Original subtitles

BLUGI SOVIETICI

Riga, Letonia sovietică, 1979

- Ăştia-s Levi's originali? - Poftim?

Led Zeppelin! Muzică bună!

Auziţi, vă dau bani frumoşi pe blugi... şi pe tricouri.

Ceas din războiul sovietic. Uite!

Un tanc.

Uite, ceva în plus.

Tu poţi să-ţi cumperi alţii când te întorci.

De unde sunt?

De unde?

Stai pe loc! Stop!

Opreşte-te!

- Opreşte-te! - Opreşte-te!

- Opreşte-te! - Opreşte-te!

- Opreşte-te! - Opreşte-te!

Stai pe loc!

Ziua bună, tovarăşi!

- Mi-ai adus şi fardurile? - N-a venit tipu'.

- De două luni îmi tot promiţi. - Nu-i aşa simplu, Risa.

Oricum eşti cea mai frumoasă fată din lume.

Lasă asta. Ai adus ceva azi?

Cu ruscsacul, direct la străini.

Iei şi pui în rucsac! Iei şi pui în rucsac!

Levi's!

Ia uite!

Scoatem vreo 300 de ruble pe ăştia, nu?

Salariul meu pe trei luni.

Americanii au o chestie nouă... se cheamă Walkman.

Un cablu scurt, căşti şi gata, te plimbi pe străzi şi asculţi.

- Serios? - Da.

Pot să iau eu ăsta?

Imediat!

SALĂ DE SPORT

- Bună ziua, tovarăşe profesor! - Bună ziua!

- I-am văzut iar. - Pe cine?

Aceiaşi doi indivizi dădeau târcoale casei noastre.

Unul, acum vreo oră, celălalt, chiar acum.

Am raportat deja.

Dar ştiţi ce leneşi sunt miliţienii.

Cred că va trebui să mă ocup singur iar.

- N-am de ales. - Faceţi ceva, că e tare ciudat.

Credeţi-mă că totul va fi bine. O să fie bine. Mulţumesc mult.

- Mulţumesc că sunteţi vigilentă. - Mulţumesc. Pe dumneata mă bazez.

DEPOZIT

"Tovarăşul Brejnev le-a dat un avertisment americanilor:"

"orice intervenţie, mai ales militară, în chestiunea din Iran"

"nu va fi tolerată."

Sper să nu se bage americanii în asta.

- Eu sper să se bage. - Eşti nebună?

- O să iasă război. - Păi da.

Vrei să porţi toată viaţa văl, ca femeile din Iran?

Mai bine văl decât cască militară.

Iar se ceartă prietenele?

- De ce ai venit aşa târziu? - Am avut foarte multă treabă.

- Ekaterina Alexeievna, ce mai faci? - Ce să fac?

Lumea o ia razna şi bunică-ta n-are nimic împotrivă.

Iar îmi răstălmăceşti cuvintele.

Eu ziceam că e mai bine aşa decât război.

Bine, bine.

Asta da, cafea, nu mizeria aia indiană.

De unde o ai?

Trupa a fost în Bulgaria, mi-a adus-o un coleg.

Da.

Mai strâns.

Mai strâns!

O să mai slăbesc până la premieră.

Gata.

Las-o la machiaj, te rog.

Rămâi după, ca să pregătim pancartele pentru 1 Mai?

Nu ne aude nimeni. Nu merge interfonul.

Ai făcut-o iar?

În tot teatrul?

Uite ce-am găsit.

Un microfon?

Eşti nebun?

Unde?

Nu mai sunt acolo unde l-am găsit.

Te faci că nu mă vezi?

Trebuia să raportezi acum o săptămână. N-am primit nimic.

N-am avut ce.

Iar nu merge interfonul. Asta nu e nimic?

- Serios? - Nu face pe prostul!

Ce neruşinaţi!

Renars, ce-am vorbit noi? Mă iei cu basme acum?

Vreau să ştiu totul. Cine bea Cola...

Cine ascultă Radio Europa Liberă...

Cine face glume nepotrivite şi cine tot taie cablul de interfon.

