Original subtitles

BLUGI SOVIETICI

Luăm totul direct de la Levi's.

Nu-s mizerii poloneze.

- Ai aici materialul? - Sigur că da.

Da, aş putea îmbrăca tot teatrul Dailes în denim.

Bun.

Dai telefonul data viitoare, bine?

Nu, acum.

Nu te întinzi!

Bună ziua!

E în regulă, ea e secretara.

Guntis, eu sunt.

Da, e totul bine. Dă-mi-l pe Rubenis.

Acum, dar când?

Cum funcţionează tocătorul ăla de la mixer?

Ai citit manualul?

- Nu mi-e de folos, e-n germană. - Alo?

Rubenis!

Vrea cineva să-ţi vorbească. Dar nu te lungi!

Alo?

Renars?

- Tina? - Eşti bine?

- Alo? - Salut, frate! Ce faci?

Renars! Hai să facem treaba asta şi peste şase luni, bem împreună!

Păi...

O facem, da? Putem?

- Da! - Renars, sigur eşti bine?

Ţi-au făcut ceva? Te-au rănit?

- Renars e la telefon. - Când ne mai vedem?

Afurisitule! Unde naiba ai dispărut?

Cum e? Te droghează ca să stai potolit?

Eşti nebun?

Care-i problema?

Ştii că, dacă se întâmplă ceva,

şi tu vei fi tras la răspundere.

Deci care-i planul?

Cât a cerut?

- Întâi 60 de metri... - Aşa?

- Şi tot aşa... - Bine.

De unde scoţi atâta denim?

Nu-l am deocamdată.

Poftim?

I-ai spus că i-l trimiţi.

Eu spun multe.

Fac eu rost de material.

Din Finlanda.

Nu. E prea periculos.

Nu mă interesează, Apollo.

Apollo?

De ce-ţi spune Apollo?

- Ce contează? - Păi?

Hai, lasă-mă!

Ce-i asta?

Una, alta.

Şi o să mai vină dulciuri.

De ce nu mănânci?

Ce ai acolo?

De unde le ai?

Vilis, avem de lucru.

În sfârşit, locul ăsta uitat de lume are grijă de sănătatea noastră.

Bun venit în America!

Dacă facem treaba asta, o să primim şi mai multe bunătăţi.

- Ce treabă? - Facem blugi.

În casa de nebuni!

Trebuie doar să vorbim şi cu ceilalţi.

Ar fi bine să încerci tu să-i convingi să se bage.

Fiindcă tu eşti...

Eşti prost?

De ce să facem asta?

Cum de ce?

Nu ţi-e scârbă să tot mănânci untura aia cu pâine uscată?

Nu vreau să fac puşcărie pentru ciocolată şi ţigări.

Nu acum.

Mulţumesc, Maris. Eşti foarte darnic.

Vă sunt recunoscător pentru acele înregistrări.

Apropo...

Data viitoare, să mi le daţi mie direct.

Ordinul lui Berzins. El e foarte ocupat, după cum ştiţi.

Bine. O să ţin minte.

Maris, ai o clipă?

- Am nevoie de ajutorul tău. - Da, sigur.

M-am mai gândit la ce ai spus despre piesă.

Şi voiam să-ţi propun ceva.

Sunt dispusă să accept provocarea Claudius.

Dar, ca să funcţioneze, trebuie să schimbăm tot decorul.

Vreau ca decorul, scena şi cortina

să fie roşii.

Precum culoarea de pe steag.

Vreau ca la final, în punctul culminant al piesei,

totul să fie roşu, inclusiv toate materialele.

Ce părere ai?

Cred că aşa îi vei arăta lui Kanepe că eşti pregătită pentru un dialog.

Da? Minunat.

Dar o să fie suficient timp pentru schimbări aşa mari?

M-am gândit la asta.

Am vorbit cu cei din departament

şi mi s-a spus că e imposibil să comande atâta material din Riga.

Iar din Moscova ar dura o lună.

Aşa că mă gândeam...

Aş putea oare să mă duc eu până la Helsinki şi înapoi?

Doar două zile, cât să cumpăr materialul.

M-ai putea ajuta să obţin autorizaţie?

A fost ideea ta, de fapt. Îţi mulţumesc.

M-am tot gândit la asta şi acum chiar vreau s-o fac.

O să văd ce pot face.

