Original subtitles

TOM: VIAŢA LA ZECE ANI

CÂINE TERAPEUTIC

Mamă, găteşti incredibil! Cerealele astea sunt belea.

- Mersi, amice. - Foarte gustoase.

Felul în care torni laptele...

Tre' să încălzeşti laptele cât trebuie ca apa să devină maronie.

- Salut! - 'Neaţa, unchiule Bill!

Mersi că m-ai primit în podul tău. M-am simţit minunat.

Dar trebuie să mă car de aici.

- Numai bine! - Unde te duci?

Mi-am dat seama că New Jersey-ul este... Cum să zic? Praf.

Mă mut înapoi în Boston.

Chiar şi discuţia asta cu voi e oribilă. Trebuie să plec.

N-am voie cu câini în apartamentul meu.

Aşa că vi-l las pe Bill Jr drept cadou.

- Nu! - Deja vă iubeşte! Priviţi-l!

N-avem nevoie de un câine. Am o viaţă foarte haotică!

Haotică? Eşti singura persoană mai puţin ocupată decât mine.

- Are dreptate. - Eu sunt şomer.

Tu n-ai făcut nimic toată săptămâna.

- Acceptă câinele! - Pare câine cuminte.

Nu, nu se poate.

- Pare o sarcină grea. - E simplă.

Îl scoateţi la plimbare de 12 ori pe zi. Nu-l lăsaţi deloc singur.

Nu-l lăsaţi singur! Urinează pe perna voastră.

Devine foarte violent când te uiţi în ochii lui.

Mănâncă doar resturi de la Sizzler.

Ar trebui să mergem prea des la Sizzler.

Nu e problema mea. E câinele vostru.

Aţi acceptat. Distracţie plăcută, Billy!

- Bill, nu pleca! - Trebuie să plec!

N-am ştiut la care baie să merg, aşa că am defecat în pod.

- Pe curând! - Dumnezeule!

- N-a fost un musafir prea bun, nu? - Asta-i clar, Tom.

- Numai puţin! - Ce e?

- Accesul cu câini e interzis. - El e Bill Jr. E cuminte.

- Aşa cauţi să mă convingi? - N-o să urineze pe aici.

N-o să roadă picioarele meselor.

Rapiditatea cu care ai zis lucrurile astea mă face să cred c-o să le facă,

aşa că nu poţi intra cu el.

Lasă-mă să intru! Toţi prietenii mei sunt aici. Nelson!

Tom, ce zici? Ce faci?

Vânzătoarea a luat-o razna.

- Serios? - Nu mă lasă să intru cu Bill Jr.

- Când ţi-ai luat câine? - Azi.

A fost o decizie spontană. Vrei să plecăm de aici?

Du-l acasă şi întoarce-te!

Nu poate fi lăsat singur. Plus că trebuie să-l hrănesc.

Apoi tre' să-l spăl, să-i tai ghearele, să-i dau medicamentele.

Ai ajuns la 40 de ani cât ai zice peşte.

Eşti ca un tată singur.

Sunt tânăr şi distractiv, ca întotdeauna.

- Mi-a părut bine! - Unde pleci?

- Mi-a făcut plăcere, Bill Jr. - Pot spune ceva?

Ai o personalitate neplăcută.

- Serios? - Eşti rea.

Sună-mă peste şapte ani, când te angajezi.

A început să... Scoate-l de aici!

- Bună, Tom! - Am o veste proastă.

Nu puteţi intra cu câini.

Tom, pot să fac ce vreau, fiindcă e câine terapeutic.

Ce înseamnă asta?

Mama are o "problemă medicală", înţelegi tu.

Ce e de înţeles? Sunt pierdut.

Chiar eşti un imbecil.

Obţine un certificat pentru câinele tău ca să-l poţi lua peste tot.

Nu vreau să mint. Eu n-am probleme medicale.

Tom, te rog să fii atent.