Sincer, sunt mereu cu ochii-n patru, şi nimic.

Nu ştiu nimic de cabluri, vorbeşte cu un inginer.

Mai vinzi prostiile alea occidentale?

Sigur că nu! Drept cine mă iei?

Fii serios!

Cred că nu înţelegi situaţia.

Nu eu am nevoie de tine, ci tu de mine.

Fă-te mai util!

Altfel, ştii ce păţeşti.

HOTEL "SOVETSKAIA"

- Cum e? - Cam bate vântul.

- Cine e de serviciu? - Buratino.

- Bine. - Baftă!

Sunt suedeze?

Nu, finlandeze.

- Sunt bune? - Nu.

Dar sunt foarte sănătoase.

- Vrei? - Da.

Cum te numeşti?

Helena. Tu?

- Michael... Peterson. - Da, bine...

E prima oară când vii la Riga?

Da, e prima oară.

Îţi place?

Ce vrei, Michael? În afară de ţigări.

Voiam doar să stăm de vorbă, atâta tot.

Serios?

Vreau să-ţi cumpăr blugii şi ochelarii de soare.

Îţi dau bani frumoşi pe ei.

- Vrei să-mi dau jos blugii? - Da.

În ce fel?

Nu în felul ăla.

De ce nu?

Bine...

Spor la cumpărături!

Maris! Intră!

Aţi citit-o?

Gluma despre Brejnev?

Foarte amuzant. Nu gluma în sine...

E amuzant cum încearcă să-mi fie prieten.

- Care-i problema ta, de fapt? - Problema mea?

Se pare că nu te descurci cu teatrul.

Nu ai destui agenţi?

Vă promit că voi veni cu rezultate.

Trebuie să insişti mai mult.

Maris, trebuie să tragi mai tare.

Trag tare, dar am nevoie de mai mult timp.

Şi mai mult timp?

Teatrul e plin de finlandezi şi noi nu avem microfoane acolo.

Ştiu.

Mă ocup.

Poate că ar trebui să-i dau altcuiva cazul.

Nu.

V-am spus că mă descurc.

Poate că Volkov face glume proaste cu Brejnev,

dar îşi face treaba bine.

Munca lui dă roade.

Lasă-mi numele celor care se hlizeau la biroul meu.

Atenţie! Toată lumea care lucrează cu regizoarea finlandeză

să se prezinte în sala de repetiţii 3.

Adică eu.

- Ce-i cu regizoarea finlandeză? - Nu ştiu.

- Eu rămân aici, să lucrez. - Bine, bine.

Tovarăşi, prieteni...

V-o prezint pe tovarăşa Heikkinen.

Tina este din Finlanda.

Pentru prima dată în istoria teatrului nostru,

tov. Heikkinen va regiza "Hamlet".

Să-i urăm bun-venit tov. Heikkinen

în colectivul nostru mic, dar prietenos şi foarte muncitor.

Toţi tovarăşii prezenţi aici

sunt cetăţeni cu calităţi morale excepţionale.

Sper ca tov. Heikkinen

să-şi găsească locul în teatrul nostru,

al cărui deviză este "Onestitate, demnitate"

"şi iubire de muncă."

Asta e deviza noastră.

Iar acum, dragi tovarăşi, şefi de departamente şi actori,

sunteţi invitaţi la un prânz festiv,

organizat de prietenul nostru drag, tov. Trekteris,

curator al teatrului nostru şi al altor teatre din Riga.

Tina!

Mă bucur tare mult să-i văd la aceeaşi masă

pe tinerii artişti, care îşi merită locul aici,

dar şi pe o tânără şi foarte talentată regizoare.

Pentru noi, fiecare artist este ca un glonţ care ne protejează valorile.

- Nu-i aşa, tov. Kanepe? - Categoric.

"Pentru noi, fiecare artist este ca un glonţ care ne protejează valorile."

Tovarăşă Tina.

Munca noastră este măreaţă, asemenea nouă.

Pentru muncă!

Noroc!

Bravo!

Vă rog, mâncaţi!

- Îmi daţi voie? - Da.

- Vă place camera? - Poftim?