Bine. Perfect. Mulţumesc!

Îţi mulţumesc mult.

Bună ziua!

Bună ziua!

Aş vrea să...

Să trimit un pachet.

Pentru Rubenis.

Departmentul 3.

Nu vă dă voie. Trebuie să-l trimiteţi prin poştă.

Nu i l-ai putea duce dumneata? Te rog.

O să i-l duc când mi-l aduce poştaşul.

Da...

Şi pentru asta,

înainte de orice altceva, primim asta.

Da?

- Vă băgaţi? - Dă-mi, dă-mi.

Întâi îmi zici că eşti de acord, apoi primeşti.

Oui. Da.

Prietene, te bagi?

Şah...

Mat.

Îţi jur că n-o să cânte Pugaciova în atelier.

- Domnule profesor... - Da?

- Vrei şi tu una? - Nu.

Nu mă interesează dulciurile.

Dulciurile nu te interesează, dar poate vrei să se poarte ei mai bine cu tine?

Nu mă deranjează atitudinea actuală.

Poate vrei să citeşti o carte anume?

Cea pe care aş vrea eu s-o citesc nu s-a scris încă.

I-auzi!

De fapt, aş vrea ceva, dar nu ştiu dacă îmi poţi ajuta tu.

- Spune. - Vreau să trimit o scrisoare.

Nu văd care-i problema.

În Polonia o trimit.

În închisoare.

Cu un plan de evadare şi instrucţiuni despre cum să distrugi statul.

Nu prea ai de ales.

Stai, ce faci?

Evaluarea e peste trei săptămâni!

Dacă el poate trimite scrisoarea, vreau şi eu o femeie.

Akhmatova nu e femeie?

- Şi eu vreau o tablă nouă de şah. - Tu sigur nu vrei?

- Văd că te descurci. - Da.

Ce se întâmplă?

Dacă el trimite scrisoarea, vreau şi eu o femeie.

Şi eu, o tablă nouă de şah.

Feodorov! Feodorov!

Era udă.

Am pus-o la uscat.

Maris!

- Am nevoie de ajutorul tău. - Cu ce?

Renars a fost internat la Psihiatrie.

- Da, am auzit. - Te rog să mă ajuţi.

Tu îl poţi scoate de-acolo, nu?

Nu ţine de mine.

Maris, aţi fost colegi de şcoală, v-aţi jucat în aceeaşi curte.

Avem mare nevoie de ajutorul tău.

Bine, o să văd ce pot face.

Mulţumesc. Ăsta e pentru Renars. Şosete şi nişte mâncare.

- Nu, Daiga, nu pot. - Te rog să i-l duci.

Mulţumesc mult de tot.

Daiga Martinovna?

Te conduc eu.

- Nu e nevoie, mersi. - Insist.

Nu se cade ca o veterană din Marele Război Patriotic

să se întâlnească cu o persoană bolnavă mintal, anti-sovietică.

Mai ales după ce fiica ta a fugit în vest.

Ai făcut bine că ai denunţat-o.

La fel ar trebui să faci şi cu Renars.

Dacă nu, pensia ta, apartamentul tău...

Ai primit Cheia de Onoare, nu?

Chiar vrei să pierzi totul?

Daiga, eu vreau doar să...

Mulţumesc.

- Bună ziua! - Salut!

Acolo e.

Mulţumesc.

Salutare!

Bună!

- Drum lung? - Da.

Da, am condus 948 km, ca să fiu precisă.

- Da. - Doar pentru asta?

Da...

- E material bun. Finlandez? - Da.

Ţi-am adus şi ţie ceva.

Uite!

Îţi stă bine... Ţine cald.

- Blană. - Da.

Nu e neapărat ceva ce aş alege eu...

- De la ce animal e? - Ren.

Zici că e de lup.

Da, da.

Mulţumesc.

Ieşim la o cafea?

Am mare nevoie.

- Da! Hai să mergem! - Da? Bun!

Hai la pipi!

Şi tu.

Ieşim afară!

Să vă intersectaţi jeturile.

Imediat.

Michael? Sunt Hellena.

Salut!

Bună...

Mă simt aşa prost că te-au prins cu cărţile!

Nu m-au prins.

- Nu? - Nu. Cărţile sunt ascunse.

- Atunci de ce eşti aici? - Habar n-am.