Eşti o problemă medicală pe două picioare.

- Mă simt insultat. - Sună-l pe tipul meu. Te ajută el.

Mulţumesc.

Dakota, eu intru. Ştii bine că băiatul mă plictiseşte foarte tare.

Mama ta a fost amabilă cu mine?

Nu. Psihoterapeutul ei i-a cerut să facă o faptă bună pe zi.

- Cred că şi-a îndeplinit obiectivul. - Acum înţeleg.

- Salut, piticule! Bine ai venit! - Mersi că m-aţi primit.

- M-a trimis mama Dakotei. - Cine?

O doamnă corpolentă, rea, gălăgioasă, înaltă, neplăcută.

Mulţi oameni se potrivesc descrierii...

- Care-i problema? - Am probleme de zi cu zi.

Poţi fi mai explicit?

Trece "probleme medicale obişnuite".

Ai dureri de cap, dormi prost?

Cred că am nevoie de un... Am uitat expresia. Câine terapeutic.

Am înţeles cum stă treaba. Mă crezi prost.

Nu cred aşa ceva.

Crezi că mă definesc doar halatul, pixul şi carneţelul.

- Linişteşte-te. - Vrei să te scap de reguli.

- Te rog... - Ştii ceva?

Dă-ţi jos halatul şi ieşi!

- Să ies? - Glumesc.

Îţi scriu imediat o recomandare. Trebuia să fi zis aşa din start.

- Mulţumesc mult. - S-a rezolvat.

- Mai doreşti ceva? - Nu, mersi.

- Adderall? - Nu.

- Percocet pentru copii? - Ce?

- Viagra? - Ce-i aia?

Uită c-am zis asta. Am întrecut măsura.

Ca podolog, n-ar trebui să mă leg de asta.

Copii, astăzi vom învăţa mai multe despre Igor Stravinski, impactul lui...

Ce caută bestia aia la ora mea?

Bestie? Eu sau câinele?

Thomas, câinii sunt interzişi în şcoală!

El are voie. E câine terapeutic.

Când eram mic, un câine m-a traumatizat,

bestia frecându-se de piciorul meu.

- Bestia s-a frecat de tine? - Scoate bestia aia din clasă!

Nu-l mai numi bestie. Îl agiţi.

- Bill, şezi! - Javra trebuie legată!

- Dle B, şezi! - Mă terifiază!

Bill, şezi!

- Bill Jr, jos! - Dumnezeule!

Câinele ăla te linişteşte?

- Teoretic, da. - Pare foarte haotic.

- Tom, urlă la mine! - Dle B, vorbeşte mai încet!

- O să-l omoare pe dl B! - Nu din nou!

- Dle B, şezi! - Doamne, sunt hărţuit!

- Bill, şezi! - Chemaţi hingherii!

Spuneţi-le că dl B e sfârtecat!

Nu e un câine terapeutic prea grozav.

Calmaţi-vă! Profesorul a fugit acasă, dar câinele e bine.

- S-a simţit încolţit. - Mersi că l-ai protejat.

- E căţel cuminte. - Sunt sigur.

- Dar tu pari să ai probleme. - Ce înseamnă asta?

Bileţelul ăsta de la medic e tulburător.

"Tom e nebun de legat. Ar putea claca în orice clipă."

- Asta a scris? - Poate ar fi bine să stai în lesă.

- Ce? - E o idee grozavă!

Doctorul a spus că eşti nebun. Nu poţi avea mână liberă...

- Termină! - Tu să termini!

Nu poţi ţine un copil în lesă, asta-i clar.

Poţi pune lesă pe orice fiinţă cu gât.

- Eşti hingher profesionist? - Vrei să-mi vezi legitimaţia?

- Vreau să văd ceva. Un CV. - Un CV?

- Cine are CV-ul la el? - Pare-se c-am divagat.

Pune-i lesa!

- Nelson, nu! - Rezolv eu!