Eu mă ocup de grup.

Voiam să mă asigur că aţi primit cea mai bună cameră.

Am înţeles, da... Eşti foarte amabil. Da, îmi place mult.

- Pot să-ţi spun Tina? - Desigur.

Este de-a dreptul extraordinar

să avem aici un regizor din afara blocului socialist.

Da, şi eu am fost surprinsă.

Vrem să arătăm că avem prieteni peste tot.

Am citit despre munca ta, am dedus din expresia ta artistică...

Că ne eşti prietenă.

Da, pe mine mă preocupă egalitatea şi drepturile.

- Cuvintele patriei noastre înseşi. - Da.

- Cum a fost prânzul? - Bun.

Am aflat că sunt un glonţ.

Cu toţii suntem.

Da.

Ai apucat să cumperi blugi azi?

Eşti liberă acum?

Pot să-ţi arăt împrejurimile. Mergem la monumentul lui Lenin.

- Serios? - E inspiraţie pură.

- Eu mai scriam poezii acolo. - Mi-ar plăcea mult să-l văd.

Am mare nevoie de inspiraţie.

Deci ştii toate şmecheriile?

Ce mai face Michael?

Ce mai face Helena?

Nu te temi c-o să te dau în vileag?

Nu o vei face.

Cum de eşti aşa sigur?

O să te ajut să scapi de "coadă".

Îl vezi pe ăla? Nu te uita!

El e agentul tău personal.

- Serios? - Da.

KGB-ul are mare grijă de toată lumea de aici.

- De toţi străinii. - Fir-ar!

Nu te uita în spate. Eu o să plec... Ascultă-mă!

Şi tu o să vii după mine.

Fugi!

Aici poţi să vezi oameni normali şi să cumperi chestii.

Deci ăsta e al doilea loc de muncă al tău?

Aici învăţ engleză.

- Salut! - Salut!

Salut!

- Şi poliţia? - Îi vezi pe cei doi?

Îi plătim ca să ne păzească.

Aşteaptă.

Ne putem întoarce dacă vrei.

Nu.

Hai!

Ţi-am citit piesa cât ai fost tu la masă.

Aşa...

Cred c-o să dai de necaz.

De ce?

Ştii tu de ce.

Din cauza muzicii?

- Rockul... - Din cauza rockului!

Nu, din cauza textului.

Ce-i cu el?

L-au aprobat până să vin aici.

Mă refer la castelul întunecat Elsinore.

Ăla e Kremlinul?

Şi unchiul Claudius e Leonid Ilici?

Eu îl respect mult pe tov. Brejnev.

Doar Hamlet nu mi-am dat seama cine e.

Tu.

Şi toţi oamenii aceştia.

O să dai de necaz.

Asta e bucata mea privată de plajă.

Aici le aduci pe fetele cu care vrei să faci sex?

Da.

Şi ai iubită?

Nu.

Tu ai iubit?

Da.

Cum de te-a lăsat să vii aici şi să stai aşa de mult?

Mă iubeşte.

Nu ştiu ce să zic... Eu nu aş suporta.

Sunt prea egoist.

Nu te simţi vinovată?

- Dar noi nu facem nimic greşit. - Nu?

O să stai aici trei luni!

Tot o să se întâmple la un moment dat.

Nu-ţi dau drumul.

Maris, avem whisky. Vrei?

Nu, mersi, prefer doar apă.

Ce faci? Mai lasă-ne şi nouă!

Calmează-te, că ajunge pentru toţi.

- Zi-i bancul! - Nu.

- Zi-i! - Nu vrea s-audă.

- Ba da, zi-i! - Ba nu vrea.

- Zi-mi-l! - Deci vrei?

Bine.

Se întâlnesc trei câini.

Sunt gelos.

- Pe cine? - Pe iubitul tău.

Nu am iubit.

Poftim?

Am vrut să văd ce fel de om eşti.

Deci sunt un nesimţit.

Nu?

- Trebuie să mă duc la teatru. - Da, şi eu.

Nu putem merge împreună.

Dar întâi trebuie s-o cunoşti pe bunica.

De ce?

