Original subtitles

TOM: VIAŢA LA ZECE ANI

CĂMAŞA BĂGATĂ ÎN PANTALONI

- Randy? Te pot ruga ceva? - Care-i treaba?

Ţi-ai putea acoperi mijlocul cu un şal sau o bluză?

Îţi poţi acoperi poala?

Vrei să-mi pun un şal pe poală?

Blugii tăi au foarte multe tăieturi, aberant de multe.

Din anumite unghiuri, îţi văd penisul.

Da, ai dreptate.

Dacă te deranjează tăieturile, nu te uita la ele.

- Acoperă-l! - E problema ta, omule!

Te-am rugat să-ţi acoperi penisul, iar tu-mi spui că-i problema mea?

- Tom, ăsta-i stilul. - N-ai de gând să te acoperi?

Nu. Tu o să-ţi tai pantalonii?

O să te plimbi prin şcoală cu penisul în vânt?

- Pari invidios, Tom. - Pe Randy?

Randy se îmbracă foarte mişto.

Şi eu mă îmbrac mişto.

- Greşit. - Poftim?

Porţi zilnic aceeaşi cămaşă albastră.

Cămaşa asta? N-am mai purtat-o până azi.

Nu ştiţi cu ce se mănâncă moda.

Zi-le, Nelson! Mă îmbrac mişto, nu?

Sigur. E cert că ai haine pe tine.

Pare un compliment. E clar că mă îmbrac mişto.

- Asta-i cămaşa mea de petrecere. - Aia-i cămaşa ta de petrecere?

Port cămaşa asta când sunt binedispus.

Tom, nici c-am auzit un lucru mai trist de atât...

Salutare, copii! Treaba e serioasă. Luaţi loc!

Am primit reclamaţii despre ţinutele nepotrivite ale unor elevi.

- Ce? - Cine s-a plâns?

- Reclamaţii? - Fiţi atenţi aici!

Tricouri vulgare, fuste prea scurte, blugi tăiaţi?

Nu vreau să-ţi văd scula, Randy.

Să ridice mâna cei care vor să-i vadă scula lui Randy!

- Nimeni. - E o majoritate tacită.

- Situaţia e clară. - Trebuie să schimbăm ceva.

Aşa că sunt nevoit să introduc uniforma obligatorie.

- E o idee bună. - Uniformă?

- Poate face asta? - Nu suntem deţinuţi!

Sunt sigur c-aţi observat că mă îmbrac foarte elegant,

dar cred că dl B e mai stilat, aşa că l-am rugat să creeze uniforma.

Bună, copii! După cum ştiţi, trăim într-un iad suburban,

în care nu există pic de rafinament.

Dle B, rămâi într-o notă optimistă.

A trebuit să creez o ţinută anostă, deloc măgulitoare.

Aşa că m-am inspirat din jur. Iată ce am creat!

- Nu! Ajutor! - Pare o glumă îngrozitoare.

Ce se întâmplă?

Ţinuta asta transmite mesajul "m-am dat bătut",

"viaţa m-a călcat în picioare".

Dle B, vrei părerea mea?

- Nu chiar. - Mi-ai copiat ţinuta.

- Te dau în judecată! - Nu dai în judecată pe nimeni.

Nimeni nu deţine combinaţia cămaşă albastră-pantaloni bej.

- Sunt renumit pentru ţinuta asta. - Asta-i ţinuta multor imbecili.

E clar că-i beat. E clar c-a băut.

Tom, mă tem că nu-i o glumă. Copii, luaţi-vă uniformele!

O să le purtaţi zilnic. Punct.

Tre' să admiteţi că materialul e minunat.

Tom, cum poţi trăi aşa?

- E foarte deprimant. - Nu-ţi place cum arăţi?

Prefer să aflu că ai mei divorţează zilnic decât să port cămaşa asta.

Termină! E insultător.

Rucsacul ăsta îmi face fundul să pară plat.

- Nu-ţi place? - Îmi apasă pe fese.

- Îmi ascunde fundul. - Nu-mi place deloc.

- O să ne revoltăm. - O să părăsim şcoala la prânz.

- O să părăsiţi şcoala? - Toţi elevii o să plece.

Plecaţi fiindcă arătaţi ca Tom?

E o crimă împotriva omenirii. Nu există altă descriere bună.