- Dar nu e din cauza cărţilor. - Bine.

Nu ne ajuţi şi tu?

Care-i treaba?

Bine...

- Renars! - Stai...

Renars!

Să n-o mai aduci pe fată aici! Că închidem atelierul.

Şi tu să uiţi de el! O să fie bătrân când iese de-aici.

Avem o nouă sarcină

care ni s-a dat în numele Partidului,

de către secretarul general tov. Kulda...

Trebuie să dublăm cantitatea de bunuri produse de pacienţi,

până la sfârşitul anului.

Adică trebuie să facem mai multe uniforme şcolare,

aşadar va fi nevoie de mai multe ore de muncă.

Dar dacă atingem acest nivel,

vom fi cel mai productiv spital de neurologie

din rândul spitalelor baltice sovietice.

Este ultimul an din planul cincinal.

Trebuie să tragem tare.

A, şi era să uit cel mai important lucru.

Însuşi tov. Kulda a promis asta.

Dacă reuşim să facem asta, vom avea ocazia

să facem o excursie într-o staţiune din Marea Neagră.

Da, da.

Acum să discutăm despre logistică.

Tov. Guntis Zvanins se va ocupa de tura de noapte,

aşa că unul dintre voi va trebui să facă tura de zi.

Îi vom angaja pe pacienţii care s-au dovedit a fi pricepuţi.

Tura de noapte va fi cu cei din Pavilionul 6, Departmentul 3.

Cea de dimineaţă, cu Pavilionul 4 din Departmentul 7.

Vă rog să vă organizaţi programul corespunzător.

Înţeleg. Este un experiment.

Eu nu înţeleg. Vor fi foarte obosiţi.

Oboseala le va afecta starea fizică şi pe cea psihică.

Tov. Feodorov, am încredere în dv.

Sunt absolut convins că veţi gestiona excelent situaţia.

Asta e faţa. Nu, e şi faţă, şi spate.

În faţă femeie, în spate bărbat.

Domnilor, urmează să primiţi o doză de bucurie din Vest.

Asta e pentru toţi duşmanii din brigada noastră şi din ţara noastră.

Tov. Kalnins,

nu uita că ai ajuns aici fiindcă ai ascultat vocile care nu trebuie.

Bună dimineaţa, băieţi!

Bună dimineaţa, băieţi!

Nu! Mama stă la rând!

Îl primiţi pe Moş Gerilă?

- "Hellena"? - Mersi!

ÎNGHEŢATĂ

Pleacă! Dispari!

Pleacă!

- Adunarea! - Măi să fie!

Munceşte omu', dar se mai şi distrează.

- Pentru Renars! - Pentru Renars!

Guntis?

- Pentru Renars! - Pentru Renars!

Ei ştiu ce ţi s-a promis ţie pentru toate astea?

Tov. lt. Trekteris, îmi permiteţi?

S-a întâmplat ceva?

Am informaţii despre Conservator.

Conservator?

Da. Am analizat informaţiile

şi am concluzionat că un număr de studenţi de la Conservator

poartă blugi de aceeaşi marcă.

Pare o marcă străină.

Înainte să trimit raportul la Poliţia Economică,

m-am gândit că veţi vrea să aruncaţi o privire.

Mai nou, tu hotărăşti ce trebuie să fac eu?

Lasă-l pe birou. Mă uit mâine, în timpul programului.

La revedere!

E bună, o cunosc... Este...

"Outside of Our Heads", partea B, piesa doi. Ba nu, prima piesă.

Voi cântaţi! Eu nu mă pricep să cânt la vreun instrument, ca voi.

Cântaţi!

Cântaţi, cântaţi!

Avem şi care n-au fost fumate, dacă vrei.

Ăsta e deşteptul grupului?

Tu de ce nu cânţi? Nu ştii?

Ce instrument interesant ai tu acolo!

Ia să văd!

E surprinzător de uşor.

Ştii cine e taică-miu?

Ştiu. Noi ştim totul.

Ia piciorul!

Măi copii, măi...

Se pare că azi aţi dat lovitura.

Vi se va schimba viaţa.

- Sunt ai tăi? - Nu. I-am găsit pe plajă.

Mă faci să râd.

Bun răspuns!

Bun. Să vedem cât de deştept eşti de fapt.

Tu rămâi, restul să plece.

Câtă loialitate din partea ei!