Fiindcă n-ai pe unde să ieşi. Şi ea e în sufragerie.

Serios?

- E rea? - E îngrozitoare.

E veterană de război.

Întreab-o pe musafira ta dacă vrea zahăr în cafea.

Of, nu! Amândouă cu zahăr, te rog.

- Vai de mine! - Ce vrea?

Vrea să-ţi vorbească.

Mulţumesc.

Cu plăcere!

Aşa...

- Părinţii mei au o librărie. - Aşa se explică totul.

- Adică? - Eşti deşteaptă şi eşti artistă...

- Dar părinţii tăi? - Tata a murit.

Îmi pare rău.

Şi mama ta?

A plecat undeva, în Vest.

Nu ştii?

Iartă-mă, nu am vrut să pun atâtea întrebări.

Spune-i persoanei tale de contact să fie cu ochii pe ea.

- Lui Renars? - Da.

Dar dacă m-aş ocupa eu? Am făcut cunoştinţă cu ea.

Am spus să se ocupe croitorul. Ce nu ţi-e clar?

De ce?

Îl sun pe Irochka, să vă ia tensiunea.

Maris m-a invitat la film.

Auzi...

Tu ai un iubit în Helsinki.

- Pe tine nu te-a oprit asta. - Eu sunt un afurisit.

Dar Maris este un membru respectat de societate.

Vrei să aflu dacă lucrează Kanepe?

- Cu zahăr? - Da, şi o gofră, te rog.

Şi cu lapte?

Era rolul meu! Nenorocitul mi-l promisese mie!

E a treia oară când face asta!

Era rolul meu!

- Actul patru... - Să începem cu actul patru.

- Sunteţi de mult aici? - Întreabă dacă suntem de mult aici.

Tocmai am venit de la prânz.

Tocmai am venit de la masă.

- Aţi văzut vreun străin? - Nu.

- Nu. - Nu.

- Vreau să vorbim despre piesă. - Vrea să vorbiţi despre piesă.

- Bine. Citiţi în continuare, vă rog. - Continuaţi să citiţi.

Am ascultat câteva replici la repetiţii

şi unele fragmente

nu corespund cu scenariul.

A ascultat câteva repetiţii şi unele fragmente cred că nu-s din piesă.

De exemplu, Claudius...

Pare un personaj cam dezagreabil.

... pare un personaj dezagreabil.

El e antagonistul.

Da...

Bea alcool tot timpul. De ce e nevoie să fie aşa?

Ca să-i subliniez declinul moral.

Să-i scoată în evidenţă declinul moral.

Nu cred că publicul nostru va înţelege aşa.

- De ce? - Mă îngrijorează faptul că...

Îl vor vedea în Claudius pe Leonid Ilici.

... pe liderul ţării, Leonid Ilici.

Credeţi că tov. Brejnev e alcoolic?

Nu, sigur că nu!

Bine. O să mă mai gândesc.

- O să se mai gândească. - Şi mai vorbim.

Şi o să mai vorbiţi.

Ei bine?

Ai ceva pentru mine?

- Da. Putem vorbi altundeva? - Desigur.

Am scris totul aici.

Unul dintre directori fumează Marlboro!

Kanepe?

Ce-i cu tine?

Nu ştii să zici mersi? Mori dacă eşti politicos?

- Şi interfonul? - Nimeni nu ştie nimic.

Hai!

Trebuie să dai raportul despre fata aia finlandeză.

Străina? Este finlandeză?

Vrei doar să dau raportul?

De ce, e ceva nou pentru tine?

Îţi spionezi colegii tot timpul

şi te prefaci că eşti un simpatic.

De ce să spionez eu o străină?

De ce pui atâtea întrebări?

Ţi-am spus să nu te încurci cu străinele.

Gândeşte-te puţin! A făcut ea ceva?

Sigur că nu! Aşa fac ei cu toţi străinii.

Şi dacă şi ea te spionează pe tine?

Nu e genul.

Bine... Dacă zici tu...

Ce faci?

Îmi strici imaginea. Pleacă de-aici!

Sari mult în faţă, da?

Încă o dată. Concentrează-te mai mult!