- Termină! - Calmează-te, Tom!

- Jos! L-am prins! - De ce nu intervine nimeni?

Tom, până nu ne dovedeşti că eşti normal la cap,

nu te pot lăsa liber pe hol. Doar eşti nebun.

- Fii serios! - N-ar trebui să deţină un câine.

Rămâne la noi până îşi revine el.

Te rog, nu! Nu-l lua pe Bill Jr! Bill, o să te salvez!

- Jos, Tom! - Nelson, termină!

Trebuie să faci pipi?

- Nu e amuzant. - Vrei să defechezi în curte?

Ce mama naibii? Mama lui Tom?

Ce nebună sună omul la 02:00?

- Alo! - Mama Dakotei, Tom la telefon.

De ce mă suni, ţicnitule?

- Ai ucis-o pe Dakota? - Nu. Totul e bine.

Mai vreau o favoare. Mi-ai zis că mergi la psihoterapeut.

Ursul defechează în pădure? Normal că da.

Viaţa mea e un calvar.

Merg de cinci ori pe săptămână. L-ai văzut pe soţul meu?

- Pare om dificil. - Are mari probleme.

Dacă aş putea să-i fac lobotomie, n-aş ezita.

- Te aud, scumpo. - Gura, Brad! Tom, ascultă!

Dacă-mi dai pace, îl sun pe psihoterapeut mâine-dimineaţă

ca să-ţi fac programare.

Mersi mult. Eşti cea mai tare. Te iubesc.

Nu începe să crezi că suntem prieteni.

Am făcut o faptă bună şi deja o regret.

Trebuie să urinez. Pot merge la toaletă?

Nu, Brad. Încerc să dorm. Abţine-ne până dimineaţă.

Dumnezeule mare!

Tom, am înţeles că ai nişte probleme.

Chiar sunt bine. Am nevoie de o adeverinţă care dovedeşte asta.

Sunt cât se poate de normal.

Tom, oamenii normali nu se descriu aşa.

- Ba da. - Ba nu.

Celălalt doctor era mai de gaşcă. Era foarte degajat.

Ai mers la un veterinar? Cine te-a consultat?

- Îmi vreau câinele înapoi. - Vreau doar să te ajut.

- Ai suferit traume în copilărie? - Nu, totul a mers ca uns.

Toată copilăria ta a mers ca unsă?

Am defecat în pantaloni la un meci de baseball

şi toţi părinţii au râs de mine.

Groaznic!

Gerbilul meu a fost mâncat în faţa mea de un şoim.

Îngrozitor!

Am fost alungat de pe stadionul Fenway de o gaşcă de beţivi.

- Dumnezeule! - Dar erau beţi.

Nu se pune dacă sunt beţi, nu?

- Tom, ai suferit traume profunde. - Serios?

Nu-ţi dau nicio adeverinţă până nu analizezi aceste situaţii

ca să găseşti, cu mama ta, un gram de linişte.

Nu încerc să-ţi dau sfaturi, dar pare o exagerare.

Tom, ai venit la mine cu lesă la gât. Nu eşti bine.

Tom, foloseşte notiţele pe care ţi le-am oferit.

- O să reuşeşti! - Atenţie!

Am defecat pe mine pe terenul ăsta, dar asta nu mă defineşte.

Am depăşit momentul. Mersi că mi-aţi închis rana.

Ce moment emoţional!

Eşti gata să defechezi în altă parte?

Paznicul m-a electrocutat, strigând "te omor, nenorocitule".

Te-am iertat. Am mers mai departe.

Bingo. Aşa te vreau!

Agentul pietonal mi-a arătat penisul şi m-a pus să-l salut.

Acţiunile tale nu mă traumatizează. Le-am digerat. Mulţumesc.

Asta-i magia psihoterapiei.

Fani ai Red Sox, m-aţi alungat de pe stadionul vostru

şi aţi urinat pe hainele şi pe rucsacul meu.