Hai, valea! Plecaţi de-aici!

Ce material bun!

Are şi capse.

Nasturi originali...

Te superi dacă i-i dau surorii mele?

- Bine. - Serios? Nu se supără taică-tu?

Am făcut nişte calcule. O pereche de blugi costă 200 de ruble.

Trei perechi, 600. Ai cumpărat pentru toată familia?

De unde ai bani? Îţi dă tăticul?

Nu.

Un fraier ca tine n-are cum să-şi permită aşa ceva.

Sigur te-a ajutat tata.

Dar dacă e implicat tata, toată familia o încurcă.

Tata o să-şi piardă slujba.

Copiii n-or să mai aibă parte de educaţie.

Aşa că te mai întreb o dată.

De unde-i ai?

I-am cumpărat de la un străin, la ceasul Laima.

Dar ăştia nu-s Montana. Sunt total diferiţi.

Trebuie să afli cine face contrabandă.

- Semnează! - Ce scrie acolo?

Semnează!

O să raportezi o dată la două săptămâni.

Îl laşi în cutia poştală de la intrarea în Conservator.

- Ai înţeles? - Da.

Dacă mai am nevoie de ceva de la tine, o să-mi spui. Clar?

Clar.

- Ia uite! - Ăsta mare?

Da.

Fantastic!

Nu-i aşa?

Aşa. Bun...

Să-l pornim!

Ce culori superbe!

- Poţi da mai tare? - Sigur că da.

- E mai bine aşa? - Da.

Nu ronţăim nimic?

A, ba da! Stai.

Măcar noi primim ceea ce merităm.

Hei!

Lasă aici!

Fiţi atenţi!

Vino-ncoace...

Ce se petrece aici?

De ce râdeţi, idioţilor?

Ia priviţi ce putere are acest om! Câtă energie!

Nu-i ajungeţi nici la degetul mic!

Voi ce aţi reuşit să faceţi în viaţă?

Acest bărbat, cu mâini puternice, e la cârma întregii ţări...

Şi eu care încercam să vă vorbesc ca unor oameni normali.

- Ai grijă... - Şi tu ai râs!

Ce-i asta, Guntis?

Am găsit-o în salonul 6.

E o folie de aluminiu.

Ştiţi ceva? Am auzit că unul dintre pacienţi

o foloseşte drept hârtie igienică.

Hazos.

Am găsit şi asta.

Marlboro!

Şi încă una în curte.

Tot Marlboro!

Trebuie neapărat să raportaţi.

- Întâi la Poliţia Economică. - Mă descurc.

Toţi pacienţii din salonul 6 lucrează în tura de noapte?

Da, aşa se pare.

Trei perechi de blugi.

Din păcate, nimeni nu ştie cum arată vânzătorul.

Dar am un nou om de legătură, care va afla cine este.

Bine.

Va veni un colonel.

De la Moscova.

Mi-e prieten vechi...

Dar cred că, de data asta, nu vine în calitate de prieten.

Aşa că, Maris, trebuie să arătăm că suntem rafinaţi.

Am înţeles.

Să-i arătăm noi

musafirului de la Moscova

că şi la Riga se face treabă bună.

Ce zici?

- Noi să-i arătăm? - Da.

- Da? - Am venit în inspecţie.

Se pare că vine ploaie.

Da, aşa se pare.

Avem atât de multă treabă...

- Guntis, plânge-i-te lui Strautmanis. - Da, aşa o să fac.

Clar. Că nu ajung două ture.

- Cum merge? - Poftim?

- Spartak. - Ce facem?

Dă-ţi jos cravata!

Aveţi grijă la cablu!

Le-am pus că bate soarele seara.

Mai ajustăm pe la margini şi o să arate bine.

Da, e mult mai potrivit pentru muncă.

S-avem spor.

A plecat.

- La pipi? - Am doar şapte perechi.

- Poftim? - Unde-i a opta?

- Ai pus blugii în sacoşă? - Ce?

Te-am întrebat dacă ai pus blugii tăi în sacoşă.

Da, aşa cred.

Da... sau nu eşti aşa sigur?

- Da, da. - Da?

- Ce s-a întâmplat? - Cineva a uitat o pereche în atelier.

Eu am pus-o în sacoşă pe-a mea, m-ai văzut doar.

Eu nu am văzut nimic când am plecat.