- Exageraţi! - Nimeni nu vrea să arate ca tine.

Arăţi ca un rahat oarecare, frăţioare.

Arăt ca un rahat oarecare?

Arăţi ca un rahat al naibii de anost.

- Mamă, te pot întreba ceva? - Spune.

Arăt ca un rahat anost?

- Nu. - Nu?

- Serios? - De ce mă întrebi?

Ţinuta mi-a fost aspru criticată. Uniformele nu sunt foarte apreciate.

- Tom, ar trebui să fii măgulit. - Măgulit?

Vor ca toţi să arate ca tine, fiindcă eşti tare chipeş.

Dl B mi-a zis clar că asta-i o pedeapsă.

- Băiatul meu e chipeş. - Tom, ştii care-i problema ta?

Nu vreau părerea ta, bunico.

- Nu-ţi bagi cămaşa în pantaloni. - Nu e stilul meu.

Ai face bine s-o bagi în pantaloni, vreau să văd cum ţi-ar sta.

- Las-o baltă. - Nu plec până n-o faci.

Trage un pui de somn.

- Să trag un pui de somn? - Nu vreau!

Te pocnesc!

- De ce te-ai ridicat? - Ţi-o bag eu în pantaloni!

- Nu, te rog! - Stai locului! Ţi-o bag în pantaloni!

- N-o opreşte nimeni? - Stai locului!

Bunico, nu, te rog!

- E de bine? - Diferenţa e foarte mare.

Dacă nu mă crezi, îl sunăm pe unchiul Bill.

El nu se pricepe la modă.

- Salut! - Salut, Bill!

Tom şi-a băgat cămaşa în pantaloni. Ce părere ai?

Doamne! Arăţi fantastic!

- Serios? - Parcă ai fi fotomodel.

- Datorită cămăşii băgate în pantaloni? - Diferenţa e uriaşă.

- Termină! - De acord.

S-a întâmplat ceva magic când ai băgat cămaşa în pantaloni.

Arăt chiar atât de bine?

Te tragi dintr-o familie plină de bărbaţi dezgustători, răpănoşi.

Dacă ai ocazia să devii fotomodel, trebuie să profiţi de ea.

M-ai convins. Hai să încercăm!

Salut! Bine aţi venit la Triple M,

Male Model Management. Eu sunt Dino. Cu ce vă pot ajuta?

Mersi că ne-ai primit. Fiul meu e anormal de chipeş.

- Se gândeşte să devină fotomodel. - Ai putea să vii cu el la noi.

- Ar fi minunat. - E vorba de mine.

- Tu eşti chipeş? - Aşa umblă vorba-n sat.

- Bunica pare să creadă... - Ascultaţi!

O să vă ofer părerea mea, gratuit.

- E o părere gratuită. - Excelent!

Părul, groaznic.

- De acord. - Nasul, hidos.

- Să zicem. - Bustul, deformat.

Nu-i o părere prea bună.

Tinere, lumea modei este plină de oameni nemiloşi,

oameni frumoşi. Nu-i de tine.

Se pare că ne-am pripit să venim la oraş.

- Fantastic! Sunt optimist. - O evaluare constructivă.

Mă duc să-mi schimb nasul, gura, părul...

Numai bine! Mersi c-aţi venit!

Stai pe loc!

- Eu? - Posteriorul tău e splendid!

- Serios? - E perfect proporţionat.

Îl pot vedea mai bine?

- E cam ciudat. - E în regulă, Tom. Studiază-l!

Fesele sunt perfect echilibrate.

- Pantalonii par să atârne perfect. - Bunica a zis acelaşi lucru.

Cred c-ai putea să apari în cataloage.

- Excelent! - Haine pentru copii. Pantaloni chino.

- Serios? - Pantaloni de piele.

- Ai purtat pantaloni de piele? - Uimitor! Aş putea fi fotomodel?

Ai fund de fotomodel.

- Aş fi fotomodel. - Fundul ar fi fotomodel.

Chipul tău n-ar apărea în poze.

- E în regulă. - Ce facem acum?

- Vrei să semnezi cu Tom? - Categoric!

Uimitor!

Dau o petrecere de lansare vineri, în apartamentul meu.

Aş vrea să vii ca să-ţi arăţi comoara.