Dar am depăşit momentul. Vă mulţumesc.

Maşină de îngheţată scufundată, nu reprezinţi tinereţea mea pierdută.

Am făcut pace cu vânzătorii de îngheţată.

Mersi că i-ai cerut lui Tom să facă asta.

Tom, ai muncit din greu şi ţi-am pregătit o surpriză.

- Am sosit, amice. - Bill Jr!

S-a întors!

Treci încoace, amice! Ce final fericit!

Cred că Tom ar mai trebui să meargă într-un loc.

- Unde? - Ştii prea bine.

Vai, nu!

Unde anume suntem?

Aici a lucrat stricata de Tina înainte să fugă cu tatăl lui.

- Tatăl lui s-a cuplat cu o maseuză? - Da.

Trebuia să fi pomenit asta.

N-are importanţă. S-a întors câinele. Ne putem opri.

Nu vreau asta. Sunt împăcat cu ideea asta.

Ai suferit. Eşti ciudat din cauza asta.

Ia-l pe Bill Jr cu tine, ca să-ţi ofere sprijinul necesar.

Atenţie, vă rog!

Aici a cunoscut-o tata pe Tina stricata. Ştiu că a fugit cu ea

şi că se regulează în Myrtle Beach, dar m-am împăcat cu ideea asta.

A fost bine. Haide, Billy!

- Ăla-i câinele meu? - Nu. Ăsta-i Bill Jr.

- Îl cheamă Maurice. - Maurice?

Hai, Maurice!

- Bill Jr, şezi! - Maurice, vino!

- Bill Jr, şezi! - Nu, Maurice.

Nu! Bill!

Ce uşurare! L-a furat un nebun din Boston săptămâna trecută.

- Nebun din Boston! - Filmarea!

Ce masaj groaznic! Tatăl lui Tom mi-a zis că aici ţi-o iau la mână.

Iau câinele!

Asta explică multe. Ce se întâmplă acum?

Mă duc acasă şi plâng?

Ai nimerit-o. Mă bucur că ne-am lămurit.

- Cum a fost? - Nu prea bine.

Mi-au luat câinele şi sunt traumatizat pe viaţă.

N-a fost tocmai cea mai bună şedinţă de psihoterapie.

COPILUL ASISTENTEI

Mamă, ce căutăm aici, la petrecerea asistentei?

Parcă urai evenimentele astea.

Tom, ar fi trebuit să ştii c-am venit pentru mâncarea gratis.

Bagă nişte ardei iuţi umpluţi în pantaloni.

- De asta am venit? - Ce crezi că mâncăm diseară.

Bagă-i în pantaloni!

Salutare! Bine aţi venit la petrecerea marii dezvăluiri!

Din partea mea şi a viitorului meu fiu, mersi că aţi venit.

Asta a fost tot? A zis c-o să aibă un fiu.

Nu se poate. Nu poţi invita oamenii ca să le zici o propoziţie.

- Ce dracu'? - N-aţi citit invitaţia?

E o petrecere de dezvăluire a identităţii tatălui.

- Ce? - Nu se poate una cu asta!

Analizând activitatea mea sexuală din ultimele luni,

există trei candidaţi, vânzătorul de îngheţată.

Puţin probabil.

- Instalatorul! - N-are cum!

Şi Rick, tipul cu reclamele.

- Scumpo, am 33% şanse. - Felicitări!

Haideţi să urcăm în autobuz şi să mergem la lac!

Tom, fură toate chiftelele, ca să avem ce mânca pe drum.

Pe toate?

Bagă-ţi în blugi toate chiftelele!

Între blugi şi boxeri.

Dragilor, o să fie un moment spectaculos.

Mai ştiţi petrecerea lui Sharon, jigodia aia?

N-o să se compare cu asta.

