne ameninţi?

Înapoi la treabă, toată lumea!

Vrei să mă loveşti? N-ai decât.

Ştii ce-o să păţeşti.

- Mergeţi! - Mergem, mergem.

Mergem.

Slujesc Uniunii Sovietice!

Nu am avut de ales.

Am crezut că, atunci când se va ajunge la asta, vei renunţa şi vei pleca.

Uite ce e...

M-a sunat Kanepe.

Mi-a spus ce hotărâre curajoasă ai luat cu privire la spectacol.

Şi mai voiam să-mi cer scuze...

Pentru ce am spus pe plajă.

Bine.

Îmi accepţi scuzele?

Am de ales?

Cu toţii avem de ales, Tina.

Tu ai luat o decizie cu privire la spectacol.

Bine, Maris.

Îţi accept scuzele.

Îmi poţi da în scris?

Sigur. Asta vrei?

- Nu, Tina... - Tu mi-ai cerut.

Nu...

Aşa...

Nu. Nu e nevoie.

Am glumit.

Fir-ar!

... în drum spre tine.

- Nu e nevoie... - Te rog.

- N-am nevoie de nimic. - Te rog.

Bine, vin.

- Trebuie să ceri voie întâi! - Ia mâna!

Ascult.

Unde-ai fost? Toată dimineaţa te-am sunat.

- Poftim? - I-am găsit.

I-am găsit. Vino încoace!

Era ceva important?

Nu. Ceva personal.

Un', doi, trei, patru. Un', doi, trei, patru.

Mai cu viaţă! Un', doi, trei, patru.

Un', doi, trei! Am terminat exerciţiul ăsta.

Următorul. Pentru spate, extensii laterale.

Tu alergi pe loc.

Haideţi! Un', doi, trei, patru.

Un', doi, trei, patru. Vilis, ce se întâmplă?

Doi, trei, patru... Doi, trei...

Continuaţi!

... patru. Gata exerciţiul.

Săriţi pe loc şi bateţi palmele deasupra capului.

Hai!

Un', doi, trei, patru.

Un', doi, trei, patru. Bravo!

Un', doi, trei, patru.

Un', doi, trei, patru. Gata!

Aşa, bravo!

Te-am sunat, nu mi-ai răspuns.

- Am antrenament acum. - E urgent.

Fetelor, continuaţi! Săritură triplă, apoi schimbaţi, da?

Mi-a căzut o capsă din buzunar şi Maris a văzut-o.

- Şi ai venit aici ca să? - Trebuie să-l avertizăm pe Renars.

Bine.

Alo?

Bună ziua!

Janis Denisovici de la Aprovizionare.

Vreau să vorbesc cu dr. Strautmanis.

Poftim?

Nu este? Am înţeles. Da.

Sigur, aşa voi face. Da.

Am încurcat-o.

Alo?

Tov. Denisovici la telefon. Domnul doctor Strautmanis este?

Nu e acasă.

- Cine sunteţi? - De la Aprovizionare.

Am un mesaj important pentru tov. Strautmanis.

Am primit o veste proastă despre tov. Trekteris.

Puteţi să-i spuneţi să mă sune de urgenţă?

Bine.

- Ce e? - Stai jos.

Stai jos. Avem de aşteptat.

Bună!

Bună!

Salut...

- Salut! - Salut!

Eu cred tot ce spune Visotschi.

A făcut toate chestiile astea dubioase ca să-l prindă pe Fox.

Mie-mi place Şarapov. Are mai mult farmec.

- Unde-i Roberts? - La antrenamentul de fotbal.

Anete?

Anete!

Anete...

Vin într-un minut.

Mă duc acolo.

- Cum o să faci asta? - Nu ştiu.

Stai.

Uite care-i planul.

Poliţia va supraveghea ieşirile, noi intrăm direct la croitorie.

Tov. Trekteris, unde pleci?

Vrem să verificăm nişte informaţii noi.

- Vin şi eu! - Se prea poate să nu fie nimic.

Sunt convinsă că nu vrei să anunţ

că ascunzi informaţii faţă de şefa anchetei.