- Nu te supăra. - Da?

Fundul tău n-a apărut în noul catalog L.L. Bean?

- În pantalonii chino? - Fundul ăla e...

Mi se spune des.

Sunt din partea casei, piticule.

- De ce? - Eşti celebru, omule.

- Serios? - Ţi-am văzut fundul.

- În noul catalog H&M. Marfă! - Cam dubios... Dar mersi.

Dragilor, fiţi atenţi! Eu sunt pe panou.

- Stai aşa! - Ce?

Pantalonii de velur stau pe fundul meu.

- Numai puţin! - M-ai pierdut!

Am semnat cu o agenţie de modelling.

Tom, vrei să zici că eşti fotomodel?

- Da, lucrez ca fotomodel. - Eşti plătit pentru asta?

V-am zis că sunt bine îmbrăcat.

Lumea apreciază cum stau hainele pe trupul meu.

Suntem într-un univers paralel?

Din păcate, nu. Trebuie să plec.

Dau o petrecere în apartamentul impresarului meu.

Ai impresar cu apartament?

- Da. - De ce nu mi-ai zis nimic de asta?

Sunt prietenii mei din lumea modellingului. E altă lume.

- Puteţi trece pe acolo. - Să trecem pe acolo?

Da, o să trecem pe la petrecerea impresarului tău.

Tom, cine eşti?

Un băiat chipeş care coboară din autobuz.

Oameni buni, haideţi încoace!

Hai să-i urăm bun-venit fotomodelului junior cu cel mai frumos fund

din regiunea nord-estică. Tom!

Vreau să mulţumesc tuturor.

Parcă mai ieri nu-mi băgam cămaşa în pantaloni,

iar acum fac spectacol cu fundul meu.

- E fiul meu! - Îi mulţumesc lui Dino.

Când mi-a văzut fundul, a zis "îmi place ce văd".

Nu s-a întâmplat chiar aşa...

În fine, vă iubesc. Vă mulţumesc mult.

Aplauze pentru el!

Ai progresat foarte repede, Tom. E palpitant!

Ştiu. Dacă fundul meu continuă să fie splendid, putem face orice.

Îmi pare rău, dar avem cod vestimentar.

Am venit de la şcoală. Suntem pe listă.

Nu contează. Pe invitaţie scria "ţinută smart-casual".

Voi arătaţi ca nişte idioţi.

Dar suntem îmbrăcaţi precum gazda.

El e prost-casual. Voi păreţi cretini.

Iată-l! Tom, hai încoace!

Salutare! Mă bucur că aţi venit.

Zi-le tipilor că suntem îmbrăcaţi smart-casual!

E o problemă. Nu cred că vă putem primi.

Ce?

Nu vă putem primi îmbrăcaţi aşa. Ce-i asta?

Asta-i cămaşa ta!

Aţi venit la petrecere cu rucsacul?

Tom, eram îmbrăcaţi aşa când ne-ai invitat.

- Îmi pare rău. - Situaţia e tulburătoare.

Trebuie să iei o hotărâre,

noi tăi prieteni din lumea modellingului sau prietenii tăi prost îmbrăcaţi.

E o decizie grea.

- Serios? - Ştii ceva?

Nu răspunde. Am terminat-o cu tine.

- Ce? Fiţi serioşi! - Te-ai schimbat.

Nu vă supăraţi pentru că sunt un tip foarte chipeş,

pe care hainele stau belea.

Chiar te-ai schimbat.

Nu pot vorbi cu un om care foloseşte termenul "belea".

Nu eşti ca ei.

Mamă, nimeni nu vrea să se joace cu mine,

aşa c-o să mă plimb prin cartier ca să-mi admir reclamele.

Distracţie plăcută, Tom!

- Salut, piticule! - Salut, vânzătorule!

- Pari deprimat. - Sunt.

Încep să cred c-am făcut o mare greşeală.

Toţi spun că sunt o jigodie.

- Ce te supără? - Te interesează?

Nu, dar te ascult.

Au băgat uniformă obligatorie, m-au făcut să mă îndoiesc de stilul meu,

am devenit fotomodel, iar acum nu mai am prieteni.

Tom, nu haina îl face pe om.

Mi s-a zis că toată lumea pune preţ pe aparenţe.