Nu m-am zgârcit deloc. Am angajat compania italiană

care se ocupă de ceremonia de 4 iulie din New York.

Balonul cu aer cald se va ridica pe cer,

va lăsa în urmă o dâră de fum colorat,

ca apoi să urmeze un foc de artificii de 90 de minute.

Sună cam periculos.

Alb pentru omul cu îngheţata, maro pentru instalator, galben, Rick.

Dacă nu sunt eu tatăl, fac cinste cu îngheţată.

Vă iubesc. Sunteţi fraţii mei.

Federico vă va face instructajul.

De ce arată spre mine?

Are nevoie de un voluntar mic, aşa că l-a ales pe Tom.

Mi-e frică de baloane. Şi nici nu mă lasă mama. E foarte strictă.

Dacă o faci, cred c-o să scăpăm mai repede.

Mamă! De ce mă ia pe sus?

Nu! N-am acceptat! De ce numără?

- Urmează instructajul? - Numără ca să ne ferim.

Ce-i cu asta? Ce se întâmplă?

- De ce urc? - Nu, nu încă!

- N-am făcut nimic. Ce se întâmplă? - Drăcia dracului!

- Tom, aruncă-mi ardeii umpluţi. - Ajutor! Ce fac?

Ce zice?

"Dumnezeule mare, adăpostiţi-vă! Substanţele chimice sunt toxice."

- Ce se întâmplă? - Tom, sari!

Aruncă-mi chiftelele!

Tom, sari în braţele vânzătorului de îngheţată!

Ce moarte groaznică ar fi! Mă prăbuşesc!

Nu arată bine deloc.

Ca să fiu sigur, galbenul e culoarea mea?

Da. Felicitări, amice!

N-are cum să fie al meu. Numai instalatorii fac aşa ceva!

Copii, avem un oaspete special care ne va vorbi despre mediu.

Cică ar fi foarte distractivă. Aplauze pentru Lisa de la Greenpeace.

Mulţumesc! Salut, copii! Vreţi o porţie de râsete?

Da!

Da.

Eu nu vreau, fiindcă Tom a ucis toţi peştii din lac

şi a făcut apa toxică pentru zeci de ani.

Eu? Daţi vina pe copil.

- A fost vina copilului. - Dai vina pe copil?

Eşti un suflet nobil.

A fost un accident cu balonul cu aer cald.

Hai încoace!

A zis că-i distractivă. Ce naiba face?

Tom, ai fost numit în multe feluri.

- Serios? - Ai fost numit "asasinul peştilor".

- Nu... - Boul din balonul cu aer cald.

- Oamenii îmi spun aşa? - Exxon Valdezul minorilor.

Eu n-am auzit lucrurile astea.

N-am venit să-l umilesc pe Tom, fiindcă înţeleg

că a făcut asta pentru că este un tâmpit ignorant.

Asta-i cea mai groaznică adunare.

- Ei bine... - Magicianul a fost excelent.

Sigur. Haideţi să jucăm un joc!

Imaginaţi-vă că sunteţi peşti care au consumat clorură de stronţiu.

- Ăsta-i jocul? - Jos!

Nu ştii ce-i ăla joc... Dar o s-o fac.

Excelent! Agită-te!

- Să mă agit pe jos? - Da.

- E bine? - Aţi fost un public excelent.

M-am simţit minunat. Îmi iubesc slujba.

Adunarea a luat sfârşit?

Sper c-aţi învăţat multe şi că v-aţi distrat.

Vă spun eu când am terminat. Mulţumesc.

Ce adunare!

Tom, să ştii că n-o să-ţi zic "boul din balonul cu aer cald".

Mersi. E o poreclă proastă.

Tom, am auzit ce ai făcut şi am o soluţie.

Nu. Nu mai vreau sfaturi.

Ai nevoie să compensezi emisiile de CO2.

Faci un lucru rău pentru mediu, cum deja ai făcut...

Aşa e.