Mai încet!

S-a zis cu noi!

Ne-am ars rău de tot.

Am pus-o.

- M-am uitat acolo deja. - Ai desfăşurat-o?

E în regulă.

Mai e aici una.

Ai înnebunit?

Dacă te vede cineva?

Maris, dacă ai şti tu ce... Nu, mersi.

Prin ce-am trecut noi în Angola.

- Iar începi... - Da.

Meseria ta acum

e să stai pe scaun şi să completezi hârtii.

Noi am făcut lucruri adevărate.

Andrei...

Vreau...

Andruşca...

Vreau să beau

în cinstea succesului tău

în această ţară mică, dar frumoasă de lângă mare.

Ai reuşit să menţii ordinea.

Hai să bem!

Mulţumesc, prietene drag.

Mă scuzaţi o clipă.

Andruşca...

Mâine vreau să merg la un concert în Jūrmala.

Mergem.

Maris... Stai aici!

Băiete!

Încă o sticlă!

Mersi.

Vreau să beau

şi pentru reuşitele tale.

La ce lucrezi acum?

Am interceptat nişte blugi Levi's de origine necunoscută.

Până acum, era imposibil să cumperi astfel de blugi aici.

Gata, lasă, mă descurc.

I-auzi...

Eu nu ştiam despre asta.

Bravo!

Să bem pentru asta!

Povesteşte.

Am vrut să aflu mai multe despre blugi,

aşa că m-am gândit să apelez la ajutorul Stasi din Berlin

şi la Serviciile Secrete din Polonia.

Să văd dacă nu au interceptat şi ei ceva similar de curând.

Bravo ţie!

Eşti priceput.

Să bem pentru un viitor strălucit!

Hai să nu mai stăm aşa, degeaba!

Băiete!

Să cânte muzica!

Vino să ne vizitezi la Moscova Şi să te plimbi pe strada Arbat

Să te îmbeţi cu sunetul Aleilor verzi de pe bulevardul Tverskoi

Şi să vezi cum dansează fetele

Pe bulevardele largi Şi pieţele mari şi albastre

Inima îmi cântă

Cântecele plutesc

Aceste cuvinte

Sunt despre tine, Moscova!

Nu. Mai sus!

Continuaţi!

- Eşti prietenul lui. Nu-l poţi ajuta? - Îl ajut. Fac ce pot.

Ce faci, mai exact?

Nu-ţi pot spune acum.

Adică?

Adică ce am spus. Fac tot ce-mi stă în putere ca să-l ajut.

- Şi mie de ce nu-mi poţi spune? - Daiga...

O să se rezolve.

Ai încredere în mine! O să fie bine.

Sări! Bravo!

Deci?

Te-ai distrat ieri?

Da. Mulţumesc pentru invitaţie.

Nu ştiam că ai voce aşa bună.

Nici eu n-am crezut.

Dar mă bucur că am putut fi de folos.

Crezi că dacă i-ai spus colonelului despre problema noastră cu blugii,

mi-ai fost de folos?

Citeşte ce scrie pe foaia aia! Hai, uită-te!

Ia-o de-acolo!

Hai!

Uită-te cu atenţie!

Mai aproape!

Idiotule!

Boule!

De ce a trebuit tu să-i spui

colonelului despre acei blugi?

Nu raportasem nimic încă.

Acum o să creadă că-i ascundem ceva.

Afară!

- Salut! - Salut!

Te-am urmărit şi eşti tare apetisantă.

Mersi.

Cât costă?

- Nu. - Haide...

- Nu, nu. - Hai, păpuşă...

Amândoi ştim că vrei.

- Am două ore libere. - Nu.

Camera mea e chiar acolo, după colţ.

Nu.

Poate dacă-ţi ofer mai mult... Ce vrei?

A venit soţia ta.

Salut!

Ajută contra mahmurelii.

Cum a fost?

Ce vrei?

O companie plăcută.

Un băiat aşa frumos ca tine n-are companie?

Bun. Haide!

Ţine-ţi echilibrul! Ţine!

Respiră!

Bun, bravo.

E un exerciţiu foarte eficient.

Ţine-ţi echilibrul! Spatele drept.

Şi respiră.

Ţine! Nu schimba poziţia!

Ce e?

Infirmieri!

Opriţi-l!

Traducerea: FAST TITLES MEDIA