Uită-te la mine! Port o cămaşă colorată,

pantaloni scurţi jegoşi şi bonetă.

- Arăţi caraghios. - Dar sunt fericit.

- Deşi arăţi groaznic? - Asta-i lecţia.

Trebuie să te rupi de lumea asta a modei, a vanităţii.

Ce pot face?

Dă jos uniforma şi aleargă în costumul lui Adam.

Ce înseamnă asta?

- Aleargă cu dulăul în vânt. - Ăsta-i sfatul tău?

Asta înseamnă activismul.

Intri în belele ca să te faci înţeles.

Ce sfat genial! De asta ai atât de mult succes.

Dacă te întreabă careva, spune

"vânzătorul de îngheţată m-a sfătuit să fac asta".

Nu cred că are însemnătatea pe care ţi-o imaginezi tu.

Bravo! Loviţi mingea! Frumos! Atacaţi pe stânga!

Apăraţi poarta! Da!

Dumnezeule! Tom aleargă gol pe teren?

- Salutare! Priviţi-mă! - Doamne!

Încetează!

- Termină! - De ce?

Tom, ce faci? Copii, nu vă uitaţi!

Salvaţi-ne!

- Rezolv eu. - Nelson, dă-mi pace!

Treci încoace!

Ce nu înţelegeţi? Nu vă uitaţi la penisul sau fundul lui.

- Dă-te! - Sunt eu.

- Sunt Nelson! Uşor! - Dă-te!

Dar cine-i cu penisul la vedere?

Ştiu. E o situaţie ironică.

Tom, de ce dracu' ai făcut asta?

Scuze. E felul meu de a contesta uniforma şcolară.

Pun prea multă importanţă pe aspect.

- Ce uniforme? Am renunţat la ele. - Poftim?

Am primit ameninţări cu moartea. Nimeni nu voia să arate ca tine.

Deci am făcut asta degeaba?

Da, Tom, în zadar. Şi o să ai mari necazuri.

Eu? A fost ideea vânzătorului de îngheţată.

Nu ştiu cum să procesez asta.

Cu toţii ne-am învăţat lecţia.

- Ce lecţie? - Nu vă băgaţi cămaşa în pantaloni.

- Nu se termină cu bine. - Asta ai înţeles din toate astea?

BINGO CU BUNICA

Tom, am plecat. Distracţie plăcută cu bunica!

Distracţie plăcută cu ciudăţeniile tale!

- Mersi. Nu uita regulile. - Faci referire la data trecută?

- Nu părăsi casa. - Bunica se îmbătase.

Nu se va mai întâmpla.

- Fără pături. - Ce?

- Fără feţe de pernă. - Ce?

- Nu atinge veiozele. - Chiar dacă-i întuneric?

- Astea sunt regulile. - Bine.

Să înţeleg că bunica nu poate fuma în casă?

Evident. Dacă fumează în casă, vreau s-o omori.

- S-a făcut. - Mulţumesc, mamă.

- Mulţumesc. Vă iubesc. - Şi noi te iubim.

- Tom, hai să ne cărăm de aici! - Poftim?

E seara de bingo la biserică.

Bunico, nu pot înjura. E una dintre reguli.

Tom, eu fac regulile acum. Bunica e mai presus de mamă.

- Serios? Nu vreau necazuri. - N-o să ai necazuri.

Am putea omorî pe cineva pe Fifth Avenue

şi nimeni n-ar crede c-am făcut-o noi.

De ce am omorî pe cineva?

Ce-i cu tine? De ce nu vrei să te distrezi cu mine?

Când o spui aşa, e foarte tentant.

Trebuie să ne mai şi distrăm, Tom. Hai să facem spectacol!

Bine aţi venit la seara de bingo! Luaţi loc!

Randy, acolitul nostru, va învârti roata.

Dacă pierdeţi, vă rog să nu vă rugaţi să mor.

- De ce se uită la mine? - Am înţeles.

- Hai să ne distrăm! - Să începem!

N31.

Bunico, ai cumpărat 100 de bilete.

Ca să am şanse mai mari de câştig.

Când câştig, vreau să zbieri "bingo".

Să zbier? Adică?

Vreau să urli ca un animal. Câştigă doar cei mai buni.

G62.

G62? Numai puţin! Cred c-am câştigat. Am făcut bingo?