Am dreptate? Mereu am. Hai!

- Trialina. - Oleg. Încântat.

Urcă!

Fir-ar...

Am uitat să-ţi spun că a sunat unul, Denisovici.

Veşti proaste despre Trekteris.

Cum să uiţi?!

Cum ai putut să uiţi?!

Cum ai putut să...

Cu ce ocazie?

Cred că Fisher trebuie să-şi ia liber azi.

Şi eu mă simt ca dracu'.

- Nu. Toată lumea munceşte. - Am muncit deja toată noaptea.

- Suntem şi noi oameni. - Lăsaţi filozofia! La muncă!

Stai!

Sunt nepoata lui Guntis, din Tallinn.

E ziua lui.

Dacă n-ai permis de acces, nu te pot lăsa să intri.

Nu am nevoie, e o surpriză.

E tradiţia noastră.

Pentru dumneata.

Mulţumesc.

Pentru tine. De la nepoata din Tallinn.

La mulţi ani!

Băieţi, ia priviţi!

Mi le-a trimis nepoată-mea de ziua mea.

- Dar nu este... - Faceţi ordine!

Ascundeţi totul!

Repede, repede!

Ascundeţi totul!

Repede!

Bună ziua!

La locurile voastre! Nu vă mişcaţi!

Desfă-l şi pe cel de sus!

Căutaţi peste tot în spital! Voi doi, Departmentele 1 şi 2!

Restul, la 3 şi 4! Hai, mai repede!

N-am găsit nimic. E imens spitalul ăsta.

Lasă că-i găsim noi!

Eu zic să vă calmaţi.

- Tu eşti şefa? - Da.

Îţi recomand să duci personalul de aici,

fiindcă suntem pe punctul de a avea o cădere nervoasă de proporţii.

Te-aş ajuta dacă aş şti ce cauţi.

- Ce? - Gura, Renars!

Uşurel, nu te ambala!

- Calmează-te, Maris. - Gata. Plecăm.

Maris, ce faci?

Te foloseşti de funcţie ca să te răzbuni pe cineva? Nu înţeleg.

Aici se fac blugii.

Rubenis îi croieşte.

Informatorul tău croieşte blugi într-un spital?

Ai înnebunit?

- Bună ziua! - Bună ziua! Cine sunteţi?

- Directorul spitalului. Dumneata? - Oleg.

- Bună ziua! Trialina. - Tov. director!

Tov. Trekteris, voiam să plec şi...

- Tov. director! - Totul era bine.

Dar apoi oamenii ăştia au răscolit peste tot.

E în regulă, dr. Strautmanis. Totul este în regulă.

Protestez!

- Voi depune plângere... - Vă cer scuze în numele tuturor.

Tov. director...

A fost o regretabilă neînţelegere.

Veniţi înăuntru! Pacienţii au nevoie de ajutor.

Olga Evghenieva, du-te tu la pacienţi.

Unu! Nimeni nu iese din spital, inclusiv personalul.

Doi. Toţi pacienţii de la croitorie

să fie încuiaţi în salon pentru interogatoriu.

Gata!

Trei. Cine te crezi? Eu conduc ancheta asta.

Vom verifica.

Vrei să pleci? Pleacă acum!

Nu te simţi bine?

Nici eu.

Mă descurc eu.

Nu mai pot, înţelegi? Nu mai pot! Vreau să plec.

Hai să le spunem!

Ieşim afară şi mărturisim. Or să găsească ei o soluţie.

Linişte!

- Hai să ieşim şi să le spunem... - Taci odată!

Daţi-mi drumul!

Nu mai pot! Daţi-mi drumul!

- Daţi-mi drumul! - Fă ceva!

Oricum or să afle. Vă rog, daţi-mi drumul!

- Oricum or să afle! - Fisher, Fisher...

Oricum or să afle, nu-nţelegi?

- Fisher, calmează-te. - Le spunem totul...

- Le spunem... - Ţi-am zis să te potoleşti!

- Lasă-mă! - Te implor, taci odată!

Te rog... Nu e nevoie să faci asta...

Traducerea: FAST TITLES MEDIA