Apoi compensezi dezastrul făcând ceva bun.

Sună ciudat. Pare un sfat tipic de la şoferul de autobuz.

- Tata chiar face asta. - Serios?

Dacă zboară cu avionul privat, face donaţii la parcurile eoliene.

- Asta face problema să dispară? - Categoric. Nu chiar.

Să zicem c-ai făcut un scaun urât mirositor.

- Cu toţii ştim că faci asta. - E de prost gust.

- Dar apoi foloseşti un spray. - Nici nu mai ştiu despre ce vorbim.

Neutralizezi putoarea cu un miros plăcut.

Ce rost are?

Plantează nişte copaci şi ai scăpat basma curată.

Dacă plantez copaci, lumea uită c-am distrus lacul?

- Exact! - Uimitor! Mersi, şoferule.

Eşti mai isteţ decât pari.

Pari să crezi că arăt ca un prost, dar o iau ca pe un compliment.

Ştii că nu ai aspectul unui om inteligent, nu?

Da. De aia nu m-am supărat.

- Ce spectacol! - Tom, sunt tare mândru de tine!

E o idee excelentă să faci oamenii să planteze copaci.

Asta-mi place să fac, să plantez copaci.

Nu eşti un bou, eşti un copil foarte bun.

Mersi. Apreciez.

O să-mi faci câteva complimente şi apoi urc pe scenă?

Cred că ştiu ce am de făcut. Am urcat mult pe scenă în tinereţe.

Salut! Mersi că aţi venit.

După cum ştiţi, un elev de-ai noştri s-a gândit să ajute mediul înconjurător.

Obiectivul este să plantăm zece copaci în jurul şcolii.

- Tânărul responsabil de asta... - Vreau să spun ceva!

- Care-i treaba? - Sunt arhitect peisagist. Mă implic.

- El e tata! - De ce să ne oprim la zece?

Haideţi să plantăm o sută!

O sută? Ideea cu zece copaci pare acum penibilă.

- Câtă generozitate! - Mi-a multiplicat ideea.

Să-l numim Proiectul 100 al Tatălui lui Randy!

Numele e deja ales. E pe banner.

Pentru fiecare donaţie făcută proiectului,

o să donăm aceeaşi sumă!

- Tata face spectacol! - Doamne! Uimitor!

Nu s-a oprit? Îi putem opri microfonul?

Sunt tatăl lui Randy. Mulţumesc pentru atenţie.

Aplauze pentru domnul! Mersi că aţi venit.

- Stai aşa! - Haideţi să plantăm copaci!

- Dle director, nu m-ai prezentat. - Ce vrei să zic?

Zi-mi numele, spune "Tom".

Bine. Încă un lucru.

Tom.

- N-ai zis nicio propoziţie. - Asta mi-ai cerut.

Rick.

Rick!

- Salut, Tom! - Salut, Rick!

- Vrei să ardem gazul împreună? - Nu vreau.

Am nevoie de un sfat. Pot intra?

Sigur. Nevastă-mea e la sora ei, aşa că am mult timp liber.

E supărată din cauza copilului?

Când faci un copil cu altcineva, apar tensiuni mari în casă.

- Evident. - Intră!

Nu ştiu dacă ştii, dar cineva a scris "jigodie" pe casa ta.

Încerc să găsesc aceeaşi vopsea. A fost o comandă specială.

A redecorat şi interiorul.

- Da, şi interiorul. - "Spurcat, gunoi, jigodie".

Nu pot spune cuvintele astea.

A scris multe. Măcar a respectat tema.

A creat armonie în cameră. Cu ce te pot ajuta?

Am venit cu ideea de a planta copaci şi altcineva mi-a furat meritul.

Deci ţi-a fost furată ideea şi vrei ca lumea să afle asta?

- Da. - Se rezolvă.

Fii atent cum lucrează maestrul!

- Ai o tablă acasă... - Asta-i specialitatea casei.