- Tom, zbiară! - Am făcut bingo.

- B4. - Nu cred că m-a auzit.

- N-ai zbierat. - Bingo!

- Zbiară! - Zbier!

Bingo! Boule, am făcut bingo!

Scuze, mi s-a spus să fac precum un animal sălbatic.

- Tom, avem o problemă. - O problemă?

- Am dat de necaz? - Da, oarecum.

Mi s-a spus c-am scăpa basma curată şi dacă am omorî pe cineva.

Nu ştiu ce înseamnă asta, dar bunica ta ne strică jocul.

Se descurcă minunat.

Asta-i problema. Fă-mi un serviciu.

- Când câştigă, nu striga bingo. - Dar sunt obligat să zic asta.

- E datoria mea. - Prefă-te că a pierdut.

- De dragul celorlalţi. - Situaţia devine ciudată.

Ghici ce? Preotul e superior bunicii.

- Fă cum îţi cer. - Preotul e superior bunicii?

- Da. - Nu cred.

Ea a zis: "Sunt barosană. Faci cum îţi cer."

Bunica ta s-a numit "barosană"?

Da. Spune aşa mai mereu.

Barosana ne strică jocul. Ce zici de asta?

O62. Nu uitaţi că ne distrăm şi suntem civilizaţi.

- O62. - Care-i treaba?

N-am mai câştigat de nouă jocuri.

E un simplu joc. B9. E un simplu joc.

B9.

- E ridicol. - Ştiu.

Se pare că avem ghinion. Aşa-i în viaţă.

- Numerele nu sunt de partea noastră. - Asta-i clar.

- N22. - Ia te uită!

Am câştigat! Bingo!

- Bunica lui Hector? - Da. Bingo!

Spurcata aia n-ar putea câştiga la bingo nici ca să se salveze.

Vă rog să nu vorbiţi aşa.

- Verificaţi-i biletul! - Cred că tu ai câştigat.

Vezi-ţi de treaba ta.

Acolo! Ai făcut bingo pe diagonală.

- De la stânga la dreapta. - Te rog să iei loc.

De ce n-ai strigat bingo, Tom?

- N-am văzut. Avem multe bilete. - Nu ţi-a scăpat.

Termină! E urât!

Unde te duci bunico? Ia loc!

Acum le-am văzut pe toate. Nepotul meu mi-a tras-o la bingo.

Am plecat!

Poţi vorbi aşa la biserică? Presupun că nu.

- Salut! Telefonul bunicii lui Tom. - Te sun din casă.

- Poftim? - Glumesc. Sunt mama.

Amuzant! Glume cu omoruri...

Da. Ce faceţi, puştiulică?

- E un weekend minunat. - Da? Ce activităţi aţi plănuit?

Ne prostim pe aici.

- Vă prostiţi? Ce înseamnă asta? - De ce pui atâtea întrebări?

Dansaţi sau ce?

Spunem poveşti, coacem. Facem multe lucruri.

- Ne distrăm. - Îmi lipseşti.

Sper să te distrezi. Salut-o pe bunica!

Sigur. A fost o discuţie minunată.

Pace!

Bună, bunico! Vreau două prăjituri, una cu sirop de arţar...

Îmi pare rău, boule, dar ţi-am aruncat toate prăjiturile în toaletă.

Ciudat început de zi...

- Îmi pare rău. - E legat de bingo?

- Da. - Scuze că ţi-am stricat distracţia.

Crezi că fac asta ca să mă distrez?

- Apropie-te! - De ce? Nu-i nimeni aici.

Am nevoie de bani, Tom.

Am împrumutat bani de la fundaţia canină la care lucrez.

Şi bingoul este singura mea sursă de venit.

- Furi bani de la o fundaţie canină? - N-o spune de parcă ar fi groaznic.

Am luat nişte bani de la ei şi i-am băgat în poşetă.

Adică i-ai furat.

În fine, n-a fost o problemă până să intervii tu. Rezolvă problema!

Bine. O să-mi dau silinţa.

Bunico, în afară de faptul că furi

şi că înjuri ca un birjar, mă distrez de minune.

Şi eu mă distrez cu tine.

- Tom, pari anormal de palid. - Ştiu. Am o mare problemă.