Mi-e foarte greu să muncesc cu Ilga

fiindcă tot timpul se plânge.

Nimic nu e bine. Costumele nu sunt bune, replicile nu sunt bune.

Mi se pare...

Cred că eşti în pericol.

Poftim?

KGB-ul te urmăreşte.

Nu ştiu dacă e din cauza piesei sau...

O fi altceva?

Cum adică mă urmăreşte KGB-ul?

Se documentează în privinţa ta.

E treabă serioasă.

Bine...

Dar tu de unde ştii?

Am un prieten acolo.

Ai prieteni la KGB?

Dacă faci altceva, ar fi bine să te opreşti.

Ce-i cu prietenul ăsta?

Renars?

Ce prieten ai la KGB?

Sunt turnător.

M-au obligat. M-au prins umblând cu dolari.

Eşti turnător?

Nu le spun niciodată nimic. Mă prostesc tot timpul.

Am vrut să-ţi spun, dar nu ştiam cum.

Nu suport să vorbesc despre asta.

N-am făcut niciun rău nimănui!

- O să le zic lucruri bune despre tine. - Vorbeşti despre mine?

Mă întreabă.

Mă spionezi?

Mai bine să fiu eu decât altcineva, nu?

Ai primit efectiv sarcina să mă supraveghezi?

Încetează...

Nu! Ai primit-o înainte sau după ce mi-ai tras-o?

"Acum, Hamlet, văr şi fiu al meu..."

"Ceva mai mult ca văr şi mai puţin ca fiu."

- Stop! - Bine.

Audrius, ai copii?

Ai copii?

- I-ai minţit vreodată? - I-ai minţit vreodată?

Ţine minte sentimentul ăsta, ca să-l poţi reda în scenă

şi în tot actul I, bine?

Ţii minte sentimentul acela?

Ţine minte sentimentul, ca să-l poţi reda în scenă şi în tot actul I.

Să continuăm! De la început.

De la capăt.

"Acum, Hamlet, văr şi fiu al meu..."

"Ceva mai mult ca văr şi mai puţin ca fiu."

"Cum se face că grija ţi-apasă mereu faţa?"

"Se pare, majestate, stau prea mult în soare."

Mi se pare important să începem construcţia cuştii

curând, fiindcă este elementul central al întregii scene.

Să începeţi curând construcţia cuştii.

Este obiectul central.

- Trebuie să vorbim în privat. - Am treabă.

Am un mesaj de la costumieră.

- Am treabă. - Bine, aştept.

Nu fac nimic până când nu primesc confirmare de la Kanepe.

A zis că începe peste o săptămână.

Bine. Îi trimit mai târziu desenele.

Iar acum o să discut despre costume.

Mă simt aşa rău că nu pot dormi.

Săptămâna trecută mi-au ordonat să te spionez şi eu ţi-am zis imediat.

Mi-e teamă că eşti în pericol.

Ai încredere în mine!

Fac contrabandă cu cărţi.

Trebuia să mă sune acum o lună.

Ce prostie...

Şi tu faci prostii.

Eu o fac pentru bani.

Tu de ce ai nevoie s-o faci?

Voiam să văd cum e.

Nu le pot distruge. Sunt cărţi.

Ce e?

Tu de ce nu mă poţi iubi aşa?

Tov. Trekteris...

N-ai voie să te duci la culcare fără să mă vezi, nu?

- Deci? - S-a luat o hotărâre.

Fiindcă nu ţi-ai făcut datoria,

cazul tău penal va fi dat mai departe.

Şi să nu încerci să fugi, că faci mai rău.

Mă trimiţi la închisoare?

Nu eu. Sistemul.

Renars, te-am avertizat de nenumărate ori.

Decât dacă nu ne oferi informaţii preţioase...

Despre fata finlandeză sau interfonul din teatru.

Dar trebuie să-mi spui acum.

Ilga, e foarte important să-i vedem pe toţi,

pe toţi, împreună, ca să fie un stil armonios.

Trebuie să vedem toată trupa împreună.

Ca toţi să fie în acelaşi stil.

Aici eraţi!