Dumnezeule!

- Maestrul e pe val. - Plăci metalice.

- Plăci metalice? - Ca-n parcuri.

Cu mesajul "copacul ăsta a fost plantat de Tom".

- Genial, Rick. - Mersi.

Pare o iniţiativă scumpă.

- Piticule, fac eu cinste. - Plăteşti tu plăcile?

Da. Soţia o să-mi ia toţi banii la divorţ, aşa că tre' să acţionez.

- Pari să ai probleme, Rick. - Asta-i clar, Tom.

Poftim cardul meu. Fă-ţi de cap!

Rick ţi-a dat cardul lui şi a zis să-ţi faci de cap?

A zis să-mi fac de cap sau să nu-mi fac de cap.

Diferenţa e mare, Tom.

E posibil să fi zis că-l durea capul. N-am fost atent.

O să ne lămurim. Cardul e la noi.

Da, sunt momente palpitante.

- Tu faci trofee? - Da.

Aş vrea 100 de plăci metalice

cu mesajul "copacul ăsta a fost plantat de Tom".

100? Nu cred că ţi le permiţi din alocaţie.

Ia cardul lui Rick, jigodie!

- Poftim? - N-a vrut să te insulte.

Suntem fericiţi că avem un card de credit.

- Suntem exagerat de fericiţi. - Plătesc ai voştri?

Vecinul meu.

De ce ne oprim la plăci? V-ar interesa o statuie?

Pot face o statuie cu tine ţinând o lopată.

Ar fi prea mult.

- O statuie cu Tom? - Pare scumpă.

O plăteşti cu cardul. Solicităm suma maximă.

Dacă se încadrează, primeşti statuia lui Tom.

- Îl poţi pune pe un cal? - Da.

N-are nicio legătură cu plantatul copacilor, dar...

- Îmi place imaginea. - Ai putea părea că galopezi.

- M-aţi convins! - Da, Tom!

Ştii ceva? Vreau 100 de plăci din cele mai bune materiale

şi o statuie imensă cu mine călare.

Pot face asta.

Uimitor! Chiar ştii să-i oferi omului ceea ce vrea.

Sunteţi cei mai buni clienţi din istoria magazinului.

Randy, de ce-l intervievează pe Tom?

De ce i-au făcut statuie?

O cobor! Atenţie la picioare! Are zece tone!

A ieşit minunat! Lopata arată incredibil!

Tinere, vrei să te piepteni sau să-ţi aranjezi cămaşa?

Aşa arăt eu de obicei.

Ştii ceva? Hai să-i dăm bice!

Bună ziua! Vă prezint povestea frumoasă a unui băiat din oraş

care a creat programul "100 de copaci".

Tom, care a fost sursa ta de inspiraţie?

Iubesc planeta noastră. Ce mai pot spune?

- Aş vrea să spui mai multe. - Ador pământul.

Ador copacii, rădăcinile şi toate cele.

Fantastic! Şi toate cele...

Tom, ce reprezintă calul?

Simbolizează felul în care galopez de la un oraş în altul,

plantând copaci.

Bine. Am înţeles.

Un semn frumos al iubirii pentru impunătoarea natură.

- Ce dracu' e asta? - Lisa?

- Din ce sunt făcute? - Nu ne-am zgârcit deloc.

- A zis că sunt din plumb pur. - Plumb pur.

Voiam să reziste mult, ca generaţiile viitoare să-mi vadă numele.

Plăcile astea vor omorî toţi copacii din oraş

şi, în cele din urmă, vor contamina pânza freatică.

Deci toţi locuitorii vor muri otrăviţi cu plumb.

Şi e vina ta.

Asta ştirbeşte toată iniţiativa.

Cum este să fii un tâmpit ignorat, neimportant şi urât?

Un tâmpit ignorant? Nu-i prea plăcut.

Traducerea şi adaptarea ALEX HANGANU