Bunica mă ameninţă cu bătaia.

- Ce ai făcut? - A pierdut la bingo din cauza mea.

Şi acum nu poate înapoia banii furaţi de la fundaţia la care lucrează.

Deci bunica ta e infractoare şi o să te calce în picioare.

- Am multe probleme. - Ştiu ce poţi face!

- Ce-ar fi să participi la cursă? - Ce cursă?

- Cursa şcolii. - Ce-i aia?

Lumea te sponsorizează şi banii ajung la fundaţia de caritate aleasă de tine.

- Serios? - Da. E perfect!

Poţi dona banii în numele bunicii tale.

Asta ar rezolva problema.

- Dar nu-mi place să merg. - Ai zis că eşti în criză.

- Nu faci o excepţie? - Pare ceva foarte obositor.

Plus că mama nu vrea să ies din casă.

Tom, nu vreau să-ţi dau ordine, dar trebuie să faci asta.

Şoferul de autobuz e superior mamei.

Serios? Nu cred.

Da. Ierarhia tradiţională e următoarea,

şofer de autobuz, preot, bunică, mamă, gunoier.

Deci mama e doar peste gunoier?

Da, sau peste tipul cu reciclatul. Nu mai ştiu exact.

Copii, a venit ziua cea mare! Vom începe de la şcoală.

Pentru fiecare tură de oraş,

sponsorii voştri vor dona cinci dolari.

- Mister, numai puţin! - Da?

Ai zis "ture de oraş"?

Da, Tom, facem ture în jurul oraşului.

- Tom, ce credeai că facem aici? - Credeam că mergem în jurul sălii.

- Ar fi durat două secunde. - De aia mi-a surâs ideea.

Astea fiind spuse, începeţi să mergeţi!

Dragilor, haideţi, mergeţi!

Am făcut o crampă. Vă prind din urmă.

- Tom, ai stat pe loc... - Ştiu, dar am crampe de la mers.

Încearcă să ţii pasul, bine?

Bine. Ne vedem în curând.

- Nu trebuia să port mocasini. - De ce porţi mocasini?

Nu ştiam dacă să mă echipez pentru cursă

sau pentru petrecerea de după. Am o mulţime de sponsori...

Tom, nimănui nu-i pasă de cursa în sine.

- E un gest simbolic. - Nimănui nu-i pasă de cursă?

Oamenii donează bani ca să se simtă bine.

- Serios? - Da!

Aşa c-o să trec 25 de ture în dreptul tău ca să putem pleca.

Putem face asta?

Nu, Tom, eu pot face asta. Eu sunt iniţiatorul,

care-i peste profesorul de sport.

În societate, iniţiatorul e mai presus de părinţi?

Iniţiatorul e mai presus de orice. Biblia începe cu iniţiatorul.

Pot face orice.

- Haideţi, copii! - O să reuşiţi!

- Haideţi! - Numai puţin!

- Unde-i Tom? - Nu vă opriţi!

Haideţi, copii!

Unde dracu' e nepotul meu? Tom, unde eşti?

Asta da viaţă. Stau întins pe covor şi dau din degete.

Eşti praf la jocuri video, dar măcar ne relaxăm.

Nu-mi pasă. Mă poţi decapita.

- Mă poţi înjunghia în gât. - O să fac asta.

E distractiv. Adio mocasini, adio mers,

adio oameni care-ţi bagă gatorade pe gât. E tare!

Mulţumesc mult că aţi venit. Am strâns foarte multe donaţii,

ceea ce-i minunat. Avem cecuri imense de înmânat.

Începem cu Dakota, care a făcut două ture

şi a strâns 3 000 de dolari pentru Mese la comandă.

- Hai încoace, Dakota. - Bravo, Dakota!

Urmează Randy, care a făcut trei ture şi a strâns 4 000 de dolari

pentru Peisagişti fără Frontiere.

Bravo, Randy!

Urmează o poveste remarcabilă.

Tom a făcut cumva 25 de ture de oraş.

A strâns 10 000 de dolari pentru fundaţia canină.

Tom, mulţumesc din suflet!

A spulberat recordul deţinut până acum de Dylan, fratele Dakotei.

Ce? Dă-o dracu' de fundaţie!

M-am cărat! Crucea Roşie să se ducă...