Scuze de deranj. Unde este tov. Petersons?

Aici eraţi! Tovarăşe Petersons, vă rog să veniţi cu mine.

- De ce? Ce-am făcut? - Nu, nu vă faceţi griji.

Totul este bine. Vrem doar să vorbim cu dumneata.

Da. Să mergem!

Restul, continuaţi-vă munca!

Ce s-a întâmplat?

Renars, ce s-a întâmplat?

Renars, te simţi bine?

Da.

Bună dimineaţa, tovarăşi!

Bună dimineaţa, tov. colonel!

Cei de sus sunt mulţumiţi de ceea ce aţi făcut.

Bravo! Ţineţi-o tot aşa, tovarăşi. Pe loc repaus.

Ai fost grozavă, Ilga. Ca de obicei!

Dar Edgars? Ştie cineva ceva de el?

Habar n-am, dragă. O fi făcut el vreo prostie.

- E tânăr şi naiv. - Noroc!

Noroc!

Bea ceva! O să te simţi mai bine.

Ce-ai păţit?

Nimic.

Bine...

Cineva mi-a lăsat un bilet în geantă.

Mâine, la zece, trebuie să duc cărţile într-un loc anume.

Tina!

Tina! Vino încoace, te rog!

Scuze, nu reuşeam să scap de el.

- Eşti bine? - Da.

- Sigur? - Da.

Matis, actorul lituanian, a întrebat dacă vreau să merg la un chef privat.

Vrei să vii?

Haide!

L-am auzit azi pe Kanepe cum cerea o perucă de la costumieră.

Tovarăşa regizoare!

- Suntem singuri? - O clipă...

- E cineva aici?! - Poftim!

Suntem singuri.

- Mersi. - Spune-ne o poezie!

O poezie.

"În vremuri întunecate Oare se va şi cânta?"

"Da, se va şi cânta."

"Despre vremurile întunecate."

Despre ce e?

Iubire.

Te iubesc!

- Iubire. - Iubire.

- Iubire? - Iubire.

- Îmi dai voie? - Sigur.

Renars, cred că ar trebui să cânţi tu.

Eu nu cânt.

Cred că e foarte important să cânţi.

Dar eu nu cânt.

- Hai, Renars! - Haide!

- Nu cânt, ce-ai? - Cântă! Cântă!

- Haide! - Bine, fie...

Hai că poţi!

Cântec pentru cel mai bun prieten.

Cântec pentru cel mai bun prieten al meu.

Îl cheamă Maris

E un afurisit şi jumate

Niciodată nu bea

Şi rău le face tuturor

E negru ca un motan

Maris, spune-mi ce faci

Vrea să mă vadă la tribunal

În închisoare el m-ar băga

Oriunde mă duc, acolo e şi Maris

Nimic nu pot să fac fără Maris

Maris, Maris, nu e bine deloc

Iar pupi în fund pe careva

Acum în engleză... În engleză, Tina!

Hei, hei, Maris

Eşti un nenorocit

Îmi vine să-ţi trag un pumn

Şi niciodată să nu te mai văd

Aşa de tare te-aş pocni

C-ai zbura până la cer

Plângi, Maris, plângi

Plângi, Maris, plângi!

Bună dimineaţa!

El e Maris.

E un nenorocit

Niciodată el nu bea

Şi rău le face tuturor

E negru ca un motan

Maris, spune-mi ce faci

Ascultă şi tu! E bun.

În închisoare el m-ar băga

Oriunde mă duc, acolo e şi Maris

Nu pot face nimic fără Maris

Maris, Maris, nu e bine deloc

Iar pupi în fund pe careva

Eu o să plec. În sears asta se fac repetiţii fără mine, aşa că plec.

- Pe curând! - Pa!

- Nu te duci singură. - Mulţumesc.

Nu!

Hai, urcă!

Bun. O să le ascund.

- Eşti sigur? - Da.

Du-te la hotel! Ne vedem mâine.

Îţi mulţumesc.

- Renars Rubenis? - Da.

- A păţit ceva bunica? - Da.

Traducerea: FAST TITLES MEDIA