O să fie bine. Seamănă cu mă-sa.

- Aplauze pentru Tom! - Mulţumesc.

- Mă bucur mult c-am putut face asta. - Nu, nu!

- Ce e? - Opriţi-vă!

- Ce e? - Puştiul n-a făcut 25 de ture.

Am făcut circa 25 de ture.

Ba nu. L-am văzut ducându-se acasă la Nelson. Purta mocasini oribili.

Nu, nu!

Şi eu l-am văzut. Sărea şi spunea

"e cea mai tare zi din viaţa mea".

"Nu tre' să merg şi fac bani grămadă!"

Nu, nu săream.

Tom, pare adevărat. Avem mai mulţi martori.

E o situaţie foarte ciudată,

dar fundaţia lui Tom ne datorează bani.

- Poftim? - Citiţi înţelegerea.

"Dacă elevul nu face nicio tură, fundaţia de caritate va da bani şcolii"

"pentru gatorade, panglici, cecuri imense, taxe administrative."

Nu avem bani! Avem doar câini băloşi!

Aşa ne-am înţeles. Completează cecul pe numele şcolii.

- Cum a fost weekendul cu bunica? - Ne-am distrat de minune.

Am fost la biserică, ne-am rugat, am donat bani.

Şi eu m-am distrat.

- Mă bucur. - Hai să ne relaxăm!

Dacă iubiţi câinii, avem nevoie de ajutorul vostru,

fiindcă gunoiul ăsta ne-a lăsat fără bani.

Nu cred că pot spune "gunoi" într-un anunţ public.

Probabil că nu, dar asta-l descrie perfect.

- O să închid. - Tom!

- Ce s-a întâmplat? - E o poveste lungă.

Am participat la o cursă de caritate. Le-am zis c-am făcut 25 de ture.

Dar n-am făcut niciuna şi s-a iscat un tărăboi.

Mi se pare amuzant c-ai cauzat un tărăboi, dar, fiindu-ţi mamă,

va trebui să te pedepsesc.

- Am suferit destul. - Faci turele alea pentru onoarea ta.

- Nu-mi place sportul. - Tom!

Sunt mama ta. Tre' să mă asculţi.

Chiar trebuie? Mi s-a spus că preotul, bunica

şi şoferul de autobuz îţi sunt superiori.

- Ce? - Aşa mi s-a spus.

Tom, o să faci turele alea,

o să te asiguri că află tot oraşul de asta

şi o să salvezi reputaţia familiei noastre.

O să fac turele, dar ştii că n-avem o reputaţie bună, nu?

Oameni buni, vă prezentăm o poveste minunată

despre un băiat care a jurat să facă 25 de ture de oraş

pentru fundaţia lui preferată. Haideţi să-l ascultăm!

Salutare! Cei care mă cunosc ştiu două lucruri.

Ador câinii simpatici şi mersul pe distanţe mari.

O să fac aceste 25 de ture chiar dacă-mi ia toată noaptea.

Şi-o s-o fac alături de câinii ăştia simpatici.

Nu? Lingeţi-mă pe faţă!

- Ia te uită! - Ce drăguţ!

- Filmează linsul! - Ce frumos!

Asta da imagine minunată.

Staţi aşa! Ce se întâmplă aici?

Am decis să parcurg cele 25 de ture alături de câini.

Glumeşti? După 25 de ture, ar muri cu toţii!

Ar muri? Ce?

E o fundaţie pentru câini bătrâni cu probleme cardiace.

- Cu asta se ocupă fundaţia? - Da, cu asta se ocupă, Tom.

- Ai citit broşura? - N-am avut timp de asta.

Putem opri camera? Cameramanule, te rog!

- Nu vorbi cu Henry. - Henry, te rog!

- Cum ai făcut rost de câini? - Cum am făcut rost de ei?

Bunica are cheia de la fundaţie.

Stai! Puştiul mi-a furat cheile?

- Bunico, mi le-ai dat tu. - Incredibil!

Bunico, e urât ce faci!

Deci ai furat un grup de câini bătrâni

şi voiai să-i faci să meargă până la moarte?

Asta nu mă pune într-o lumină bună, dar, ca să fie clar,

nimeni nu se mai aşteaptă să fac turele, nu?

Traducerea şi adaptarea ALEX HANGANU